Archive for the ‘Luni’ Category

Luni, Ziua 13…


Luni, Ziua 13…
13 iulie, Luni, ora 21,30
Cobor din metrou la Universitate. Nu-mi place sa calatoresc cu metroul. Arar o fac. Luni, 13 iulie 2015, veneam de la cursuri. Tocmai incheiasem un Examen, o Evaluare, evaluare care, din pricina SU-PER-FI-CI-A-LI-TA-TII mele (sint UN MUNTE, o Himalaya de superficialitate, uneori!!!), s-a soldat cu un 9 in loc de 10-le mult dorit! Asta e! Mi-am dat cu TESLA…dar, lucrurile nu am avut cum sa le mai indrept dupa ce dadusem foaia. Treaba e ca n-am priceput, neam, de ce o colega, care a avut acelasi numar de raspunsuri la TEST, a incasat juma` de punct in plus fata de mine? Fiidca la inceputul TESTARII dl Prof ne spusese ca..sint 10 intrebari, cite un punct pt fiecare intrebare. Asadar, cum si colega mea omisese un raspuns la o intrebare, de ce ea o fi fost suplimentata cu juma de punct??!!! Intrebare retorica… Treaba e ca stiusem de 10 (ca invatasem pt el), dar SPIRIDUSHUL shugubatz si-a bagat coditza si..mi-a furat 1 punct. Bagă-ți-l in cur, spiridushule shugubatz si sa nu te mai prind prin preajma mea ca te crapp!! M-au trecut toti nervii de furie!! In fine! Asta e! Neatent, ce poti sa zici…
Plec acasa plina de spume. Cind NU STII, nu Stii, dar cind stii, si nu dai raspunsul corect, ce mai ai de facut apoi? Lamentatie inutila! Treaba e ca…aveam nevoie de 10-le ala! „Prietenii” stiu de ce!!!…
Cobor din metrou la Universitate, buimaca..Uitasem sa cobor. Noroc cu niste colege ca m-au impins afar` pe usa, taman cind metroul aproape ca se pusese in miscare!!!
Cind ajung la scara rulanta pe cine vad? Un preot induhovnicit pe la care mai treceam din cind in… GIND, pe la Biserica unde slujeste!!! Alerg dupa el (tare repede merge omuletul acesta!!!; mereu INCOGNITO!!!: ades fara PARIMANTILILI` preotesti!! Imi place de el de mor!!! E un super-mega-fain!! Darnic ca gura unei precupetze! Il stiu de vreo 7 ani. Il tot vedeam pe la fostul Lăcaș unde a slujit, Lăcaș care se afla peste drum de habitatul meu. Il vedeam pe geam, fara sa vreau sa-l vad… Toti cersetorii din zona il asaltau, cu mic-cu mare, insotindu-l de la iesirea din curtea Bisericii pina la metrou!! Toti aurolacii din Zona ii stiau programul de slujba, ceas, si se infiintau in fata portii Bisericii, asteptind, cuminti, terminarea Slujbei. Erau fericiti! Parintele slujea o zi da, una ba. Preotul acesta, de cum vede un sarman, pe data scoate jerpelitul lui portofel si, apucind cu doua deshte o „bancutza”, o imnineaza amaritului, oricare-ar fi acela, fara sa puna intrebari, si pleca INCOGNITO mai departe, imbracat cu un trenci modest si purtind, adesea, pe cap, o palarie) strigindu-l pe nume, voind sa-l salut si sa mai schimb cu `mnealui o opiniutza, ca sa-mi treaca off-ul dupa punctul lipsa de la Testul de Evaluare!! Auzindu-si numele, se opreste, apoi, se intoarce si, vazindu-ma, imi zimbeste larg! Mă asteaptă. Ma intreabă ce mai fac, iar eu ii raspund stricto-senso la intrebare, apoi mai vorbim noi despre una-despre alta, urcind scarile rulante, eu pe una, dumnealui pe alta, in paralel (La Universitate sint doua scari rulante care urca, doua scari rulante care coboara si functioneaza amindoua deodata (probabil din cauza afluentei mari de calatori cu metroul). Nitam-nisam, părintele D, imi spune ca a citit una dintre cartile pe care le-am publicat anul trecut si ca i-a placut marfăă!!! Dumnezeule Mare!!!, Atotputernice Dumnezeul meu, asta-i prea de tot!!! Nu-i dadusem lui, personal, cartea. Gindisem ca daca-i dau cartea, o „sa dea cu mine de pamint!!” si, nu voiam asta…Mai ales dupa ce am scris si publicat: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” Ii argumentez faptul ca nu i-am dat Cartea, pe motiv ca…nah`, preot fiind el…(Si-apoi, sincer, eu credeam ca preotul acesta nici numele nu mi-l stie. Eu il stiam pe dumnealui pentru ca il vazusem ani de-a rindul la slujire, in Altar (caci ma duceam pe-acolo, ba cu o coliva pt cei plecati ai mei -multi si dragi-, la Domnul, ba cu o Liturghie, ba cu ceva pt Domnul, dupa invatatura primita prin traditia strabunilor mei, crestini, din neam in neam: ”Ale Tale dintru ale Tale, Tie, Dumnezeul meu, Îți aduc de toate si pentru toate!” -cele pe care Tu mi le-ai daruit! ) Eu il stiam, asadar, dar ca dumnealui imi stie numele si stie cine sint si cu ce ma ocup, la asta nu ma asteptam!! Cita omenire nu-i trece dumnealui prin fata?? Cum sa stie el toate persoanele dupa numele lor?? Eu, personal, nu aveam ”taine” cu dumnealui. Nicidecum. Ma duceam la Altar, duceam pomelnicul si mica mea jertfa si plecam, la fel de rapid sau chiar mai rapid decit ma duceam!!. Arar participam acolo la Slujba de duminică. Eu, prin alta parte, in alta zona, in alta Biserica imi ”faceam veacul!!”, iar in Lăcasul în care slujise acest preot imbunatatit, pina mai acum 2 ani, ma duceam fuguta, pe graba, in timpul saptaminii, cu ”scop precis”… Parintele s-a revoltat, acum, la auzul scuzelor mele. „Adevarul trebuie spus, fara menajamente!”, imi zice parintele D. ”Te felicit pentru demnitatea aceasta pe care o ai! Uite, noi preotii, nu am avut si nu avem asemenea demnitate! Nici renuntari ca ale dumitale, scumpa mea, nu avem!”, imi zice. O, Doamne!! Parinte!!! Usurel ca ma fring!! Cum asa?? Pai..”nu ma duc in IAD, precum ORIGEN?? Din pricina „smintelilor ce le vor aduce cartile mele, semenilor mei??!!”, in zisa unui co-breslaș de-al dvs (un „Clasic in viata!!!”), il intreb (stapinindu-mi, cu greu, persiflarea dura la adresa co-breslasului sau, singurul, de altfel, care mi-a adus critici. Fătarnicul! A uitat cînd ”ma ispitea” cu ”sfaturi”, sa-l dau in git al G F, pe un co-breslaș de-a ”sfintiei sale”, care-i facuse lui nedreptate!!! Ierte-l Domnul! Si pe el si pe co-breslașul lui!! Niste hahalere amindoi! ”Mari duhovnici!!” Niste incurabili FAȚARNICI!! FARISEI FAȚARNICI!!!, ii numea, pe cei de teapa lor, Domnul Iisus Hristos. O sa-i amintesc eu intr-o zi, de ”povata” pe care mi-o dadea, si de care eu…”n-am facut ascultare!!!” El, personal, nu avea ”demnitatea” sa-l infrunte pe ”superiorul” lui, insa, credea el ca-si gasise chibitzul care sa scoata in locul lui, castanele din foc!, caci, nah„, nu voia el, ”induhovnicitul” sa se pîrleascaă/ardă!!!). Ei hai, ca tu esti fata desteapta!, imi raspunde. Dumnezeu ti-a dăruit HAR! Inmulteste-l, asadar, si nu te lua dupa „filosofii vremii acesteia!”…
Mai schimabm noi una-doua opiniutze, apoi il salut si dau sa plec. Dumnealui, cu miscari ultra-rapide, scoate dintr-un buzunar jerpelitu-i portofel si, cu doua deshte extrage una bancnota de cinci sute si mi-o impinge-n palma! Ia-o!, imi zice. Nu vreau, Parinte!, ii zic. Ia banii!, imi zice! Paiii, pentru ce?, il intreb, nedumerita, caci am surprinsese gestul lui. Pentru carti! Vreau si eu toate cartile pe care le-ai scris/publicat! Am citit una dintre cartile tale. E MI-NU-NA-TA!!!, imi subliniaza! Mi-a imprumutat-o parintele X, caruia i-ai dat-o, cu dedicatie. Sa treci pe la mine, cind ai sa poti, sa-mi aduci si mie cartea aceea si sa-mi aduci si celelalte carti pe care le-ai publicat anul trecut, ca..tare fain mai scrii! Ai talent mare, măi! Sint fascinat! Imi doream mult sa te intilnesc, dar n-ai mai trecut pe la noi!! Si ridicindu-si mina drepata deasupra capului meu, incepe si zice: „Binecuvinteaza, Doamne Dumnezeule, pe aceasta copila a Ta, sa scrie cit mai multe carti! Mare dar I-ai dat, Doamne, ajut-o sa il inmulteasca!”…
-Multumesc, parinte! Atit i-am mai putut zice! Ma bulversase! Imi iesea inima din piept de bucurie! O mare revarsare de har am simtit asupra mea! Omul, preotul, ma binecuvintase fara sa-i cer!! Am zbughit-o spre casa, usoara ca un fulg…
Mare-i PUTEREA lui Dumnezeu! Tocmai ISI trimisese AMBASADORII sa mi-l aduca-n cale pe Parintele D, la metrou (mijloc de locomotie cu care eu merg RAR, EXTREM de rar!!), ca sa-mi distraga atentia de la punctul lipsa de la Testul de Evaluare!! O minune de om, parintele D! O minune de PREOT! Un PREOT al lui Dumnezeu!
Slavit sa fie Domnul Dumnezeul meu, ca m-a binecuvintat pe mine, ingrata, cu bucuria ACELEI bine-venite binecuvintari!

PS: Si unde mai pui ca mi-a daruit, parintele D; si una bancnota consistenta!!! E a doua oara cind un preot imi da bani pentru cartile mele. Mai primisem in ianuarie, in mod surprinzator pentru mine (care nu ma dusesem sa-i dau cartile pe bani, ci in dar), una suta lei, de la un alt „mina larga, suflet caritabil, pentru doua exemplare, cu sublinierea urmatoare: „cartile astea merita toti banii!!”… Plecaciune, Padre L! Domnul Dumnezeu sa va primeasca in vistieriile Sale, milosteniile, dragostea si larghetea cu care le savirsiti si, sa vi le socoate la Dreapta Judecata, drept inmultita Jertfa adusa Lui!

Binecuvintat sa fii parinte D, caci binecuvintat este Domnul Dumnezeu de toti cei cărora le aduci…Sfîntă Bucurie! Amin.

anto bosulmf fes - Copy

Anunțuri