Archive for iulie 2016

Rucsacul cu Sfinţi…


Category: Personale

  Nu de mult am primit în dar un nou rucsac. Foarte fain! Dintr-o piele extrem de fină şi de foarte bună calitate. Culoarea mi-a plăcut maxim. Iar faptul că era cu mult mai încăpător decît cel pe care-l purtam anterior, mi-a multiplicat bucuria. Aşa că, în momentul în care mi-a fost dăruit, bucuroasă la extrem, am debarcat, instant, toată încărcătura din vechiul rucsac  în noul ( nu vreţi să ştiţi cam cît hămălesc!!!, chiar dacă sînt la o, nu prea mare distanţă, în timp, de o paralizie -ce m-a ţintuit mai mult de un an la pat!!!-, pe care am trecut-o cu brio, spre slava lui Dumnezeu, Cel Care S-a milostivit de mine! ). Port rucsac aproape în toate împrejurările şi cam la orice ţinută. Mi-e mai comod şi îmi ajută coloana să reziste mai bine  încercărilor sisifice la care o supun! Şi..robotesc, cu bucurie, dînd slavă lui Dumnezeu pentru că am un loc de muncă. Încă!! Muncesc mult. 12-14-16 ore, şi chiar mai mult, zilnic. Mai puţin duminica…

 Mi-arunc ochii la ceas şi-mi dau seama că-i tîrziu.Trebuia să plec de la muncă demuuult… Offf!!.. cum mai trece timpul ! Desigur că mai aveam încă mult de lucru la servici, insa n-aveam încotro, fiindcă trebuia să mai rezolv şi alte probleme. Îmi strîng, în grabă, catrafusele…

   „Catrafusele mele”…o traistă cu ..Sfinţi.

    Trebăluisem întreaga zi, dar nu reuşisem „să-i desăvîrşesc” în totalitate, aşa că „le-am propus” ( eu vorbesc cu ei -cu Sfinţii- tot timpul!! ) să schimbăm locaţia şi să continuăm lucrul acasă (e vb despre nişte miniaturi, copii după Sfinţi, la care trebăluiesc de ceva vreme). Îi strîng, aşadar, repejor, fără să aştept aprobarea lor, îngrămădindu-i, cu grijă, cîte 2-3 în cîte o punguliţă, îi ‘bag” în rucsac şi mă îndrept spre iesire. În prag îmi aduc aminte că am promis cuiva că-i voi dărui o miniatură şi nu ma tinusem de cuvint, din pricina ..uitării. Mă întorc din prag şi-l caut cu privirea pe Cuv Arsenie Boca. Îl „dibui” pe măsuţa arhiplină cu miniaturi lăsate la uscat. Caut grăbit o punguliţă pentru cadou. Nu iau  doar un singur exemplar, ci „arunc” în punguliţă, 2-3 exemplare miniaturi cu imaginea Cuviosului Arsenie Boca ( nu se ştie niciodată, cînd am nevoie de Sfinţia sa!!! ) şi, pentru că nu mai era loc nici măcar pentru un ac în rucsacul meu ( dealtfel destul de încăpător!! ), pun miniaturile în buzunarul exterior al rucsacului. Adaug în grabă şi Acatistul Sf Spiridon, caci îmi propusesem să-l citesc şi nu o făcusem din lipsa de timp. Poate citesc la noapte!, îmi zic…şi plec, mai mult alergînd…cu rucsacul nou în spate…

Ajung pe cheiul Dimboviţei. Prind semaforul. Mă comformez, rămînînd pe trotuar, îngîndurată şi preocupată de ceea ce urma să fac, cît şi de faptul că eram într-o întîrziere nepermisă. N-am dat atenţie mulţimii din jur care aştepta la semafor. În zona aceea, de regulă, forfotesc destui. Lume pestriţă, majoritatea căutind PUB-urile (Berării/Baruri; centru Vechi, Bucureşti). Acum aşteptam la semafor mulţi, dar mai puţini decît alte dăţi, aşa că nu găsisem necesar să-mi asigur  spatele, deşi era 20,30 şi destul de întuneric. Aşteptam să se facă verde şi s-o iau din loc alergînd, căci întîrziasem al o întîlnire. La un moment dat, rucsacul meu face mişcări laterale pe spatele meu. Abia perceptibile… Mă „trezesc” ca dintr-un vis…Între timp semaforul se-nverzeşte. Plec uitîndu-mă în spate, pentru că, instinctual, ştiam că ceva se-ntîmplase cu rucsacul meu…

 Traversez intersectia în pas grăbit, ajung pe trotuarul de vis-a-vis şi mă uit, grijuliu, în spate. Nimic nu pare suspect. În spatele meu, secondîndu-mă, un tînar ce părea DE BANI GATA, îmbrăcat după ultima moda, cu frizura în creastă de cocoş, traversa şi el, în urma mea, uşor în lateral, uşor grăbit, părînd ABSENT sau…parcă preocupat de altceva decît de rucsacul meu…

  Măi să fie!! Nu-mi miroase-a bine!! Prea FERCHEŞ Tipul ăsta!! Mă opresc şi-mi trag din spate rucsacul. Tînărul, brusc  o ia în altă direcţie…uşor debusolat. Asta îmi dă şi mai mult de gîndit!! Fac cîţiva paşi în direcţia dorită, dar gîndul că tînărul fercheş „îmi încercase” buzunarul de la rucsac nu-mi dădea pace… CUTREMURUL din spatele meu nu se putea isca fără motiv…Încetinez mersul şi cercetez rucsacul. Buzunarul rucsacului meu avea fermoarul desfăcut în proporţie de 90%, iar întreg  conţinutul lui era „la vedre” şi la-ndemîna oricui. Ops!!! Mă opresc. Aprofundez rapid cercetarea conţinutului. Evaluez!..

Ce-oi fi mai avut acolo?, mă întrebam. Nu-mi mai aduceam aminte ce făcusem în graba mea. De două zile de cînd aveam rucsacul, purtasem portofelul cu bani şi acte în buzunarul rucsacului şi acum, rapid, nu mai realizam dacă îl pusesm tot acolo sau iî pusesem înlăutrul rucsacului. Dăunăzi chiar şi telefoanele le înghesuisem acolo. Acum telefoanele le aveam în buzunarele de la geacă şi stătusem la semafor cu mîinile în buzunar din cauza frigului..Dar portofelul? Na’, acum, tre’ să mă opresc în loc şi să „debarc” întreg conţinutu’ rucsacului pe trotuar, ca să verific, după ce că şi aşa sînt în întîrziere!!, îmi zic. N-am incotro! Numai aşa voi descoperi dacă mi s-a „subtilizat” ceva sau nu… Bani nu aveam şi nu am prea mulţi în portofel, „din principiu!!!”, însă acte..din belşug. C Identitate, permis auto, taloane auto, etc…Dacă „m-a deposedat'”  FERCHEŞU’ cu creastă de cocoş şi pus la ţol festiv de toate astea, îl crăppp!!!, mi-am zis. Îi „iau urma” prin Hanu’ lu’ Manuc, şi-l găsesc eu dacă va fi nevoie!…

 Zis şi făcut!  „Basculez” pe trotuar conţinutl rucsacului şi purced la căutarea portofelului…

 Slavă Domnului!, portofelul meu era bine-mersi pe  fundul rucsacului! Mulţam’, Doamne!, că ai grijă de săracii Tăi! Înghesuisem peste el cam tot ce aveam de cărat…iar, din buzunarul rucsacului nu lipsea absolut nimic. NIMIC! Deşi conţinutul buzunarului era întru totul descoperit, atîrnînd mai mult în afară decît înăuntru. Şi, cu siguranţă că dacă tînarului de la semafor nu i-a „ieşit pasienţa”, pentru că nu mai avusese timp ( semaforul se schimbase din roşu în verde, pînă să-şi desăvîrşească el OPERA… ), cu siguranţă că, prin „Centrul Istoric”, unde este f f aglomerat, om la om, urmă să fiu „lucrată” de către unul dintre cei care „FAC ISTORIE”, prin PUB-uri…şi aşa, conţinutul buzunarului de la rucsacul meu  putea deveni..istorie!! Pentru mine!!!

   Mulţumesc Cuviosului Părinte Arsenie Boca! Mulţumesc Sfîntului Spiridon! Şi le mulţumesc Tuturor Sfinţilor care  se aflau „înghesuiţi” în buzunarul rucsacului meu!

„Şi-au făcut treaba!” M-au ocrotit şi de asta data, cu DARUL lor!

 PS: Acasă  am constatat că aveam în acel buzunar şi alţi Sfinţi, „uitati” acolo de cîteva zile…Şi aveam şi ALTE LUCRURI la care ţineam…

 Vă mulţumesc VOUĂ, Cuvioşilor, Sfinţii lui Dumnezeu, pentru grija ce-mi purtaţi!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Reclame

Bunul meu Părinte, Nicodim Bujor


Am mai scris despre „LUCRURILE” părintelui Nicodim Bujor.  Relaţia mea cu el -sau a lui cu mine ( Domnul ştie! )-, nu mai este niciun secret pentru nimeni. Am spus şi răs-spus…
  Ei, bine! În ultimul timp, cîteva luni bune, nu am mai avut parte de ceva demn de consemnat. Doar că mergeam şi aprindeam candela în micuţul Paraclis, unde sălăşluieşte BĂTRÎNUL meu, bunul şi blîndul Părinte Nicodim Bujor, alături şi dimpreună cu Maica Domnului şi  Sfînţii apropiaţi sufletului meu. La aprinderea candelei ( care, na’, se mai şi stinge dacă nu te preocupi ca ea să rămînă permanent aprinsă, plus că..vrăjmaşul, niciodată nu oboseşte. Uneori îşi permite să se  „giumbuşlucărească” şi-mi stinge candela, eu iarăşi o reaprind şi …tot aşa, de cîteva ori, pînă cînd ajung să schimb N fitile şi să-i spun franc BĂTRÎNULUI,  că eu am aprins-o pentru ultima oară, aşa că, să facă bine, să aibă grijă ca ea, candela, să nu mai fie la cheremul „cuiva”, ci să rămînă aprinsă prin grija dumnealui…Îl cam boscorodeam, recunosc! Dar, BĂTRÎNUL meu, scump şi drag, e învăţat cu „boscorodeala” mea. El îmi ştie toate neputinţele, fiindcă lui îi fac capul arşice…zi de zi, cu toate zdroabele şi „neputinţele” mele… 
  În ultimele luni, în afară de episoadele cu stinsul şi reaprinsul candelei şi cu cîte un mic schimb de replici şi priviri ( din care, recunosc, nu am mai înţeles mare lucru!!! ), nu s-a mai „întîmplat” nimic special…nu-mi mai repartizase de ceva vreme, porţia de zîmbet. Ba, parcă era chiar întristat, ceea ce nu era tocmai un semn bun.
  Azi, la prînz, am deschis calculatorul şi m-am dus să caut în mail ( Pe ecran am o fotografie de-a Părintelui Nicodim Bujor, în care sfinţia sa, binecuvîntează. Şi cu el, prin intermediul acelei imagini, ori de cîte ori închidd şi/sau deschid acel computer, „vorbesc” cu Părintele…de-ale noastre!!! ), şi pînă se derula operaţiunea de deschidere a mail-ului, îi zic Părintelui: 

–  Sărutmîna scump şi drag Părinte! Ce să fac? Deschid şi io, Părinte, în ideea că am să primesc vestea mult aşteptată. Dar, ce se putea „întîmpla” de aseară, de cînd am închis calculatorul ( mai exact astă-noapte!!! ) şi pînă acum??!! Însă eu, AM DREPTUL să sper, nu??!… Că d-aia strig la Dumnezeu! Ca să mă audă!!!… Cu-n pic de ajutor de la sfinţia ta, Părinte, sigur că..lucrurile s-ar putea..întîmpla!!…


 Recunosc, nu eram deloc încrezătoare; aşteptam un răspuns care ştiam că nu avea cum să vină atît de rapid. Nici Armata Salvării nu vine aşa prompt!!! Aşa că nici eu nu mă puteam aştepta la miracole. Părintele mă privea, parcă impasibil. În ultimul timp, simt că mă iubeşte mai puţin (Hmm). Nu ştiu dacă i-am dat motive, însă neştiind logica Sfinţilor lui Dumnezeu ( printre care, nădăjduiesc, că şi dînsul se află! ), nu pot analiza corect. Îi mai spun un sarutmîna ta, Părintele meu drag şi scump, îl mai asigur de dragostea mea, prin cîteva cuvinte, şi trec la rasfoirea mail-ului. Nu era nimic nou! Numai şi numai rahaturi fezandate, publicitatea care-mi intra cu anasîna şi căreia nu-i pot veni de hac!
Răsfoiesc prin calculator, boscorodindu-l pe BĂTRÎNUL meu şi reproşîndu-i că m-a cam uitat. Bătrînul schiţează, şugubăţ, un zîmbet discret.
  Slavă Domnului că, în sfîrşit, mai faci asta, Părintele meu drag!, îi zic, şi-mi continui răsfoirea.
 Răsfoind însă, gîndul îmi spune:
– Nu-i nimic! Acum, nu vei găsi nimic demn de luat în seamă, dar..orice se poate întîmpla în secunda următoare! La Dumnezeu toate sînt cu putinţă, că..”repede aleargă Cuvîntul Lui!”
– Da, gîndule! Cred! Doar că..mai cad şi eu în deznădejde!, îi răspund gîndului.
– Să crezi şi să nu te îndoieşti în inima ta!, mă asaltează gîndul.
– Offff, gîndule! De-aş putea avea aşa o CREDINŢĂ!…
Şi, pînă să mai am un schimb de „opinii” cu GÎNDUL, iată că intră un mail…
Nu era mail-ul aşteptat de mine, ca răspuns la un mail trimis aseară, însă era un răspuns la un alt mail, răspuns pe care-l aşteptasem, inutil, cîteva zile… la care renunţasem să mai aştept un răspuns, fie el şi negativ. Mail-ul conţinea un mesaj pozitiv!!!…
 Cu siguraţă că, peste ceva vreme, voi primi răspuns şi la mail-ul trimis aseară!, mi-am zis acum, oarecum, încrezătoare…
Slavă lui Dumnezeu!
Binecuvîntare scumpului meu Părinte Nicodim Bujor! Cel care mă îmbărbătează în căderile mele!IMG_6382
                                                                         
Antoaneta
7 aprilie 2014

Parintele Arsenie Boca a plecat aseară….


Parintele Arsenie Boca a plecat aseară….

Cuviosul Părinte Arsenie Boca a plecat aseară din casa mea… S-a dus la un..Ştefan, căruia nădăjduiesc să-i aducă bucurii nemărginite!
  Venise în casa mea în urmă cu vreo doi ani. Îl pictasem şi-l pusesem pe un perete în fostul meu Magazin şi lumea care intra se minuna că îl am aşa într-o „dimensiune” nemaivăzută (prin Pangare, la asta am refer) pe Sfîntul Părinte!!! Scăpase TEAFĂR, la un control al GF, drept pentru care am decis să-l aduc acasă, ca nu cumva, neiprăviţii, să se-ntorcă şi  să mă deposedeze, la COMANDA,  de..comoara mea cea de mare preţ! L-am adus, aşadar, acasă. Nebunie maximă! O dată fiindcă, în nebunia mea, mă apucasem să pictez chipul Cuviosului Arsenie Boca (care a iesit, oarecum, cam după a 20 încercare), eu, ultima neisprăvită dintre neisprăviţi, şi a doua oară pentru că îl adusesem acasă şi-l postasem în sufragerie, de unde, Cuviosul Pr Boca, mă urmărea asiduu, mă cerceta şi mă strafulgera cu privirea lui pătrunzătoare. N-a zîmbit niciodată!! Nu i-am dat NICIO şansă să facă asta!!!…

– Eu nu ştiu de ce-ai vrut să vii în casa mea!, îl mai „înfruntam” uneori, cînd îi simţeam sfredelul privirii pătrunzîndu-mi cotloanele sufletului. Dar dacă tot ai venit, sper să fie de bun augur şi cu folos! Io, Părinte, asta sînt! Ia, acum, de le vezi pe toate ale mele, şi pune-mă înaintea Domnului după cum vei crede de cuviinţă…
Părintele se uita sfredelitor la mine, seară de seară, de cum soseam acasă, şi-mi cîntărea toate mişcările. Ei, bine, nu-i plăcut să te simţi privit, urmărit…mai ales de..Părintele Arsenie Boca!!! Drept pentru care l-am dus la..”izolare”. Şi-i mai schimbam „detenţia” dintr-o cameră în alta, punîndu-l cînd cu toţi Sfinţii la un loc, cînd izolat complet, singur…la meditaţie…Avea la ce medita!!! Căci..văzuse, vedea şi auzea destule…
 Mai acum vreo 3 săptămîni l-am scos de la „izolare” şi l-am repus în drepturi, aducîndu-l iarăşi în sufragerie şi după doar cîteva zile, mi-l solicitase cineva, un preot, ca să-l pună spre cinstire -zicea el-, într-o Biserică. Trimisese chiar, acasă la mine, cu maşina, pe cineva ca să-l ia.
Deşi destul de INCOMODĂ (pt mine) prezenţa Părintelui Boca în casa mea, nu mă înduram să-l dau, şi acum, cînd persoana trimisă de acel părinte, nu ştiu ce mi-a venit …mi-a venit un gînd că…NU VREAU să-l dau!!! Şi i-am zis Cuviosului Boca:
 -Nu te dau, Părinte! Orice-ar fi, rămîi la mine! Eu nu TE VÎND! Nici acestui…preot nu te dăruiesc! Poţi să te superi pe mine…Decît să aud, mîine-poimîine că „ai plîns ” pe la ăla cu lacrimi de nuş-ce-mir, mai bine…să plîngi de mila mea, la mine acasă…
Cuviosul Boca nu a schiţat niciun gest. A rămas nemişcat pe şevalet, urmărindu-mă, mai departe, mut şi sfredelitor. Nu numai că nu s-a supărat că nu l-am lăsat să plece din casa mea, dar parcă îmi încuviinţa decizia…
Am vorbit apoi, în fiecare zi cu el…de-ale..noastre! Io vorbesc cu Sfinţii, cu Maica Domnului ca şi cum ei ar fi în faţa mea…Ei, bine, nu va mai pronunţaţi, ştiu şi singură că-s luată cu capu’, dar, asta e!… Sfinţii sînt..PRIETENII mei!
…Aseară a fost că, CINEVA f f drag mie, m-a sunat şi mi-a zis franc că-l vrea pe Cuviosul Boca şi că..să-i fac un preţ!! Auuu!! Mă doare!! Nu trage dom’ Semaca!! Sînt eu…Lăscărică!!
Dificilă treabă! Cum să-l pot eu „preţui” pe Cuviosul Boca??!!! Ce preţ să-i fac??! E-adevărat că este o pictură, dar…pentru mine…Ş-apoi, cum să fac eu UN PREŢ pentru…CINEVA atît de drag sufletului meu??
Nu. Nu-i voi face niciun preţ! Şi pr Arsenie Boca şi acea persoană îmi erau la fel de dragi…
Şi, în timp ce eu mă frămîntam cu ale mele, uitînd definitiv că CINEVA f f drag, îmi ceruse să-l „preţuiesc” pe Cuvios -crezusem că-i doar o toană de moment şi că..va uita curînd de propunere!!-, numa’ ce-mi sună interfonul. Cine să vină la mine de Crăciun..neanunţat?, mă întrebam, şi cît pe ce să nu deschid, nici să mă deplasez la uşă, căci am crezut că-s din ăştia…neaveniţi, cu-ale lor „colinde” sterile/stereotipe… dar am deschis interfonul şi… stupoare!! CINEVA f f drag, îmi spune că e la uşa de la intrarea în bloc!! La ora asta??? Fără să mă anunţe la telefon că vine??…Cînd mă sunase şi-mi zisese „să-i fac un preţ” pt PORTRETul Părintelui Boca, nu-mi spusese că va veni să-l ia, şi eu am crezut că a spus doar aşa..a…a.. de principiu. Că ar vrea să ştie cam la cît l-aş vinde, dacă l-ar vrea acea persoană, nicidecum că va veni să-l ia în acea seară….

Ei, bine! Pusă în faţa faptului împlinit, pentru că persoana aceea care-l voia, mi-era ff dragă, făcuse fff multe pentru mine şi, prin urmare, n-o puteam refuza, mi-am luat rămas-bun de la Cuviosul Boca! M-am gîndit că, sigur are acolo unde va ajunge o misiune de împlinit şi sper, din toată inima, că acolo unde a ajuns să fie de mare-mare…folos! La mulţi ani, Ştefănuţule! Pentru mijlocirile Cuviosului Arsenie Boca, să te bucure Domnul! Cu mare drag şi cu toată largheţea inimii mele, ţi l-am dăruit! Anto
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
PS: O întîmplare veche… cu dedicatie părintelui Arsenie Boca (reactulaizata, azi 28 nov 2016)

„Sechestrat” la domiciliu…


Numele: BOGDAN OLTEANU.

Ultima Funţie:: Viceguvernator BNR (Oauuuu!!…)

Starea actuală: SUSPECT de fraudă; SECHESTRAT la Domiciul/domiciliu mai mult sau mai puţin forţat!!(Puşcăriabil!!…)

Imaginea actulă: CHELIOS. Nu şi în buzunar!!

(Foto: făcută  dupa ecran TiVi, Realitatea)Bogdan olteanu la domiciliu

Tipului acesta, Bogdan Olteanu, acum cîţiva ani, un amic de-am meu, VĂZĂTOR, i-a prezis o CARIERĂ FULMINANTĂ în Politică. Cînd omul, amicul meu i-a spus, nici lui Bogdan O, nu-i venea să creadă ce tocmai auzise de la amicul meu…

Aflîndu-mă cu ceva treabă prin cartierul lui, trecînd pe strada  amicului, am tras maşina pe dreapta, cu gînd să intru să-l salut! N-am putut imediat! Nevastă-sa, PRETINA mea, nu era acasă, iar el, Nucu, era… „puţin ocupat!”-îmi zisese secretara lui.

-Cum băh’, să fie ocupat! Zi-i că n-am vreme de „figuri de stil!!” şi că-l crăppp, intru peste el, dacă nu se „eliberează” în 15 secunde!! Se duce aia şi-i zice ce-am zis, şi Ăsta, amicu’ meu, ştiindu-mă-ntr-o doagă, se supune şi apare zîmbitor în uşă. Ne salutăm, schimbăm două SNOAVE!! După care îmi zice:

-Treci mai tîrziu, că acu-s cu ..CINEVA! Am…CEVA..TREABĂ!!

-???…

-…Termin cu OMU-n două ceasuri. Dacă ai chef, vrei şi poţi treci pe la 5! Vine şi Nina şi mai stăm la o VORBĂ. DEZVOLTĂM atunci!! Am trecut! Eram CURIOASĂ!!

-Ce făceai dimi?? Cu cine te-ntreţineai, aşa..a.. preţios??

-Cu Bogdan Olteanu!

-L-am văzut printre perdele!, aşa că dacă mă minţeai, erai mîncat!! Dar’ ce „puişorii noştri” l-ai „descîntat” atîta?? Avea NĂJIT??, îi zic amicului.

-Hmmm, Ăsta, habar n-ai, o să ajungă MARE, da’, MARE de TOT în ..POLITICA Ro!!

-Aide!!!, dar ce „puişorii noştri” mai învîrte şi cheliosu’ ăsta!! Ce Şcoli are, din ce Tătic se trage??

-Ei, are…KARMĂ!!

-Ai lasă!!!

-Ce-i aia..KARMĂ!!, îl sfidez, provocîndu-l să-mi dezvăluie ce-i arătase NUMERII despre…CHELIOS!!

N-am crezut o iotă, deşi ŞTIAM că  amicu’ meu LE ARE cu..”BOBII!!” Cîteva săptămîni în urmă trecîndu-i pragul (eram PRETINĂ cu nevastă-sa!! aşa că, nolens-volens, mă vedea DES în habitat!!! mai beam o cafea, mai o bîrfiţă…), dădusem nas în nas cu..Adrian Năstase! Nu ştiam cine este. M-a dumirit PRETINA.

-Ce caută ĂSTA aici?, o întreb, nedumerit.

-Ei, ce? Caută să afle!!

-Ce?!…

-Dacă are sau nu, ŞANSE în Politică.

-Păiii, şi ce? Îi zice NUCU al tău asta?? De un’ să ştie el?

-Nu el, „Bobii”. NUMERII…
– Haida, de!!, „NUMERII” Mă laşi, că mă duc cu capu’!!!

-Crezi sau nu în „NUMERI”, în KARMĂ, i-a ieşit că are să ajungă MARE-MARE!!…

Am uitat de toti şi de toate şi am uitat şi de PRETINII mei şi n-am mai trecut DEMUUULT pe la ei. Dar azi dimi’, văzîndu-i mecla CHELIOSULUI la TiVi, mi-am adus aminte de PREZICERILE amicului meu Nucu. Parol că-i prezisese şi că va intra NIŢELUŞ la ZDUP! Doar că avînd…KARMĂ, va scăpa ff ieftin! Adică, la fel ca mai toţi PUŞCĂRIABILII  Guvernului/parlamentului.ro, cu arest la Domiciliu, de parcă ce mare rău le-ar face că le oferă şansa la o VACANŢĂ prelungită după atîta osteneală în a băga mîna în BUGET!! Aşadar, iată-l şi pe Bogdan Olteanu, CONDAMNAT la odihnă, la refacere şi, evident, niciun ban din Conturi, confiscat!!  Asta în timp ce BOBORU’ aplaudă frenetic, radiind, că s-a mai ocupat DNA-ul, pe banii noştri, de un scîrbavnic!!

30 iulie 2016

 Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

„Suspinul pentru problemele noastre!!”…


Hmm..Cum spuneam mai dăunzi. Scriitori de „catifea!!”…

Iar am primit azi în mail înştiintarea că a mai apărut pe un Site cu pretenţii literare ceva interesant scris de o dna, scriitoare,  şi INVITAŢIA să citesc…

Zic scriitoare, dar ZĂU că nu ştiu cum aş putea-o intitula pe scriboloaga care are Njde mii de postări in Situ’ ăla, TOATE aduse acolo cu copy-paste… Mă ia capu’! (Treaba e că nu-i singura care practica, la greu, copy-paste-ul, pe Situ ăla ..pretenţios!! Mai toate madamele, îl practică. Şi-atunci mă-ntreb, de-a surda, la ce bun acest SITE???…literar, chipurile!!!, care oricum e întreţinut din donaţiile care se adună la insistentele strigăte de ajutor al unui…scriitor/administrator sau, poate, dor Vornic!! Oare n-a răguşit, strigînd?? Se pare că se simte bine-n pielea lui…) ) Oare chiar să nu poţi tu, care te intitulezi şi te mai intitulează şi alţii, scriitoare, să nu poţi tu să scrii ceva pornit din capu’ tău, din mintea ta??? Să-ţi înfrunzeşti Palmarescul scriitoricesc cu Njde mii de copy-paste-uri de pe Bloguri adunate şi iarasi la lume date…mi se pare de-a dreptul hilar, dacă nu chiar de-a…plînsu’!!!, avînd în vedere că doamna e cotată ca şi scriitoare, dacă nu cumva o fi chiar în Uniune! A Scriitorilor!! Şi dacă Da, mă-ntreb: pe ce criterii?? Aaa…copy-paste-ul, nu e plagiat!! Ok, dar atunci nu te poti numi scriitor, ci copist!! Scribolog, cum zicaem ami sus. Şi între una şi alta, adică între scriitor şi scribolog, e diferenţă ca de la CER la Pămînt!!…

Cît despre „Suspinul la problemele noastre”, n-ar fi rău ca doamna cu pricina să  se adîncească mai mult în suspin, căindu-se că poarta povara titulaturii de..scriitoare!!Nu i-ar strica o „Spovedanie”, fie şi ei înseşi…

Voie bună, scribologi!

Antoaneta Rădoi -de la  Vrancea Anto2 Oval cu canon

„Ce ne mai aduce 9 anul 2016?”…


De regulă, nu dau copy-paste, dar azi am citit un Art pe un Blog. E prima oara cînd intru pe acest Blog. Ei, bine, are tipul asta, Vali Pănoiu, un stil de-a prezenta LUCRURI încît iaca, nah’, că nu m-am putut abţine să nu-mi încalc PRINCIPIILE..Iată:

„Anul Trandafirului. Ce ne mai aduce 9 anul 2016?

 
Până și răbdarea Universului are limitele ei, așa că mai vine și vremea celor cărora nu le venea rândul. Anul 2016, de vibrație 9, revarsă daruri peste toți cei născuți într-o zi de 9 (pe 9, 18 sau 27), care au vibrația nașterii 9, numărul Destinului 9 sau numărul dominant 9.
Altruismul, generozitatea și dăruirea de sine poartă pecetea lui 9. Toți cei marcați de acest număr se dau pe ei înșiși, se consumă, se lasă în jos ca să se sprijine pe ei alții și s-o ia în sus. Vestea cea mai bună pentru purtătorii de vibrație 9 este că… nu mai au de unde să dea! Slavă Domnului! În sfârșit! Sunt epuizați, slăbiți, frustrați, goi, pustii, secătuiți de resurse. Timpul și banii s-au scurs, ceea ce i-a adus la un moment zero. 
Anul 2016 i-a pregătit pentru marele salt din viața lor. Primele luni din an i-au găsit plânși, dezorientați, fără perspectivă. E și normal, atâta vreme cât ani de zile au direcționat greșit energia, atenția și speranțele. S-au încăpățânat și s-au agățat de drumuri, oameni, familii, meserii, locuri de muncă, convingeri, care nu mai erau de mult ale lor. La unii, a durat chiar 9 ani, sinonimi cu rătăcirea și învârtitul în cerc.
În zodiacul floral, întocmit după ziua nașterii, ca în numerologie, cei născuți pe 9, 18 sau 27 au drept simbol Trandafirul. În creștinism, Trandafirul ne conectează la vibrația Maicii Domnului, la blândețea, dăruirea, grija, protecția și liniștea de care sunt capabili toți cei aflați sub tutela numărului 9. Inima lor este o floare de Trandafir, pe care o dăruiesc tuturor celor care le intră în suflet. Numai că abuzatorii, lacomii și egoiștii abia au așteptat. Le-au înhățat Trandafirul, au rupt petală cu petală și au făcut din el dulceață de Trandafiri, pe care au savurat-o ca pe cea mai aleasă delicatesă.
Păi a cui e vina? A celui ce dă fără discernământ și fără să impună limite sau a celui ce profită de oportunitate și roade până la os ce i se pune pe tavă?
2016 vine după un an de vibrație 8. Cei amprentați de 9 au avut nevoie să ajungă mai mult morți decât vii, să se târască, să-și ia porția de suferință până la refuz, ca să se sature. Numai că anul 9 întoarce roata. Toți cei ce au dat și s-au dat pe ei fără instinct de autoconservare, renunțând la ei, anulându-se, îmbolnăvindu-se, își vindecă acum așteptările, iluziile și obsesiile.
Numărul 9 este noul număr 1, vedeta, întâiul, campionul. Pentru cei aflați pe vibrația lui 9, în 2016 realitatea întrece în imaginație orice poveste. Viteza cu care se echilibrează viața este greu de acceptat, evenimentele țin de sfera incredibilului, a nemaivăzutului și nemaiauzitului. Miraculosul coboară în viața de zi cu zi pentru purtătorii de 9, cărora li se întoarce acum tot binele făcut. Darurile pică pentru ei din Cer, îi iau prin surprindere, dar tot îi nimeresc din plin. Să fie primit!
Bonusurile întrec și ele imaginația. O nenorocire știm că nu vine niciodată singură. Darămite o bucurie?! Motivele de fericire se amplifică de 9 ori câte 9. O 9 zi, o 9 viață, de 9 ori mai împlinită.
Cei ce au tot oferit fără să primească, au acum parte de o realitate mult mai vie decât imaginația. Ei se și atrag între ei, formând cupluri sau prietenii scrise în Cer. Se regăsesc, se înțeleg, vin din aceeași energie și din aceleași povești de viață. Cartea vieții se scrie însă acum de la capăt, cu litere de aur și file de lumină. Dar nu printr-o intervenție divină gratuită sau printr-un noroc fortuit. Cei cu 9 au muncit chiar și de 9 ani încoace să merite ceea ce primesc acum!
La absolvirea anului 2016, la școala vieții se decernează premiul 1. Unii primesc coroniță de spini, alții – de trandafiri. Cei ce au abuzat, au profitat ori au mâncat toată dulceața de trandafiri, se uită la floare și văd că au rămas numai cu spinii. Posesorii unui număr 9 ca zi de naștere, vibrație a nașterii, număr de Destin sau număr dominant, se uită la coada trandafirului de jos în sus, numără spinii care i-au zgâriat ani de zile și i-au făcut să sângereze, dar nu mai contează nimic. A meritat până la ultima picătură de suferință. Pentru ei, în sfârșit, în vârful spinilor, înflorește trandafirul.”

„Despre mine

Fotografia mea

Astrolog, numerolog, formator. Născut la Piteşti, 11.02.1981. Vărsător cu Ascendent în Gemeni, vibraţia naşterii 5 si număr de Destin 6. Cocoş de Metal. Studii: Filologie. Apariţii tv: cele mai frecvente, la emisiunea „360 de grade”, B1TV. Horoscop pentru TVR1, matinalul „Romania, zi de zi” (2012). Tin cursuri de astrologie si

numerologie. Dau consultatii, lucrez cu oamenii care vor sa se cunoasca si sa evolueze. Site personal: http://www.astreo.ro. Contact: valeriu.panoiu@gmail.com contact@astreo.ro. Tel: 0769674557

Ei, bine, eu, Antoaneta Rădoi, nu-s pasionată de Horoscop. Încă n-am descoperit Astrologul perfect, dar asta pentru ca nu l-am căutat!!! hah…

Dăunăzi făcînd Zapping Tv, la un moment dat am dat peste un Post TiVi de unde se auzea o voce care-mi suna în urechi cumva..altfel, decît ceea ce tot auzeam pe la diverse Canale (Bleahh!!..canale…). Am staţionat un pic şi am ascultat! Apoi, pentru că mi-a plăcut cum făcea prezentarea Zodiei, am rămas şi am ascultat pina la capăt. Inconfundabil stil de a prezenta Horoscopul! UNIC! Mi-ai plăcut, omule, aşa că nah, te-am luat cu copy-paste şi te-am adus aici în habitatu’ meu. Şi ştii de ce am făcut aceasta SFINTĂ Excepţie de la regulile mele, pentru că şi eu sînt cu un am de vibraţie 9. Hah...

„Capricorn: implicare activă în viața altora, administrare a resurselor, planificare a bugetului, aflarea unor secrete, înțelegerea unor adevăruri, finalizarea unor relații disfuncționale, delimitarea categorică de situații toxice, separarea unor planuri, răsturnări bruște favorabile în familie și locuință..”

 

Mă culc să dorm, 9 lucrează pentru mine….Poate face anu’ ăsta de vibraţie 9, ce n-a făcut 9 ani…

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Haiku-urile Antoanetei…


Că tot e la MARE MODĂ…HAIKU!

Pentru  prima dată azi, 25 iulie 2016, mă-ncearcă  HAIkU-ul…

Pentru că HAIKU-ul este  ca un INSTANTANEU în FOTOFRAFIE şi pentru că eu mi-s un pic …FOTO/cameraman,  pentru că Da, Haiku-ul exprimă mult în cuvinte puţine, pentru că la METEO s-au anuţat iarăşi ploi cu..GRINDINĂ  şi pentru că…grindina predomină peste ţara noastră, de mai multe luni, distrugînd tot ce-ntîlneşte în cale şi pe mine m-apucă, nu doar tristeţea, ci..DISPERAREA şi am o DURERE groaznică-n piept, mă-ntreb şi-ndrăznesc să-L întreb pe Tatăl nostru, CREATORUL nostru, Dumnezeul Atotputernic: Pînă cînd, Doamne, mai abaţi mînia Ta cea MARE peste acest neam românesc? Pînă cînd, Doamne!…

O, Doamne, iar plouă cu piatră –

iar suflete-abătute

rămîne-vor în zdrenţe

(Ei, bine, poate nu-i chiar un HAIKU! PROFESIONIŞTII să TACĂ!! Plizzz!!! Regulile-s făcute, ca să fie încălcate! Eu fac asta în mod frecvent!!! Poate că şi de aceea…plouă cu piatră cît oul de găină!!…Eu sper ca OFTATUL meu  şi Ruga mea s-ajungă la Domnul!)

 

Iată şi altele: Timpul mă-mpresoară

Mă sugrumă

                            trecerea lui

  • Cu ochi nemişcaţi/trecerea timpului/contenplu absurd
  • Nori negri, furtună şi ploi/O, Doamne, iarăşi ospăţ pentru ZEI/fiii oamenilor!(2016 a fost bintuit luni in sir de ploi cu furtuni si grindina distrugatoare)
  • Eu, azi/fereastră-ntr-un zid/pentru casa ta de mîine!
  • Eu, absenţa ta/Tu, absenţa mea/Amîndoi, absenţa trezviei din noi!
  • Singurătatea mea, dorul meu, durerea mea/pămîntului voi lăsa/cînd voi pleca!
  •  Antoaneta Rădoi -de la Vrancea