Archive for the ‘CHIPURI si MASTI’ Category

Năstruşnicul (caricaturist) Leonte Năstase de Constanţa…


Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

L-am întâlnit ieri, 12 iulie 2017, la „Clubul caricaturistilor -Sorin Postolache”, la Pizzeria Cuptorul cu Lemne din Pache Protopopescu, unde fusesem invitată de Julian Radu (caricaturist, scriitor) să filmez un Vernisaj de caricatură. Un prieten de-al lui de la Ploieşti, caricaturistul Ioniţă Nicolae urma să-şi expună lucrările şi Julien a vrut să-i facă o surpriză. Am zis: hai să mă duc! Nu-l puteam refuza pe Julian!!

Participam prima oară în calitate de cameraman/fotoreporter la un astfel de Event! Nu cunoşteam decât 3-4 persoane de-acolo, toti scriitori şi pe actriţa Doina Ghiţescu. Da’, nah’, pe Ghiţeasca cine n-o cunoaşte! Ea e Marcă, Brand pt România!! În rest, ceaţă totală. Chipuri necunoscute!! La capitolul  graficieni sunt bâtă, tufă de Veneţia… Un singur grafician, în carne şi oase, am cunoscut odată demuuult, pe unul Donca, vecin cu mine.  Avea Atelierul pe str Eforie, lângă Poliţia Capitalei. Dar n-am mai auzit demult de el. Eu eram pe atunci la Şcoala de Artă şi la 3 zile-odată eram prin Atelierele din str Eforie, să mai „fur” şi eu câte ceva de pe la Maeştri. (Tot pe-acilişica-şi făcea veacul şi Mihai Stănescu.) Erau cam zgârciţi în a da din ceea ce ştiau, dar mai cunoşteam pe unul sau altul, că se mai adunau la un pahar de vorbă. Donca ăsta îi făcea Portrete mari lui Ceauşescu şi încasa bani frumoşi. Pe atunci mai aveam habar de una-alta şi mai cunoşteam pictori, graficieni, artişti..plastici. Cu timpul am uitat şi de ei şi de..arta mea!! Dar iată că mă intersectez acum, din nou cu..grafica!!

Omul subţiratic, cu-o pălărie şuchie pe cap, umbla nearat-nesemănat prin faţa camerei mele de filmat. Acum dispărea, acum apărea. Pfuii…!! De unde-o fi apărut prâsnelul ăsta, ce n-are astâmpăr!!!

Umbla-n sus şi-n jos cu tableta-n mână, făcând poze la greu, fără să-i pese că mi se interpune între camera de filmat si subiect.

-Dă-te, omule, la o parte că-mi obturezi..imaginea!!!

-Scuzeee!!!…

Se dădea la o parte imediat ce-i ziceam, da-n secunda doi era iar în dreptul camerei de filmat, interpus între cameră şi subiectul meu. Deh’, fiecare cu interesul lui!! El voia să-şi ia cea mai grozavă imagine, eu aşiderea!!

Nu ştiam cine e şi ce hram poartă, dar mă lua deja cu nervi de cum îl vedeam!…

Mă duc să iau un interviu lui Ioniţă Nicolae, protagonistul serii, şi hop, „prâsnelul” îşi înfinge tableta-n ochii mei!! Hmmm. Mă uit lung şi încruntat la el. El se uită dulceag la mine!! Mă zbârlesc la el: „Nu ştii să faci Fotografii! Nu aşa se face o Foto…profi!” „Vreau să-ţi fac o caricatură!!” „Aha, poi zi aşa, omule!! Doar caricatură poate ieşi de la distanţa asta!!…”

I-am dat pace, deşi m-am simţit inoportunată. Aveam treabă şi trebuia să mă concentrez pe lucrul meu. Plus că mi se răcise Pizza. Era din partea casei, aşa că nu puteam s-o ratez. Dar aveam şi un interviu de făcut, aşa că n-aveam timp de contre cu..”oarecine!!”

Mi-am terminat treaba şi am plecat de la Clubul caricaturiştilor, mulţumită în proporţie de 98%, că-mi făcusem treaba.

Azi intru pe net să-l caut pe „prâsnel” şi ..hop! peste cine dau. Un MAESTRU în adevăratul sens la cuvântului. Îmi arunc ochii pe pagina lui şi ce văd îmi palce la nebunie!! Tiii, ce-am ratat ieri!!!…

Îl contactez şi-l invit să dea un interviu. Tranşant pune CONDIŢII! Salut voios de pionier!! Ura şi la Gara…Constanţa!!

Apoi la nici juma’ de ceas mă trezec în mesagerie cu-o surpriză!! Faină…RĂU!

Belea omul!! MESERIAŞ de meseriaş!!! LEONTE NĂSTASE!!!

 

 

 

Mulţam MEASTRE!! Plecăciune!

Iată surpriza zilei!

 

Traianică Imperatorul…


Acum că s-a terminat cavalcada…Eminescu şi pot respira uşurată, hai să vă descreţesc apăsarea niţel! Oh, eminesccientiştilor, nu-mi săriţi la jugulară!! Sau dac-o faceţi, faceţi-o mai cu milă!! Gata, l-aţi jelit, l-aţi omagiat, l-aţi osanat infinit, v-aţi asemuit lui, aţi recitat până la dislocarea bojogilor Odă în metru antic, Glossă, ba v-aţi încumetat până şi la…Luceafărul, aţi făcut incantaţii întru pogorârea Muzei lui la voi, am văzut-o şi re-văzut-o pe Doina Ghiţescu încă de miercuri seară ANGAJATĂ SOLEMN în Kilo-metru dedicaţiunii, l-am ascultat până şi pe prea-încruntatul general de miliţie Ulieru tinând „predici” pro…Eminescu la o Serată Eminescu şi zic: gata, ajunge!! Opriţi-vă! Mai şi respiraţi! Gata cu Eminescu până la runda de anul viitor!!…Lăsaţi omul, să-i fie somnul lin, să-şi doarmă somnul de veci în pace!..

Acum să-l trecem în revistă pe…strămoşul nostru, Traianică Imperatorul. Ia să vă servesc niţică…proză! Luaţi de aici…

Pe nişte trepte din faţa Muzeului de Istorie, Bucureşti, din Calea Victoriei, tronează măreaţa, costisitoarea, făurită din câteva kintale de bronz masiv, statuia lui Traian

traia inmperatorul

-împăratul Romei, duşmanul de moarte şi oropsitorul străbunilor noştri- ţinând în braţele-i vânjoase un bolovan de câteva kile bune de bronz transformat în…lupoaică sau cine ştie ce “măiastră” de “operă de artă” o fi aia…căci am facut Şcoala de Artă degeaba, întrucât nu reusesc să pricep „conceptul artistic” ce tronează pe scările Muzeului de Istorie din centru Capitalei României,  Bucureşti, CONCEPT instalat acolo după “buna gospodărire” şi după „priceperea” fără hotar a primarului Sorin Oprescu (un fost edil, puşcăriabil prins cu mâna-n portofel, dar pentru care, iată, nu e loc la..Mititica, ci a fost cantonat doar o vreme pe la Beciul Domnesc şi nu i-a priit, aşa că îndrituiţii judecători l-au socotit fără de pată şi l-au scos afară, ba încă i-au dat şi dreptul să profeseze ca medic…). Statuia imperatorului Traianică s-a săvârşit însă şi graţie  măiestriei fără margini  a sculptorului plătit pentru “operă” cu bani grei  din banii noştri, ai umililor cetateni ai urbei, pe care nimeni nu-i întreabă, nici ne-a întrebat dacă ne dorim să-i „admiram”  imperatororului, GOLICIUNEA…ori de câte ori traversăm cu treabă Calea Victoriei. Ce ironie! …Imperatorul, cu minusculul lui penis la vedere (capodoperă artistică!!!), gol puşcă, cum ar spune românul, inconfundabilul duşman al strămoşilor noştri, acest Traian, tronând despuiat, în văzul lumii pe scările unui atât de important edificiu bucureştean: Muzeul de Istorie!… Dacă-i vorba despre ISTORIE, de ce nu l-am fi pus pe Burebista sau pe Decebal, ori pe Ştefan cel Mare sau, mă rog, după caz, un PERSONAJ viteaz din Ţara Românească?? De ce pe Traian??!!… („Dizertatia” de mai sus, poate fi considerată o…”audienţă la un DEMON mut”- şi surd- sau la mai mulţi edili ai oraşului Bucureşti şi ai ţării, care batjocorind poporul român şi neamul nostru românesc, au investit bani de la Buget pentru această “inegalabilă” operă de artă, apoi au decis şi l-au aşezat la loc de cinste pe acest barbar, pe acest torţionar: Traian, imperatorul!..Şi nici măcar n-au avut inspiraţia să-i astupe cu o  hlamidă scârbavnicul, „sărăcăciosul” său mădular…despre care se vorbeşte cum că ar fi profitat mult de strămoaşele noastre dace, ceea ce eu NU CRED! E doar un banc prost! Cu-aşa mădular…)

Iată, căutând ceva pe net, astăzi, 16 iunie 2017, am descoperit şi părerea dlui Horia Gârbea: „O togă putea salva decența împăratului care desigur nu se arăta poporului roman, nici celui dacic, învins, cu mătărânga la vedere, fie și în vremurile acelea de atletism olimpic. Iar sexul său putea fi mai imperial”.

Aşadar, nu sunt singura care cuvântă…

Captiv în inutil…


     de: Antoaneta Rădoi

Exceptând desenele de pe coperta I-a, pe care, să zicem, nu le înţeleg, dar presupun că au o oarecare trimitere pe undeva… Cartea, scriitura, naraţiunea celor evocate mi-a placut maxim!

Captiv-in-inutil

„Captiv în inutil” (autori: George Hodorogea si Claudia Mesea Paraschivescu; recunosc n-am înţeles niciodată de ce publică în aceeaşi carte doi scriitori!!, dar e strict problema lor!!) începe aşa: „În Italia sec XIX, un puşti din Napoli, Giuseppe,  şi-a început copilăria furând o pâine, iar RĂSPLATA a fost…Şcoala de Corecţie, de unde a fugit de mai multe ori şi tot de atâtea ori a fost prins”, astfel trecând prin faza de adolescenţă şi, mai apoi, de adult, petrecând doar CAPTIV  într-o Şcoală sau Alta de…CORECŢIE!!  CORECŢIA i-a fost aceea că pe la SCOLILE astea el nu învăţa altceva decât cum să fure mai bine ca să nu mai fie…prins, ne sugerează autorii. Şi aşa a trăit Giuseppe din Napoli, ani şi ani, chiar şi după ce devenise…adult şi bărbat în toată firea. Vreo 50 de ani şi-i petrecuse Giuseppe numai şi numai după gratii, fiindcă Societatea nu-i putea oferi unui PUNGAŞ altceva decât OCNA. Cu LIBERTATEA nu prea ştia ce să facă, atunci când, temporar, o obţinea! Societatea îl respingea de fiecare dată când avea şansa să fie LIBER, şi chiar când nu săvârşea nicio tâlhărie, bietul de el, era bănuit. De lucru nu găsea. Toţi fugeau de el ca de un proscris! La urma-urmei, era un proscris, că ce patron de firmă şi-ar angaja un pungaş cu..patalama? Din pricina asta, bietul Giuseppe, ajunsese să fure doar ca să fie săltat şi trimis iarăşi la Închisoare, loc în care avea cele minim-necesare traiului, pentru care nici nu era nevoit să plătească taxele şi iar taxele, pe care trebuia să le achite un cetăţean liber…şi unde nu i se amintea chiar în fiecare zi că e un borfaş nenorocit!! Greşise cândva, când fusese copil fără minte sau…pentru că-i fusese prea foame, furase o pâine, doar… o pâine!!!, iar Societatea nu i-a mai dat, după aceea, NICIO şansă!! Nu că altor săraci  le-ar da!… Ea, SOCIETATEA, se bucură să ne ţină, pe  mai toţi (cu excepţia unora care au dat UTIL din coate)…Captivi în inutil…

Foarte interesant punct de vedere şi, al naibii de REAL! Doar că, plecând de la mica jonglerie a lui Giuseppe din Napoli, jonglerie din vremea în care era copil şi când a reuşit să fure o pâine, dar, vaii, cu ce preţ!!, autorii lucrării de faţă ne aduc,  pe curpen, cu mostre, cu demonstraţii şi argumente concrete, în JONGLERIILE Societăţii româneşti din zilele noastre şi al marilor JONGLEORI care au făcut din România o tară a proscrişilor, o ţară de flămânzi, de goi şi de disperato-depresivi, în timp ce JONGLEORII se desfată copios din toate avuţiile patriei dimpreună cu toţi veneticii posesori de multinaţionale şi de Mega-Mall-uri – întinse pe întreg teritoriul României, pe mii şi mii de metri pătraţi, unde nu plătesc taxe- şi..alte cele, venetici care ne asupresc şi ne sug seva dacică precum suge plăşniţa! Nu-i găseşti pe bandiţii acestia la Beciul Domnesc, unde le-ar fi locul, ci în vile luxoase pe care LEGIUITORII care ne guvernează (prost) nu le comfiscă şi nu le ia drept daune pentru incomensurabilele lor furturi…, în schimb am auzit şi văzut de multiplicaţii „Giuseppe de România” care stau după gratii mult şi ..era să zic bine!!, Doamne fereşte de binele acela, stau la carceră pentru o biată pâine cum e cazul femeii care a furat dintr-un Butic salamul şi o pâine ca să le dea de mâncare copiilor ei nemâncaţi de prea multă vreme!!  Crunt adevăr!

Recomand cartea…

 

„M-am înfruptat din roadele bine-înmiresmate şi dulci, ca şi din mierea cea parfumată!!!”…!


de Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

  Citesc un ACATIST. Acatistul de Multumire. O frumuseţe de Acatist! Frumoasă şi..LUMINATĂ alcătuire! Extrem de relevant, totul, de la cap la coadă! Întreaga viaţă a unui om redată în Textul Acatistului…

  Titlul dat Articolului meu este o bucăţică dintr-un paragraf al Acatistului, şi anume: „Doamne, m-ai adus în viaţa aceasta ca într-un RAI PREASFÎNT; am văzut Cerul  ca un Potir Albastru şi Adînc, în AZURUL căruia CÎNTĂ PĂSĂRILE; am ascultat FOŞNETUL plin de Pace al Pădurii şi SUSURUL Dulce-Glăsuitor al APELOR; m-am înfruptat din Roadele BINE-ÎNMIRESMATE şi DULCI, ca şi din…MIEREA cea PARFUMATĂ; ce bine e la Tine pe Pămînt şi cîtă Bucurie să fii Oaspetele Tău!!…Slavă Ţie, Doamne!„…

  Ei, bine, DA! Citesc Acatistul şi…gîndul mă duce, mai în profunzimea Textului, de fiecare dată, dar azi, mai mult ca oricînd… Da, s-a împlinit deja un an, de cînd Dumnezeu mi-a dăruit şi „mierea cea parfumată!!”

Anul trecut, în 2015, exact pe vremea asta, Dumnezeu mi-a trimis în dar, în mod neaşteptat, UN STUP, cu 20 de rame încărcate cu…”MIEREA cea PARFUMATĂ!!” Nu văzusem niciodată pe dinăuntru un Stup. Acum aveam ocazia să văd! Şi nu unul oarecare, ci…PROPRIUL MEU Stup! Am rămas şocată de îngrămădirea sutelor de albine şi albinuţe şi de puietul ce sta să-şi tragă gălbenuşul ca să-şi poată lua zborul personal în căutarea şi aducerea polenului în urdiniş.

 Stupul îl primisem în dar de la un ..PREOT! Asta ca să nu mai pot să tot zic eu -şi/sau alţii-, că preoţii sînt DOAR nişte POPI şi că au mînă NUMAI de LUAT!!! Iată că mai sînt şi PREOŢI ai lui Dumnezeu, care chiar că se mai şi gîndesc, printre altele, la cei care le trec pragul Bisericii.

Ei, bine! Nu ştiu ce i-o fi venit acestui preot, că-mi zice-ntr-o duminică după Sf Liturghie:

Antoaneta, vrei să-ţi dau ţie Stupul ăla din grădină??…(io, sincer, nici nu ştiam că are „popa” un stup în grădină..Mă duceam la Biserică, de regulă, pe la 10,00, „somnabulă”, că nah’, nu dorm noaptea şi ziua-s un fel de Zombi umblător…, alergam să-mi duc Pomelnicul al Altar, apoi mă băgam într-un colţişor -nu-mi place să mă fîţîi prin Biserică să atrag privirile la toţi cu..întîrzierea mea, de acre, evident, mă ruşinez, dar nah’, „pe nimeni să nu MÎNGÎIE Dumnezeu, cu NUIAUA cu care mă MÎNGÎIE pe mine!!”…aşa că nu aveam io vreme să targ cu coada ochiului prin grădina „popii!!” După Slujbă, plecam în garbă la casa mea să-mi văd de necazu’ meu, şi nu mă interesa restu’…

Oau…ce să fac io, Părinte, cu un STUP?? E drept că am eu la Bloc un balcon, dar nici chiar aşa comfortabil încît să pot face un Stupăriş!! Ş-apoi…în BURICU’ CAPITALEI, unde stau, prin binecuvîntarea Domnului, nu-i zare de floare sau pom! Mor albinele, Părinte!!…

Eu, ţi l-aş dărui! Poate te gîndeşti şi găseşti o soluţie, poate ai vreun PRIETEN la curte, unde să-l duci, să-l înmulţeşti şi să ai şi tu MIERE să mănînci! Poate fi un nou început pentru tine, după LOVITURA pe care ai primit-o de la VIAŢĂ!!…

Un’ să duc io STUPUL??, mă tot gîndeam. Aveam cîteva variante, dar…niciuna nu-mi inspira prea mare încredere! Şi totuşi..am decis. Duminicile următoare, Preotul acela mă tot întreba:

-Hai, ce faci, vrei sau nu vrei stupul?

-Îl vrau, Părinte, îi zic eu într-o zi. Dar numai dacă vi-l plătesc cumva, altfel NU! Nu am bani, dar pot compensa contravaloarea pictîndu-vă ceva..

-Bine! Facem Tîrgul!, dacă numai aşa vrei. Voiam să ţi-l dăruiesc!…

-Nu primesc! Am decis să-l duc la un amic. Nu ştiu ce va ieşi, dar, îl duc la el.

Pretina mea, Ylonka -o catastrofă, femeia asta!! „Mama OMIDA!!” Dacă apucă ea să-ţi prescrie ceva, apoi…musai că va fi aşa cum a zis!!, cînd aude că duc stupul la amicul nostru comun, tot teolog,  îmi zice:

-Dacă duci Stupul ăluia, „te-ai lins pe bot de miere!!”…

-Eşti cu capu’, Ylo!! Ştiu şi eu, „mamă Omido!!”, că nu mă voi umple de miere, dar măcar acolo, de-o gustare de dimineaţă, la  o linguriţă de ceai, poate că l-o-ndura Domnul să-mi dea!…

-Io îţi zic să-ţi iei gîndul!!, îmi cobeşte „Scîrba!!” de…psiholog!! Te pui cu ei!!!… Du-l în altă parte!!, îmi mai zice netrebnica.

Unde să-l duc??, mă întrebam. Mai aveam încă o variantă, dar…era la fel de proastă ca şi prima. A treia nu-mi era la îndemînă, din pricină că n-aveam cu ce transporta Stupul atît de departe, să-l duc la fratele meu, care, sigur că s-ar fi îngrijit cum se cuvine de albine şi mi-ar fi făcut şi parte de miere! Aşa că am decis şi am dus Stupul meu la Cuviosul Igna. L-am dus într-o seară şi l-am ataşat celor 10 stupi ai lui. A doua zi m-am dus ca să umblăm la Stup. Stupul avea mierea neculeasă de multă vreme, plus că trebuia pregătit pentru iernat… M-am echipat (primisem şi echipament de protecţie de la preot şi cîteva ustensile…) şi am purces la desfacerea stupului.

Afară era cald şi, decum am scos dopul de al urdiniş, albinele au ieşit la soare şi la adunat polen, zumzăind fericite. „Zumzăia” şi teologul meu, Cuviosu’ Igna, cum îi zic io,  văzînd ..MINUNEA din stup. Îmi explică pe îndelete, ce şi cum, şi mă pune la treabă. Eram fascinată, dar neştiind eu prea bine cum stă treaba, cînd am apucat una dintre rame s-o scot şi s-o duc unde îmi zisese el s-o duc, deştele mi-au pătruns pe ceva moale şi, instant, un şuvoi de miere s-a revărsat pe mine…Aveam masca pe faţă, aşa că nu-mi puteam nici măcar linge deştele… Mă uitam sidetată cum pierd bunătate de miere, care se scurgea în torent pe iarbă… Albinele, alertate, au năvălit asupra mea. Ţineam rama în mînă, siderată, neştiind ce să fac. Cînd îşi ridică Cuviosu’ nasu’ din alt stup şi mă vede înconjurată agresiv de albine, îmi sare în ajutor cu..fum!! Aha, care va să zică, la asta foloseşte tulumba aia cu moţ şi cu mîner!! La făcut fum, ca să sperii şi să fugă albinele!! Dar..fumul s-a dus, şi albinele s-au întors… Am început să ţip. Igna zice:

-Hei, nu ţipa, nu te agita! Stai in loc!!..

Mă’, ăsta-i cu capu!’, îmi zic în sîn. Cum puii mei să stau pe loc! M-au împresurat astea şi vor să mă omoare!!

-De ce-s aşa agresive??, îl întreb. Ce le-am făcut?? Ce nu le convine??

-Miroşi a parfum!! Nu trebuia să te dai cu parfum, cînd ai plecat de-acasă!!

-Păi de ce nu mi-ai zis, Hăbăucule!! Mare cuvios!!… De un’ să ştiu eu..TAINE d-astea despre albine! Ştiai, Cuvioşia ta, că vin la albine să mă şcoleşti, de ce nu mi-ai zis??

-Am uitat, bre’!!!

Am uitat Bre’!!…şi vrei acum să stau pe loc să mă sacrifice neisprăvitele astea??!!!…

Am luat-o la fugă, cu dou-trei-cinci albine-n intrate pe sub mască. Roiul, după mine!! Am pus mîna pe nişte crengi şi frunze uscate, le-am dat rapid foc şi am rămas lîngă el. Am reuşit să-mi scot masca şi albinele din sîn. Cuviosul striga la mine, să nu-mi scot masca şi să nu mă depărtez de foc şi de fum. 2-3 albine pătrunseseră pe sub masca pe care eu nu mi-o fixasem bine, şi m-au muşcat, care cum şi de unde-au putut. M-am dus ţipînd la Cuviosul care meşterea nedistrubat la un stup şi i-am zis franc:

– Adu-mi apă să mă spăl, Neisprăvitule, că mă devorează albinele. Nu vezi că-s toată plină de miere?? Mi-ai laut lampa de fum, ca vaii!!!, îţi omor albinele, dar de mine nu-ţi pasă!!, mîncate-ar curcile!! Ia uite ce umflături am… Mă scarpin ca nebuna!! Fă ceva, ca te crăpp!, Cuvioşia ta. Mor aici!! Şi nici VEŞNNICA pomenire, nu cred că eşti pregătit să-mi psalmodiezi!!…De colivă ce să mai zic…

-Auuu, Bre’,  ai cumva alergie la muşcatura de albine?? De ce n-ai zis!!

-Eşti cu capu’, Cuvioşia ta, păi, ce, io tot am albinărit??!! Cum să-ţi spun, dacă nu m-ai întrebat?? Ş-apoi, de unde să ştiu eu, Doamne iartă-mă, dacă am sau nu am ..ALERGIE la muscătura de albine?? Io ştiam doar că am ALERGIE la TÎMPIŢI...Abia de-acum încolo voi vedea  şi voi şti dacă am alergie la mucătura de albine!! Da’, fă, odată, ceva, în puii mei!!, Meseriaşule!!, pînă nu mi se umflă capul şi pînă nu explodez aici, pe GLIA ta!!

-Aaa, stai aşa, Bre’, că vin acum!!, îmi zice, Neisprăvitul şi..dispare la chilie. Pînă acolo era însă cale. Stupii erau ceva mai încolo, mai departe de chilii, într-un crînguşor. Mă tăvăleam pe jos de usturime şi de mîncărime, încercînd să mă menţin lîngă foc, loc de care nu se apropiau prea tare hărnicuţele albine, dar cîte una-două mai tupeiste-mi dădeau tîrcoale agresiv, depărtîndu-se şi reapropiindu-se ca nişte elicoptere de luptă!!..

Vine CUVIOŞIA sa, teologu’ Mazăre, şi mă freacă bine cu sare peste muşcăturile de albină!! Ştiu că ştie bine la..naturiste, la d-astea de pe timpul lui taica mare!!

-Mă’, la ce-i bună, Mă’ Cuviosule, treaba asta??, îl întreb pe Neisprăvit!! După ce că m-au înţepat astea de m-au rupt, mă mai omori şi tu cu sarea asta!!, care nu face decît să-mi fie sare pe rană, nu altceva,  NETREBNICULE!! Mor de usturime!! 

-Ei, lasă Bre’, că nu te omor! Ai să vezi tu, mai încolo, mîine, la ce seveşte sarea asta!!

-Îhî!! Păi, mă’ Neisprăvitule, dacă ştiai că sarea e bună, de ce n-ai luat cu tine sare, de la început?? Şi de ce, puii mei, nu ai luat cu tine apă…apă..să mă pot spăla, că-s GARNISITĂ bine cu miere şi..mă cam plac albinele, ticălos nenorocit !! Cum ies de-aici??, că m-am şi copt de la focu’ ăsta, nu mai văd de-atîta fum, pe deasupra…curg apele de pe mine, dar nu pot pleca, fiindcă se ţin suratele astea după…mierea de pe mine…

Ei bine, oameni buni, eu…miroseam a parfum. Nu ştiusem, Cuvioşia sa, Igna, nu-mi spusese, vezi nu te da cu parfum cînd vii la albine!! Aşa că decum a desfacut ăla stupul, ele au tăbărît asupra mea…Cîtă vreme nu vărsasem miere pe mine, le-am putut ţine la distanţă, nu mă asalta decît cîte una-două, pe rînd, dar cînd, involuntar, deştele au spart carapacea, şi mierea a ţîşnit, şuvoi, învăluindu-mă…să te ţii învăluire de roiuri! Bietele albine, nu ştiau că eu devenisem, peste noapte, Stăpînul lor, ci au crezut că sînt vreun Hoţ de…miere!! Şi au tăbărît pe mine, zumzăind a RĂZBOI!!! Aratăm ca un pom de crăciun bine garnisit!! Cum scăpam de un roi, altul îi lua locul… Aruncasem la distanţă rama plină cu albine şi miere, la sugestia Cuviosului  (ei, bine, el îmi spusese să pun cu gesturi uşoare rama jos şi să nu fac tărăboi, dar eu nu am făcut cum mi-a zis, mi-era foarte teamă să întîrzii într-un loc, că albinele se adunau ca turbatele asupra mea, agresîndu-mă!!). Scăpasem pentru moment de marea massă a albinelor, dar la scurt timp s-au reorientat şi regrupîndu-se m-au înconjurat din nou. Divizia a 5a Blindate!!…

În fine, cum-necum, am scăpat. ” Fuga e ruşionoasă dar..e sănătoasă!! Mi-am luat rămas-bun de la Cuvios, de la distanţă, de după gardul Mănăstirii, după ce m-am văzut în stardă, luînd cu mine, pe haine şi 2-3-5 albinuţe mai insistente, de care am scăpat pînă la staţia de autobus…drum destul.. De-atunci, nici că le-am mai revăzut pe albinuţe!! Nici mierea… S-a făcut anul!! Şi-acum, citind Acatistul, care zice: „Doamne, m-am înfruptat din roadele bine-înmiresmate şi DULCI ca şi din MIEREA cea PARFUMATĂ!!”, îmi vine-n gînd: „Mă, ia stai aşa!!”...care înfruptare din…„mierea cea parfumată!!” Şi-atunci, am zis: Da, Doamne, Da, Tu, mi-ai dat, „mierea cea parfumată”, a unui stup întreg! Adevărat este şi-Ţi mulţumesc! Doar că…nu m-am înfruptat DELOC din ea… Deh’, Dumnezeu îţi dă, dar…în traistă nu-ţi bagă…

albine


duminică, 1 decembrie 2013

Rachiu, un produs „canonic”, la Pangarele din Arhiepiscopia Bucurestiului!!!

  Vă cer iertare, tuturor preoţilor, celor care mă cunoaşteţi, care mă ştiţi, care îmi ştiţi sufletul şi ştiţi că vă iubesc si va pretuiesc! Îmi ştiţi necazul şi durerea  vis-a-vis de purtarea mai-marilor voştri faţă de mine!!!; Eu simt că si voi aţi vrea să spuneţi un cuvînt, dar..NU PUTEŢI!, din pricini „obiective”; vă înţeg  -pînă la un punct- şi respect „tăcerea” voastră!! -tot pînă la un punct…

Tu, duhovnicul meu, care-mi cunoaşti „neputinţele!”…, iartă!

 Şi întru ‘neputinte’ aflîndu-mă (eu), dragii mei, nu mă pot înfrîna să nu postez, pe Blog, o minunată „achiziţie”, o fotografie, care reprezintă un obiect, iertaţi, al dracului de …”canonic!”, pe care l-am descoperit, la un Pangar  aparţinînd Arhiepiscopiei Bucureştiului! Arhiepiscopie păstorita „canonic”, de un „sfînt” Sinod. Sinod care m-a batjocorit în fel şi chip şi care a decis, în unanimitate de voturi ( fară regrete sau mustrări de conştiinţă  din partea vreunui ierarh-??!!-), să mă dea, în mod repetat, „canonic”, drept „miel de junghiere”, pe mîna Gărzii Financiare -aservită Bor ( printr-un PACT – drăcesc, i-aş zice-, încheiat în 20 nov 2012, si prin altele ale lor Înţelegeri… )- ca să mă killărească aceasta, prin comisarii săi ( pentru că vindeam, prin firma înregistrată la Camera de Comert a României, legal, platind taxe către stat, prin firma mea, Vin Kagor, cit si Obiecte de cult, supuse, chipurile, „monopolului Bor” )! „

M-au dat să mă răstignească” ei, comisarii, la ORDIN! Ca ei, „sfinţii” din Sinod, arhiereii şi mai-marii sinodali, vezi Doamne, „n-au mîncat usturoi” şi..”gura nu le miroase!!!”… Ba vă miroase, stimabililor! Şi încă cum!!!… 

Nu am să dau nume, acum. Dar, voi vă ştiţi, fariseilor FAŢARNICI! 

Eu vă ştiu, acum – dupa al N-jdelea control al Gărzii la micuţa mea Firmă, „m-am luminat!!!” –  pe fiecare după al vostru nume! Căci v-aţi descoperit prin faptele voastre…Vă ştiu eu, asadar! Dar..să lăsam! Să trecem, acum, la „oile” voastre…la..rachiul vostru…”canonic!”

  Ducîndu-mă  azi în Cimitir, ca să mai aprind o lumînare la cineva drag plecat la Domnul ( căci decesul, de curînd, a unei persoane f dragi mie, părintele Cristian Baroianu -Dumnezeu să-l odihnească în pace!-, m-a pus în starea de mustrare de conştiinţă, că n-am mai fost demult la cei dragi ai mei!! Iertat să-mi fie!), la intrarea în Cimitir, mergînd să cumpăr lumînări, musai de la Pangar (!!??), mi-a atras atenţia UN OBIECT, ” DE CULT”(!!!), expus spre vînzare în Pangar: RACHIU!!!

 Vi-l supun atenţiei, vouă tuturor „canonicilor”, cît şi vouă „mega-extra”-ortodocşilor, „evlavioşii” care îngurgitaţi, la greu, „oratoria” sinodalilor, care vă tot sulfă-n ureche, indicîndu-vă „canonic”, de unde şi ce să cumpăraţi pe banii voştri, că deh..”Cuvîntul Vieţii” e doar…la ei, la BORişti, nu şi în altă aprte!!! Mă refer la icoane, metanii, cruci, lumînari…că, vezi Doamne, nu sînt canonice -zic ei- decît numai cele de la Pangarele lor ( că tot sînt ele, obiectele de cult, achiziţionate, cu „osteneală” mare şi cu sudoarea frunţii lu’ Bejenariu cel Năstruşnic, Ioachim adică, mai-marele pangarelor BOR, de la „necanonicii” mireni, cît şi de pe la fraţii lor budişti!!; că deh`, „fraţii budişti” sint mai meşteri şi mau „curaţi” în a face „cele ortodoxe”: brelocuri, metanii, iconite de tot felul. )!!!  Că vă dau ei, mai-marii sinodali, vestire, vouă mirenilor, la greu, prin trîmbiţele  TiVi-ului lor şi va dau sfat de la Amvon -a se citi aburirea neamului-şi prin „presa” lor scrisă, cît şi prin toate „mijlocacele de informare”  şi de „increştinare”, ca nu cumva „să vă înfruptaţi” din altă parte ( a se citi Magazine particulare, cum  A FOST şi micuţul, dragul meu Magazin -făcut cu sufletul meu şi cu multă cheltuială de bani şi energie-, dar care nu mai este, dat fiind faptul că am fost pusă sub EMBARGO Patriarhal, din prea multă „iubire de semeni”, pe care  Sinodalii -vicari, arhimandriţi, episcopi, secretari şi mulţi alţi mici lahei slugarnici, care doar pentru a-şi plimba fundu’ prin Deal, ar vinde-o şi pe mumă-sa care i-a dat viaţă!!!-, în unanimitate de voturi!!!, au revărsat-o asupra mea, prin intermediul GF)! Iată, „am cules” pentru domniile voastre, „din teren” chiar din „MOŞIA” voastră stimabililor sinodali, din „Moşia voastră canonică”,  o imagine, a unui produs „super-mega-canonic!!!” Produs expus spre vînzare la un Pangar de-al Arhiepiscopiei canonice:

                                                                             

 

Aşadar, „fraţi şi surori”, ascultînd cuvîntul  ce vi se suflă în ureche, nu pregetaţi! Ci cumpărati!…
Rachiul cel de toate..zilele!!!
 Nimic mai canonic de cumpărat de la un Pangar bisericesc, decît un Rachiu…canonic!! 
 Duceţi-l însoţit de Pomelnic la „Catedrala Neamului!”  odată cu bănuţul vostru!!!; şi veţi fi „pomeniti” la slujbele din Deal!!!”, acum şi la paştele cailor…
Şi..dacă vă îndoiţi de autenticitatea imaginii, iată 

un anunţ important, ce troneaza, pe geamul Pangarului, pentru o informare „politically corrctă”” a cumparatorului-mirean, anunt care vă va aduce si dvs lamuriri:
 

 Aşadar…”stimaţi clienţi”, avînd în vedere faptul că, „toate produsele” sînt  -comform anunţului de mai sus-, un BRAND, un produs „marca inregistrata”,vă doresc..
VIZIONARE şi îngurgitare…”CANONICĂ!”
Iară vouă, dragi „ortodocşi”…”evlavioşilor”, hai noroc!!!, la un ţoi cu răchie!!! De Pangar!! ” Marcă înregistrată”!, by: BOR, SRL!,  după cum vă

asigură anunţul.
Canonic??!!




 

PS:

 Voi, preoţilor, cei care ştiţi durerea mea, voi cei care ştiţi necazul meu, voi cei care ştiţi că ştiu că şi voi sînteţi, în proporţie de 98% prigoniţi, în fel şi chip, voi care ştiţi că vă bucuraţi de dragostea mea, aveţi grijă: Nu o ucideţi!
Voi taceţi, făcînd, chipurile, ascultare! Eu…sînt „oaia cea pierdută”…care..cuvîntă…
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Circ macabru și doliu național cu o falsă regină, fără cetățenie română


Circ macabru și doliu național cu o falsă regină, fără cetățenie română

ADEVĂRURI ASCUNSE DESPRE PRINCIPESA ANA DE BOURBON – PARMA, CĂSĂTORITĂ EITEL VON HOHENZOLLERN – SIGMARINGEN, CARE NU A AVUT CETĂŢENIE ROMÂNĂ, NU A FOST REGINĂ A ROMÂNIEI ŞI CARE A ACŢIONAT PENTRU DEZMEMBRAREA TERITORIALĂ A ŢĂRII NOASTRE!

A FOST SAU NU A FOST INCINERATĂ ÎN ELVEŢIA DOAMNA ANA DE BOURBON – PARMA, CĂSĂTORITĂ EITEL VON HOHENZOLLERN – SIGMARINGEN?

regina-ana111-510x350În după-amiaza zilei de 1 august 2016 mass-media românească a anunţat că, în Elveţia, a decedat regina Ana a României. De atunci şi până în ziua de 13 august a.c, când a fost stabilită arbitrar ziua înmormântării, românii au fost „bombardaţi” cu o mulţime de informaţii neadevărate, respectiv că: principesa Ana de Bourbon-Parma s-a căsătorit cu regele Mihai; regina Ana a fost nevoită să muncească şi să crească găini, iar soţul ei să lucreze într-un atelier de tâmplărie în Anglia; cele cinci fete ale sale sunt principese ale României, dintre care Margareta este moştenitoarea tronului României. Poporul Român a fost şi este manipulat şi minţit prin omisiune!

Conform Constituţiei României, art. 31, alin. 4: „Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”. În cazul principesei Ana, căsătorită Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, au fost încălcate aceste prevederi constituţionale, fără ca să intervină Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.). De ce tace C.N.A.?

În legătură cu principesa Ana de Bourbon-Parma, căsătorită Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, au fost ascunse multe adevăruri, dintre care menţionez următoarele:

– Principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma s-a născut la Paris (la 18 septembrie 1923), într-o familie de evrei şi a avut cetăţenia franceză, elveţiană, engleză şi, se pare, israeliană.

– Principesa Ana nu a solicitat niciodată cetăţenia română şi a refuzat să înveţe Limba Română. Singurul ei interviu dat la Televiziunea Română s-a desfăşurat în limba franceză. Principesa Ana a fost străină de Neamul Românesc, de Limba Română şi de România!

– Principesa Ana nu s-a căsătorit, la 10 iunie 1948, cu Regele României, ci cu cetăţeanul Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen care niciodată nu a fost încoronat Rege al României. Prinţesa Ana nu a avut niciodată coroană regală! Ea s-a căsătorit în Grecia, la 10 iunie 1948, dar nu în Biserică, ci în palatul unei rude din partea lui Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen. Căsătoria lor a avut loc după ce România a devenit Republică, la 30 decembrie 1947. Până acum, încă nu a fost găsit certificatul lor de căsătorie. Aşa susţine unul dintre fiii nerecunoscuţi de Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, cel din Germania. Cel de la Săvârşin, încă păstrează tăcerea. Niciodată Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen nu a depus, în Parlamentul României, jurământul prevăzut de Constituţie pentru a deveni Rege al României. Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen nu a fost rege constituţional al României! Ca urmare, Direcţia Naţională Anticorupţie (D.N.A.) trebuie să se autosesizeze şi să cerceteze toate retrocedările ilegale de palate, castele şi zecile de mii de hectare de terenuri agricole şi păduri către autointitulata „casă regală”.

– Principesa Ana, împreună cu soţul ei, s-a pronunţat pentru dezmembrarea teritorială a României! Ea a fost de acord cu Declaraţia de la Budapesta, din 16 iunie 1989, privind anexarea Ardealului la Ungaria. Această Declaraţie de la Budapesta a fost semnată de către Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen şi soţia lui, la reşedinţa lor de lângă Geneva, în ziua de 4 iulie 1989! Pe Declaraţia de la Budapesta apare şi semnătura ei, alături de alţi trădători de Neam şi Ţară! Pentru că a acţionat împotriva integrităţii teritoriale a României, Guvernul Cioloş a hotărât ca ziua înmormântării principesei Ana, căsătorită Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, o cetăţeană străină, să fie declarată zi de doliu naţional. Cei care se vor duce la înmormântarea acestei străine la Curtea de Argeş înseamnă că sunt de acord şi acţionează pentru dezmembrarea României.

– Titlurile pe care le atribuie cu generozitate ucenicii lui Iuda pentru: Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, rege al României; Principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma, majestatea sa, regină a României; Margareta, principesă moştenitoare a României; Elena, principesă a României; Irina, principesă a României; Sofia, principesă a României; Maria, principesă a României, nu au nicio acoperire legală şi sfidează Poporul Român şi Constituţia ţării noastre. În articolul 1 din Constituţia României, la alin. 2 şi 5 scrie foarte clar: „Forma de guvernământ a statului român este republica” şi „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”.

– În România nu există „casă regală” şi nici „familie regală”. Cele cinci fiice ale familiei Mihai şi Ana Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen şi soţii lor nu au niciun temei legal să fie jignite cu titlul de Alteţă Regală (A.S.R.). Cele cinci fete ale răposatei Anna nu s-au născut într-o familie regală.

– Principesa Ana nu a fost săracă după căsătorie şi nu a trebuit să crească (câteva zile) pui de găină pentru a asigura supravieţuirea familiei sale. Autointitulata „casă regală” în Republica România a omis să facă cunoscut românilor că pentru serviciile aduse Uniunii Sovietice, Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen a fost lăsat să plece din România, în 11 noiembrie 1947 şi 3 ianuarie 1948, cu două trenuri cu circa 20 de vagoane pline cu bunuri din patrimoniul naţional. De asemenea, acelaşi Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen a beneficiat din partea regimului comunist din România de 10.000 dolari U.S.A. pe lună, precum şi de o rentă viageră substanţială din partea Uniunii Sovietice pentru titlul de erou al U.R.S.S., după ce a contribuit decisiv la căderea României în lagărul socialist şi după ce a trimis la Moscova (în 14 septembrie 1944) cele 300 plăci mari de aur din Tezaurul de la Sinaia. Pentru actele de trădare naţională, Mihai Eitel de Hohenzollern – Sigmaringen a primit de la conducătorii comunişti ai Uniunii Sovietice o tinichea „Ordinul Pobeda” şi două avioane pentru familia sa.

Principesa Ana, soţul ei şi alţi apropiaţi au beneficiat ilegal de Palatul Elisabeta din Bucureşti şi de acoperirea tuturor cheltuielilor de către contribuabilii români. Cetăţeanul Mihai Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen nu a fost niciodată şef al Statului Român şi în mod ilegal i-au fost asigurate multe privilegii.

– Toţii regii României, începând cu Karol Eitel Friedrich Zephyrnus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, precum şi toate reginele au fost evrei şi evreice. Prin Constituţia României s-a interzis regelui să se căsătorească cu o româncă. Toate aceste adevăruri au fost ascunse, până acum, Poporului Român!

– Principesa Ana, căsătorită Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, a fost de religie romano-catolică. La slujba religioasă din localitatea Morges, în Elveţia, din 3 august a.c., în încăpere nu a existat nicio cruce, iar la eveniment au participat doar şapte persoane. Au lipsit soţul Mihai şi două dintre fiicele decedatei. Participanţii la această slujbă nu şi-au făcut cruce. La slujba religioasă din Elveţia, în localitatea Morges, nu a participat niciun reprezentat al autorităţilor centrale şi locale, nici măcar gardianul de la Primărie. De ce în România se procedează altfel? Preşedintele României nu s-a dus în Brazilia la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice, pentru a fi alături de delegaţia ţării noastre, dar la Curtea de Argeş se pregăteşte să meargă la înmormântarea unei străine de Neamul Românesc. Ca simplu cetăţean o poate face. Ca Preşedinte al României are obligaţia şi a jurat să respecte Constituţia României.

Elveţienii nu o revendică pe principesa Ana şi nu au decretat zi de doliu naţional. Nu au zile de doliu naţional pentru ea nici Franţa, nici Marea Britanie, nici Israelul. De ce este pedepsit Poporul Român cu această înmormântare a unei cetăţene străine de Neam şi Ţară? Cui foloseşte? Persoanei decedate? Conducerii vremelnice a României?

– Fiica principesei Ana, Margareta Duda, autointitulată principesă moştenitoare a României, a făcut cunoscut programul funeraliilor din ţara noastră şi a stabilit intervalele orare şi zilele în care se pot prezenta condoleanţe şi se pot depune flori de către Preşedinţii României şi Republicii Moldova, premieri, miniştri, parlamentari, ambasadori etc. Au fost anunţate regulile, restricţiile şi interzicerile pentru presă şi cetăţeni la palatele din Bucureşti, Sinaia şi la înmormântare.

Pentru cetăţeana internaţională care a murit în Elveţia, unde a trăit peste 60 de ani, familia Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen a anunţat că a pregătit un program macabru în România, pentru perioada 9 – 13 august a.c. Se ştie că, la creştini are loc înmormântarea a treia zi după deces. Este posibil să dureze şapte zile formalităţile pentru incinerare în Elveţia? Va spune adevărul doamna Margareta Duda (fiica decedatei) sau îl vor afla ziariştii? Cu siguranţă se va afla Adevărul când vor apărea mulţi succesori ai averii uriaşe, cea mai mare din România, adunată de Mihai şi Ana Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen. Circul „regal” este posibil să înceapă din 13 august a.c., dar fără participarea lui Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen.

– La niciun deces nu s-a întâmplat, până acum, ca moarta să fie ţinută 10 zile până să fie înmormântată. Fetele răposatei au urmărit să tulbure liniştea românilor în timpul Postul Adormirii Maicii Domnului. Sicriul principesei Ana, conform programului anunţat, este ţinut în Elveţia până în 9 august, iar înmormântarea a fost stabilită pentru ziua de 13 august a.c. De ce această întârziere? Pe surse, s-a aflat că principesa Ana a fost incinerată. Pentru aflarea adevărului e obligatoriu ca preotul de la Curtea de Argeş să ceară să vadă decedata. Dacă se confirmă că a fost incinerată, atunci acesta nu are voie să oficieze slujba de înmormântare.

După canoanele Bisericii Orodoxe Române nu se face slujba de înmormântare şi nici nu se pun parastase pentru persoanele decedate care au fost incinerate.

– Principesa Ana a fost de religie romano-catolică. După moartea ei, în Elveţia, slujba religioasă a fost oficiată la Biserica romano-catolică. Firesc, dacă familia sa a hotărât să o înmormânteze în România, la Curtea de Argeş, slujba de înmormântare trebuie să o oficieze tot Biserica romano-catolică.

Pentru marele actor şi patriot român Radu Beligan, cel mai longeviv actor din lume, în ziua înmormântării sale nu a fost decretat doliu naţional. Pentru cetăţeana străină Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma, căsătorită Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, Guvernul României a hotărât ca ziua de 13 august să fie zi de doliu naţional, fără să verifice măcar ce cetăţenie a avut decedata şi fără să ia la cunoştinţă că ea nu a fost regină a României, ea necunoscând nici Limba Română. Aflând adevărul depre decedata din familia Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen şi din respect pentru Poporul Român, Guvernul poate şi trebuie să anuleze hotărârea sa privind doliu naţional din 13 august a.c. pentru o cetăţeană din Europa care a decedat la frumoasa vârstă de 92 de ani.Pentru această străină care a trăit si a decedat în Elveţia a fost hotărâtă zi de doliu naţional în România, la fel ca pentru vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, s-a dat o nouă lovitură Bisericii noastre Naţionale.

Până în 13 august a.c. se află Adevărul despre răposata din Elveţia pe seama căreia a fost pus la cale un balamuc macabru nemaîntâlnit la nicio casă de nebuni din Uniunea Europeană.

Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos a spus că Adevărul ne ajută să fim oameni liberi în Grădina Maicii Domnului.

Dumnezeu să o odihnească şi să-i ierte păcatele!

Dr. Gheorghe Funar

(sursa: Justitiarul.ro)

Daniel -patriarhul mega/fericit, este programat azi, 10 aug 2016, la ora 16.00 la ..Regina Ana


Breaking-news: „La ora 16,00 este programat la catafalcul Reginei Ana şi prefericitul Daniel…

Hah’…ca Dănuţ Ciubotea să intre cu programare la aşa-zisa Regină Ana A României, asta da ŞTIRE!! Să intri, tu, ditai MEGA-fericitu’ patriarh, un colos al PUTERII din Ro, programat la un MORT-mort??!!! Genial!!!…

O să urmăresc ŞTIRILE, poate aflu ce anume au discutat cei doi: Prefericirea sa, Dănuţ Ciubotea  şi Regina Ana.  Mai ştii!!!…

Mi se pare de-a dreptul patologic, că unii, oameni de cultură, chipurile -unii care chiar au TELEGHIDAT Cultura si Eucatia în ţara asta!!-, cum ar fi Ecaterina Andronescu-ministreasa, cea fosta a Învăţămîntului, continuă să debiteze elucubraţii pe subiectul: „Regina a Ana a României” S-agită ăştia, regaliştii -şi  nu numai ei, spasmofilic, încît cred că ar avea nevoie să fie internaţi la…BALAMUC! De urgenţă!

Voi reveni pe subiect…

Anto oval cu Nikon si roz

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea