Archive for the ‘Poezii Anto’ Category

Ascultă-mă, CREATORULE!


 

Ascultă-mă, Creatorule

Nu ne mai condamna

La Destin nemilos

Nu mai lăsa zilele omului

La mâna

Ursitoarelor

Nu ne mai lăsa

la cheremul

acestor babe nebune

despletite

veşnic puse pe rele

 

Tu, Creatorule

ascultă-mă

Tu, Cel nins de ani

şi de-nţelepciune

Tu, Cel ce ştii,

Tu, Cel ce vezi,

Tu, Cel ce poţi

TREBUIE să vrei

să nu-Ţi mai laşi fiii

sub asuprirea Destinului

Nemilos

 

Lasă-ŢI copiii

să se bucure

de culorile fluturilor

de verdele ierbii

de roua din zori

du-i cât mai departe

de Golgota

 

Nu-Ţi-ajunge, Creatorule

UN FIU

răstignit

Nu Ţi-ajunge cât te-a durut

Nu-Ţi ajunge cât L-a durut?

 

EL pentru oameni

a îndurat totul

acum îndură-Te

de oameni

Creatorule!

 

Apleacă-Ţi seninul

rupe o za din platoşa

Timpului

şi o dă lumii

ca pe un symbol

de bunăvoinţă

deplină!

 

Adu-Ţi aminte

Creatorule

că Eva n-a născut doar tâlhari

ci şi apostoli -Martirii Tăi!-

 

Pentru Iisus

Unul Născut

Fiul TĂU iubit

şi pentru apostolii Tăi

Creatorule

adu-Ţi aminte

şi nu ne mai lăsa

în mâna Ursitoarelor!

(15 iun 2019, sâmbata A.R.; Cover)

 

 

 

Reclame

Ce să-i faci sufletului…


Ce să-i faci sufletului

Ce sa-i faci
bobului de orez
să nu se lipească
de cratiță
când îl pui la fiert?
Ce să-i faci Sufletului
când e prea gol
de …iubire?
Ce să-i faci
Sufletului tău
când niciun alt
Suflet
nu se lipește de el
să-l mângâie? (28 martie 2018; Anto R)

sub lupa