Archive for the ‘Prigonitorilor mei’ Category

Pentru VRĂJMAŞII mei…


Pentru că dăună-zi am primit un mesaj de la un cunoscut prin care mă anunţa că  o persoană mă vorbeşte, public, de rău, m-am gândit că, acelei persoane, dar şi altora, care-mi poartă…SÂMBETELE de ani şi ani…pentru TOŢi cei care mă vorbesc de rău, care mă blesteamă, care bolborosesc vorbe de ocară la adresa mea, după ce le-am făcut bine şi după ce i-am hrănit ani mulţi cu pâine din pâinea dată mie de Dumnezeu şi după ce s-au înfruptat copios din cele ale mele!!!, să le răspund cum se cuvine. Pentru toţi cei care mă batjocoresc în fel şi chip, pentru cei care nu-şi ţin limba-n gură cum se cuvine ci ca un brici ascuţit o pun de spintecă văzduhul ( şi internetul) şi cu limba lor aruncă cu vorbe  otrăvitoare la adresa mea, pentru cei care-nvârt la ulcică, la oglinzi, la piepteni, la cristale, la brăţări, la fus, la pentagrame, la argintul viu, la câte alte cele numai de ei şi de Stăpânul lor, Satana, ştiute, le dedic acum versetele din acest Psalm :

1. Ce te făleşti întru răutate, omule VICLEAN? Fărădelege toată ziua, vorbe-nveninate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a făcut vicleşug!!
2. Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea; Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!!!
4. Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî într-o zi, te va smulge şi te va muta din locaşul tău şi va smulge rădăcina ta din pământul celor vii!
5. Vedea-vor toţi ai tăi, şi toţi cei ce acum bat din palme şi se veselesc la auzul vorbelor tale de ocară şi  vor râde de tine, omule VICLEAN, când vor vedea pedepsirea ta de către Dumnezeu! Şi-atunci, se vor teme şi vor zice: ” Iată omul căre nu s-a temut de Dumnezeu, când îl blestema pe semenul său şi când învârtea la ulcică împotriva acestuia!!! Nici când îl  sudălmea acoperindu-l de ocară şi de venin pe cel ce-i dăduse pâine să mănânce la vremea restriştei lui!!!
  Iată-l pe omul VICLEAN care nu s-a temut de Dumnezeu! Ci a nădăjduit în mulţimea ULCELELOR lui, a cristalelor şi a pentagramelor lui, a oglinzilor şi a toate spurcăciunile lui şi s-a întărit întru sudalmele lui şi în deşertăciunea  vorbelor lui veninoase!! “.
7. Dar eu, când VICLEANUL om mă blestema, când mă acoperea VICLEANUL om, semenul meu, cu blestemele, cu otrăvurile lui fermecătoare şi cu vorbele lui de ocară, m-am rugat lui Dumnezeu şi i-am încredinţat lui Dumnezeu sufletul meu, şi l-am pus înaintea Domnului meu pe VICLEAN şi pe CLEVETITOR! Şi eu, ca un măslin roditor în binecuvântarea lui Dumnezeu am nădăjduit şi am înflorit! Eu  în mila şi iubirea lui Dumnezeu voi nădăjdui, în veac şi în veacul veacului! Că Dumnezeu Atotputernicul îi va strivi pe toţi VRĂJMAŞII mei şi-i va ruşina pe toţi batjocoritorii mei! Dumnezeu îi va pune pe VRĂJMAŞII mei şi pe CLEVETITORII mei aşternut picioarelor Sale! Amin.
8. Slăvi-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, în veac! Ştiu că mă vei izbăvi de toţi cei ce mă VICLENESC şi mă VRĂJMĂŞESC şi nu vei lăsa piciorul lor peste grumazul meu! Ci vei pune PICIORUL Tău şi BRAŢUL TĂU Cel ATotputernic peste VRĂJMAŞII şi peste CLEVETITORII mei! Amin. Amin. Amin.

Iată încă şi alţi Psalmi. Dumnezeu să audă glasul plângerii mele! Amin.

Reclame

Prietenia, ah Prietenia…


Tatăl meu -Dumnezeu să-l odihnească de-a dreapta Sa!- îmi spusese odată demuuult, când eram prea mică pentru a înţelege, că:”prietenul tău este doar portofelul!”, sau, mă rog, cum o fi zis el acolo, că nu mai ţin minte, ci îmi aduc aminte doar esenţa zicerii lui, şi anume, aceea că atâta timp cât ai bani în portofel, ai prieteni, apoi, când nu mai ai bani, adio…prietenie!! Mare vorbă spusese tatăl meu atunci, căreia eu nu-i prinsesem sensul. Aveam însă să-l prind mult, mult mai târziu când m-am făcut mare şi când SOARTA m-a adus, la un moment dat, în starea de neputinţă pe toate planurile, şi când n-am mai avut bani de dat la toată lumea uşor-uşor mi-au plecat prietenii precum pleacă păsările toamna de frica iernii ce va urma şi când ele, păsările, nu vor mai avea ce să mai ciugulească de pe la…prieteni!!!

Am avut cu cineva o prietenie de 27 de ani, prietenie care nu era agreată de NIMENI dintre cei din jur, pe motiv că persoana aceea era un pic DIFERITĂ de mine, un pic excentrică, un pic -mai mult- vulgară, un pic prea peste măsură cu…gura slobodă, care sărea şi dădea din clonţ prea repede şi prea veninos şi cel mai des fără motiv.      Mi se atrăsese atenţia chiar de către o personă cu abilităţi suprasensibile, că amiciţia mea cu acea persoană nu face decât să-mi dăuneze şi că una-alta, că ar trebui s-o las deoparte, dar…n-am ascultat! N-am plecat urechea la ce mi se sugera, chiar dacă, de mai multe ori am avut semnale clare că prezenţa acelei persoane îmi dăunează. Am mers cu amiciţia mai departe, chiar şi atunci când însăşi persoana mi-a făcut rău pe faţă şi chiar şi după ce am descoperit că umblă cu ulceaua..vopsită, dar într-o variantă modernă şi chiar ultramodernă!! Eu, în credincioşia mea faţă de Dumnezeu, pe Care L-am considerat DREPT, mi-am zis să-L las pe EL să judece, să-L las pe EL să îndrepte lucrurile. Ei bine, nu cred că Dumnezeu a judecat lucrurile, dar pe undeva le-a îndreptat, fiidcă din senin şi pe nepusă masă persoana aceea căruia îi purtam o prietenie de 27 de ani, pentru care făcusem lucruri, căreia îi oblojisem rănile sufletului şi-i hrănisem  lacomu-i stomac de termită  în ultimii 6 ani, care, şi ea, persoana, făcuse lucruri pentru mine cândva, din senin zic, mai spre căderea iernii 2016, m-a tăiat de pe listă  hodoronc-tronc, nu înainte de a se sfădi pizmos cu mine şi făcându-mă terci, inventând vrute şi nevrute! Batjocura persoanei respective la adresa mea, a depăşit de mai multe ori cota insuportabilului chiar în aceşti ultimi 6 ani din cei 27, dar eu suportasem! De ce? Pentru că mi-am zis, ei bine, problema de sănătate pe care o are îi crează stările astea de..„nebunie”, când nu mai ştie ce vorbeşte şi ce face, aşadar să nu-i întorc răul cu rău şi vorbele rele şi veninoase cu unele asemănătoare!!  Am făcut bine, n-am făcut bine, nu ştiu, Dumnezeu ştie!

Când am constatat că m-a scos din lisat de prieteni  m-am revoltat, apoi, o vreme, cam vreo două luni m-a  durut crunt!  Simţeam ca şi cum cineva în mod mişelesc îmi înfipsese un cuţit în spate. Fiindcă eu chiar am crezut în prietenia aceasta, şi-i acordasem credit şi chiar am investit în ea. Am investit mult. Ce? Ştie Dumnezeu! Dar mârşăvia şi Scenele la care se pretează acum persoana în cauză sunt demne de Antologia vicleniei şi a răului şi, aş putea zice, chiar a..nebuniei!!! Să ţi se spună chiar în ziua naşterii tale, în loc de „la mulţi ani”„ai spurcat ziua în care te-ai născut!”, că „eşti  doar o mitomană,  un nimeni care ai ridicat minciuna la rang de cinste” şi că, vezi Doamne, eu m-aş da scriitoare şi nu sunt, deşi cărţile mele vorbesc despre scriitura mea, şi că n-aş fi  nici cameraman, deşi sunt profesorii mei care ştiu că m-au şcolit şi mai e şi atestatul meu plus activităţile mele  desfăşurate public, şi câte altele, e deja de domeniul paranoicului. Eu ştiam că persona are probleme de sănătate, dar ştiam că sunt de sănătate fizică, adică o problemă de sensibilitate a trupului, dar constat, cu tristeţe, şi cu durere totodată, că are probleme psiho-pupu!!! Cât de răbdătoare să fiu, Doamne, cu un om care a mâncat ani şi ani pâine din pâinea mea când nu avea şi-acum îmi aruncă vorbe veninoase şi mă face albie de porci?? Doamne, dă-mi putere să rabd insulta sau…fă ce vrei!

Ia sa vedem ce spune unul dintre criticii mari ai literaturii române despre mine, sunt sau nu sunt un scriitor?? Eu m-am lăudat cumva cu scriitura mea sau am obţinut aprecieri de la cei îndrituiţi să aibă un cuvânt de spus despre…

Aici, Interviul din iunie 2014, dar mai detin şi înregistrari video şi texte ale multor  alte VOCI care au vorbit despre scriitoarea A R…( am şi foarte multe imagini video în acest sens şi persoana ştie asta, că mi-a fost martoră la multe evenimente, dar..mă’ ia stai aşa!!!,  poate că tocmai PIZMA o fi cauza delirium tremens-ului acelei persoane!!) şi încă multe care vor mai vorbi!…

Cuvînt despre..”Prigonitorii mei…”


 Cuvînt despre Prigonitorii mei

  Am scris această Carte, ca o Spovedanie a ..unui învins, ca ”omagiu” adus progonitorilor mei, cei care au proclamat anul 2014, ”Anului Omagial al Spovedaniei”, carte care, dacă dădeam o altă formă textului şi mai adăugam cîteva ataşamente, putea fi cîndva o Carte-document. Zic. Fiindcă am scris despre „bunele obiceiuri” ale sinodalilor BOR. Am scris despre „dragostea” cu care arhiereii şi alţi sus-puşi ai Sinodului m-au înconjuratnvreme de mai mulţi ani, despre cîte „sfinte masluri” mi-au administrat în Anul Omagial al Sfîntului Maslu şi al întrajutorării bolnavilor ( 2012) şi de cîte „sfinte binecuvîntări” am avut parte în toată vremea în care eu m-am „încăpăţînat” să menţin în funcţiune un Magazin cu Obiecte religioase ( al meu), încălcînd „flagrant” ( în zisa lor!) o LEGE, a fărădelegii ( zic eu), emanată din minţile şi inimile lipsite de frica de Dumnezeu și de iubirea de semeni ale Sinodalilor, Lege care, ea însăşi, prin conţinutul textului, încalcă, FLAGRANT, legea bunului simţ şi a demnităţii umane, încălcînd, totodată, drepturile ce decurg din Constituţia Romîniei -cum ar fi dreptul la liberă asociere şi la liberă practică şi nu numai-, precum şi Legea concurenţei, ”lucruri” despre care, se pare că Sinodalii Bor, nici n-au auzit darmite să o mai şi respecte!

Am scris despre aceasta şi despre..”alte faceri de bine” ale sinodalilor bor pe care le-am mai văzut şi auzit, pe ici-pe colo, cît şi despre cum mai pun în practică, aceşti „haiduci în sutană”, „legea fărădelegii” pe care o fac după „bunul” lor plac, ei care-şi zic loruşi, tăticii noştri spirituali! Personal, eu nu mai văd spiritul, din cauza ceţii dense, ce s-a interpus între .. ei şi mine! ”Scumpii mei tătici!!!”…

  Cu sufletul contorsionat de durere am scris această carte, care, culmea, printr-o minune, am şi publicat-o, deşi cînd am terminat Manuscrisul nu aveam nici măcar „o monedă de 50 de bani, a mea, în buzunar!!”

 Cînd publici o Carte, e ca şi cum ţi s-ar fi născut un prunc. Bucuria este nemărginită. Ei, dar, la „naşterea” aceasta, n-am simţit nicio bucurie! Sau, cel puţin, nu am simţit acea revărsare de inimă pe care-am simţit-o în luna mai, anul acesta, la apariţia anterioarei mele Cărţi: „Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul!”

  Nu-s fericită c-am scris despre „făptaşii” din Bor şi despre reprobabilele lor fapte.  N-am avut, după cum v-am spus, nicio revărsare de bucurie la apariţia Cărţii, în chiar Ziua Naţională a României, 1 decembrie 2014. Dar mă simt de parcă mi-aş fi împlinit o misiune. Şi simt asta pentru că, de-a lungul cîtorva ani, pe care, întîmplător sau nu, i-am petrecut printre…sutane şi printre…creştin-ortodocşi și, am observat să NIMENI nu a avut demnitatea -acest „curaj nebunesc”-, să le spună ipocriţilor din Bor, cît de…IPOCRIŢI sînt!! Ei, iată că eu am comis-o! Le-am spus-o verde-n faţă! Şi încă şi negru pe alb!!! Le-am spus-o fără ocolişuri, fără menajamente! Căci…nici ei nu m-au menajat, atunci cînd m-au tot asmuţit, re-re-repetat, preţ de trei ani, o dată  la trei luni, cu PITT-BULII de la Garda Financiară!! Şi, na! Cei care asmuţeau pitt-bulii de la GF asupra mea, erau învăţătorii şi păstorii mei!!!, iar eu, nu eram decît o…„oiţă rătăcită!!!” căreia ei, păstorii, au decis să-i..taie capul! S-o sacrifice şi s-o ofere drept jertfă de sînge, pe altarul…JERTFEI…CAINICE! (De la Cain, cel care și-a sacrificat fratele, ucigindu-l din..invidie!!) Să mă ofere, pe mine, o micuţă şi neînsemnată mieluşea din Turma lor, spre junghiere! M-au oferit, ZEULUI lor -cel căruia ei slujesc, cu „credincioşie neştirbită!” Spre…orgasmica lor bucurie!! Iertați!!! Căci biata de mine, tot încercînd să-mi ţin în picioare Magazinul, mai „cotizam” La GF, o data la 3 luni, cu sume între 10-30 milioane lei vechi, contravaloarea unei amenzi, conform Legii (faradelegii) 103/’92, revizuită, readăugită şi refasonată de imputerniciții zilei, ca să le dea lor bine şi să iasă banu’ după Legea facută de ei!!! –Legea mamii lor!!!, vorba lui Ion Săracu al lui Cezar Petrescu ( Ion, cel din romanul „Războiul lui Ion Săracu!!”).

  Eu, poate ca mulţi dintre dumneavoastră, sufăr şi mă doare că cei din Biserica în care sînt botezată şi în care-am crezut, păstorii şi învăţătorii mei, m-au lăsat pe drumuri şi m-au adus la disperare, ucigîndu-mi, cu încetinitorul, spiritul, pentru un pumn de arginţi! Sufăr cînd văd lumea că suferă sau cînd lîngă mine-i un om care plînge pentru că cineva l-a umilit ori jecmănit. Sufăr cînd duhovnicul meu –un preot al lui Hristos şi un om pita lui Dumnezeu- este deposedat de Biserica pe care dimpreună cu ai săi credincioşi a construit-o, dar nu se mai poate bucura de rodul muncii şi a strădaniei sale, din pricina acestor hulpavi- Sinodalii Bor!! Şi sufăr cînd duhovnicului meu, în loc de cinstea cuvenită, i se întinde, de către mai-marii lui, un potir plin cu…pelin!! Iar el, duhovnicul meu, e nevoit sa-l bea…pînă la ultima picătură!!!

  Am scris şi ce e scris rămîne! Poate ca un DOCUMENT la ceea ce este acum în Biserica al cărei copil încă…sînt, spre Slava lui Dumnezeu!

  Nu le-aş fi spus-o, poate, niciodată, „Prigonitorilor mei din Sinod”, cu..atîta dragoste, însă nevoia s-arăta să le-o spun ca să mă răcoresc şi, poate, să mai răcoresc şi pe alţii şi să-i răcoresc şi pe preoţii cărora li s-au tot „subtilizat” Biserici la cheie, Biserici pe care Sinodalii le-au oferit, mai apoi, acoliţilor lor, „doctorilor docenţi” (în Teologie, fireşte!!!), drept ofrandă pentru „doctoratele” lor! Să-i răcoresc pe aceşti preoţi ai lui Dumnezeu care trudesc din greu, arînd şi semănînd pe Ogorul lui Hristos, străduindu-se, nu să-nalţe Măreţe Catedrale, Ziduri Reci, fără suflare de viaţă, ci să adune suflete pentru Hristos şi să ţină aprinsă flacăra Luminii Sfinte în sufletele noastre!

  Vă ofer spre lecturare o „delicioasă”, deși-i o carte, scrisă cu suflet din suflet şi cu lacrimi de sînge! Căci mi-am jelit cu amar închiderea Magazinului  -deh, „de bună voie şi nesilită de nimeni” am făcut-o, ca să nu le mai stea-n gît  „Prigonitorilor mei din Sinod”, ci să le ofer Pacea şi Liniştea mult dorite -pe care ei n-au fost în stare să le gestioneze-, cît şi exclusivitatea încasărilor din vînzarea Obiectelor de cult și să-i văd sătui și…fericiți!

 Vă ofer Cartea şi, tare m-aş bucura s-o lecturaţi şi să luaţi din ea ceea ce este bun! Fiindcă eu cred, şi cred cu tărie, că am pus şi ceva bun în carte, în afară de obida mea şi nişte…umile păreri despre…! Trebuie doar ca dumneavoastră să descoperiţi, citind Cartea!

  Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit, pogorîndu-se de la Părintele Luminilor, să fie peste domniile voastre şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu acum şi în veac!

Prigonitorii - 19 noiembrie