Archive for the ‘Ucenicii lui Hristos’ Category

Hramul Sfântului Gherasim Kefalonitul


Suntem anunţaţi de Părintele ierodiacon Isaia, pr isaia si sf gherasim k

stareţul Schitului Sfântul Gherasim Kefalonitul

sf gherasim kefalonitul

de la Negreşti din judetul Constanţa că, in 16 august 2019, suntem aşteptaţi la Hram, la Schit.

64510101_890036348026730_8712227811454091264_n

Asadar, Vineri, 16 august 2019 la 08:00 – 18:00 UTC+03

Localitatea NEGRESTI, Comuna COBADIN, jud Constanta.

Pentru detalii intrati pe pagina dumnealui de Facebook:

https://www.facebook.com/events/1304645263037262/

„Bunica Maria”, darul lui Dumnezeu pentru mine…


Cred că aveam vreo 16, poate 17 ani de când ultimul meu bunic, o bunică de la ţară, mama mamei mele, a plecat la Domnul. Atunci, imediat, m-a binecuvântat Dumnezeu cu o altă „bunică”, o femeie minunată, mămăiţa Elena (aici în Bucureşti), care m-a iubit nespus şi de la care am învăţat multe LUCRURI. După o vreme a plecat şi ea la Domnul! Dumnezeu să le aşeze pe bunicuţele mele în Raiul Ceresc! Nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu le pomenesc, deşi de bunica mea de la ţară nu-mi mai amintesc mare lucru, decât aceea că toţi nepoţii ei, mulţi (avusese 12 copii, deci nepoţi cu duiumul!!), stăteam toată ziulica pe capul ei şi masa nu se ridica niciodată, că un nepot intra şi altul ieşea, iar noi, plozi neisprăviţi ne mai luam şi la harţă dacă cumva ni se părea că ea părtineşte pe vreunul dintre noi mai mult…Pe mine şi pe fraţii mei, patru în total (eu fată, ceilalţi 3 băieţi, dar eu făceam cît de 3X3!!), nu prea ne lăsa tata la bunica, fiindcă zicea că n-avem ce căuta acolo că, biata de ea, bunică-mea, şi-aşa era stresată de ceilalţi Njde verişori şi verişoare proveniţi de la cei doişpe copii ai bunicii mele după mamă, şi nu voia s-o mai necăjim şi noi cu prezenţa şi cu năzbâtiile nostre, destul îi făceam mamei peri albi înainte de vreme. Dar noi n-ascultam, ci cât era tata plecat la servici petrecem cea mai mare parte din timm la bunica făcându-i viaţa mai…distractivă!!! Nouă aşa ni se părea, că fără noi viaţa bunicii noastre e anostă…deci o ţineam tot într-un antren toată ziulica, fără să mai dăm pe la casele nostre. Acolo mâncam, acolo dormeam ziua, acolo ne spălam, acolo făceam tot felul de…drăcovenii şi nu ne păsa când bunica înnebunită de obrăzniciile noastre ne mai sudălmea DUIOS şi ne mai altoia cu reteveiul. Doar că seara pe la 8 trebuia să fim cu luare-aminte la huruitul motorului autobuzului care-l aducea pe tata de la servici şi care urca dealul satului gemând şi zgomotind şi-atunci spărgeam gaşca  şi-o tuleam spre casă, s-ajungem înaintea tatei, ca să nu dăm de belea. S-au dus anii aceia super-faini… S-au dus şi bunicii… Dar (totdeauna există un DAR!!) Dumnezeu m-a binecuvântat de curând cu o nouă…BUNICĂ, o..super-BUNICĂ. Un om MI-NU-NAT! Arar aşa oameni!! Eu nu mă ataşez de oricine, dar pe BUNICA Maria am plăcut-o de la prima vedere. Ea mă plăcuse pe mine cu mult înainte de a mă fi văzut…după ce una dintre cărţile mele, prin nu ştiu ce minune, ajunsese în mâinile ei şi mi-a dat de ştire că vrea să mă cunoastcă în..viu!!

Am petrecut prima jumătate din prima zi de Paşte cu ea. A fost atât de fericită că m-am dus de Paşte încât nu mai ştia cu ce să mă mai răsfeţe. Apoi am pus-o să cânte, deşi o cam durea gâtul şi o cam dureau TOATE ŞELEA… Am înregistrat-o deşi-mi zisese: „da’, nu-i aşa că nu mă filmezi??” „Nu, Bunica; nu!!!” Hihi… M-am simţit ca în sânul lui Avraam cu ea şi nu ştiu când au trecut vreo 3 ceasuri de sporovăială…

O iubesc pe această BUNICĂ, în dorul bunicilor mei, şi ştiu că şi ea îşi revarsă dragostea şi alintul ei asupra mea, poate, în dorul nepoţilor şi/sau a copiilor ei…

Sărutmâna Bunica Maria! Dumnezeu să vă ţină sănătoasă Întru Mulţi Ani!

Veşnica pomenire alesului lui Dumnezeu, Părintele Proclu!


Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Am aflat astăzi că Părintele Proclu a fost chemat şi a plecat la Domnul! Veşnică să-i fie pomenirea!
Marele meu regret este faptul că nu l-am întâlnit faţă către faţă. De mai mult timp, poate de vreun an, îl chemam zilnic în rugăciunile mele pe Părintele Proclu (şi pe încă alţii ff dragi sufletului meu, oameni SFINŢIŢI pe care Bunul Dumnezeu mi i-a scos în cale, spre folos!!) şi-I mulţumeam lui Dumnezeu că mai avem, aici pe Pământ, oameni Sfinţiţi -acei oameni, ca şi noi, dar care vieţuiesc ca nişte Îngeri în trup de om, care mijlocesc cu a lor rugăciune stăruitoare înaintea Domnului pentru omenirea prea greu cazută în păcate, în desfrâu, în LUPTE pentru PUTERE şi supremaţie!!, în primejdii, în necazuri, în deznădejde din pricina sărăciei şi/sau a grelelor şi feluritelor zdroabe!! L-am îndrăgit încă din prima, când am auzit de sfinţia sa! L-am pus alături de dragul, scumpul şi sfântul meu Părinte, protosingelul Nicodim Bujor care, mâine, 30 ianuarie va împlini 6 ani de când a plecat la Domnul şi, certamente, se află în Ceata Sfînţilor şi Aleşilor lui Dumnezeu, LOC în care va ajunge şi Părintele Proclu.
Să învăţăm smerenia şi cuminţenia lui şi să ne ţinem strâns de poala hainei lui!…

Iată în sumar ÎNŢELEPCIUNEA Părintelui Proclu:

„Nimica sunt, nimica pot, nimica am”
Un cuvânt al Părintelui Proclu

„Până la urmă, tot smerenia este vârful tuturor virtuţilor. Dacă cineva are fapte bune şi n-are smerenie, se răstoarnă din căruţă; este în primejdie. Unii n-au fapte bune, dar au smerenie, căinţă, păreri de rău, pe aceia îi mântuieşte Bunul Dumnezeu mai mult ca pe aceia care au fapte bune şi li se pare că au ceva.”
Veşnica lui pomenire!

index

Notă: Fotografia pr Proclu este preluată din Google.

Regăsire…


  Duminică, 21 august 2016, m-am reîntîlnit, după mai mult de 3 ani de cănd nu ne văzusem, cu un om foarte drag inimii mele, Preotul Dragoş C, despre care am scris în una dintre cărţile mele…

  Fusese luat cu anasîna de către un ÎNALT, un superior al lui, la …Vîlcea, cînd acela  fusese numit acolo. Îl dezţelenise pe pr Dragoş de la Biserica lui şi-l luase cu el la Vîlcea, că, chipurile,  pr Dragos „e un bun constructor de Biserici”. Da „Bun constructor ” era, căci ridicase deja două în Bucureşti şi de fiecare dată, după muncă cu enoriaşii, cînd să se bucure cu toţii…hop…îi pica..”schimbarea!!” Şi, da, era „bun constructor de Biserici”, dar, mă frate, omul era familist, avea doi copii mici! Cum să-l smulgi de lîngă familie şi să-l duci la Vîlcea şi să-l laşi să vină la Bucureşti doar Sîmbăta şi Duminica pentru Slujbele la Biserica unde încă era paroh. Pentru Familia lui, cînd îi dai tu, „înţeleptule” înalpreasfinţit, timp acestui om?? Că te lasă şi nevasta, la o adică…Dar ce ştii tu, călugăr fiind preasfinţite (oahhh,  „preasfinţite!!”, mi-e ff greu să te numesc aşa, fara ghilimelele de rigoare!!), despre viaţa de familie, despre anumite obligaţii ale unui şoţ şi tată?? Că de ucenicii şi enoriaşii lui, nu mai vorbim, că tu nu ştii mai nimic despre..IUBIRE!!! Omenia, acest cuvînt care exprima o stare de fapt, îţi este complet străină, preasfinţite sau, mă rog,  acum..înaltpreasfinţite de Vîlcea!! Dar uite că, totuşi, te-ai înmuiat! Şi i-ai dat drumul să plece!! Oare cum de s-a-ntîmplat MINUNEA asta??…

  După o „captivitate” de vreo 2 ani şi ceva, i-ai prmis să plece, preasinţite…şi aşa s-a întors omul, preotul Dragoş, la familia sa (soţia şi copiii), la enoriaşii lui, dar la o ..altă Parohie bucureşteană, alt Cartier…

  Cînd eşti iubit de ucenici, cînd ştii să te faci iubit şi apreciat pentru omul care eşti în esenţa ta divină, ucenicii te urmează aşa cum Ucenicii l-au urmat pe Hristos. Ei, bine! Enoriaşii şi ucenicii lui, nu putuseră să-l urmeze la Vîlcea, aşa că au plîns mult după plecarea lui şi..s-au rugat. Rugăciunile şi lacrimile lor au ajuns într-o binecuvîmtată zi  înaintea Domnului! Mult poate face Rugăciunea colectivă!!! Preotul lor s-a întors…

   L-am descoperit acum într-o micuţă Biserică din Bucureşti, de pe strada Oţetari. În Biserică lume puţină. Cam 35 de persoane! Doi preoţi, un diacon si cîntăreţii de Strană -nu ştiu cîţi erau că am rămas mai spre uşa de la intrare, în spate de tot, dar 3 sigur erau, socotind după timbrul vocilor. Ce să agoniseşti de la atît de puţină lume prezentă? Cît să dea omul la Pomelnic, ca să poată fi răsplătită osteneala a 2 preoti, un diacon şi 3 Cîntăreţi de Strană?? Aceştia toţi au familii şi ei, că sînt într-o Biserică de Mir, nu Mănăstire de călugări, care n-au obligaţii lumeşti: facturi, mincare si ahine pentru copii, etc.  Preotul de la Altar se hrăneşte! Straniştii, de la Strană!! Mă-ntreb, cu ce-au plecat acasă cei 6 Slujitori?? Ce duc aceştia la familie, în urma Serviciului prestat?? Cui îi pasă?? Patriarhului?? Nicidecum! El are tot ce-i trebuie, aşa că, cu burdihanul plin, n-are cum să se mai gîndească la cel ce se culcă cu burta goală… De ce i-a fost repartizată părintelui Dragoş Parohia aceasta atît de săracă în enoriaşi?? Pentru că ştiau mai-marii dumnealui, sinodalii, că, în curînd Biserica se va umple!! Dar…cîtă răbdare va trebui să aibă Pr Dragoş şi chiar familia dumnealui pînă atunci?? Prin cîte lipsuri va trebui să mai treacă??…

Zîmbea tuturor! Îi îmbrăţişa pe toţi, cu dragoste! Obicei încă păstrat de pe vremea cînd fusese co-paroh în Titan, loc de unde fusese smuls şi dus la Biserica din Basarabiei şi apoi smuls şi de aici şi dus la…Vîlcea!! Zîmbea! Mi-a zîmbit şi mie, larg,  nerecunoscîndu-mă iniţial. Abia cînd i-am spus numele, la Împărtăşit, a rămas cu linguriţa suspendată în aer, zicînd:

-dna Antoanetaaaa, nu v-am recunoscut!!…

Cu Împărtăşanie în gură, nu-i puteam răspunde. I-am făcut semne surdo-mute, că o să vorbim după..-

-Musai!, îmi zice dumnealui, zîmbind larg..plăcut surprins de SURPRIAZA pe care i-o făcusem, cu prezenţa mea..tainică acolo în Habitatul lui, pînă la momentul Împărtăşaniei…

Am vorbit după…după ce au plecat toţi cei cu care stătuse pe-ndelete de vorbă, ascultîndu-le păsul, dîndu-le un sfat, îmbrăţişîndu-i şi mai făcîndu-le cîte o rugăciune!!

Am aşteptat, răbdătoare!! Trebuie însă ştiut despre mine că..RĂBDAREA, nu-i o VIRTUTE a mea! De fapt, eu..n-am virtuţi!! Sînt EXTREM de săracă la acest acpitol. Deja ştie toată lumea asta, aşa că nu vă zic o noutate, decît celor mai noi p-aici!! Dar, bucuria revederii, m-a făcut fff răbdătoare! Voiam să stau pe-ndelete de vorbă cu acest om al lui Dumnezeu! Ei bine! Am stat, dar nu atît cît ne-am fi dorit amîndoi! La un moment dat, cînd eram noi în toiul povestirilor si aducerilor-aminte, l-a sunat cineva cu o PROBLEMĂ urgentă în eparhie! „Da, da, desigur, daţi-mi adresa şi vin imediat!” -lam auzit spunînd în telefon. Şi aşa ne-am despărţit, amîndoi regretînd întreruperea povestirilor…

Zîmbea!! Zîmbea tuturor. Îi îmbrăţişa pe toţi cu căldură! …

M-a îmbrăţişat şi ne-am despărţit, promiţîndu-ne să ne mai vedem…acum că are o Parohie ff aproape de casa mea…

N-am apucat să vorbim nimic despre Timpul în care a fost plecat, dar..i-am simţit frămîntarea! Ceea ce m-a uimit, este felul demn în care îşi poartă..PREOŢIA! Cîtă vocaţie! Cîtă dragoste de semeni, înaintea dragostei de sine!!

Slavă lui Dumnezeu pentru această minunată Zi! Bucurie mare a fost pentru mine, bucuria revederii! Poate mi-am regăsit, după 3 ani de umblet fără ţintă, în sfîrşit, şi Biserica unde să mă simt creştin şi copil iubit al lui Hristos! Unde să simt harul lui Dumnezeu şi cuminţenia preotului! De unde, după Slujbă, să plec zburînd spre casa mea…

Nu ştiu, dar..pot spera!

anto oval 22

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Rugaciune


Motto:

„Unii citesc şi adorm. Alţii citesc şi se trezesc!!”

Vă îndemn să citiţi spre…trezvie:

(model de rugăciune)

 

Mare esti Doamne

Părintele Nicanor Lemne -de la Silistea Snagovului, Cetatean de Onoare al Comunei!!!


 pr nicanor lemne in casa sa cu ic pereti
  In curind, luna aceasta, iulie 2015, smeritul Părintele Nicanor Lemne, de la Silistea-Snagovului, unul dintre bunii și bravii soldati ai lui Dumnezeu, va fi medaliat cu premiul cel mare! Primarul Snagovului a decis sa-i acorde diploma de mare merit: ”Cetătean de Onoare al Orașului!”
  Acest BĂTRÎN (ÎNȚELEPT), un preot cu mult HAR, are 99 de ani. A slujit cu credinciosie Biserica lui Hristos si pe cei pe care i-a rinduit Dumnezeu in dreptul lui spre păstorire!
  Un preot cu HAR si cu multa, multă iubire de semeni.
  Am mai spus/scris (pe Blogurile mele, despre sfintia sa, un AVVA al zilelor noastre, in carne si oase!!, un AVVA in care acest cuvint ”Avva” se justifică la adevărata valoare; am scris despre sfintia sa și in cartea mea: ”Dragul, scumpul si sfintul meu Părinte, Nicodim Bujor…” -un leat al parintelui Nicanor Lemne, preot cu f f f mult har, care -si el!! dintre cei multi dragi ai mei- a plecat la Domnul, in 2011, la 96 de ani, si care este AUTORUL Acatistului Sf Calinic de la Cernica!!! ( ACATIST după care se slujeste in Bisericile cu acest Hram de mai mult de jumătate de veac!!!) dar care, din pacate si spre nerusinata rusine a mai-marilor BOR, este incă…”Un ilustru necunoscut!!, așa cum spun eu în cartea mea.
  Am avut binecuvintata bucurie sa-l cunosc pe Pr Nicanor Lemne si m-am bucurat vreme de citiva ani de bucuria aceasta! I-am facut cîteva VIZITE (nu atît de multe pe cît mi-aș fi dorit!!). Am băut cu/la părintele, în tindă, niște grozave cafele (făcute de mîna lui, pînă mai acum un an -acum nu mai vede, zărește doar….și ne recunoaște după voci…dar ne primeste totdeauna cu bucurie mare si cu bratele sufletesti si fizice larg deschise!!! Slava Tie, Doamne!), am tăifăsuit pe-ndelete in mai multe binecuvintate rînduri!!…Mi-a dat și un smerit interviu, cu f f multă reținere/smerenie, interviu pe care îl voi publica…cîndva!
  Nadadjduiesc sa pot participa la decernarea premiului acestui brav soldat al lui Hristos si sa ma mai bucur, inca o data, de binecuvintata iubire a lui Dumnezeu revărsată asupra mea, prin prezenta parintelui Nicanor Lemne in viata mea!
 Diploma aceasta de ”Cetățean de Onoare al Orasului Snagov”, care i se acordă, iată, după o slujire neîntreruptă, cu credincioșie, de peste 70 de ani a comunității silistene, este o REALĂ RECUNOAȘTERE! Felicitari Primarului și consilierilor Orasului Snagov, care au decis sa-i acorde acestui ”om al lui Dumnezeu”, onoarea ce i se cuvenea!
Să ne trăiești Părinte Nicanor Lemne! Să ne trăiești, Intru multi și binecuvîntați ani!
Mă plec, condescendent, inaintea sfinteniei voastre, părinte Nicanor Lemne!
Binecivintez pe Domnul, Dumnezeul meu, care m-a binecuvintat pe mine, ingrata, cu bucuria de a te fi intilnit/cunoscut!

Un Hram al Sfintei Maria, fara parintele Cristian, la…Sintesti


  15 August 2014. Adormirea Maicii Domnului.

Multe Biserici Ortodoxe au acest hram. Ziua de 15 August este zi de comemorare a Adormirii Maicii Domnului.

Printre multele Biserici cu acest Hram, este si Biserica din Sintești, care a fost ctitorită, cu dăruire, preț de 20 de ani de către bunul părinte Cristian Baroianu, un om de mare angajament…

An de an, cu cel putin două săptămîni înainte, părintele Cristian Baroianu, începea pregătirile pentru Hram. Se îngrijea, cu meticulozitate și cu maximă dăruire, ca totul să fie perfect la vremea cuvenită! Toata lumea prezentă, de la mic la mare, trebuia să fie gratulată cu un cit de mic dar, iar masa trebuia să fie îmbelșugată.

L-am văzut făcînd lucrurile cu bună rînduială, preț de vreo 5 ani, timp în care îmi solicita sprijinul. Două săptămîni înainte de ”eveniment” părintele se chivernisea și se îngrijea ca fiecare lucrușor să fie pus la punct în detaliu. Era un perfecționist! Și făcea totul, cu dăruire! Ultimul Hram l-am pregătit anul trecut! Părintele era atunci foarte bolnav. Și totuși, m-a sunat și m-a rugat să-l sprijin în aranjarea lucrurilor. Nu mai avea, de ceva vreme, putere să slujească Liturghia, chiar își adusese un înlocuitor. Deși se afla într-o mare ”neputință”, totuși s-a preocupat pentru comemorarea Adormirii Maicii Domnului și pentru Hram. Nu voia ca lumea din sat, enoriașii, să simtă ”neputința” lui. Boala îl obosise și storsese din el toată energia. Devenise o umbră umblătoare. Cu ultimele lui puteri a organizat Hramul Bisericii de la Sintești, anul trecut. Nimănui nu cred că i-a trecut prin minte că va fi ultima lui organizare! Cu totii  ne rugam și speram ca părintele să se facă bine! Eu speram mai mult decît oricine, dintre cei cu care stăteam de vorbă despre starea lui! N-am vrut să cred nicio clipă că el se va da bătut! Fiindcă el, părintele Cristian Baroianu, avea solutii la orice problemă, de orice gen. La el nu exista: NU POT! Deseori mă mai enervam pe dumnealui, cînd încercam să-i demonstrez cîte o situație în care, argumentat, ceva nu puteam rezolva. El găsea soluția instant!!!, la o problemă la care eu mă frămîntasem mult și bine… Uneori acest lucru mă scotea din uz! Practic ar fi trebuit să-mi iasă și mie..”pasența”, fiindcă eram aceeasi zodie, nascuți în ani diferiti, în aceeasi lună, ianuarie, eu pe 6, dumnealui pe 9 ( am aflat acest lucru la decesul dumnealui  )! Ei bine, lui îi ieșea rezultatul EXACT, la orice problemă, în orice situație critică, iară mie, îmi dădea, adesea, cu..virgulă!!…Cum de nu i-o fi ieșit rezultatul pozitiv, în lupta cu boala? Este marele mister care mă bîntuie….

Luni și luni de zile l-am tot rugat, insistînd, să renunțe la tratamentul medicamentos, și în tot atîtea rînduri, dumnealui îmi aducea argumente ”solide” pro…știință! Și, iată că ”știința”, atît de ”solidă” ”în argumente”, l-a băgat, în foarte scurt timp, la 2 metri sub pămînt, lăsîndu-i familia -soția și cei doi băieți ( niște oameni minunați și de un real bun-simț, plus mama sa și un tată octogenar, preot și el, la a cărui durere pentru tragica despărțire de fiul său, puteau plînge și pietrele!!! )- îndurerată și nemîngîiată pentru…eternitate!!! Iar pe enoriasii săi, pe oamenii din Sintești, pe sinteștenii pe care-i iubea în mod cert, demonstrat, i-a lăsat pe ”mîini străine”. Mîini care niciodată nu vor ști să-i mîngîie pe sinteșteni, așa  cum o făcuse el…

Nu stiu ce se va fi petrecut de Adormirea Maicii Domnului la Sintesti, în anul 2014, dar știu sigur că lumea…în proporție de 99,99%…l-a plîns cu amar si cu dor pe bunul lor baci, pe părintele Cristian Baroianu!

Domnul să te aseze întru Lumină!, bunule părinte. Căci lumină ai răspîndit în toată vremea vieții și pe mulți ai bucurat alinîndu-i în fel și chip, în vreme de necaz! Eu iti păstrez VIE amintirea! Și VIU este regretul meu, că n-am reusit să te conving să renunți la tratamentul…știintific-medicamentos…și să bei, în schimb, niște ZEAMĂ de ”buruieni de leac!”…de la Mama Natură…

Odihneste-te-n Pace, bunule samaritean, părinte Cristian! 

                                                                                Fotografie2790