La mare rang a adus românul ipocrizia! De fapt, toți oamneii o practică într-o mai mică ori mai mare măsură, dar la noi, la români, parca mai abitir decît la alte nații. Ei bine, că nu am umblat eu prin lume ca să știu, dar…mai bine, fiindcă măcar așa nu mă mai lovesc și de ipocrizia altor ..neamuri. Mi-ajung neamurile noastre proaste!! Le zic proaste pentru ca NU SINT DEȘTEPTE în a cultiva PRINCIPIILE care, după cum se știe, sînt LEGI NESCRISE ale lui Dumnezeu! Dar ce vorbesc eu? Cui îi mai pasă acum de Dumnezeu și de Legile LUI?? Acum primează BANU`, Rangu` și JILȚU` în care stai! Iară mie, pur și simplu, mi s-a actrit de ipociti și de toată ipocrizia lor! M-am săturat de SISTEME și de GĂȘTI, de CASTE care ”fac legea” in țata asta în care DESTINUL m-a hărăzit să viețuiesc! Viețuiesc??!! Exist, și asta îi încurcă mult pe unii, dar…și mie îmi dă ceva (mai mult!!!) bătăi de cap!!!
Nu de mult am ieșit, cum-necum, dintr-o MAFIE ( cea a Obiectelor de Cult peste care mai-marii BOR au pus MONOPOL, sub TAINICA și NEÎNȚELEASA TĂCERE a preotilor și a enoriașilor ascultători la cele administrate de mai-marii lor -și nu vorbesc acum de cele sfinte, că pe acelea nu se silesc ei a le administra, ci de cele ce par a fi…sfinte, și anume: colportajul, care le aduce bani in CONTURI cu nemiluita!!!) și DESTINUL, implacabilul meu DESTIN, m-a purtat el (multe giumbușlucuri mai face cu mine!!; asta pînă m-o sictiri suficient cît să-i trag una-n freză!!! si sa-l trimit la plimbare..scuipîndu-l, mai înainte, cu curaj în față pe Anticrist…) spre o…altă Mafie!!! MAFIA CĂRȚILOR! Acum, Doamne iartă-mă (că era să-l pomenesc pe Stăpînul Mafiilor!!), încă nu știu care dintre cele două e mai mare, dar știu că au CĂPĂTENII aproape identice, care se ghidează după același princiupiu: BANU`! Și..dacă ai bani, evident că ai PUTEREA și ai..un cuvînt de spus într-o societate lipsită de PRINCIPII, în care BANU face Legea! Iar tu, individ cu principii, n-ai decît să ți le faci sul și să ți le bagi în cur, fiindcă NIMENI nu dă doi bani pe tine, nici pe principiile tale, pentru că oamneii au nevoie de bani, de ranguri, de jilțuri, nu de kkturile tale de principii!!! Plus că, dacă ești un individ care ții la principii, automat vei intra în confict deschis cu cei fără și vei ajunge curînd UNA BUCATĂ PERSONA NON GRATA! Și apoi, știut este că, atunci ”cînd cineva e prigonit, ceilalți fug de acesta ca de un lepros” sau, mai exact, ca dracu` de tămîie!!
Eiiiiiiii, și…s-a făcut că, ieri am ajuns să mai cunosc încă un EDITOR (să-i zicem așa unui individ oarecare, care si-a înființat într-o pivniță, într-un subsol de bloc -plin cu tevi prin care se scurge, la propriu, kakatu` uman; tot e bine și-n pivniță, măcar asta, pivnița, există FIZIC și-i mai mult decît una virtuală, la care așa-zisul patron sau, mai nou, MANAGER, profitînd de naivitatea ta să-ți mai ia și banii- nici mai mult nici mai puțin, o…EDITURĂ!, de unde-nvîrte, și el, o cîtime importantă din CARTEA produsă în Țara lu` Papură-vodă )! Încă unul!!! „Doamneeee, spune-mi ce-am greșit!!!”, vorba lu` Bănică jr….
M-am prezentat cu un Manuscris la care am lucrat cam 3 ani și jumătate! Speram într-o colaborare, deși știut este că editorii ăștia nu oferă mare brînză pe creația ta! Proporția dintre ceea ce-și oferă ție și ceea ce-și rezervă luiși, este nu jenantă ci umilitor de jenantă!!!…
M-am dus totuși…îndrumată de cineva cu gînduri bune de întrajutorare frățească! Mulțam draga mea Miha! Mulțam pentru dragostea ta, pentru gîbdul tău cel bun! Să-l primească Domnul înaintea Sa drept JERTFĂ înmulțită adusă Lui!
Am găsit locația, oarecum, repede, doar că descoperind-o mi-era cam tîrșă să intru. Dar fiindcă earm însoțită de ”secretara și PR-ul meu”, adică de Yle K, amica mea și omul bun la toate!!!, ne-am îndemnat una pe alta și am coborît treptele spre o…Pivniță!!!, pardon, EDITURĂ, prin spatele unui bloc de cartier..printre tomberoane pline cu resturi menajere și maidanezi. Cîini! Despre ei e vorba! (Că înăuntru, în subsolul acela dădusem peste un altul, MANAGERUL PRINIȚEI, pardon, Editurii, asta-i o altă problemă!!!).Eheiiii, oamnei buni, habar n-aveți ce bani învîrt unii, chiar și prin aceste..subsoluri de bloc!!! În fine! Am intrat ”comentînd” cu ”secretara mea” starea locației. Aia, ”secretara si PR-ul meu” nu voia nici în ruptul capului să intre, de teamă ”să nu o violeze careva” prin subsolul ala!!! Plus că are fobie de coborît scări…și de spații de genul celora în care tocmai încercam s-o conving să mă însoțească și să intrăm…Am intrat dar am intrat…comentînd! Pe asta, pe Yle, n-o poți opri cîn ceva nu-i convine! Seamănă cu mă-sa! Rea de gură! E mai așa, mai…din topor. De la Zamostea de sus! Acolo oamenii spun pe față, fără ocolișuri ceea ce au de spus!! Ei nu te iau cu finețuri, nu umblă la subțirimi cînd nu e cazul!!! Și asta, Ylonka mea, ”țăranca de Zamostea de Suceava” nici ea nu se dezminte! Poți s-o tai cu toporu`, că ea tot se exprimă…Așa că s-a exprimat și acum, coborînd, mai mult siluită de mine, scările PIVNIȚEI, pardon..EDITURII…
Ei bine, dl manager, patronul Editurii de Pivniță, nu știa cine sînt! Dar, vorba Mititelului cu maneaua (cînd l-a luat Iulia Albu la un post TiVi cu: ”îmi pare rău dle Adi M, dar eu nu vă cunosc, nu știu cine sînteți!!!” -asta așaaaa, ca afront căci, cine, Doamne iartă-mă, nu a auzit măcar și o dată în trafic, răzbătînd în miliarde de Hertzi dintr-un merțan, la un semafor care ține o veșnicie, lătrătura lui Cel atît de Mititel ca mărime fizică, din lumea manelei, și anume: ”auuuuuuuuuuu, viața meeeeaaaaaaa!!!!”; imposibil, așadar să nu-l fi auzit chiar și ”maestuoasa stilistă”, Iulia Albu, care-și plimbă ”cu stil” găina, pe LULU a ei, pe Calea Victoriei, în loc să poposeasca, sărăcuța, măcar și pentru o vreme, cu găina ei cu tot -că și ăleia, adică găinii, îi trebe` de-acum ceva tratament, ca s-a molipsit, biata de ea, de la stăpînă-sa!-, pe la Sănăcădiți, să încerce cumva vreun tratament adecvat pentru eliberarea de PERSONALITATEA care-o stăpînește și-o face să se creadă Regina Fashion-designului din Univers!!!-, la care A Mititelu i-a răspuns frac: ”nici eu nu vă cunosc, don`șoară!” (Corect! La obrăznicie se răspunde cu obrăznicie! Zic. Pentru că ”don`șoara” asta prea se crede buricu` pămîntului!!!; trebuia să i-o (s)pună careva, cumva!!! M-a uns pe suflet manelistu`!!!, cînd i-a dat replica asta INTELIGENTĂ!!!, a crescut subit în ochii mei!!!, cu vreo patrujde centrimetri…), nici eu nu-l cunoșteam pe el, pe EDITOR, așa că am purces mai întîi la scurte descrieri curriculare și așa am ajuns să-i spun cum că am mai publicat și alte cărți decît cea cu care mă prezentasem la ”Editura” `mnealui, pentru un eventual contract de colaborare! Dar cînd a descoperit domnia sa Editorul cine sînt și ce fel de teme abordez, cînd a aflat despre mine că tai în carne vie și că NU CRUȚ pe nimeni și NIMIC atunci cînd e vorba de ADEVĂR, nu a mai fost interesat nicicum de scriitura mea, chiar daca publicarea, cel putin a unui Manuscris al meu, chiar și într-un singur tiraj, i-ar fi adus importante zerouri in cont! O propunere mi-a făcut totuși, dar a fost cam ca cea din filmele cu Big Mac, in care, Gardianul Închisorii le zicea prizonierilor: ” băh, aici ori faci ca mine ori faci ca mine!!!”, adică aveam oportunitatea sa public sub Editura `mnealui, doar dacă: ori publicam sub preudonim, ori schimbam ”pe alocuri” Structura Textului!!!, ceea ce însemna KILLĂRIREA cam a 90% din text. Și cum nu puteam să accept nici una, nici alta, m-am ridicat de la ”masa tratativelor” (unde a fost cam ca România la Yalta), și, luîndu-mi Manuscrisul, am părăsit ”Sediul Editurii” .
Apoi, toată după-amiaza am fost urmărită de ipocrizia individului! Nu a lui, neapărat! Ci a individului care-și caută doar comfortul material și un statut social bine implementat între mafioții care fac legea în toate domeniile, de la cel Religios, pînă la Asociația Drumurilor ori a Kăkănarilor și a mai știu eu ce!!! Nimeni nu mai caută ADEVĂRUL! Minciuna și fățărnicia au ajuns la loc de mare cinste! Iar indivizii societății, din ce în ce mai ipocriți! Căci, nu-i așa, învățăm unul de la altul…
În incursiunea aceasta am descoperit -nu că pînă acum îmi era străin lucrul acesta! Nicidecum! aș putea exemplifica chiar, dar nu e cazul acum- că indivizi din aceștia fără scrupule sînt cei care scot pe piață cărți precum ”Viețile și minunile anumitor sfinți”, iar lumea le cumpără, înghesuind, astfel, bănet de bănet în buzunarul, mă rog: CONTUL, editorului, căruia nici că-i pasă lui de viața de sfințenie a Sfîntului despre care a scris/publicat sau de sufletul individului care cumpără, ci de numărul de exemplare tipărite și vîndute la..”fraieri”. Și întru aceasta, mă gîndesc că acele cărți, nu sînt cu mult mai departe decît maneaua aia pe care-o tot aud pe la semafoare răzbătînd să-mi ardă și să-mi desființeze timpanele cu lătratura decibelilor: ”auuuuuuuu, viața mea!!!” Drept pentru care, nu-mi rămîne decît să mă aolesc și eu…”auuuuuuu, viața meeeaaaaaa!!!”…Ce mă fac, Doamne, cu ea??, în condițiile în care, toți semenii mei, indiferent de rasă, sex, nație sau religie sînt stăpîniți de DUHUL FINAȚIST… ori de..pupincurism…
Renunțăm sau nu la PRINCIPII???
Eu una, prefer să deranjez cu ADEVĂRUL! Condamnîndu-mă, evident, la sărăcia de bună voie și la marginalizarea mea ca scriitor!
ivanacristescu 