Archive for the ‘CHIPURI si MASTI’ Category

Conditia artistului clujean: “Ma simt puternic murind de foame”


Impresionant articol…

Il postez in intregime, preluat de pe ARTindex

Conditia artistului clujean: “Ma simt puternic murind de foame”
Scris de Adina Fartusnic  /   martie 25, 2013  / Sursa: ZiaruldeCluj.ro

gaurean_grigore
„Dupa aproape trei decenii de activitate artistica, Grigore Gaurean face parte din categoria creatorilor care traiesc si mor din propria arta. Lucrarile lui – sculpturi, icoane pictate pe lemn cu rame confectionate de mana lui, desene in creion etc. – se vand astazi pe internet sau, prin cunostinte, in strainatate. In galeriile din Cluj, spune el, arta nu mai are nicio sansa. A incercat sa vanda peste tot, dar nimeni nu mai apreciaza valoarea unei picturi si a unei rame unice. Toata lumea vrea desene minimaliste, tablouri cu rama de doi metri, care sa ocupe un perete intreg.

Artist in Cluj – muritor de foame

Traieste intr-un apartament cu trei camere din Manastur, dar foloseste una singura. Aici, peretii camarutei sunt tapetati cu tablouri, instrumentele care il ajuta in pictura si sculptura ocupa un dulap intreg, iar pensulele atarna, agatate intr-un cui batut in mobilierul de lemn masiv. Cutiile mari de caton ce animeaza vitrina sunt ticsite cu reviste si schite, iar deasupra usii, stau aliniate zeci de foarfeci, pile si manusi. In mijlocul camerei, un sevalet gol, asezat in spatele unui fotoliu personalizat. La capul patului are un resou vechi si murdar. Prin usa deschisa, se vede o cutie de mustar, o conserva si niste branza – isi tine mancarea pe balcon.

“Nu am frigider dintr-un motiv simplu – frigiderul consuma curent. Resou am, dar il folosesc scurt, pentru cate o cafea. De mancat, mananc pe unde umblu”, spune el, cu zambetul pe buze.

Are tablouri si in celelalte camere, nu-i incap toate in camaruta in care mananca si picteaza. Aprinde scurt lumina in fiecare camera si o stinge dupa ce am vazut ce era de vazut. Nu lasa becurile sa arda mai mult decat trebuie, asta inseamna bani irositi. Arata mandru catre fiecare panza colorata si-i povesteste istoria. “Asta l-am facut pe vremea cand traia tata”…

“Am vandut icoane foarte bine, dar doar pana in 2007. Acum, incerc sa vand o icoana de aproape un an si nu reusesc. Am fost la expozitii, am incercat sa vand chiar si in institutii sau cabinete de avocatura. Am stat chiar si la sala de sport, am incercat ca vorbesc cu parintii copiilor. Veneau in masini scumpe, dar nu a cumparat nimeni nimic. N-am vandut nimic intr-un an de zile. Cel mai mult, am vandut 57 de tablouri unui singur cumparator, dar nu pe sume mari. El are galerie. Alta data, am trimis 12 lucrari unui cumparator din America; mai cauta azi un om care cumpara 12 lucrari!”, spune Gaureanu, cu parere de rau.

Arta nu mai are valoare

Dupa ce a trait o viata intreaga din asta, vrea sa renunte la arta, vrea sa distruga elementul care l-a ajutat sa traiasca, iar acum il ajuta doar sa moara. Are o colectie de aproximativ 100 de tablouri si aproape 10.000 de desene pe care nu reuseste nicicum sa le vanda. A incercat sa faca oferte, sa lase din pret, totul in zadar.

“Luna trecuta am castigat 100 lei si ma simt puternic murind de foame. Nu am frigider, nu am aragaz, dar am aproape 100 de tablouri si 10.000 de desene pe care o sa le distrug – cat mai sunt proprietatea mea – pentru ca nu au nici o valoare pentru cei care m-au nascut”, spune el.

O viata de artist – 1.000 de tablouri

Pana acum, a pictat aproximativ 1.000 de tablouri, iar 900 dintre ele au fost vandute de-a lungul anilor. Au fost perioade bune pentru pictura, spune el, intre ’97 – ’98 si 2002 – 2003. Apoi au venit vremurile rele, oamenii si-au pierdut apetitul pentru cultura, iar galeriile au inceput sa vanda tot mai putin, spre deloc. De-a lungul anilor, cand arta nu a reusit sa-i puna o paine pe masa, s-a angajat in diferite munci: a fost, pe rand, sculptor, decorator, proiectant, sofer profesionist si profesor de desen la diferite scoli. 5 ani i-a petrecut la Liceul de Arta.

“Sunt singurul care a facut o expozitie de Desen tehnic si perspectivic in Liceul de Arta din Cluj; disciplina s-a desfiintat. E complicat sa desenezi umbra unei muste care se zboara pe langa un obiect, cand are o lumina dirijata dintr-un anumit loc”, rade el.

Nu e singurul intr-o situatie dificila. Fotii lui colegi, si ei artisti, vand brelocuri si kitsch-uri sub denumirea de “tablouri” la marginea drumurilor din centrul Clujului.

“Artistul depinde si de ceea ce vinde, pentru ca din asta traieste. Nu vreau insa sa-mi ramana numele de vanzator ambulant de kitsch-uri”, incheie el.

Mai multe imagini cu lucrarile artistului puteti gasi pe pagina lui.

Gaurean Grigore spune:
mai 1, 2013 la 08:53

Dupa 35 de zile nimeni nu m-a contactat sa imi cumpere vreo pictura. Pentru 10.000 de desene (5 ani de munca) am primit o oferta de 100 de euro, adica 100 de desene = 4 lei si ceva bani, bineinteles ca am refuzat-o. Am platit prin cheltuieli de bloc o parte din salariul administratorului, o parte din salariul omului de serviciu, am incercat sa imi caut altceva de lucru dar nu am reusit nimic concret. Vocatia mea e aceea de artist plastic. Oamenii citesc si merg mai departe, nu se implica. Ce poate fi mai trist decat acest embargo impotriva vietii artistului? De aceea, ceea ce nu are valoare si imi apartine, trebuie distrus in timp de imi descriu parti din viata intr-un film despre aceasta stare de fapt (si uploadat pe y__utube), poate cineva va construi un film artistic biografic despre viata mea, atunci cand nu voi mai fi. Daca exista in lumea asta mare un galerist adevarat care sa imi cumpere lucrarile si sa le revanda, il astept, inca mai traiesc acum cand scriu. Dar cred ca nimanui nu ii pasa. ”

Nota (ivanacristescu): Nadajduiesc ca artistul mai traieste, si ca cineva il va vizita curind sa-i cumpere lucrarile!! (Semnat: Antoaneta Rădoi, proprietara acestui Blog)

Reclame

Teo TRANDAFIR…”Cum o macină pe ea grija, cum nu poate ea să doarmă noaptea, cu gîndul la casele noastre…”


Invectiva.ro

7 aprilie la 14:06 ·

Gata, se poate spune oficial: Teo Trandafir este o fată foarte de treabă, așa sufletistă ca ea, mai rar!

Cum o macină pe ea grija, cum nu poate ea să doarmă noaptea, cu gîndul la casele noastre ne-asigurate și la ideea că, în urma, Doamne-ferește!, unui cataclism, vom rămîne noi nedespăgubiți!

Nici nu se pune problema că niște foarte onorabili, de la foarte onorabilele companii de asigurări, care tot încearcă să îndese cetățenilor pe gît niște plăți inutile obligatorii, i-au băgat ei un, scuzați, purcoi de bani în buzunar, să stea ca o mironosiță pe canapea și să plîngă pentru casele noastre aflate în bătaia sorții…nu și nu, așa ceva este pur și simplu de neconceput!

Sufletul ei bun a împins-o de la spate, firea ei sensibilă ca o aripioară de musculiță, compasiunea și spiritul de solidaritate pentru concetățenii săi, nu au putut să o lase indiferentă.

Știm cu toții asta…

http://www.invectiva.ro/…/teo-nu-e-un-cirnat-de-trandafir-ii

 

invectiva.ro

Teo nu e un cîrnat de Trandafir -II-

Cum o macină pe ea grija, cum nu poate ea să doarmă noaptea, cu…

NOTĂ ivanacristescu: Da, subscriu la ceea ce spune INVECTIVA.RO, biata Teo Trandafir se prapadeste de grija noastră, ca n-avem noi asigurare la casă…si ma gindesc ca daca tot i-aşa ingrijorata, poate ne spune si ce ginduri are madam Firea, -primăriţa de Bucureşti-, cu cei ce locuim in blocuri cu Bulina Roşie, blocuri  care nu pot fi  asigurate de nicio firma de asigurări!!

Cu rîsul la mormînt!…


Art preluat de pe site:

https://ioncoja.ro/cu-risul-la-mormint/Cu rîsul la mormînt!…

Primit de la Nicolae Doftoreanu din Bucuresti – patriot roman
MIHAI ANTONESCU
De obicei, într-o republică, atunci când moare o regină, e sărbătoare, nicidecum prilej de doliu naţional. Bine, acum, în istorie, poporul era de faţă la trecerea în eternitate şi putea arunca în voie cu pietre, cepe, mere putrede şi cotoare de varză.
Când a răposat Regina Ana, poporul n-a fost de faţă. Poporul n-a fost de faţă nici când a trăit Regina Ana. Poporul vieţuia în România, defuncta s-a născut în Franţa, a locuit în Spania, Portugalia, Statele Unite şi a murit în Elveţia. Când era în viaţă, nimeni n-ar fi recunoscut-o pe regină pe stradă. Foarte puţini ştiau că există şi mai puţini ştiau cum o cheamă.

Regina Ana n-a fost de fapt regină. S-a căsătorit cu un domn care nu mai era rege. Nici când a fost rege, săracul, n-a prea fost rege, nu l-a lăsat taică-său, nu l-au lăsat Mareşalul, ruşii, comuniştii. Cred că doar atunci când a abdicat, lumea şi-a dat seama că a avut un monarh, exact cum, atunci când Ana a murit, lumea şi-a dat seama că Maiestatea Sa era însurat.

Acum că a murit sărmana femeie, toţi suntem trişti. Atât de trişti că ne punem problema unei zile de doliu naţional. Soţia Preşedintelui, şeful Republicii, spune că a admirat-o şi a iubit-o pe Ana. Probabil că e monarhistă în suflet şi a acceptat cu greu ideea că e măritată cu un uzurpator. Klaus se uită la televizor şi-şi dă seama cu cine stă în casă.

La televizor, toţi sunt trişti şi uşor încurcaţi că nu pot folosi toate echivalentele lingvistice pentru a relata moartea: nu pot spune „a plecat dintre noi” sau „ne-a părăsit”, că e impropriu, săraca femeie n-a fost niciodată printre noi; nu se poate afirma nici că „a pierdut lupta cu viaţa”, ca stereotip mediatic suprem, căci, observând longevitatea, putem spune că a fost meci egal, decis în prelungiri. Nici măcar colocvialul „a dat ortu’ popii” nu e potrivit, Ana nefiind ortodoxă. (În anul 2016, BOR nici nu i-ar fi dat voie lui Mihai s-o ia de nevastă)

Suntem trişti pentru că suntem needucaţi! Când moare un cap încoronat, nu e loc de tristeţe, ar fi o ofensă adusă succesorului. Când o să treacă în nefiinţă Regele Mihai, ne vom bucura pentru moştenitorul tronului! Dar… care moştenitor? Radu Duda? Nu, el va fi prinţ consort. Pe tron va urca Margareta. Dar… nu există tron!

Rămâne de văzut dacă nu apare vreun alt pretendent (Ar fi posibil, e unul şi nu mai e la puşcărie, e sub control judiciar. Tehnic, lupta dinastică nu e descrisă de regimul de restricţie şi, dacă învinuitul se prezintă la sediul organului de poliţie în datele şi la orele indicate, poate să se şi întronizeze dacă pofteşte, în timpul său liber.)

Ana va fi înhumată la Curtea de Argeş. Nu se ştie precis dacă văduvul Mihai va putea participa la ceremonie. E ironic să fii înmormântat într-un loc în care nu te-ai născut, n-ai trăit şi n-ai murit, în prezenţa unor oameni necunoscuţi, cu care n-ai avut nicio treabă, dar în lipsa bărbatului cu care ţi-ai petrecut cea mai mare parte din viaţă.

Mihai nu se ştie dacă va fi la Curtea de Argeş, în schimb vor fi militari în uniformă de paradă. Pentru a avea parte de onoruri militare, Regina trebuie decorată. Decoraţiile se dau în principiu pentru merite deosebite, cam ca diplomele de doctorat. Dar să nu ne batem capul cu practici şi principii anacronice.

Dacă nu va veni acum, Mihai va sosi cu siguranţă la propria sa înmormântare. Se pare că România e un loc de veci bun.

Poate că şi Charles Prinţ de Wales va dori să fie îngropat la noi. E mai ieftin ca în Anglia, mai ecologic şi, în plus, Coroana Britanică va putea păstra, strategic, un picior în Uniunea Europeană. La fiecare parastas va trebui să dăm viză rudelor, n-avem ce face.

Până atunci, lui Charles îi place în România şi viu fiind. Petrece mai mult timp la noi decât regele nostru. În plus, pe banii lui. Casă şi-a luat singur, de la particular, nu de la Stat, ba îşi plăteşte şi taxele. (Ei, şi aici e o şmecherie, căci Prinţul a scos la închiriat casa de la Viscri şi cred că are de gând să-şi ia chiria cu el în Anglia, ca Papalekas. Poate lansează o modă şi o determină şi pe maică-sa să nu mai ţină goale toate castelele alea construite de Plantageneţi, şi să mai aducă un ban în casă, de pe urma unui botez, a unei cumetrii. Poate să închirieze baronilor locali, am auzit că şi în Anglia au de-aştia)

E bine că ţara asta, care nu atrage turişti, nici investitori, nici măcar Fonduri Europene, aduce regi de toate naţiile, vârstele şi semnele vitale. Când ne vom fi mutat cu toţii în străinătate, nu se va putea spune despre România că e un loc pustiu, ci unul exclusivist, nu foarte populat, frecventat doar de capete încoronate.

Imaginea României va câştiga enorm, căci despre un rege mort, îngropat la noi, se va spune că „acum e într-un loc mai bun”.

*
Nota redacției: Excelent comentariu! O capodoperă! Aferim, cui l-a scris! M-aș fi bucurat să fie domnul Nicu (Cohen)!
O întrebare: cine e doamna din fotografie? Căci domnul, după urechi, nas și unghiul facial nu poate fi decât ”Nicu al nostru„!
Nota mea, A.R.: Excelent articol! Felicitari dlui Nicu Doftoreanu!(Cel din fotografie; scriitor)

Coliva lui Cărtărescu


Articol preluat de pe site:https://ioncoja.ro/coliva-lui-cartarescu/

 

Coliva lui Cărtărescu

Coliva lui Cărtărescu

1. Domnule profesor ION COJA, înțeleg că ați văzut pe DIGI TV interviul lui Mircea Cărtărescu și puteți comenta liniștit ideile colegului dumneavoastră, în cunoștință de cauză.

Am văzut interviul și, mai înainte de a zice o vorbă despre Cărtărescu ca avocat al LGBT-iștilor, fac constatarea, pentru mine neplăcută, că toți cei care au comentat deja, critic și ironic, spusele lui Cărtărescu la Digi TV, au trecut cu vederea prima parte a interviului, pentru mine mult mai importantă, șocantă chiar, când i s-a cerut marelui scriitor părerea despre cum fuse prezentată la TV festivitatea de comemorare a luptelor de la Mărășești și Oituz! Am văzut și auzit interviul care ne-a dezvăluit un Mircea Cărtărescu mercenar, al scrisului, al vorbitului în public! L-am văzut pe Cărtărescu mirându-se și criticându-l, chipurile, pe Johannis, că rabdă să fie văzut și filmat în compania unui Dragnea sau Tăriceanu!… Reproș retoric și slugarnic, sau prostănac: Johannis nu putea evita soțietatea celor doi! Nu avea de ales!
Desigur, Dragnea și Tăriceanu sunt politicieni suspectați de toate fărădelegile curente la aleșii noștri, toate din speța corupției, a furtului din avutul public!… Cel puțin așa sună acuzațiile din presă, chiar dacă până acum în instanță cei doi și mai ales Liviu Dragnea au ajuns pentru niște fleacuri, abuzul magistraților fiind evident, rușinos de evident! Dar cum e posibil să zici că Johannis se compromite în tovărășia celor doi, cum să te scandalizezi că „îi tolerează în preajma sa” pe Tăriceanu și Dragnea, când lucrurile stau exact invers: Johannis, pentru fărădelegile sale, nu e de admis și de tolerat nici măcar să-ți dea Bună ziua!
Partea aceasta a interviului mi s-a părut cea mai interesantă, mai jalnică pentru un individ atât de „special” ca Cărtărescu, de la care pretențiile publicului pot fi maxime! Desigur, fiecare cetățean este liber să aibă despre oricine o părere, bună sau rea! După cum vrea „mușchii săi”! Dar pentru un scriitor, mare sau mic, este obligatoriu să-și întemeieze opiniile și simpatiile politice pe anumite principii morale, a căror prețuire publică este definitorie pentru condiția sa de scriitor, de intelectual cu pretenții de lider și formator de opinii, de caractere!

2. Mă puneți pe gânduri!… Vă referiți la cele șase case șmecherite de domnul primar din Sibiu?!

Am uitat de casele alea!… Mai pune-te o dată pe gânduri și vezi ce…

3. Vă referiți atunci la înfierile de copii pe care Johannis le-a intermediat?

Puțini dintre răufăcătorii de după 1990 se fac vinovați de o crimă mai dezgustătoare: trafic cu ființe umane, trafic cu copii! Unde, domnule Cărtărescu, în lumea civilizată pe care o invoci în interviu, s-a mai pomenit să ajungă președinte un ins care s-a îmbogățit din traficul de copii?! Este lucru cert, de nimeni negat, nici măcar de inculpatul Johannis, că s-a ocupat de mai multe înfieri ilegale, și nu pe gratis! Iar în fața acuzației / suspiciunii că unii dintre acești copii au fost sacrificați pentru a li se preleva organele, numitul Johanis nu a putut prezenta nicio dovadă că aceste orori nu s-au produs!

4. Ce dovezi ar fi putut aduce?

Ar fi putut aduce lista cu adresele din străinătate unde pot fi căutați și găsiți acei copii înfiați la începutul anilor 1990. Simplu! Și ar fi dovedit astfel că s-a interesat de soarta acelor copilași să nu ajungă piese de schimb! …Eu am ajutat un fost coleg de liceu stabilit în Germania să înfieze o fetiță. Vă pot da adresa sau numărul de telefon la care puteți lua legătura cu familia sau chiar cu fata, bună vorbitoare a limbii române, ba chiar și a dialectului aromân!… Mi-e greu să-i înțeleg pe ziariștii și comentatorii politici care i-au trecut cu vederea lui Johannis aceste păcate – crime în viziunea mea! Dar mi se pare degradant și înjositor ca un scriitor, un om sensibil, părinte de copii, ca Mircea al vostru, să nu aibă nimic de zis împotriva unui monstru ca acest Johannis!
Da! Știu că alți politicieni au fost și „mai” monștri! Johannis a scos ilegal din Țară vreo 20 de copii, familia Valeriu Stoica a făcut pierduți în Europa vreo 200 de copilași, zic unii și îi cred! Nu știu dacă familiei lui Valeriu Stoica i s-au cerut public detalii despre aceste înfieri, câte vor fi fost ele în realitate! Dar despre Johannis știm că a fost acuzat public pentru felul cum s-au făcut aceste înfieri, i s-a cerut adresa unde pot fi găsiți copiii înstrăinați, iar el nu a putut da nicio relație despre acei copii, unde se află acum și în ce stare! Iar autoritățile nu s-au deranjat să declanșeze vreo anchetă…
Nu s-au implicat nici ziariștii. Și nici scriitorii care ies în public să comenteze acțiunile clasei politice!… Nu credeam că Mircea Cărtărescu îmi va oferi motive de dispreț și dezgust! Căci despre dispreț și dezgust este vorba! Auzi la el!… Pe cine s-a găsit colegul nostru să ni-l ofere ca model!… Nu numai Dragnea și Tăriceanu se pot uita de sus la infractorul Johannis, dar chiar și Băsescu, celălalt președinte pe care îl slugărește Cărtărescu! Mă, băiete, mă, scriitorule sensibil la dramele omenirii ce ești, cum grijania mă-sii reușești să uiți de copiii aceia?! Imaginația ta creatoare n-a intrat în funcțiune?! Nu te-ai gândit la fiecare copilaș în parte ce s-o fi întâmplat cu ei?…
Literar vorbind, este un subiect de roman întins pe mii de pagini! Ai scris măcar una despre acest negoț criminal?! Iar dacă n-ai scris nicio pagină, niciun rând, niciun cuvînt, acum, când îl faci pe criminal model național, nu ai vrea să ne explici cum reușești să treci peste acuzațiile dovedite că găinăriile cu infierile ilegale ar putea fi în realitate niște crime cumplite?!

5. A avut domnul Cărtărescu cuvinte de laudă și pentru discursul rostit de Johannis la Mărășești!

Adică Cărtărescu nu știe că discursul lui Johannis a fost scris de altcineva, nu de neamț?!

6. Nu cumva i l-a scris Mircea Cărtărescu?!

Te pomenești!… De azi înainte îl cred în stare de orice ticăloșie! S-o facă sau s-o tolereze!

7. După câte știu și dumneavostră ați scris texte pentru un președinte al României, să fim cinstiți!

N-am ascuns asta, ba chiar m-am lăudat pe Internet. Diferența față de cei care îi scriu textele lui Johannis sau Băsescu ori altui fost președinte constă în faptul că eu am refuzat să fiu plătit pentru acele texte, m-am considerat onorat și mulțumit că pot să lansez cuvintele și considerațiile mele pe câteva subiecte pe care le am la inimă, punându-le sub autoritatea instituției supreme: românii din diasporă, Grigore Vieru, Învierea Domnului… Astea au fost subiectele abordate. Am scris numai ce am vrut eu! Am fost mulțumit că acele texte scrise „din mine” au avut o bună difuzare! Îți dai seama!… Presa a comentat întrebându-se cine a scris acele texte!… Erau prea bune, probabil, ca să le fi scris Ion Iliescu… Așa că nu s-ar putea spune că am înșelat publicul! Așa cum face Cărtărescu lăudând nu știu ce reușite ale Neamțului, prin străinătățuri! Nimeni, domnule coleg, nu-l invită pe Johannis decât ca reprezentant al funcției! Și-l invită bine informați asupra inteligenței și altor capacități profesionale ale neamțului. Și nu-l invită ca să-i ceară părerea, ca unui partener egal!…
Mă întorc și zic: într-o lume normală, vînzarea de copii prin care s-a îmbogățit Johannis îl ducea întins la Jilava, nu la Cotroceni! Ai altă părere, domnule Cărtărescu?

8. Cum apreciați comentariile marelui scriitor privind „scena din jurul colivei”, afirmația sa că asemenea scenă „dizgrațioasă” e de neimaginat la o comemorare ținută într-o țară civilizată?

Mai înainte de orice, este o prostie mare pe care a rostit-o individul! Ce să caute coliva în alt spațiu cultural, în Occident?! Nici eu nu-mi pot imagina coliva la o comemorare organizată de guvernul suedez sau american! Dar zic și că pentru mine e de neimaginat o comemorare românească fără tămâie și colivă! Iar pentru morții nenumărați de la Mărășești să-i comemorezi fără colivă și tămâie ar fi fost o fărădelege! O blasfemie!… De o sută de ani acelor morți li se cântă „veșnica Pomenire”, după rânduială, cu coliva și tămâia aferente! Ce l-o fi deranjat pe caraghios?! Ce, mă?!…
…Auzi la el, cică Dragnea și Tăriceanu „nu-s nici pe departe la înălțimea și la puterea de discernămînt etic a lui Johannis”! „Discernămînt etic” la Johannis?! Cum a putut să spună o asemenea enormitate?! Cum a putut slugărnicia să-l ducă așa de departe?! Și cum de nu l-au taxat pentru asemenea vorbe nerușinate partenerii de pe platoul DIGI?!
Domnule, Dragnea o fi furat din averea publică, ceea ce după mentalul românesc este mai tolerabil decât să furi de la persoane fizice, oameni pe care să-i scoți din casa lor, iar casa s-o închiriezi pe bani mulți la o bancă, cum a făcut președintele infractor! În povestea cu casele lui Johannis găsim un amestec de găinărie, golănie, cinism, nesimțire și aroganță, dar și prostie, cum nu mai întâlnești la nimeni dintre penalii clasei politice!

9. Pot să mă întreb cum de a ajuns președinte de Țară un asemenea specimen?

Întreab-o pe Merkelița, pe alți lideri europeni, serviciile speciale și mai ales întreabă-i pe ziariștii și politicienii care au tăcut, în frunte cu Ponta, chipurile adversarul lui Johannis! Întreabă-i pe ceilalți candidați la președinția României din 2014, care și ei au tăcut pe acest subiect, în loc să facă din el calul de bătaie al campaniei lor electorale! Ce înțelegere a funcționat între ei? Și mai întreabă-i chiar și pe Dragnea și Tăriceanu, de ce nu pornesc procedura de demitere a monstrului?! A prostănacului!

10. Pe Mircea Cărtărescu ce l-ați întreba?

Nimic! Curtea s-a edificat!… N-am ce să-l mai întreb! Domnule, eu sunt naționalist, înainte de a fi scriitor! Când am citit că Mircea Cărtărescu visează și vizează premiul Nobel, în sinea mea eram pregătit să mă bucur sincer pentru asemenea reușită. Probabil pentru că nu citisem mai nimic din opera neisprăvitului, dar mergeam pe mâna nevestei mele care, cu ani în urmă, îl citea cu plăcere. I-a mai trecut, de când au apărut pe piață Șeitanii…
Oricum, prin comparație cu zeci de premianți Nobel, printre scriitorii români număr ușor de tot câteva zeci de scriitori care meritau mult mai mult onoarea acestui premiu. De la mine în sus suntem vreo treizeci de autori, cel puțin, nobeleabili! Mai exact, treizeci și șapte, dacă îl scădem pe omul nostru! Nu mai merită niciun premiu! Nici măcar premiile deja primite! A făcut de rîs lista noastră!

11. Dacă lucrurile stau așa, nu mai are rost să vă întreb ce părere aveți despre discuția de la DIGI referitoare la referendumul pentru familie, în partea a doua a interviului!

Am aceeași părere: o înseilare de prostioare. Nu-i de vină cine le spune, de vină sunt cei ce le fac propagandă și difuzare în public, fără să-l tragă de urechi sau de mânecă pe bietul rătăcit!

12. A făcut-o chiar cel în cauză, revenind pe Face Book cu o postare mai cuminte. Să-i mai dăm o șansă! E vorba totuși de Mircea Cărtărescu!

Este părerea și decizia dumitale! Să fii sănătos! Eu nu pot să-l iert!
…Îl voi ierta, creștinește, pe Mircea Cărtărescu numai dacă reușește prin asemenea ticăloșii și pișicherlâcuri să primească premiul Nobel!… Să țină la preț! Să nu se vîndă pe „iaurt și gogoșele”! Să trădeze cât o vrea, să se vândă lui Soroș sau multinaționalelor, să scrie despre Holocaustul din Transnistria o epopee tragi-comică, să-și vîndă nevasta la pachet cu amantele, să ia ori să dea șpagă câtă i se va cere, dar numai să fie sigur că va primi pentru asta un Nobel, două! Stăm prost la acest capitol! Ne-au luat-o și bozgorii înainte!… Eu, ca naționalist… Mă înțelegi mata!

.

A consemnat Nikita Vancea
Buriaș, 11 august 2017

https://ioncoja.ro/coliva-lui-cartarescu/

 

Linşajul Preotului Pomohaci; Luis Lazarus versus Ion Spânu; Acuzatorii versus apărătorii în cazul Preotului Cristian Pomohaci


Anto PP 3331

Mă uit la o emisiune TiVi, în care se dezbate, pentru nu ştiu câta oară, situaţia Preotului Cristian Pomohaci. Nu ştiu ce rele, ce „neascultare” a săvârşit (gama sinodului e destul de elastică la acest capitol!!) acest slujitor  afar’ de ceea ce se vorbeşte prin Târg. Dar na’, gura Târgului n-o astupă decât pământul!!                                                                                                                                                      Am ami spus, însă repet, nu îl cunosc personal pe preotul Pomohaci, dar asta nu mă opreşte să opinez! Aşa că am să spun şi acum, ceea ce am mai spus: Preotul Pomohaci e decapitat de mai marii lui. Cineva a decis că nu-l mai vrea pe Pr Pomohaci în Biserică şi, gata, i-au pus de prohod!! Cuiva îi stătea în gât, aşa că a decis să-l elimine şi a făcut-o! Mârşav!

Las baltă treaba, m-aşez confortabil în fotoliu şi decid să urmăresc linşajul mediatic. Sub pretext că aduc ei ştiri Bombă de ultimă oră, moderatorii unui post TiVi anunţă cu surle şi trâmbiţe, cu voci grave, că vom avea ŞTIREA Ştirilor dacă ne vom uita. Personal nu înghit găluşte de-astea. Ştiu cam cum stă treaba cu TiVi-ul. El te ridică, el te coboară, aşa că nu mă aştept la vreo minune mult trâmbiţată, dar mă uit ca să văd ce, cum şi cât aberează fiecare invitat şi chiar moderatorul. Nu mă aşteptam ca ateul Luis Lazarus să creadă că în Biserica Ortodoxă sunt, într-adevăr,  preoţi şi oameni sfinţi! Şi că, DA, prin intermediul unora se pot înfăptui şi se înfăptuiesc minuni, şi încă mari!! Lazarus spune că mai-marii BOR ar fi declarat că actualmente în Biserică Ortodoxă nu s-ar fi semnalat MINUNI. Eronat! Zic. Pentru că în Biserica Ortodoxă se întâmplă ZILNIC minuni, dar că oamenii, şi, mai ales, ateii (precum Lazarus),  sunt orbi, aşa că ei..nu pot vedea!! Lazarus nici atât!! Cât despre mai-marii Bor, de la care, chipurile, ar fi auzit Luis Lazarus ceea ce el a susţinut în emisiunea TiVi din 26 august 2017, şi anume că „nu s-au constatat minuni în Biserica Ortodoxă„, am să spun că ei ştiu şi spun despre ceace ei  înşişi n-ar putea să facă, din pricina necredinţei lor în Dumnezeu! Fiindcă dacă ar avae credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, ar şti, că doar Hristos le-a spus lor, prin glasul Apostolilor, că minuni MARI (şi mai mari decât acestae; adică mai mari decât cele făcute de Hristos) vor putea face şi ei, ucenicii, preoţii, de vor avea credinţă cât un bob de mei! Dar cum să poată face ei minuni dacă sunt ocupaţi cu…caterisiri nejustificate! Şi cu…alte cele!!

Mă surprinde, totodată,  lipsa de…nici nu ştiu cum s-o numesc, ca să nu jignesc, de intuiţie profesională a avocatei nou numite a Preotului Pomohaci. Poate o fi o strategie pe care eu nu o înţeleg, dar eu cred că mai mult păgubeşte decât face servicii doamna aceasta. N-are experienţa intrării în direct la TiVi, la o oră de vârf, n-are experienţa atacului la baionetă în lupta cu şacalii mediatici, n-are spici, n-are informaţie, n-are sânge-n instalaţie, n-are…mai nimic! Pardon, greşesc! Are ceva, are…dragoste pentru Preotul Pomohaci. Dar asta, doamna mea, nu-i destul când ai de-a face cu un linşaj. Şi când întreg aliotmanul s-a pornit împotriva unui preot dintr-un sătuc oarecare, preot despre care mulţi mărturisesc că ar avea har. (Oare toţi sunt nebuni?? Oare toţi sunt mincinoşi?? Tind să cred că nu!) Aşa că, doamnă avocat, ori renunţi să mai apari în direct, ori te înarmezi serios cu toate armele de trebuinţă unei BĂTĂLII dure! Este în joc soarta unui om. Nu ne putem juca de-a şoarecele şi pisica cu şacalii mediatici şi, mai ales, cu şacalii din Sinod!! Ăştia, de regulă, ştiu ce vor! Şi  când îşi pun ceva-n gând, ies învingători! Şi asta nu din pricina DREPTĂŢII lor, ci pentru că ei deţin…iarba fiarelor, care le deschid lor orice uşă!!

Singurul care este documentat şi care ştie cu ce se mănâncă Şedinţele Consistoriale ale Bor şi chiar Legile laice este ziaristul Ion Spânu. Dar oricât de pregătit ar fi, când trâmbiţaşii mai-marilor sunt trimişi să sune din goarne şi să bată tamburinele caterisirii, nu prea mai are ce face Spânu cu toată priceperea şi cu toată documentarea lui!

Vom vedea ce se va întâmpla. Sănătoşi să fim şi s-avem nervi să ne ţină!! Dar..acest om, Preotul Pomohaci, care este târât şi tăvălit în acest dublu linşaj, medaitic şi BORist, câţi neuroni întregi să mai aibă după atâta tevatură!!!

Şi când te gândeşti că totul pleacă de la bani!! Fieacare dintre părţi îşi are TARGETUL ei. Mai-marii Preotului Pomohaci vor mai multă pincă de la el (că de la aceasta a plecat totul, în opinia mea), televiziniştii vor mai mult RATING (care înseamnă tot bani), avocaţii vor mai multă…recunoaştere!! Preotul Pomohaci se alege cu paguba! Iar psihicul lui, mai devreme şi/sau mai târziu, va avea de suferit! Din toată nebunia perdantă este Biserica Ortodoxă! Căci mulţi oameni nu mai ştiu ce să creadă din tot circul acesta!! Ţara s-a împărţit în două: Pro şi Contra… Pomohaci, uitând de Dumnezeu! Dar, doar EL va face lumină în acest caz. Să ne rugăm, dară!

Dea Domnul bine!

Năstruşnicul (caricaturist) Leonte Năstase de Constanţa…


Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

L-am întâlnit ieri, 12 iulie 2017, la „Clubul caricaturistilor -Sorin Postolache”, la Pizzeria Cuptorul cu Lemne din Pache Protopopescu, unde fusesem invitată de Julian Radu (caricaturist, scriitor) să filmez un Vernisaj de caricatură. Un prieten de-al lui de la Ploieşti, caricaturistul Ioniţă Nicolae urma să-şi expună lucrările şi Julien a vrut să-i facă o surpriză. Am zis: hai să mă duc! Nu-l puteam refuza pe Julian!!

Participam prima oară în calitate de cameraman/fotoreporter la un astfel de Event! Nu cunoşteam decât 3-4 persoane de-acolo, toti scriitori şi pe actriţa Doina Ghiţescu. Da’, nah’, pe Ghiţeasca cine n-o cunoaşte! Ea e Marcă, Brand pt România!! În rest, ceaţă totală. Chipuri necunoscute!! La capitolul  graficieni sunt bâtă, tufă de Veneţia… Un singur grafician, în carne şi oase, am cunoscut odată demuuult, pe unul Donca, vecin cu mine.  Avea Atelierul pe str Eforie, lângă Poliţia Capitalei. Dar n-am mai auzit demult de el. Eu eram pe atunci la Şcoala de Artă şi la 3 zile-odată eram prin Atelierele din str Eforie, să mai „fur” şi eu câte ceva de pe la Maeştri. (Tot pe-acilişica-şi făcea veacul şi Mihai Stănescu.) Erau cam zgârciţi în a da din ceea ce ştiau, dar mai cunoşteam pe unul sau altul, că se mai adunau la un pahar de vorbă. Donca ăsta îi făcea Portrete mari lui Ceauşescu şi încasa bani frumoşi. Pe atunci mai aveam habar de una-alta şi mai cunoşteam pictori, graficieni, artişti..plastici. Cu timpul am uitat şi de ei şi de..arta mea!! Dar iată că mă intersectez acum, din nou cu..grafica!!

Omul subţiratic, cu-o pălărie şuchie pe cap, umbla nearat-nesemănat prin faţa camerei mele de filmat. Acum dispărea, acum apărea. Pfuii…!! De unde-o fi apărut prâsnelul ăsta, ce n-are astâmpăr!!!

Umbla-n sus şi-n jos cu tableta-n mână, făcând poze la greu, fără să-i pese că mi se interpune între camera de filmat si subiect.

-Dă-te, omule, la o parte că-mi obturezi..imaginea!!!

-Scuzeee!!!…

Se dădea la o parte imediat ce-i ziceam, da-n secunda doi era iar în dreptul camerei de filmat, interpus între cameră şi subiectul meu. Deh’, fiecare cu interesul lui!! El voia să-şi ia cea mai grozavă imagine, eu aşiderea!!

Nu ştiam cine e şi ce hram poartă, dar mă lua deja cu nervi de cum îl vedeam!…

Mă duc să iau un interviu lui Ioniţă Nicolae, protagonistul serii, şi hop, „prâsnelul” îşi înfinge tableta-n ochii mei!! Hmmm. Mă uit lung şi încruntat la el. El se uită dulceag la mine!! Mă zbârlesc la el: „Nu ştii să faci Fotografii! Nu aşa se face o Foto…profi!” „Vreau să-ţi fac o caricatură!!” „Aha, poi zi aşa, omule!! Doar caricatură poate ieşi de la distanţa asta!!…”

I-am dat pace, deşi m-am simţit inoportunată. Aveam treabă şi trebuia să mă concentrez pe lucrul meu. Plus că mi se răcise Pizza. Era din partea casei, aşa că nu puteam s-o ratez. Dar aveam şi un interviu de făcut, aşa că n-aveam timp de contre cu..”oarecine!!”

Mi-am terminat treaba şi am plecat de la Clubul caricaturiştilor, mulţumită în proporţie de 98%, că-mi făcusem treaba.

Azi intru pe net să-l caut pe „prâsnel” şi ..hop! peste cine dau. Un MAESTRU în adevăratul sens la cuvântului. Îmi arunc ochii pe pagina lui şi ce văd îmi palce la nebunie!! Tiii, ce-am ratat ieri!!!…

Îl contactez şi-l invit să dea un interviu. Tranşant pune CONDIŢII! Salut voios de pionier!! Ura şi la Gara…Constanţa!!

Apoi la nici juma’ de ceas mă trezec în mesagerie cu-o surpriză!! Faină…RĂU!

Belea omul!! MESERIAŞ de meseriaş!!! LEONTE NĂSTASE!!!

 

 

 

Mulţam MEASTRE!! Plecăciune!

Iată surpriza zilei!

 

Traianică Imperatorul…


Acum că s-a terminat cavalcada…Eminescu şi pot respira uşurată, hai să vă descreţesc apăsarea niţel! Oh, eminesccientiştilor, nu-mi săriţi la jugulară!! Sau dac-o faceţi, faceţi-o mai cu milă!! Gata, l-aţi jelit, l-aţi omagiat, l-aţi osanat infinit, v-aţi asemuit lui, aţi recitat până la dislocarea bojogilor Odă în metru antic, Glossă, ba v-aţi încumetat până şi la…Luceafărul, aţi făcut incantaţii întru pogorârea Muzei lui la voi, am văzut-o şi re-văzut-o pe Doina Ghiţescu încă de miercuri seară ANGAJATĂ SOLEMN în Kilo-metru dedicaţiunii, l-am ascultat până şi pe prea-încruntatul general de miliţie Ulieru tinând „predici” pro…Eminescu la o Serată Eminescu şi zic: gata, ajunge!! Opriţi-vă! Mai şi respiraţi! Gata cu Eminescu până la runda de anul viitor!!…Lăsaţi omul, să-i fie somnul lin, să-şi doarmă somnul de veci în pace!..

Acum să-l trecem în revistă pe…strămoşul nostru, Traianică Imperatorul. Ia să vă servesc niţică…proză! Luaţi de aici…

Pe nişte trepte din faţa Muzeului de Istorie, Bucureşti, din Calea Victoriei, tronează măreaţa, costisitoarea, făurită din câteva kintale de bronz masiv, statuia lui Traian

traia inmperatorul

-împăratul Romei, duşmanul de moarte şi oropsitorul străbunilor noştri- ţinând în braţele-i vânjoase un bolovan de câteva kile bune de bronz transformat în…lupoaică sau cine ştie ce “măiastră” de “operă de artă” o fi aia…căci am facut Şcoala de Artă degeaba, întrucât nu reusesc să pricep „conceptul artistic” ce tronează pe scările Muzeului de Istorie din centru Capitalei României,  Bucureşti, CONCEPT instalat acolo după “buna gospodărire” şi după „priceperea” fără hotar a primarului Sorin Oprescu (un fost edil, puşcăriabil prins cu mâna-n portofel, dar pentru care, iată, nu e loc la..Mititica, ci a fost cantonat doar o vreme pe la Beciul Domnesc şi nu i-a priit, aşa că îndrituiţii judecători l-au socotit fără de pată şi l-au scos afară, ba încă i-au dat şi dreptul să profeseze ca medic…). Statuia imperatorului Traianică s-a săvârşit însă şi graţie  măiestriei fără margini  a sculptorului plătit pentru “operă” cu bani grei  din banii noştri, ai umililor cetateni ai urbei, pe care nimeni nu-i întreabă, nici ne-a întrebat dacă ne dorim să-i „admiram”  imperatororului, GOLICIUNEA…ori de câte ori traversăm cu treabă Calea Victoriei. Ce ironie! …Imperatorul, cu minusculul lui penis la vedere (capodoperă artistică!!!), gol puşcă, cum ar spune românul, inconfundabilul duşman al strămoşilor noştri, acest Traian, tronând despuiat, în văzul lumii pe scările unui atât de important edificiu bucureştean: Muzeul de Istorie!… Dacă-i vorba despre ISTORIE, de ce nu l-am fi pus pe Burebista sau pe Decebal, ori pe Ştefan cel Mare sau, mă rog, după caz, un PERSONAJ viteaz din Ţara Românească?? De ce pe Traian??!!… („Dizertatia” de mai sus, poate fi considerată o…”audienţă la un DEMON mut”- şi surd- sau la mai mulţi edili ai oraşului Bucureşti şi ai ţării, care batjocorind poporul român şi neamul nostru românesc, au investit bani de la Buget pentru această “inegalabilă” operă de artă, apoi au decis şi l-au aşezat la loc de cinste pe acest barbar, pe acest torţionar: Traian, imperatorul!..Şi nici măcar n-au avut inspiraţia să-i astupe cu o  hlamidă scârbavnicul, „sărăcăciosul” său mădular…despre care se vorbeşte cum că ar fi profitat mult de strămoaşele noastre dace, ceea ce eu NU CRED! E doar un banc prost! Cu-aşa mădular…)

Iată, căutând ceva pe net, astăzi, 16 iunie 2017, am descoperit şi părerea dlui Horia Gârbea: „O togă putea salva decența împăratului care desigur nu se arăta poporului roman, nici celui dacic, învins, cu mătărânga la vedere, fie și în vremurile acelea de atletism olimpic. Iar sexul său putea fi mai imperial”.

Aşadar, nu sunt singura care cuvântă…