Archive for the ‘Lansare de carte’ Category

Lansare de carte: ”Lupta cu timpul,”, de Octav Lica


 

carte Lupta cu Timpul  Și fiindcă-i vorba de TIMP și de lupta noastră cu timpul, spun că…Timpul mă sugrumă, aproape nu mai pot respira. O dată pentru că el, TIMPUL, trece, neîndurător. Încă o dată pentru că acum e timpul, musai, să port mască -eu îi zic botniță, medicii insită, în ”știința”  lor că e de bine, -de se-nvârte Hipocrate-n mormânt când îi aude cum susțin că  pânzica aia ar proteja antiCovid 🙄 -,  amicii, de două categorii: unii înjură guvernu` (eu o fac mai des decât ei, doar că eu încep cu cel din capul statului, cu Johannis, și-apoi trec la Orban et Co!!), alții sunt fericiți că s-a inventat bucata asta de pânză, (proastă, care, la naiba!, te sufocă în loc să te protejeze de vreun virus, așa cum susține Arafat -moarte sigură!), și susțin că abia așteaptă vaccinul…salvator! (Bravo Johănnac! Ți-a reușit! Treaba asta cu COVIDACHE ți-a ușurat sarcina, nu ne mai obligi (tu și OMSu) să ne vaccinăm, nici noi, mulți dintre noi, nu ne mai opunem și nu mai protestăm nevrând să ne vaccinezi obligatoriu, că i-ai speriat pe unii atât de tare, încât abia așteaptă să le dai, tu și OMSu` antidotu` minune! Vor veni la vaccinat ca mieii la țâța oii!!). Și încă o dată, adică a treia oară, pentru că lucrez la un material care are un termen, deadline -cum i se zice azi, de parcă, dacă românul ar folosi termenul ”termen”, n-ar mai fi în rândul lumii, adică în rândul celor considerați deștepți, că acum, nah, deșteptăciunea constă în cât de englezit știi să te exprimi și cât de cool știi să te porți, cât de trendy ești!! Am un termen la care tre` să predau materialul la care lucrez și era cât pe ce să uit de colegul Octav Lica și de…”Lupta cu timpul”, (apărută la Ed. Betta, manager Nic Roșu), lupta lui, evident, pe care ne-a aduso-n atenție pe data de 4 iulie, taman de ziua Americii. Și-apoi, cum aș mai fi putut eu să-l consider prieten sau om drag sufletului meu, dacă taman pe el l-aș fi sărit cu o expunere, măcar cât un clipit!

Sâmbătă, 4 iulie, de ziua Americii, (și, totodată de ziua criticului literar Victor Atanasiu, căruia îi urez încă o dată: La mulți ani frumoși!), un grup de apropiați ”ne-am luptat cu timpul”,  -ca să nu treacă atât de repede; 3 ore au fost ca nimic!!-, și ne-am adus aportul, care la o bere, care la un whisky, care la o limonadă, care la…muncă, la punctarea unui eveniment drag sufletului colegului nostru, Octav Lica, (dar și nouă, prietene, căci ne bucurăm de bucuria ta!), lansarea cărții ”Lupta cu timpul”, care văzuse lumina tiparului, la Editura Betta, ceva mai de multișor, însă nu s-a putut aniversa nașterea, din cauză de motiv de…COvid!

Într-o atmosferă aproape…intimă, o mână de oameni (câți a fost LEGAL să ne întrunim!!, conform cerințelor guvernamentale; deh, doar noi nu suntem parte din ”guvernu` meu”, ca să intrăm 100 odată într-o încăpere,  să petrecem, așa cum au pretrecut europarlamentaru` Rareș Bogdan și invitații lui la botezu` fiică-sii în vremea #Stării de Alertă!), noi, prostimea, ne supunem legilor, ele-s făcute ca noi, ”boboru” sa le respectăm, iar cei ce la intocmesc și le promulgă, să le și încalce!! 🙄 ), ne-am delectat cu poeme, amfitrioana recitării fiind actrița Doina Ghițescu, cea care,  cred, s-a bucurat de eveniment chiar mai mult decât însuși autorul. Spun asta pentru că viața ei este Scena, iar scena i-a lipsit timp de 4 luni. Asta da LUPTĂ cu TIMPUL!, aș zice. I-ai unui actor scena și l-ai omorât sigur!!

Aș scrie eu acum ceva mai mult despre eveniment, însă nu mai pot duce LUPTA cu TIMPUL, neîndurător în graba trecerii lui, și cu telefonul care sună-ntruna.

Semnificativ acestui eveniment  a fost faptul ca însusi autorul, colegul meu de redacție (la Convorbiri literar-artistice) și lecturat propria creație, ”Clipa”, acompaniat la chitară de Traian Chiricuță, un apropiat la poeților.  Și ce vreau, și trebuie să mai adaug, ”Clipa” este o creație mai aparte a lui Octav Lica, și vreau să se știe că înainte ca ea să apară în volumul tipărit, a fost lecturată de autor, în anul 2019,  la Cenaclul revistei Convorbiri literar-artistice și Literar Ing (care au loc în același timp, în aceeași sală, la AGIR București, în fiecare lună), când eu l-am prezentat pe noul venit și unde poetul a făcut impresie foarte bună. Bravo Octav! Succes mai departe, dar amintește-ți sfatul meu: Fă un salt, sau…o curbă, ia-o nițeluș  pe drumul…prozei!

Antoaneta Rădoi, redactor-șef Convorbiri literar-artistice

 

 

Elena Mitru, românca din America, vine acasă, în România să-și lanseze cărțile


Lansarea cărții ”Poezia românească de la Dosoftei la Nichita…”, autor Aureliu Goci


Sâmbătă, 12 oct 2019, la Muzeul Literaturii Române, afară, în curte, mângâiați de  adierea ultimului suflu tomnatic, venită printre crengile secularilor pomi care încă străjuiesc curtea, într-o atmosferă ca de sărbătoare și o vreme absolut admirabilă, cu un soare care a adăugat, cu generozitate, evenimentului un plus de strălucire și căldură, de prietenie, aș zice, criticul literar Aureliu Goci și-a lansat cartea ”Poezia românească de la Dosoftei la Nichita Stănescu”, volum publicat de Editura Academiei Române, eveniment organizat însă sub egida Editurii Betta, director Nicolae Roșu.

Au luat cuvântul: criticul literar, eminescologul și profesorul Nicolae Georgescu, jurnalistul Nicolae Dan Fruntelată, Profesorii: Geo Călugăru și Ion C Ștefan, scriitoarea Eliza Roha, și, nu în ultimul rând, ba, de data asta, chiar primul la cuvânt, (cuvânt pe care l-a rostit, de data asta, contrar obiceiului,  cu o solemnitate de sfințenie liturgică), Domnia sa, criticul literar Victor Atanasiu, fost coleg de facultate (Litere) cu Aureliu Goci, acum, amândoi fiind sexa șpre septa…genari, dar deosebit de în putere…creatoare.

Evenimentul a fost unul la înălțimea valorii criticului literar Aureliu Goci, (dar și al celor care au rostit câte un cuvânt despre creațiile și activitatea autorului care-și lansa  cartea), care a avut foarte mari emoții, și pe care, l-am surprins în câteva ipostaze delicioase, pe care, și de m-ar killări din condei, tot o să vi le-arăt, cu speranța că nu mă va killări după…, nu-mi va trânti în vreun jurnal vreo cronică din aia de să nu mă mai spale apoi nici un batalion de critici binevoitori…, largi la inimă și disponibili în a mânui condeiul în beneficiul meu; mizez  pe faptul că dl Aureliu Goci, n-are timp!!!, cum n-are, de fapt, niciun critic literar, mai mereu ocupat cu alții, slava Domnului că nu mă aflu în vizorul nimănui!!,  prin urmare, pot opera 🙄 fără frică și vă învit să vă delectați-vă cu imagini!! Vă îmbrățișez pe toți! (Anto)

„Mică eşti eternitate…”, de Veron Ene


„Mică eşti eternitate…”, carte publicată întru comemorarea a 22 de ani de la plecarea lui VERON ENE la Domnul, cartea conţine epigrame şi poezii, cât şi câteva aprecieri la opera şi activitatea autorului.

Lansarea volumului a văzut lumina tiparului, sub îngrijirea fratelui autorului, dl inginer Eduard Dorin Ene, şi a avut loc pe data de 16 aprilie 2019, la ora 14,00, la Clubul înţelepţilor, Bucureşti.

Veron Ene a condus, un timp, clubul epigramiştilor ieşeni, care s-a numit la început „Flacăra Iaşului”, desfiinţat după „revoluţie” (alte detalii, f interesante despre epigramist, găsiţi în carte).

Veron Ene „este inginerul preocupat mai mult de cuvânt decât de rigla de calcul”.

Iată câteva epigrame:

Măsura

Se aude că poznaşul/ Doar prin rude avansat,/ Si-a găsit, în fine, naşul: /Şeful său l-a cununat!

Epitaf unui pescar

Acuma văd aceia care /Făceau pe seama-i glume seci / Că numai el a fost în stare/ Să prindă..somnul cel de veci.

Epitaf pe o şosea

Sub asfaltul pus să fie, /Zace-o groapă astupată,/ Cu speranţa-ntemeiată/ Că-n curând o să învie!!

Epitaf unui prost

Sub această stâncă/ Aşezată-n van,/ Într-o pacea-adâncă / Zace-un…bolovan!

Azi 9 nov. 2018, Sf Nectarie ne-a binecuvântat cu o lansare de carte ca-n povești


Sub egida revistei Convorbiri literar artistice, la Librăria M. Eminescu,  a avut loc astăzi, 9 nov 2018, (de Sf Nectarie), un BOTEZ, nășirea cărții ”Îngerul de pe Calea Victoriei”, carte de DEBUT a tânărului de 22 de ani, student la Științe Aplicate (Politehnică), anul III, Alexandru Ionuț Mihai, pe care eu l-am descoperit anul trecut…

Azi, zi de mare sărbătoare pt ortodoxie, ziua Sfântului Nectarie, ne-a fost zi de infinită bucurie, mie și lui Alexandru Ionuț Mihai! Îi mulțumim Domnului și Sfântuțului Nectarie (Taumaturgul -care azi a lucrat, ne-a mângâiat și ne-a adus infinită bucurie)!

Le mulțumim tuturor celor care ne-au bucurat cu prezența lor, unii făcându-ne neașteptate surprize!! Vă mulțumim, oameni minunați! Înseamnă CEVA pt noi prezența voastră! Iar Domnul o să vă scrie în ceruri, că ați avut dragoste să participați la nășirea acesta!! Voi știți cum e să fii debutant?? Știți ce emoții ai, de simți că-ți iese sufletul din piept și ți se taie răsuflare!! Ați făcut azi un om fericit și Dumnezeu va socoți aceasta ca dreptate în dreptul vostru! Alex mi-a declarat că e…fericit! Voi ați făcut să se-ntâmple asta!! Bucurati-vă!

La lansarea acestui volum de debut au vorbit domnii: Florin Grigoriu -redactor șef ”Revista de versuri și proza” și a foii literare ”Ion”, prim-vicepresedintele Societatii Scriitorilor Români,  Dorel Vidrașcu -redactor-șef la revista ”Detectiv Cultural”, Nicolae Vasile -doctor în știință, profesor la Politehnică; Victor Atanasiu -critic literar. Le mulțumesc din toată inima!

A lecturat actrița Doina Ghițescu și Antoaneta Rădoi.

Deocamdată ne-a trimis poze Dragoș Ghiță, și îi mulțumim pt efortul pe care l-a facut de a ajunge și la noi!!

Pe post de cameraman a fost caricaturistul (așa imi place mie sa-i spun, dar el este un scriitor cu condei bine definit si cu ștate vechi în gazetărie), Julian Radu (care n-are…nicio treabă cu filmatul, dar…azi i-a reusit!! Mulțam Julian!)

Aș vrea să adaug că Alexandru Ionuț Mihai este un copil (al părinților lui, evident) fantastic și ca părinții lui ar trebui să fie extrem de fericiți pt acest fiu! Mi-aș dori ca și pe viitor să facă efortul să-l sprijine, fiindcă au un copil minunat!! De asemeni, le spun același lucru și nașilor lui (are vreo două perechi de nași, dc nu greșesc cumva, așa că…Doamne ajută să pună umărul cu ce poate fiecare, fiindcă Alex Ionuț Mihai, merită!!!). Și unchilor și mătușilor și tuturor din jurul lui, același gând le transmit!! Și totodată le mulțumesc pt tot ce au făcut pentru a-l sprijini in aparitia acestei carti a lui Alex și pt ziua de azi!!

Alex e pentru mine copilul pe care mi-aș fi dorit să-l am.  Un copil bun, un copil educat, manierat, un tânăr citit -poate…prea citit, comparativ cu mulți tineri de vârsta lui-, un tânăr cu o gândire sănătoasă, cu aplecare profundă asupra existențialismului (el nu va trece ca gâsca prin apă prin această viață, asta-i clar!!), foarte talentat, un tânăr care are…condei și care  are vorbele și comportamentul delicat la el.

Eu am pregătit pt tipar cartea ”Îngerul de pe Calea Victoriei” și am făcut-o ca și cum aș fi făcut-o pentru propriul meu copil, am făcut-o cu toată inima și cu tot ce-am putut eu să dau pentru întocmirea și finalizarea cărții, dar și cu organizare lansării, care a avut loc la Libraria M Eminescu din București. Acum , azi, am cules roadele unei munci efectuate multe luni! O carte nu e un lucru ușor, e munca titanică, dar rezultatul a fost azi pe măsura efortului!! Sunt bucuroasă și le mulțumesc tuturor celor care au creat această bucurie! Și sunt mulți, inclusiv editorul -care întotdeauna dă tot ce-i mai bun pentru apariția în cele mai bune forme a cartilor tiparite la editura sa și care nu face niciun rabat de la calitate! Și mai e și doamna care s-a ocupat de corectură. Fără ea, eu și Alex am mai fi dat niște bâlbe, pe ici-pe colo!! Dar ochiul ei de vultur ne-a salvat!! Îi mulțumim! Mulțumim tuturor: mămici, tătici, bunici, nășici, prieteni, fotografi, cameramanului Julian R, amici, cronicari, librari, redactori, …critici (literari!!; care azi ne-ați spus cuvinte neasteptat de îmbucurătoare!!) iubitori de literatură, iubitori de frumos! Va mulțumim! Dumnezeu să-i dea fiecăruia după inima lui și după osteneala de azi! Azi ați avut inimă pt noi, așadar, Dumnezeu să vă binecuvânteze cu aceeași bucurie pe care ne-ati făcut-o nouă cu prezenta voastră la lansarea cărții ”Îngerul de pe Calea Victoriei”!

Vă ofer un mic interviu luat lui Alex citeva minuțele mai înaintea lansării: Așa arată un tânăr emoționat! Așa arată un tânăr fericit!! Dar…să-l vedeți după lansare!! Superrr!! Și eu asemenea lui! Mulțumesc lui Dumnezeu! (A.R.)

 

Și câteva poze de la lansare….

”Planuri paralele”, o lansare după chipul și asemănarea autorului, Simona Dobrin


19 octombrie 2018. Zi așteptată de Simona Dobrin cu sufletul la gură, cu inima bătând în piept, foarte probabil, să i-l spargă. Era lansarea cărții ”Planuri paralele”. Prima ei carte de proză. După cum se știe, proza nu e precum poezia. Pe proză trebuie să stai mai aplecat, frazele trebuie să fie cursive, să aibă timpul perfect așezat în albie, fraza să aibă chichirez, ca să fiu mai pe înțelesul oricui ar citi! Nu suntem la o oră de filologie, nici una de filozofie, ci suntem oameni practici, care trăim, facem lucruri și ne exprimăm fix așa cum simțim cu…inima, fiecare după datul lui, după cum a  fost hăruit de Sus, și eu zic că e foarte bine așa. N-avem nevoie, nici noi, nici cititorii de cuvinte pe care să le căutăm prin dicționare, ca să le-nțelegem sensul real. Ne exprimăm așa cum ne este starea, așa cum îi stă bine omului. N-are rost să ne schimonosim, fandosindu-ne.  N-are rost să fim ridicoli! Vrem să fim oamenii care suntem, fiecare după datul lui de la Dumnezeu.

Eu n-am avut nicio apăsare, nici măcar când am realizat că or să absenteze câțiva dintre invitații care ar fi trebuit să vorbească despre cartea Simonei. S-au suprapus ieri, 19 oct 2018, vreo 4 evenimente, la care bieții oameni, vorbitorii noștri, nu mai știau cum și unde să se-mpartă, pentru că, practic, nu se puteau dedubla. Au mers dumnealor unde era prioritar la prioritate, ca să zic așa. Eu nu aveam de ce să mă supăr, chiar dacă poate, din punctul meu de vedere, eu aș fi putut fi prioritate la prioritate…!! Nu m-am necăjit, absolut deloc, doar că data viitoare când ei vor avea nevoie de prezența mea, (și vor avea!!!), voi invoca prioritatea la prioritate și voi merge prioritar în altă parte decât acolo unde le arde lor cămașa!!…

Din pricina aglomerării de probleme ale redacției, neavând timp ”nici să mor”, cum se zice, mi-am întocmit desfășurătorul programului ieri  între ora 12 și 15,30, oră la care am dat fuga la Xerox  să-l printez -fiindcă imprimanta nu mai funcționează, o țin de decor!!-, m-am întors acasă în fugă, mi-am aruncat ceva pe mine, mi-am luat harnașamentele -camera de filmat, Nokonu` cel bătrân de zile și hârșăit de atâta trudă,  pt poze, trepiedul, traista cu ”merinde” – și-am tulit-o, în ritmul soneriei insistente a neisprăvitului meu  telefon. Când ajung în față la Libraria M Eminescu, sunt luată cu asalt de un grup de scriitori, deja ajunși acolo. (Bravo Neli B și Aura, m-ați surprins!!) Și io credeam că sunt prima! Așa-mi dorisem să fie! Voiam ca eu să-i întâmpin pe toți, după ce-mi instalam armele de război pe poziții. Când am coborât la sala unde urma să aibă loc evenimentul, deja era jumătate plină. Oauuu…

Las băgăjetu` din cârcă și-ncep să salut. Gândeam că-s doar invitați de-ai Simonei Dobrin, pe care, evident nu-i știam. Ei bine, nu! În sală se aflau deja câțiva dintre oamenii mei, ca să zic așa, adică cei care veniseră la eveniment ca să-mi fie alături. Și le mulțumesc! Nu mă anunțaseră că vor veni, și de aici surpriza..frumoasă!! Mulțumesc Adriana Pavel, pentru frumoasa surpriză ce mi-ai făcut cu prezența ta; mulțumesc Sidonia pentru că te-ai ținut la brațul Adrianei și-ai venit -e o bucurie să te văd!; mulțumesc Doinița Kraus (și prietenei cu care ai venit), și-ți spun și acum, aici: La mulți ani! -ieri a fost ziua ta!- Să fii iubită!!;  mulțumesc Camy Nicolae -Dumnezeu să-ți aducă bucurie întreită decât cea pe care mi-ai adus-o tu mie ieri!; Mulțumesc Coca Popescu și dlui Florin Dochia, c-ați zbughit-o imediat de la evenimentul ce l-ați avut la Casa Armatei -tot o lansare de carte, a Căcăi Popescu-, și-ați venit să-mi fiți alături!!, va mulțumesc mult!, inseamna mult pt mine această prezență; mulțumesc lui Alex Ionuț Mihai!; mulțumesc lui Dragoș Ghiță (fotograf/electronist)! -cel care mă enervează cel mai mult, că-ntârzie la evenimente!!, dar și cel care… m-ajută la necaz, și-mi restabilește sistemul IT, care-i varză și-abia se mai ține pe picioare!!, noroc cu Dragos că-l mai resuscitează!!, mulțam Dragos Ghiță!); mulțumesc Ancăi Cherciu (fotograf) pt prezență și pentru fotografii -știam că trebuia să fii în altă parte, dar iată-te, surpriză, la evenimentul meu!, sau, mai exact spus, și la evenimentul meu! Mulțam! Îți mulțumesc Dan Nicolae, pentru că m-ai înlocuit la camera de filmat, și-ai stat tu în locul meu, țeapăn două ore și jumătate trecute fix! Mulțam!; Mulțumesc Raluca Ignat și lui Vali (…) pentru c-ați stat în picioare, la intrare și-ați avut grijă ca invitații să fie primiți cum se cuvine! Mulțumesc Nely B!! Scumpelor Maria Petrescu si Maria Niculescu, multumesc pentru surpriză!  Mulțumesc, de asemeni, tuturor invitatilor Sinonei (regret nu va stiu numele!!, mea culpa!! sau..culpa Simonei!! ca sa nu fie numai a  mea!!), și TUTUROR celor care v-ați rupt din timp, pe week-end,  să veniți să împărtășiți din bucuria noastră, oferindu-ne bucuria de a  fi prezenți la o naștere, cartea ”Planuri paralele” a Simonei Dobrin! Nu vă știu numele, dar vă spun că veți fi scriși în Cartea Vieții, căci cel ce aduce bucurie unui semen, e scris acolo!! Mulțumesc scumpă Paula Crângașu! Mă bucuri de fiecare dată când îmi ești alături! Vă mulțumesc TUTUROR celor prezenți, invitaților Simonei, cât și celor care, cunoscuții mei fiind, ați decis ieri să-mi faceți surpriza de a fi prezenți!!! Poate or mai fi fost în sală și alții, am încercat să-i reperez, dar…dioptriile mele (bifocale) nu băteau chiar foarte bine la distanță. Dacă ați fost în sală, și eu nu v-am reperat ca să vă nominalizez aici, vă cer iertare și, totodată, vă mulțumesc! Să vă bucure Domnul înmiit! Și-i mulțumesc colegei mele de redacție, Aura Dan, redactor șef-adjunct la Convorbiri literar artistice!

Bucuria mea a fost triplă ieri. Și-o s-o iau aleatoriu, și-am să spun că mi-a umplut sufletul de bucurie prezența doamnei Paula Romanescu, scriitor/traducător -dânsa era ff răcită, s-a extras din ”scutece”, și-a mai luat o porțioară de aspirină și-a venit, să-și țină discursul, fiindca era unul dintre vorbitori. Mulțumesc dna Paula Romanescu! Dumnezeu sa va dea sănătate și putere, că aveți treabă!!

Modestei, sensibilei, blândei doamne,  Ioana Stuparu, scriitor, compozitor, om de radio, care, la fel, a făcut și dumneaei un efort -bolnăvioară fiind-, să ajungă, fiindcă și dânsa era invitată să vorbească despre cartea Simonei Dobrin și să lectureze. Multumesc doamna Ioana! Sănătate să vă dea Dumnezeu!.

Dl George Vlaicu, doctor in drept, avocat pledant, nu ne-a dat palpitații. Ne anunțase de acum 3 săptămâni că va fi prezent și a fost! Vă mulțumesc dle George Vlaicu! Domnul să vă răsplătească, fiindcă noi…suntem prea micuțe -eu și Simona D) ca s-o putem face!! V-ați arătat destoinicia orației și a ..avocatului, doctor în drept! Multumim!

Dl Dorel Vidrașcu, de la Ed Detectiv literar, redactor al revistei Detectiv cultural, om de cuvânt, om de OM, și mare epigramist, îmi promisese că vine și-a venit! Cu toate că ardea cămașa și pe dumnealui, că ”fugise” de la Casa Armatei unde avea un stand cu cărțile editurii, în cadrul Târgului de Carte. Mulțumesc dle Vidrașcu!

Dlui Viorel Speteanu, istoric, îi mulțumesc pentru prezență! Și dlui a fost tot un..”fugar”, de la Târgul de Carte, căci și dumnealui avea stand la Casa Armatei. Îl bătusem al cap trei zile să vină să spună un cuvânt, și-a venit! Mulțam„ dle Speteanu!

Dl Victor Atanasiu, critic literar cu ștate vechi, neasemuită mulțumire îi aduc acum, aici, pentru că a fost prezent ca să mă..CRITICE!!

Vă mulțumesc vouă: Daniela Gherasă -avocat, poet-, pentru lecturare!; Doina Ghițescu, nelipsita noastră actriță, și mulțumesc actorului Silviu Geamănu de la Teatrul Bulandra,

și evident, dnei Ioana Stuparu! Voi ați pus în atentia celor prezenți scriitura Simonei Dobrin, lecturând din ea! Vă mulțumesc!

Mulțumesc Simona Dobrin, lui Vali -mâna ta dreaptă!-, mulțumesc doamnelor de la Libraria M Eminescu pentru răbdare și îngăduință, și-i mulțumesc doamnei director (al Librariei), dna Geta Vladislav, care n-a aplecat urechea la intrigile ce i s-au suflat în ureche, -de către oameni josnici, care au uitat prea repede tot binele pe care eu li l-am făcut lor câțiva ani, consecutiv; dar despre asta altă adtă!!-, ci mi-a acordat credit și a încheiat cu mine un Contract pt Lansari de carte in cadrul Librariei pe care o conduce!

Evenimentul lansării cărții Planuri paralele a  Simonei Dobrin, organizat și moderat de mine, Antoneta Rădoi, director și redactor șef al revistei (tipărite), Convorbiri literar artistice,  fost un succes! Toți cei enumerați mai sus au contribuit, fiecare cu câte o părticică, și le mulțumesc infinit! Bucurie mare a fost inimii mele! Bucurie să vă dea Dumnezeu! Drum drept și…Lumină! (A.R.)

Simona Dobrin (CV literar, pe scurt!!)

 

Notă: Pe masura ce filmele de la lansare vor fi convertite, le voi aduga aici! Lucrez la ele.

 

”Planuri PARALELE” vor fi lansate …


Cartea Simonei Dobrin, ”PLANURI PARALELE”,

va avea lansarea pe 19 oct 2018, la ora 16,45, la Librăria Mihai Eminescu, București, Bdul Regina Elisabeta, nr 16 (undeva la Universitate).

Vor vorbi despre scriitura Simonei Dobrin următorii:

Dna Paula Romanescu; Dnii: Victor Atanasiu, George Vlaicu, Florentin Popescu, Victor Constantin Măruțoiu, Geo Călugăru, Florin Grigoriu, Dorel Vidrașcu și mai sperăm că vor mai fi și alții…

Vor lectura: Daniela Gherasă, Doina Ghițescu, Ioana Stuparu, Silviu Geamănu.

Este primul eveniment de lansare de carte organizat sub egida revistei Convorbiri literar-artistice.

Moderator: Anto Rădoi

Vă invit și vă aștept cu emoție!! (Anto)

Vegetarienii…la „Vegetarianul, povestea ta”….


de Antoaneta Rădoi

Sâmbătă, 10 iun 2017.

Pe la 10 fix, diminaţă, mă sună Marius Petrescu de la Antreprenor TiVi.

-Ce vrei Boss?? De ce mă deranjezi la orili’ astea, nu ştii că dorm??…

-Ba da, madam’, ştiu da’….

Cred că se scărpina-n cap, să scoată ideea…ştia că urma să-l sudălmesc şi, dacă scotea ceva ingenios, se gândea că, poate aşa, îl voi sudălmi mai…subţire!! Aş!!!…

-Şi-atunci, de ce mă suni?? Dar, dacă tot m-ai sunat, glăsuieşte, că nu ţi-oi fi înghiţit limba!! Dă-i drumul! S-aud!! Iar vreo filmare??? Iar mă trimiţi ca la Armata Salvării??? Ţi-am spus că nu mă mai prinzi dacă faci asta?? Am filmare la ora 14,oo, eşti cu capu’, pretinaşule???

Ăsta dacă-i zici vreo sudalmă, chiar şi în glumă, aşa cum ades îi zic eu (ca în exemplul de mai sus: „eşti cu capu’, pretinaş!!”- a fi cu capu’ pentru el e vorbă de mare supărare!!,  se strofocă tot, se dă de ceasu’ morţii, că cică îi bag programe negative!! Bleah!! Aşa mi-i drag să-l necăjesc, şi-aşa îi

mai administrez cîteva-n plus de ce voiam iniţial să-i zic, încât omul se lasă păgubaş. Acum însă avea nevoie s-ajung, şi încă…URGENT!!, la o filmare.

-Ce filmare, Marius Petrescu??!! (Moare când îi rostesc cu accent nervos numele!! Şi d-aia io şi mai abitir îi zic, subliniat: MARIUS PETRESCU, şi mai tre’ să şi dorm pân-atunci, neisprăvitule…

-Măh’, haidi’ măh’, nu mai zi aşa….Te rog frumos!! Te rog muuult! Hai, plizzzz, fă ceva, du-te măcar o oră că aia şi ailaltă…

-Nu mă duc nicăieri, Maris Petrescu! auzi al el e 10 şi io să fiu al 11 nu-ştiu-unde!!! Mă duc la…somnic, pretinaş!! Şi fă bine să nu mă mai suni tu pe mine dimineaţa la ora 10, că ştii că nu-s aptă la ora asta!! Trebuia să-mi spui, cel puţin, de ieri că vrei să-ţi filmez ceva. Io nu-s anagajată la Armata Salvării, măi Boss, auzi?? sau, mă rog, fie, dar..cine-mi plăteşte mie URGENŢA asta?? Aud!!!

Au urmat NEGOCIERI, după care s-a tars cortina peste convorbirea noastră telefonică, fiecare cu sudalma lui la adresa celuilalt, una mai dulceagă decât alta…Io recunosc, Marius Petrescu nu recunoaşte!! Sau poate da, dar doar sieşi!…

Urma să mă duc la lansarea de carte a lui Marius Vornicescu, la Cinema Pro. Doi paşi de casa mea. Aveam, aşadar cum să ajung al 11,00.

Ştiam că Vornicescu are lansare de carte, dar ştiind că se cam suprapune, cel puţin un timp, cu un Event la care urma să muncesc, nu mi-am anuţat prezenţa la Vornicescu, cu care, dealtfel, mă cunosc. Nu-mi place să promit că fac ceea ce ştiu că nu voi putea face!…

Ei bine, pisălogită bine ha’ de Bossul de la Antreprenor TiVi şi sub auspiciile unei promisiuni a unui BONUS consistent de la acesta, m-am dus. Şi…bine am făcut, deşi nu mă interesa pe mine SUBIECTUL de-acolo. VEGETARIANISMUL nu mă preocupă cum nu mă preocupă dacă Baba Cloanţa avea clonţi sau nu!! Se presupune că-i urâtă şi fără clonţi. Iar eu pot trăi liniştită, la fel de mulţi ani şi fără…cârnaţii din legume, la fel cum trăiesc şi fără…cei din carne de porc! Deh, nu mi-i permit nici pe unii, nici pe ceilalţi!! Postire de bună voie şi…nesilită de nimeni, cel mai SFÂNT Vegetarianism!!

Prezentarea cărţii „Vegetarianul, povestea ta”, scrisă de Marius Vornicescu începe promiţăror. Vegetarienii s-au adunat, cu mic-cu mare, în fastuoasa sală a CinemaPro-ului. Fotografii, mulţi (fără număr, îmi vine să zic!!), cameramani (şi io printre…), o cântăreaţă, Alyanna Lu (am aflat cum o cheamă tot de pe Facebook, din pg lui Vornicescu, acum o vedeam prima oară, straşnică muieruşcă!!) de numa’numa a făcut o figură frumoasă.

Au fost câţiva spikeri, buni de gură, a vorbit, cu mai puţin aplomb, cu emoţie, poate, şi Marius Vornicescu, dar…nu ne-a spus, secretosul, NIMIC despre carte. O fi vreo strategie!, mi-am zis. O şti el, ca scriitor, ce nu ştiu eu ca..scriitoare, şi chiar ca şi cameraman!!, la capitolul promovare!! Doamne ajută să fie bine! El, Marius Vornicescu,  ne-a

prezentat o mulţime de imagini care, recunosc, m-au bulversat pe moment, aşa încât nici nu le-am privit!!! Ăsta să fi fost targetu’ lui?? Să ne bulverseze pe noi, mâncătorii de…carne??!! Nu ştiu. Cert este că eu, cu toată bulversarea, m-am întors acasă şi înainte de-a intra în casă, am trecut pe la KFC şi mi-am luat de la unchiaş, în duşmănie, o porţie de fro’ 12…aripioare!! Aici e doar..ce-a mai rămas după ce m-am săturat!!

 

 

Aveam nevoie să-mi crească…apripi, după tot ceea ce vizionasem pe ecran. Nu mai aveam pic de vlagă al plecare. Văzusem, pe ecran panoramic, numai porci care se zbăteau să scape de moş Ignat care-i alerga cu cuţitul, găini care-şi răsuceau capul pe tăietor, şi câte altele de nedescris, care mai de care mai profunde…

M-am şi distrat copios la lansarea cărţii „Vegetarianul…”, a lui Maris Vornicescu. Nişte năstruşnici actori, al căror nume, recunosc cu jenă, nu-l ştiu, au făcut o reprezentaţie de zile mari. (Dau numele lor aşa cum le-am cules din pg de Facebook a lui Marius Vornicescu, dacă i-am botezat, cer anticipat scuze! Asadar: Carmen Magdalena Sascau, Ştefan Oprean şi Ştefana Badiu). Urmăriţi reprezentaţia! Aşa vegetarieni, mai da! Bestiali!!

Felicitări Marius Vornicescu. Felicitări invitaţilor tăi speciali! La mai mare! şi…

vorba ta, la lansarea cărţii, Vornicescule, felicitări mie, c-am venit!!

Îmi pare rău!…


Îmi pare rău

(Dedicaţie!!; Ylonkăi)

Astăzi, sufletul meu este/aşa a..a…precum al unui/animal…hăituit!

Căci am UCIS un alt suflet/hăituit …şi el!

Astăzi, am degetele pătate/de sîngele ţîşnit/din apăsarea…/tastaturii!

Astăzi, am sufletul hăituit/de vina de-a fi UCIS/un alt…SUFLET!

Şi-acum REGRET/c-am decis să răspund/cu dispreţ, dispreţului!

Dispreţului cu care am fost/…împroşcată/de mult… prea multe ori!!

Astăzi, am sufletul hăituit/fiindc-am ales: Să UCID!

Să UCID: un alt…SUFLET!

C-am ales să răspund/cu dispreţ…dispreţului,/în defavoarea…

IUBIRII/ şi/sau a ..IERTĂRII!!

Astăzi…mai e un pic/şi se termină/ZIUA!

Acum, zadarnic încerc să-mi rostuiesc…/CUVINTELE!

Tăcerea, se substituie/unei lacrimi căzută, GREU,/nu pe obraz, ci..

pe SUFLET!

Acum, deja nu mai e…/AZI!

Acum,/sînt doar un CONDAMNAT!

ACUM, tot ce ştiu/ tot/ ce mai pot să fac/e aceea că

mai am doar dreptul/la UN ULTIM CUVÎNT!

Şi-am să-l rostesc/din 3:/ÎMI PARE RĂU!

Şi-am să adaug, ca să se ştie:/Ceea ce trebuia spus, s-a spus ACUM!

Ca un răspuns al meu/la prea multele…TĂCERI

în care mi-am încleştat dinţii/ca să nu cuvînt!

Prea mult m-ai batjocorit!,

Iar eu../Prea mult, am tăcut!!!

anto bereta alba pt post articole

Antoaneta Rădoi (15 mai 2016)

O altă nouă zi din viața și activitatea mea; în Magazin, 9 aug 2013…


 O altă nouă zi din viata și activitatea mea (9 aug 2013)
IMG_0135

 Zi de zi, trecînd pe sub Deal ( al Patriarhiei ), înspre servici, dimineața, îmi fac semnul crucii și-i strig din departare Sfintului Dimitrie rugîndu-l să aibă grijă și de mine, să mă pomenească înaintea Domnului, promițîndu-i că o să ajung într-o zi pe sus -în Deal-, să-l onorez cumva măcar cu o plecăciune… Dar fiindcă aproape în fiecare zi mă grăbesc și sînt în întîrziere, nu mai apuc, de prea multă vreme, să urc Dealul ca să-mi țin promisiunea…

  Astăzi am ajuns în zonă ceva mai devreme, așa că îmi mișc mergătorii la Sfîntuțul Dimitrie. Bucuroasă zburd, apoi, precum un mieluț, pe tăpșan în jos…

 Înarmată de acasă, cu vreun ceas de rugăciune și, mai apoi, de o închinăciune înaintea Sfîntului Dimitrie, ajung la servici, aproape convinsă că nimic nepotrivit nu-mi va tulbura liniștea zilei…

 La munca însă ajunsese de cu zori amica mea -care are cheia de la Biroul meu-, și trona la computer butonînd pe feisbuc, probabil. Pînă aici nimic rău… Ce-o fi cu ASTA de s-a trezit cu noaptea-n cap?!!, m-am întrebat și m-am mirat, totodată, fără să îndrăznesc să gîndesc cu voce tare. Nu de alta dar, ASTA-i Cruella 2. Dacă cumva i se pare ei cum că n-ai întîmpinat-o cum se cuvine, te încarci de ”Doamne ajuta!” cît ai zice: pește! Și-apoi nu te mai speli cu toată apa Dîmboviței. Drept pentru care „m-am scurs” pe lîngă ea, fără să-i întrerup peripluu feisbucian… Profit de ocazie că era foarte ADÎNCITĂ în ”lucru” și mă retrag într-un colțișor. Dar n-apuc să respir că îmi invadează habitatu’ niște cunoștinte. 

  Cobor în aprtea de jos a Magazinului și sporovăim despre una-alta, vro’ juma’ de ceas, după care „intrușii”pleacă. 

Nu mă instalez bine la Birou că vine un pictor să-mi prezinte niste lucrări. Nu vreau să „vizionez” nimic întrucît îi știu lucrările pe de rost. Dar omul insistă! Are nevoie de bani, drept pentru care îmi face capul arșice, insistînd. Îi spun că nu este cazul să mai despacheteze „lucrările” pentru că nu cumpăr  nimic. Dar el nu se lasă și vrea cu orice preț să-mi „salte” banii. Nu cumpăr nimic spre disperarea lui. Atunci mă roagă ca macăr să-i împrumut 20 lei. Scot 20 lei și-i dau. Instant, sare ca arsă amica mea, argumentîndu-mi că avem nevoie de bani (eu avînd față de ea o datorie financiară; împrumutasem de la ea niște bani pe care încă nu-i returnasem!!) și că o să dau faliment dacă mai fac „pomeni” și că..bla..bla..una-alta, cîte-n lună și-n stele… Îmi sar și mie, tot instant, capacele, pe ea. Nu-mi place cînd cineva se bagă în „ciorba” mea, fie ea bună sau rea… Și cînd fac ceva, fie că am făcut bun sau rău, e sctrict problema mea, și nu-mi place să-și dea cineva cu părerea, chiar dacă acel cineva îmi este foarte apropiat. Drept pentru care au avut loc un schimb de replici tăioase și cu…adresa EXACTĂ!! Dupa care, amica mea și-a luat picioarele la spinare și …s-a dus în treaba ei…. Nu putea să plece înainte de-ași vărsa sacul de venin?? Ooo, dar ce liniște se făcu!!, chiar dacă veninul persista… Slavă, Ție, Doamne! 

La nici 2 (douăăă!!!) minute, bagă capul pe ușă o ”rromulană” tînără  și întreabă: 

-Pot sa intru?
-Desigur!
-M-a trimis mama. Are un lanț de aur. Vrea să-l vîndă!
-Nu ma intereseaza! Te rog să pleci! Ai greșit adresa! Aici nu-i Amanet!…
-Bine! Bine!…dar…
– Măi, tu m-ai auzit??, Pleacă!! Du-te!!!..
Plecă ”rromulana” bombănind…. Nu că eu n-am bombănint, poate, chiar mai bombănit decît ea!!
Offf!!!… 
 Pictorul ce fusese mai înainte plecase, dar lasase în urma sa o dîră, un miros indefinit, ca acela din casele cu bolnavi de TBC. Un gînd mă duce chiar înspre acolo. Omul acesta este subțirel ca un fir de ața. Un fel de omulețul lui Gopo. Parcă nici n-ar avea intestine. Pielea și osul de el.  Deși-mi pare rău, nu prea pot face mare lucru  pentru el. Are talanți nenumarăți, însă situația lui materială nu-i permite să facă lucrări vandabile. Dar nici voință deplină de a face lucru bun, nu prea avea…Personal, i-am achizitionat o multime de lucrări, încercind să-l ajut. Lucrări pe care le voi bea cu apă ne-ncepută, dat fiind faptul că nu-s făcute cum trebuie. 
 Nu stiu ce face omul ăsta cu banii, poate-i bea, poate are casa mare…Tot ce știu este că niciodată el  nu are bani, și..oricit de mulți i-ai da, el a doua zi nu mai are niciun ban. Plus că nici nu-și manageriază situația, starea lui de pictor, cum trebuie. Cînd încasează un ban, nu se îngrijește să meargă sa-și cumpere culori, pensule, lemne, pînze etc..etc..lucruri fără de care un pictor nu poate exista… în fine..a plecat…să-si incerce în altă parte norocul…Poate găseste „alți fraieri”, mai deschiși la mîzgălelile lui… Are talanți cu nemiluita, doar ca… asta e! Dă rasoleală… Nu știu ce să mai zic..Soarta?!!!
 Pleacă pictorul, pleacă amica mea, pleacă ”rromulana”… respir ușurată…AȘ!!!
În trecere, bagă capul pe ușa Magazinului, un tînar care-și caută de lucru. Frumușel, prezentabil, ager la mine și bun-simț. Schimbăm cîteva cuvinte. Îmi zice că s-a mutat de la ruda mamei sale, întrucît aceasta nu-l mai putea ține. Deh`, vremurile-s grele… El a găsit de lucru în Anglia și așteaptă să procure bani de drum… Domnul să-i ajute! Îi înmînez o banana. E singurul aliment pe care-l am la îndemină. Îl ia timid. Sigur îi este foame…Mănîncă banana, mulțumește timid și  pleacă…
Toate acestea îmi lasă un gust amar… Nu pot face nimic pentru nimeni. Personal, nu mai pot face mare lucru nici măcar pentru mine. Ce vremuri trăim??!!!…
Vînzările în Magazin sînt zero. De-abia ce mai încropesc, cu chiu-cu vai, să achit chiria Magazinului. Proprietarul spațiului nu vrea să dea la pace, nicicum. Nu vrea, nici in ruptul capului să lase niciun șfanț de la el…Asta e! Iar clientelă ioc! Plus BORu-n capu’ meu cu MONOPOLU’ lor imbecil…care-mi trimit GARDĂ după GARDĂ după..GARDĂ! Financiară!!! Economia de piață… Semenii care..te-ar și ucide pentru a-și asigura loruși supremația (oh, de cîtă iubire -de semeni, și mai ales, de ”tătici” m-am bucurat!!!, vreme de vreo 3 ani!!!; vedeți asat în Cartae mea: ”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dargoste!!, apărută în 2014; nevoia s-arăta s-o scriu…)!!!…
Întreg cvartalul de Magazinașe de pe străduța asta -Șerban-vodă-, de-abia se mai ține pe picioare. Toți sîntem în pragul disperarii… (2013) Nimeni nu mai cumpără nimic, în afar’ de de-ale burții… Toți care-mi intra în Magazin vor să le dai, dacă s-ar putea, de pomană…Nu știm unde se va ajunge, dar…nu se întrevede nimic pozitiv…
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
 Şi..s-a făcut că, „de bună voie şi nesilită de nimeni”, am încheiat „afacerea”, în oct 2013… Am desființat Magazinul. Graţie „iubirii de semeni revărsată, ”cu generozitate”, asupra mea, din..Deal! În cascadă!!! Doamne, voiam să-Ți zic și să TE rog să le răsplăteşti lor după „dragostea” ce-mi poartă, dar mă-ntorc și zic precum  a zis Domnul Hristos cînd era pe cruce: Tată, iartă-le lor, că…poate nu știu ce fac!!!
(duminică 11 mai 2014)
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
 PS: Și s-a făcut că, mai tîrziu, după un timp de mare restriște și mare ZDROABĂ, am scris și am publicat o..CARTE! ( despre asta; dec 2014) Și, mai apoi..încă una și încă una și..tot așa!!