Archive for the ‘Puterea Rugaciunii’ Category

Azi, la o ”vorbă” cu Sfântul Ilie , Proorocul Domnului, și cu voi, cei care-mi treceți pragul


 

sf ilie

20 iulie. Sărbătoarea Sfântului Ilie, cel ales de Dumnezeu dintre pământeni, sfințit, făcut prooroc al LUI cât a fost pe pământ, apoi…urcat la cer ”într-un car de foc”, spune Biblia, de unde, din când în când, mai dă ”semne”, (tunete, fulgere, ploi cu grindina sau fara…, furtuni, cutremure, etc), și mai ”face minuni” pe-aci… Minunile le face Însuși Domnul, dar la invocarea numelui lui, atunci când un credincios, poate nu chiar așa de credincios precum proorocul Ilie, dar credincios încât să-l cheme în rugăciune și să-i ceară mijlocirea. Credincios să fii, și Domnul va lucra! Și, poate nu-ți va da fix ceea ce-i ceri, dar, cu siguranță, ceva își va da, că măcar și minte de-ți va da, (mă refer la mine, acum!!), va fi de-ajuns, că așa să înțelegi de ce nu ți-a dat fix ceea ce ai cerut tu, omule, în micimea (nepriceperea) ta. Fii sigur că Sfântul Ilie …LUCREAZĂ, căci…Dumnezeu LUCREAZĂ!! Lucrează non-stop până la cea de-a doua venire a lui Iisus, când Proorocul Ilie Îi va fi înaintemergător, și va veni tot pe norii cerului, într-un ”car de foc”, așa cum a și plecat la Domnul! Cine are urechi de auzit, să audă!! Amin.

Ești flămând, omule? Roagă-te! Și Domnul îți va da hrană, așa cum i-a dat lui Ilie când se afla pe muntele Carmel. Căci Domnul și-a trimis corbii, carnivorii corbi, care îl loc să-l sfâșie în acel pustiu, l-au hrănit pe Proorocul Ilie, aducându-i carne pentru hrana lui!!

Ești gol (sufletește și trupește), omule? Roagă-te, și Domnul îți va trimite haină și te va îmbrăca!

Lăcrimezi (din vreo pricină oarecare), omule? Roagă-te, și Domnul va usca lacrima de pe sufletul ori de pe obrajii tăi!

Ești îngrijorat (de ceva anume), omule? Lasă grija deoparte, măcar pentru un minut, și încredințează-te lui Dumnezeu, strigă la Hristos și El îți va da mâna SA (ca lui Petru când se afla în ape multe). Roagă-te, așadar, și cumva îngrijorarea ta se va transforma în bucurie sfântă! Căci Domnul poate toate. Străduiește-te să-L convingi, rugându-L!! Numai să crezi!…

Azi, omule, oriunde te-ai afla, roagă-te Proorocului Ilie, (căci este ZIUA LUI, azi e ZIUA îngăduințelor, azi e ZIUA în care poți primi), să-ți fie mijlocitor, căci prin mijlocirea lui înaintea Domnului pentru tine, poți primi…Bucurie, HAR și DAR de la Dumnezeu. Amin.

Și întru acesta, am alcătuit o mică rugăciune, omule, și ți-o pun în față. Fă ce vrei cu ea! Mă rog Domnului, și Proorocului Ilie, să-ți fie de folos:

Proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, tu cela cei ai aflat mare trecere de la Dumnezeu și ai primit mare  Har, care, cu acest Har ai săvârșit minuni mari cât ai fost pe pământ, tu a cărui suire la ceruri a fost mai presus de fire (și de înțelegea omenească) și până astăzi nu încetezi a săvârși minuni și a izvorî bogăția milelor și a tămăduirilor trimise de la Dumnezeu celor ce cu osârdie te cinstesc pe tine și slăvesc pe Dumnezeu, te rog primește și rugăciunea mea, precum ai primit ruga lui Elisei, când, văzând înălțarea ta la cer, a cerut de la tine ca puterea ce-o aveai să treacă și asupra lui, iar tu, înălțându-te la cer, ai lăsat să se pogoare asupra lui veșmântul tău, pe care luându-l a despărțit apa, moștenind și el din darul lui Dumnezeu ce lucrase în tine, și precum i-ai dăruit darul acesta minunat lui Elisei, așa, acum, te rog, acoperă-mă și pe mine (copilul lui Dumnezeu X), cu veșmântul milei și a darurilor tale, ca, primidu-le, să fiu izbăvit din toată nevoia și necazul (enumeră, dacă dorești necazul și trebuința ta, sau păcatele pe care ți le cunoști), și așa, izbăvit fiind, să mă bucur de binecuvântările lui Dumnezeu, să te binecuvântez, Sfinte Ilie, Proorocule, și să slăvesc pe Dumnezeu: Tatăl  Fiul și Duhul Sfânt. Amin. Amin. Amin. Mulțumesc, Sfinte Ilie! Mulțumesc, Doamne!! Amin.

Sf Ilie ruga

 

Rugăciune la începerea lucrului


coperta4 Iisus pe apa

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule, Unule-Născut al Tatălui celui fără de început,Tu eşti cel ce prin gura proorocului Tau David ai zis: Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara! Tu ai zis şi prin gura feicitului Pavel, Apostolul: Cel ce nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce! Şi iarăşi Tu ai zis cu preacurata gura Ta: Fără de Mine nu puteţi face nimic! Doamne, Iisuse Hristoase, cugetând adânc, din tot sufletul şi din toata inima, la dumnezeieştile Tale cuvinte, cu smerenie şi cu credincioşie sfântă, nădăjduind, alerg la bunatatea Ta şi TE rog: Ajută-mi mie, neputinciosului/neputincioasei (X)! Pogoară Harul Sfântului Tău Duh peste mine (X), ca, prin  darul Tău şi binecuvântările Tale, să săvârşesc lucrul ce-l am de făcut în această zi, precum şi în toate zilele vieţii mele cât mi-ai dăruit să vieţuiesc aici pe Pământ! Fă să înmulţesc cu spor cu folos şi cu câştig talanţii cu care m-ai binecuvântat, şi toate să le fac, Doamne, spre folosul meu şi al semenilor mei, întru slava numelui Tău: al Tatălui  şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Îţi mulţumesc, Doamne! Amin

.anto oval 22

 

Regăsire…


  Duminică, 21 august 2016, m-am reîntîlnit, după mai mult de 3 ani de cănd nu ne văzusem, cu un om foarte drag inimii mele, Preotul Dragoş C, despre care am scris în una dintre cărţile mele…

  Fusese luat cu anasîna de către un ÎNALT, un superior al lui, la …Vîlcea, cînd acela  fusese numit acolo. Îl dezţelenise pe pr Dragoş de la Biserica lui şi-l luase cu el la Vîlcea, că, chipurile,  pr Dragos „e un bun constructor de Biserici”. Da „Bun constructor ” era, căci ridicase deja două în Bucureşti şi de fiecare dată, după muncă cu enoriaşii, cînd să se bucure cu toţii…hop…îi pica..”schimbarea!!” Şi, da, era „bun constructor de Biserici”, dar, mă frate, omul era familist, avea doi copii mici! Cum să-l smulgi de lîngă familie şi să-l duci la Vîlcea şi să-l laşi să vină la Bucureşti doar Sîmbăta şi Duminica pentru Slujbele la Biserica unde încă era paroh. Pentru Familia lui, cînd îi dai tu, „înţeleptule” înalpreasfinţit, timp acestui om?? Că te lasă şi nevasta, la o adică…Dar ce ştii tu, călugăr fiind preasfinţite (oahhh,  „preasfinţite!!”, mi-e ff greu să te numesc aşa, fara ghilimelele de rigoare!!), despre viaţa de familie, despre anumite obligaţii ale unui şoţ şi tată?? Că de ucenicii şi enoriaşii lui, nu mai vorbim, că tu nu ştii mai nimic despre..IUBIRE!!! Omenia, acest cuvînt care exprima o stare de fapt, îţi este complet străină, preasfinţite sau, mă rog,  acum..înaltpreasfinţite de Vîlcea!! Dar uite că, totuşi, te-ai înmuiat! Şi i-ai dat drumul să plece!! Oare cum de s-a-ntîmplat MINUNEA asta??…

  După o „captivitate” de vreo 2 ani şi ceva, i-ai prmis să plece, preasinţite…şi aşa s-a întors omul, preotul Dragoş, la familia sa (soţia şi copiii), la enoriaşii lui, dar la o ..altă Parohie bucureşteană, alt Cartier…

  Cînd eşti iubit de ucenici, cînd ştii să te faci iubit şi apreciat pentru omul care eşti în esenţa ta divină, ucenicii te urmează aşa cum Ucenicii l-au urmat pe Hristos. Ei, bine! Enoriaşii şi ucenicii lui, nu putuseră să-l urmeze la Vîlcea, aşa că au plîns mult după plecarea lui şi..s-au rugat. Rugăciunile şi lacrimile lor au ajuns într-o binecuvîmtată zi  înaintea Domnului! Mult poate face Rugăciunea colectivă!!! Preotul lor s-a întors…

   L-am descoperit acum într-o micuţă Biserică din Bucureşti, de pe strada Oţetari. În Biserică lume puţină. Cam 35 de persoane! Doi preoţi, un diacon si cîntăreţii de Strană -nu ştiu cîţi erau că am rămas mai spre uşa de la intrare, în spate de tot, dar 3 sigur erau, socotind după timbrul vocilor. Ce să agoniseşti de la atît de puţină lume prezentă? Cît să dea omul la Pomelnic, ca să poată fi răsplătită osteneala a 2 preoti, un diacon şi 3 Cîntăreţi de Strană?? Aceştia toţi au familii şi ei, că sînt într-o Biserică de Mir, nu Mănăstire de călugări, care n-au obligaţii lumeşti: facturi, mincare si ahine pentru copii, etc.  Preotul de la Altar se hrăneşte! Straniştii, de la Strană!! Mă-ntreb, cu ce-au plecat acasă cei 6 Slujitori?? Ce duc aceştia la familie, în urma Serviciului prestat?? Cui îi pasă?? Patriarhului?? Nicidecum! El are tot ce-i trebuie, aşa că, cu burdihanul plin, n-are cum să se mai gîndească la cel ce se culcă cu burta goală… De ce i-a fost repartizată părintelui Dragoş Parohia aceasta atît de săracă în enoriaşi?? Pentru că ştiau mai-marii dumnealui, sinodalii, că, în curînd Biserica se va umple!! Dar…cîtă răbdare va trebui să aibă Pr Dragoş şi chiar familia dumnealui pînă atunci?? Prin cîte lipsuri va trebui să mai treacă??…

Zîmbea tuturor! Îi îmbrăţişa pe toţi, cu dragoste! Obicei încă păstrat de pe vremea cînd fusese co-paroh în Titan, loc de unde fusese smuls şi dus la Biserica din Basarabiei şi apoi smuls şi de aici şi dus la…Vîlcea!! Zîmbea! Mi-a zîmbit şi mie, larg,  nerecunoscîndu-mă iniţial. Abia cînd i-am spus numele, la Împărtăşit, a rămas cu linguriţa suspendată în aer, zicînd:

-dna Antoanetaaaa, nu v-am recunoscut!!…

Cu Împărtăşanie în gură, nu-i puteam răspunde. I-am făcut semne surdo-mute, că o să vorbim după..-

-Musai!, îmi zice dumnealui, zîmbind larg..plăcut surprins de SURPRIAZA pe care i-o făcusem, cu prezenţa mea..tainică acolo în Habitatul lui, pînă la momentul Împărtăşaniei…

Am vorbit după…după ce au plecat toţi cei cu care stătuse pe-ndelete de vorbă, ascultîndu-le păsul, dîndu-le un sfat, îmbrăţişîndu-i şi mai făcîndu-le cîte o rugăciune!!

Am aşteptat, răbdătoare!! Trebuie însă ştiut despre mine că..RĂBDAREA, nu-i o VIRTUTE a mea! De fapt, eu..n-am virtuţi!! Sînt EXTREM de săracă la acest acpitol. Deja ştie toată lumea asta, aşa că nu vă zic o noutate, decît celor mai noi p-aici!! Dar, bucuria revederii, m-a făcut fff răbdătoare! Voiam să stau pe-ndelete de vorbă cu acest om al lui Dumnezeu! Ei bine! Am stat, dar nu atît cît ne-am fi dorit amîndoi! La un moment dat, cînd eram noi în toiul povestirilor si aducerilor-aminte, l-a sunat cineva cu o PROBLEMĂ urgentă în eparhie! „Da, da, desigur, daţi-mi adresa şi vin imediat!” -lam auzit spunînd în telefon. Şi aşa ne-am despărţit, amîndoi regretînd întreruperea povestirilor…

Zîmbea!! Zîmbea tuturor. Îi îmbrăţişa pe toţi cu căldură! …

M-a îmbrăţişat şi ne-am despărţit, promiţîndu-ne să ne mai vedem…acum că are o Parohie ff aproape de casa mea…

N-am apucat să vorbim nimic despre Timpul în care a fost plecat, dar..i-am simţit frămîntarea! Ceea ce m-a uimit, este felul demn în care îşi poartă..PREOŢIA! Cîtă vocaţie! Cîtă dragoste de semeni, înaintea dragostei de sine!!

Slavă lui Dumnezeu pentru această minunată Zi! Bucurie mare a fost pentru mine, bucuria revederii! Poate mi-am regăsit, după 3 ani de umblet fără ţintă, în sfîrşit, şi Biserica unde să mă simt creştin şi copil iubit al lui Hristos! Unde să simt harul lui Dumnezeu şi cuminţenia preotului! De unde, după Slujbă, să plec zburînd spre casa mea…

Nu ştiu, dar..pot spera!

anto oval 22

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Psaltirea lui David


Imagine

Psaltirea lui David

   Este in fapt un Buchet de Rugaciuni, insuflati de Duhul Sfint, atribuiti  Proorocului David. Psalmii sint cuprinsi in Biblie, si sint rugaciuni foarte folositoare oricui. Sint rugaciuni pentru felurite trebuinte.
Fie ca sint rugaciuni de multumire si de slava aduse lui Dumnezeu pentru binefacerile primite, fie ca sint rugaciuni de pocainta, fie de cerere pentru anumite trebuinte  (boala, suparare, procese, asupriri de la oameni si de la vrajmasii lui Hristos, diavolii, etc), acesti Psalmi, sint de mare folos. De aceea, nu ezitati, cu un pic de postire ( macar de mincare a carnii si de infrinarea de la cele rele care dauneaza sufletului: ura, furtul, minciuna, trindavia, etc), sa ingenuncheati inaintea Domnului, in camaruta voastra, singuri cu Domnul, si…RUGATI-va!
„Neincetat sa va rugati”!, zice Domnul Hristos.
Si, cea mai Sfinta Rugaciune este: Tatal nostru! Iar mai apoi sint Psalmii lui David.
 

                    Dupa rugaciunile incepatoare, se mai zice asa:

     Intru tot Sfinta Treime, Dumnezeule si Facatorule a toata lumea, ajuta-mi si indrepteaza inima mea, ca sa incep cu intelepciune si sa sfirsesc cu fapte bune acesti Psalmi, insuflati de Dumnezeu, pe care Duhul Sfint i-a rostit prin gura lui David Proorocul, si care, si eu, nevrednicul, doresc acum sa-i rostesc!

Dar cunoscindu-mi nepriceperea, si cazind inaintea TA, ma rog Tie, si cer ajutor de la Tine, Doamne: indrepteaza mintea mea, Dumnezeule, si-mi intareste inima, sa nu ma ingreunez de graiurile gurii mele, ci sa ma veselesc de intelegerea cuvintelor si sa ma gindesc la lucrarea faptelor bune ! Ca luminindu-ma cu fptele cele bune, sa ma invrednicesc la Judecata, de sederea de-a dreapta Ta, impreuna cu toti alesii Tai! Asadar, binecuvinteaza-ma, Stapine Doamne, ca din inima sa rostesc cu limba mea: 

                                                      Catisma 1

                                                                                Psalmul 1

   Ferice de omul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si a celor fara de Lege, si in calea pacatosilor nu a stat, nici pe scaunul hulitorilor nu a sezut;

Ci in Legea Domnului e voia lui si la Legea Lui va cugeta ziua si noaptea!

Si va fi ca un pom rasadit linga izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunzele lui nu se vestejesc si nu vor cadea, si toate cite va face, vor spori, si ori de ce se apuca va izbuti!

Nu tot asa este cu cei nelegiuiti si cu necredinciosii; nu e tot asa! Ci ei sint ca pleava, si precum praful pe care-l spulbera vintul de pe fata pamintului!

De aceea, cei rai si cei necredinciosi, nu vor tine capul sus in Ziua Judecatii, nici pacatosii nu vor sta in Sfatul dreptilor!

Ca stie Domnul calea celor drepti, iar calea pacatosilor si a necredinciosilor va pieri!

                                                                            Psalmul 2

 

Pentru ce s-au intaritat neamurile si popoarele au cugetat nelegiuiri?

Rasculatu-s-au impotriva Pamintului, si capeteniile s-au sfatuit impreuna impotriva Domnului si a Unsului Sau, zicind:

„Sa rupem legaturile Lor, si sa lepadam de la noi jugul Lor”

Cel Ce locuieste in Ceruri insa, va ride de ei, si Domnul ii va batjocori pe ei!

Atunci va grai catre ei intru urgia Lui, si intru minia Lui ii va tulbura pe ei;

Iar Eu, sint pus Imparat, de catre EL, peste Sion, muntele cel sint al Lui!

Eu voi vesti hotarirea si porunca Lui, zice Unsul sau. Domnul Meu a zis catre Mine:

” Tu esti Fiul Meu! Eu astazi Te-am nascut!

Cere de la Mine! Si-Ti voi da neamutile mostenirea Ta; si marginile pamintului stapinirea Ta!

Le vei paste pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei daltui!”

Si acum imparatilor, prindeti minte si intelegeti! Luati invatatura si invatati-va toti, judecatori care judecati pamintul!

Slujiti Domnului cu frica si va bucurati de El cu cutremur! Luati invatatura, si dati cinste Fiului, ca nu cumva sa Se minie pe voi, si sa pieriti din calea cea dreapta, cind se va aprinde degrab minia Lui!

Ferice de toti cei ce se tem de EL, si de cei ce nadajduiesc intru EL!

 

                                                                          Psalmul 3

  Doamne, cit s-au inmultit vrajmasii mei! Multi se scoala asupra mea!

Multi zic sufletului meu: „Nu este mintuire lui, intru Dumnezeul lui!”

Dar Tu, Doamne, esti sprijinitorul meu! Tu esti scutul meu! Tu esti ocrotitorul meu, si slava mea! Tu esti Cel Ce inalti capul meu, deasupra vrajmasilor mei!

Catre Domnul am strigat si strig cu glas puternic, staruitor, si El, mi-a raspuns si imi raspunde, din muntele Lui cel sfint!

Eu m-am culcat si am adormit; sculatu-m-am, ca Domnul ma va sprijini!

Nu ma voi teme de zeci de mii de popoare, care imprejur ma impresoara.

Scoala-Te, Doamne! Scapa-ma! Mintuieste-ma, Dumnezeule! Caci Tu esti Cel Ce bati peste obraz pe toti vrajmasii mei, si zdrobesti dintii celor rai si a celor ce ma prigonesc pe nedrept !

La Domnul este scaparea mea! Binecuvintarea Ta, sa fie peste poporul Tau, Doamne!

                                                                                   Psalmul 4

                                                      …va continua                                                                             

Puterea Rugaciunii


” Şi cînd staţi de vă rugaţi,  să credeţi că aţi şi primit ceea ce cereţi în rugăciune,  şi veţi avea!”,  zice Domnul Hristos.
Eu nu am o asemenea mare credinţă,  dar..de rugat,  mă rog.  Cu nădejde uneori,  şi fără  nădejde de cele mai multe ori…
Am intrat în colaps.  La toate capitolele!  Prin urmare şi la capitolul nădejde. Dar..m-am rugat.  Şi răspunsul la rugăciune, nu a întîrziat să vină.  Iată un exemplu ( dintre multe ):
Împrumutasem cuiva, acum vreun an  ( 2012 ) o sumă importantă de bani, şi ca de obicei, după zicala: „dacă dai, pe urmă n-ai!”, persoana respectivă s-a …volatilizat. Nu mai trecea pe la mine, nu mai răspundea la telefon, iar eu nici unde locuia şi/sau lucrează nu ştiam. Aşa că..ce-mi mai rămînea de făcut? Să mă duc la Poliţie, nu mă prea îndemna cugetul, iar faptul că nu aveam nume, adrese, etc, mă obliga să stau în loc, şi să-mi fac MEA CULPA, pentru prostia de care am dat dovadă, împrumutînd unei necunoscute o asemenea sumă.
Faptul ca fusesem escrocată, îmi ceea un oarecare discomfort psihic ( cît şi financiar, evident ) şi totodată mă scotea din uz. Dar ce mai puteam face?…N-aveam decît să strig acum la Dumnezeu, Care poate orice!
Eu împrumutasem de la cineva, la urgenţă, suma pe care o „împrumutasem”, mai departe, „pt o săptamînă”, chipurile, unei femei, despre care nu ştiam decît că se numeşte Maria, că este „bolnavă de cancer”, că.. a avut o fiică, Adriana -care a murit de leucemie, prin 2005-, şi acum, femeia, Maria, are o Fundaţie, care „se ocupa cu..bolnavii de cancer”….”Ocupatie” pe care „o practică”, cu succes, împreună cu fiul ei, avocat, pe numele lui Traian…Prin urmare, am fost asigurată, că voi primi suma pe care i-o împrumutasem, „pentru o săptamînă”. Actele Fundaţiei respective, păreau a fi în regulă, şi  azi, 10 oct 2013, ştiu, fiindca azi am aflat, ca Fundaţia aia chiar există…Deşi..mai bine n-ar mai fi existat!!! Căci atunci mai puţini oameni, de bună-credinţă ( sau fraieri, ca mine!; Dar Mare-I Domnul! ) ar fi fost escrocaţi, înşelaţi, de către avocatul Traian şi de către mama sa Maria…Dar să vedeţi cum am aflat…
După un an întreg de aşteptare ca femeia, dna Maria, să vină cu banii pe care eu i-i împrumutasem, pentru un „scop nobil”, chipurile ( mă „ameţise de cap”, îndrugîndu-mi , lacrimogen, o poveste despre un copil bolnav de cancer, internat într-un spital din Italia, bla..bla…) , mi-am dat seama -intr-un final dramatic!!!-, că am fost escrocată de un cuplu, mamă şi fiu (!!!), şi totodata, am realizat că nu am cum să dau de ei, nici măcar cu Poliţia ( pentru că nu aveam date despre ei; nu avem numele lor întregi, nu ştiam unde locuiesc, nici măcar Cartierul; nu aveam pe cine reclama de escrocherie, căci nu ştiam decît că, pe femeie o cheamă Maria, iar pe fiul ei Traian, căreia ea, mama , îi zicea Vasilică, ori cu asemenea date, nu ai cum să te duci să reclami la..Politie!). Mai ştiam de la mamă, că fiul ei era avocat şi că acum urmează cursurile Facultăţii de Teologie la Sibiu. Dar ce era real din toate astea?!!…

 De vreo cîteva zile, imi venise un gind, si anume, sa-i pun la rugaciune. Pe principiul „la Dumnezeu toate sint cu putinta!”, m-am pus pe strigat la Dumnezeu, făcîndu-mi, evident, MEA CULPA, pt prostie. Şi I-am zis Domnului meu Hristos aşa: Doamne, Tu ştii nerozia mea, căci Tu ştii toate şi vezi toate! În acelaşi timp, Tu eşti CEL Care pe toate le poţi! Tu eşti, Doamne, Cel Care ai pus în pieptul meu inima pe care o am!( As fi vrut sa-I zic pe shleau, ce fel de inima imi daduse, dar, cum, cu Hristos nu e voie sa vorbesti in jargon -dupa naduful inimii-, m-am revizuit, rapid, si am gasit de cuviinta sa procedez in consecinta, sa ma arat smerita si inteleapta macar in rugaciune, fiindca Domnul meu, imi daduse cu generozitate intelepciune si pricepere, numai ca eu, nu le pusesem in aplicare, asa ca, macar acum sa fiu un pic, intelepata!!! Acum nu-I puteam reprosa nimic lui Dumnezeu, prin urmare, trebuia sa fiu umila! Si am continuat, zicindu-I: Tu, Doamne,  ştii împrejurările în care am făcut acest gest! Căci nimic nu-Ţi este străin! Fă aşadar, cum numai Tu ştii, şi adu-o pe Maria, de unde-oi şti Tu, că, uite m-a escrocat! Că eu nu am de unde s-o iau, dar Tu, Doamne, Tu ştii şi unde şade, şi ce face, şi că împreună cu fiul ei, Traian, îsi rîd de mine, acolo unde-or fi! Doamne, Tu ştii că n-am credinţa aceea ca să pot muta şi munţii, dar, Te Rog, dă-mi, şi mie, CREDINŢĂ, măcar cît un firişor de nisip!……………………………………………………………………….
Mă rugasem cîteva zile la rînd, şi mai apoi şi pe la 8 ale dimineţii de 10 oct 2013, puţin bosumflată că atîrnasem în pat (din pricini obiective, însă; vertebrala mea îşi face simţită prezenţa, şi-i nemulţumită de felul în care am tratat-o de-a lungul vremii!!!; iar acum..mă pune la colţ!! ), mai mult decît îmi puteam permite, iar acum timpul nu-mi prea mai îngăduia să stărui în rugăciune, şi să-I spun Domnului toate cîte mă apăsau. Bătrînul, dragul, scumpul şi SFINTUL meu părinte, Nicodim Bujor ( un mare duhovnic,  „un ilustru necunoscut”, Autorul Acatistului Sfintului Calinic de la Cernica ),  îmi surîde enigmatic ( ca de obicei! ), din fotografie ( Pr N Buj, este un preot care a trecut la Domnul la virsta de 96 de ani, si cu care eu am avut si am o relatie..speciala! Iar eu, ii port o cinstire deosebita, si in acest sens inca din 2005, de cind era in viata, ii tin aprinsa, la o fotografie a sa, o candela. Si ori de cite ori merg sa mai schimb fitilul, sau sa mai reaprind candela, care se mai si stinge, mai schimbam o opinie -doua…), deşi eu nu văd „rostul” voioşiei lui! Eu sint plina de naduf si de zdroaba, iar lui ii arde de zimbete!!! Îi mulţumesc pentru că face asta, deşi eu nu eram într-o formă deloc propice surîsului, aşa ca nu i-am întors surisul, ci doar am zis:
– Zimbeşti, părinte! Numai tu ştii, părinte drag, ce motivaţii ai! Numai tu şi Dumnezeu! Eu nu! Dar, măcar sînt ceva mai bucuroasă pentru că te văd radiind. Ştiu, din experientă, că ăsta-i semn bun! Dar, oare, ce mai e bun în viaţa mea!!!!, îi zic, totuşi, BĂTRÎNULUI meu Nicodim Bujor -care-mi zîmbea continuu, enigmatic,  din fotografie-, şi plec, mulţumindu-i, şi mulţumind Sfinţilor mei ocrotitori, precum şi părintelui Boca, prezent şi el pe acolo, într-un portret pictat…la dimensiuni gigantice

Pr Boca, ce-i drept, mă cam stinghereşte. O dată pentru că mă jenez să mai stau şi eu, în voie, cu MOŞU’ meu, Nicodim Bujor, la „şuetele” noastre obişnuite. Doi la mînă, pentru că, mă priveşte încruntat, criticist, iscoditor, sfredelitor, din portretul-gigant…Dar, na! Mi-am asumat, oarecum, prezenţa lui aici, în casa mea!!!…………………………………………………….
Plec, în sfîrşit la servici, nepermis de tîrziu! Deşi n-aş prea avea motive să mă grăbesc, decît doar, dintr-un bun-simţ îndelung exersat. Pentru că nu mă dă clientela afară din Magazin! În ultimul timp, cam de prin  2011,  ( de cînd Patriarhia noastră prin „sfîntul ei sinod” au decis să mă „decimeze”, dîndu-mă din doi în doi, drept „miel de junghiere”, pe mîna Garzii Financiare  -„dintr-o prea-plină duhovnicească dragoste de semeni”!!!-, pentru că, chipurile încalc Legea Monopolului Bor ), vînzările au început să scadă şi au scăzut zi de zi, an de an, iar acum sînt…zerooo, aşa încît nu mai ştiu încotro o să-apuc…si..Merg la Magazin doar aşa, în virtutea inerţiei!…

Şi dacă tot am întîrziat, mă taie capul, să mă duc să-mi caut ghete. Fac precum americancele cînd îs stresate: merg la shoping! Numai că americancele au şi cu ce!!! În fine! Eu n-am mai intrat într-un Magazin să cumpăr ceva pentru sufletul meu, de nu mai ţin minte!!!

Plec, aşadar, de-acasă, destul de tîrziu şi fără prea mare tragere de inimă, şi nici cu responsabilitatea că m-ar putea aştepta vreo bătrînică, la uşa Magazinului, pentru vreo punguţă cu tămîie. Să m-aştepte!, mi-am zis! Destul îi aştept eu, pe toţi, de atîţia ani, zi de zi, iar ei întîrzie să apară!!!..

O tai pe Lipscani. Mă întîlnesc cu o veche cunostinţă, tăifăsuim, „lejer” ( în sensul că am făcut o serioasă „Analiză de Valoare”!!! asupra cîtorva cunoscuţi, fără să ne pese de timp; de Domnul nici atît!!!…) ceva vreme, după care, mă abat din drum, şi mă îndrept spre Biserica Sf Antonie, de lîngă Curtea-veche.
Ce-ar fi să intru un pic să mă închin! Că aici e ctitor Sfîntul căruia-i port eu numele!!! Să mă ajute, şi pe mine, să-l port cu cinste şi cu demnitate! Că..am mare nevoie! Şi, poate împuşc doi „iepuri”, că poate o fi la slujire şi un părinte pe care-l cunosc,  si stiu ca are „mina buna”, si poate-mi da, şi mie, o binecuvîntare pt ziua de azi, să-mi meargă şi mie bine!!!, îmi zic, cu nădejde de data asta, şi..intru.
Preotul acela nu era, dar era..Sfîntul Antonie! El nu pleaca nicaieri. Bisniss-ul lui e sa stea acolo, si sa ne astepte sa-i spunem pasul! Aşa că am îngenuncheat şi i-am zis Sfîntului  Antonie două vorbuliţe, după care am zbughit-o pe uşă…avind in mina cele două turtici cumpărate în mers, de la un Butic din apropierea Bisericii ( Turtici din alea turcesti; imi plac de mor!; pentru turticile astea, le-am iertat turcilor toate nelegiuirile pe care le-au savirsit asupra stramosilor mei!!!: desi..si stramosii nostri le-au cam tras-o pe la apa neajlovului si nu numai!! ) Cumpărasem 2, cu ideea ca una să i-o dau părintelui pe care-l cunosteam, iar cea de-a doua s-o mănînc eu. Din una deja începusem să mănînc cu poftă! Pe cealaltă, pentru că pe părintele nu-l găsisem, ca să i-o dau, o înghesuiam în rucsac, cu gînd s-o mănînc mai tîrziu, la muncă. Dar „omul din căruţ”, care se afla imediat în afara gardului Bisericii, „m-a convins” dintr-o singură privire, să mă privez de „dreptul” meu la pita aia minunată!!! Aşa că „am  plasat” din mers, cu largheţe de inimă, turtica ( gîndindu-mă că: mi-ar plăcea să mă întîmpine Domnul Hristos, la cea de-a doua venire a Sa, cu turtici din astea!!! ), şi grăbesc pasul spre intersecţie.
Ajunsă la semafor ce-mi văd ochii?!!! Pe doamna careia îi împrumutasem acum un an suma de bani!!! Dimpreună cu iubitul ei fiu, Traian Vasilică!!! Oauuuuuuuu!! Mamulicăăăăă!!! O my GOD!!!…” Mare eşti, Doamne, şi minunate sînt lucrurile mîinilor Tale, şi nici un cuvînt nu este îndeajuns spre slava Măreţiei Minunilor Tale!”, mi-am adus aminte, instantaneu, de aceste cuvinte pe care, scumpul meu părinte Nicodim Bujor, mi le spunea să le zic, şi cărora eu nu le înţelesesem, pînă acum, sensul real…Sau, mă rog, atît de… „authentic de real”, ca acum…

  Primul instinct a fost acela să mă înfing în ea ( ei! ). Dar Îngerul meu bun şi inteligent, s-a opus, şi mi-a şoptit:
– Stai pe loc! Dă-te-n spate, ca nu cumva să te vadă cît ţine semaforul roşu! Apoi urmăreşte-i!… Azi vei afla adevărul despre ei! „Fii, aşadar înţeleaptă precum  şerpii!”, mi-a venit, din strafund de minte, sfatul…
Mulţam Îngeraşule scump!..

L-am ascultat cu credincioşie şi supunere!

S-a dat verde la semafor. M-am luat după cei doi.  Surpriză Mare!!! Au intrat în Tribunal. Eu după ei!…
Şi uite-aşa, am ajuns să descopar despre femeie, ceea ce nu descoperisem într-un an de căutare…căci am luat de la avizierul Sălii de Judecată, numele, nr de dosar, şi cu acelea, am purces la întrebări pe scumpul şi foarte preţiosul GUGĂLICĂ…
Gugălică să trăiască!!! Domnului, Slavă! Sfinţilor, cinstire! Maicii Domnului, binecuvîntare! Îngerului meu Păzitor, mulţumire!
Şi nu pot să nu adaug, din nou, cele pe care le-am învăţat de la părintele meu drag, scump şi sfînt, Nicodim Bujor: „Mare eşti, Doamne, şi minunate sînt LUCRURILE Mîinilor Tale! Niciun cuvînt nu este îndeajuns, spre Slava Măretiei Minunilor Tale!”
Acum ştiu de ce era Bătrînul meu Nicodim Bujor atît radios, dimineaţă!!! El ştia dinanite cele ce aveau să urmeze. Eu, nu!

Acum ştiu, o dată în plus, că: „mult poate rugăciunea stăruitoare”!