Archive for the ‘de la lume adunate’ Category

Gîndul lui Cristoiu de luni, 3 iunie 2019: Trei zile în care în România catolicismul a devenit Religie de stat. Sub privirile blege ale BOR


Gîndul lui Cristoiu de luni, 3 iunie 2019

ttps://www.cristoiublog.ro/gindul-lui-cristoiu-de-luni-3-iunie-2019/

Trei zile în care în România catolicismul a devenit Religie de stat. Sub privirile blege ale BOR

În drum spre Sinaia, pe ceea ce nu cred vă va deveni vreodată autostradă, am auzit transmisă în direct la Radio, Sfânta Liturghie ținută de Papa Francisc la Sanctuarul marian din Șumuleu-Ciuc, Miercurea Ciuc, sîmbătă, 31 mai 2019.
Fie și pentru că n-am avut timp, n-am urmărit în transmisie directă la radio sau la tv nici unul dintre momentele de pînă atunci ale vizitei. Acum însă am avut ocazia de a asculta o mare parte din liturghia de la Șumuleu Ciuc.
Am aflat astfel de ce i-a zis Iehova Profetului Ieremia:

„Iată că te-am pus astăzi peste națiuni și peste regate,t ca să smulgi din rădăcină și să dărâmi, să distrugi și să sfărâmi,u să construiești și să plantezi.”

Nimic nou sub soare! – mi-am zis. Prin ce de deosebește Ieremia de Lenin? Prin nimic. Și Lenin pretindea că acționează în numele cuiva dărîmînd Lumea Veche pentru a ridica o Lume Nouă!

Am aflat astfel de statuia Fecioarei de sanctuar. Am aflat că e făcătoare de minuni. Am luat cunoștință de pasaje întregi din Biblie. Toate acestea pe fondul unei pioșenii exemplare a reporterilor. O pioșenie care a definit prestația întregii prese românești din aceste trei zile. Toți reporterii au lăsat impresia unei transfigurări în genul celei de pe Drumul Damascului. Pînă mai ieri erau jurnaliști la televiziunile libere din România postdecembristă. Acum lucrau cu toți la Trustul de presă al Vaticanului.

Papa Francisc mai ținuse pînă atunci o liturghie religioasă: Cea de la Catedrala Sfîntul Iosif. Dacă punem sub semnul protocolului religios și momentele de la Catedrala Neamului și de la Iași, adăugînd și liturghia de la Blaj, putem spune că vizita Papei a fost practic un turneu apostolic. Papa Francisc a venit în România la invitația lui Klaus Iohannis. Un comunicat al Administrației prezidențiale postat pe site-ul Președinției în data de 30 mai 2019, ne dezvăluie c-a fost vorba de o vizită de stat:

„Vizita de stat a Sanctității Sale se desfășoară la invitația Președintelui Klaus Iohannis, care a adresat această invitație în luna mai 2015, cu ocazia aniversării unui sfert de veac de la reluarea relațiilor diplomatice dintre România și Sfîntul Scaun.”

Din cîte se vede și din acest Comunicat, Papa Francisc a venit în România ca șef al Statului Vatican, și nu ca Misionar catolic. Cu toate acestea, cît a stat în România, Papa Francisc a făcut misionariat catolic: slujbe peste tot, predici, arătări de icoane, pelerinaje.
Conform Vatican News, cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, a declarat, în ajunul plecării spre Bucureşti a papei Francisc, că e cea de-a 30-a călătorie apostolică a Suveranului Pontif și că ea va urma itinerariul dialogului ecumenic şi al îndemnului la redescoperirea valorilor care au stat la baza fondării Europei.

De regulă astfel de turnee au loc în țări cu puternice comunități catolice. Însuși seful Bisericii catolice, locțiitorul lui Isus într-o parte a creștinătății, vine pentru a oficia slujbele ținute altfel de clerul local. E România o țară catolică? Firește că nu. Și cu toate acestea, timp de trei zile România a trăit o atmosferă tipică unei țări catolice. Și nu a unei țări catolice oarecare, ci a unei țări în care Biserica Catolică e religie de stat, ba mai mult, în care Biserica Catolică împarte puterea cu forțele laice. Toate momentele religioase au fost transmise la posturile publice de radio și televiziune. Fătucele de la televiziunile de știri au transmis de la fața locului cu ardoarea religioasă a unor carmelite. Lideri de opinie, prezenți în studiouri în orice împrejurare, în virtutea unei noi profesii – cea de atoate stătător în studiouri –, au invocat formule din vocabularul lui Petrache Lupu, gen, miracol, minune dumnezeiască. Într-o lume guvernată de știință, suveranul pontif a fost prezentat drept un Napoleon al Meteorologiei. Faptul că la ivirea Sa, apărea Soarele și ședea ploaia, a fost prilej de reamintire a rolului jucat de Dumnezeu ca director al Institutului Meteorologic Universal. E drept, în tot acest timp, în restul țării se dezlănțuiseră ceea ce gramatica televiziunilor de știri numea Urgiile Naturii. Deși atotputernic în privința Meteorologiei de la fața locului, Papa n-a reușit să pună la punct Meteorologia din alte părți ale țării. Înzestrat cu puteri dumnezeiești de presa noastră pe vecie nătîngă, el n-a putut salva de la luarea de ape pe cei patru copii din Prahova. Ar fi reușit dacă în locul său ar fi fost Patriarhul de la Constantinopol?

Biserica Ortodoxă Română e ținta atacurilor TeFeListe de o rară sălbăticie. Orice tentativă a Bisericii Ortodoxe Române de a oficializa atmosfera religioasă e pusă la punct pe rețelele sociale, pe site-urile TeFeListe, în Stradă, drept pretenții de a pune la îndoială caracterul laic al Statului. Ridicarea Catedralei Naționale a stîrnit nu numai proteste, dar și înjurături de-a dreptul. Cînd Gabriela Firea a decis ca Primăria să contribuie financiar la proiectul Catedralei Neamului, consilierii USR, reprezentanții TeFeLismului în politică, au făcut gură. Referendumul pentru familie a fost o inițiativă a Bisericii Ortodoxe Române. Referendumul a fost atacat virulent de TeFeLiști. USR și PLUS, cele două formațiuni de sorginte TeFeListă, au îndemnat la boicotarea Referendumului. Printre altele, inițiatorii Referendumului au fost denunțați ca învechiți, ca împietriți în tradiții și chiar ca bigoți.
Predicile Patriarhului Daniel despre tradiție, despre valoarea familiei, a căsătoriei, despre prețioasa moștenire, au fost ridiculizate de TeFeLiști.

A spus altceva Papa Francisc în cele trei zile de apostolat în România?
Firește că nu.
A pledat pentru respectarea tradițiilor, pentru familia alcătuită din bărbat și copii, pentru procreare, pentru a ne reaminti iar și iar de rădăcini.

La Blaj Papa Francisc a zis:

„Dragi fraţi şi surori, chiar şi astăzi reapar noi ideologii care, într-un mod subtil, încearcă să se impună şi să-i dezrădăcineze pe oameni din cele mai bogate tradiţii ale lor culturale şi religioase. Colonizările ideologice dispreţuiesc valoarea persoanei, a vieţii, a căsătoriei şi a familiei şi dăunează, prin propuneri distrugătoare, atee ca şi cele din trecut, în mod deosebit tinerilor noştri şi copiilor, lăsîndu-i fără rădăcini din care să poată creşte. Sînt voci care, semănînd teamă şi diviziune, vor să şteargă şi să îngroape cea mai preţioasă moştenire pe care aceste ţinuturi au văzut-o, născîndu-se.”

La Iași, Papa a reafirmat teza păstrării tradițiilor naționale:

„Iar visul vostru a fost acesta: «Visăm ca ei să-și poată construi un viitor fără să-şi uite rădăcinile. Visăm ca întreg poporul nostru să nu uite de rădăcinile sale». Voi priviți la viitor și deschideți ziua de mîine pentru fiii voștri, pentru nepoții voștri, pentru poporul vostru, oferind ce-i mai bun din ceea ce ați învățat pe drumul vieții voastre: ca ei să nu uite de unde au plecat. Oriunde vor merge, orice vor face, să nu-și uite rădăcinile.”

Globalismul, religia care-i însuflețește pe TeFeLiști, susține contrariul. Susțin contrariul și partidele prezidențiale cînd vine vorba de poziția noastră în UE. Discursul Papei pare inspirat din doctrina suveranistă a lui Victor Orban. Pentru mai puțin, PSD-ul condus de Liviu Dragnea a pierdut alegerile sub asaltul tineretului adus la urne de diversiunea potrivit căreia orice subliniere a tradițiilor naționale înseamnă politică de ieșire din Uniunea Europeană. O campanie dusă de Klaus Iohannis cu precădere. Care Klaus Iohannis a dirijat ampla operațiune de transformare a unei vizite de stat într-o vizită de misionariat.
Ați văzut pe undeva vreun bombănit TeFeList, vreun scîncet? Ați văzut vreun USR-ist protestînd? Ați văzut vreo Chichirău filmînd în semn de protest?

Să fim bine înțeleși.
Cele trei vizite ale Papei în România n-au stat sub semnul unei vizite de stat, ci sub semnul unui turneu de misionariat într-o țară ortodoxă. La fel Papa Francisc, sub semnul obiectivului său de a restabili întinderea Bisericii Catolice în lume, tot mai redusă și din cauza unor slăbiciuni interne, a făcut călătorii apostolice în țări în care catolicii sînt minoritari. Că și-a propus și a realizat asta din plin în România nu mă miră. Să ne imaginăm că venea Patriarhul Rusiei în țara noastră. Ar fi beneficiat el de atîte facilități în privința misionariatului ortodox? Firește că nu. Patriarhul Rusiei ar venit dinpre Răsărit, unde nu mai sînt Stăpînii României. Papa Francisc a venit dinspre Vest. Și tot ce vine dinspre Vest e primit la noi, în Babuinia, cu entuziasm. Sînt adeptul unui stat laic deplin. Orice oficializare a Bisericii Ortodoxe e văzută de mine, în spiritul viziunii asumate de marii noștri scriitori – Tudor Arghezi, de exemplu – drept o lovitură dată credinței autentice, credință pentru care oficializarea, atotputernicia Bisericii e un pericol mortal. Observațiile în legătură cu transformarea unei vizite de stat într-un turneu apostolic, de prozelitism catolic, nu sînt făcut de mine de pe pozițiile unui fan al Bisericii Ortodoxe Române. Ele sînt făcute de pe pozițiile unui Istoric al clipei care nu va osteni a denunța prosternarea românilor față de orice și oricine vine din Lumea Stăpînilor din Vest. Pentru babuini, Papa Francisc e întruchiparea Stăpînilor din Deal. Așa se explică graba Babuinului de la Cotroceni de a se lipi electoral de vizita Papei. Așa se explică prosternarea premierului, a demnitarilor în fața Suveranului Pontif cu o ardoare depășind-o cu mult pe cea a unui credincios catolic. Așa se explică ușurătatea cu care Biserica Ortodoxă Română a acceptat trei zile de prozelitism catolic pe teritoriul unei țări depre care ea, BOR, pretinde că e ortodoxă.
Potrivit logicii această atmosferă trebuia să stîrnească bombănitul, dacă nu chiar protestul TeFeLiștilor. N-au făcut-o. Pentru că și TeFeLiști sînt români. Și dacă sînt români, sînt și ei babuini.

 

Reclame

ACATIST lui…EMINESCU!!!


Am descoperit că cineva, nu spui cine -deocamdată; dar vă spun că e o doamnă, care nu-şi declină numele întreg, ci semnează cu un NICKname, e drept că-şi pune şi o poză pe coperta 4, dar o poză neidentificabilă…-, a întocmit mai multe Acatiste, dedicate diferitelor personalităţi româneşti, mai actuale sau din vechime, începând cu Zalmoxe (şi toţi ai lui; există Acatist pt Deceneu, pt Burebista etc) şi nu ştiu dacă să râd sau să plâng. Ba încă i-a fost alcătuit şi un Acatist omului, unde, la finalul acatistului, nu se mai roagă omul lui Dumnezeu, ci, culmea, Dumnezeu se roagă omului!!  Rău a mai ajuns şi Dumnezeu!! Să se roage El de cel pe care l-a creat!!! Asta da treabă!!!…

Oameni buni, ori eu m-am dus cu capul, şi nu mai înţeleg lumea,  ori unii dintre semenii mei sunt rău de tot duşi cu …ţiglele de pe casă!!

Şi ca şi cum Acatistul omului şi Acatistul lui Zalmoxe, în posesia cărora intrasenm, mai acum vreo două luni, nu erau îndeajuns, ieri primesc Acatistul lui Eminescu!!

Am crezut că m-a lovit un meteorit!! Băi nene, aşa de mult ne-am scrintitără cu căpuţu`, încât nu mai facem diferenţa între una şi alta??..

Ştiu că toţi, dar cu precădere poeţii şi pretinşii poeţi, la unison, şi toţi literaturiştii, se întrec, cel puţin de două ori pe an, (în ianuarie şi în iunie) să-i aducă, care mai de care, osanale lui Eminescu,  poetul nostru naţional, dar să ajungi cu adulaţia până acolo încât să-i faci Acatist, cred că e deja…prea mult!! Şi cred că şi bietul Eminescu se-nvârte-n mormânt!!

Mai mult, persoana aceasta „cu idei”, nu se limitează doar la a-i creiona un Acatist (mă şi văd stând în genunchi şi rugându-mă lui Eminescu ca să obţin favoruri de la Dumnezeu!! Şi nu să stau oriunde, ci la mormântul lui din Bellu, unde nici măcar ţărână din fostul lui mormânt nu cred că s-a adus!!), ci, pe una din pagini propune…canonizarea lui!!

Nu-mi rămâne decât să zic: mare-i Grădina …

LIGYA DIACONESCU si Revista sa, romano-canado-americana STARPRESS a organizat FESTIVALUL PRIMAVERII – 11-12 mai la BRASOV si SAMBATA DE SUS, impreuna cu scriitoarea MARIANA POPA In programul SPECTACOL: – LANSAREA ANTOLOGIEI – SCRIITORI ROMANI LA INCEPUT DE MILENIU lll…


LIGYA DIACONESCU si Revista sa, romano-canado-americana STARPRESS a organizat FESTIVALUL PRIMAVERII – 11-12 mai la BRASOV si SAMBATA DE SUS, impreuna cu scriitoarea MARIANA POPA .

FESTIVALUL PRIMAVERII s-a desfasurat in 11 mai orele 12- la BRASOV (Libraria LIBRIS – „ST. O IOSIF „) si in 11-12 mai la SAMBATA DE SUS, la CASA DE VACANTA a domnilor MARIANA si OVIDIU POPA unde a avut loc o serata literara si s-a vizitat Manastrea SAMBATA DE SUS si Izvorul Parintelui ARSENIE BOCA.

Cu aceasta acazie

– AM LANST ANTOLOGIA – SCRIITORI ROMANI LA INCEPUT DE MILENIU lll –realizator LIGYA DIACONESCU

SCRIITORII PREZENTI LA MANIFESTARE, PUBLICATI IN ANTOLOGIA SCRIITORI ROMANI LA INCEPUT CDE MILENIU lll SUNT:

NADIA URIAN- CRISTESTII CICEIULUI – Bistrita, IULIANA CIUBUC – Busteni, MARIANA POPA, GEORGE ECHIM, NICOLETA CLAUDIA DRAGAN , RODICA GHINEA – Brasov, CAMELIA FLORESCU – Bucuresti, LIGYA DIACONESCU – Rm.Valcea & TRONTO-CANADA, MANOLE VICTOR – Intorsura Buzaului

IN SALA AU FOST PREZENTI PESTE 100 DE SPECTATORI, DIN CARE . MULTI- PERSONALITATI CULTURALE, inclusiv critici literari!

In program :

– LANSAREA ANTOLOGIEI – SCRIITORI ROMANI LA INCEPUT DE MILENIU lll
-LANSAREA cd-ului de ROMANTE pe muzica si in interpretarea d-lui GHEORGHE CARBUNESCU – intitulat BUNICII – pe versurile unor scriitori romani.
– Muzica usoara – CAMELIA FLORESCU
– MUZICA POPULARA – d-l avocat GEORGE ECHIM (L-ATI CUNOSCUT)

– EXPOZITIE DE PICTURA :

– CARMEN FLORIAN – BUCURESTI (tablouri si obicte decorative)
– LIGYA DIACONESCU – Rm.Valcea & TORONTO / Canada (icoane si obiecte decorative)

image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png

 

Weekend-ul literar


 

Weekend-ul literar

Weekend-ul literar

Găsim de cuviință și folos ca cititorii fascinați de personaje, decoruri, stilistica autorilor și așa mai departe, captivi în mrejele lumilor închipuite de scriitori, ori aceia interesați de explorarea unor noi talente literare, în căutare de inedit sau pur și simplu în căutare de un respiro de la rutina cotidiană să își acorde prilejul de a se bucura de ceea ce numim noi „weekend literar”.

Avantajele constau în trăirea unor experiențe diferite, plăcute, în descoperirea unor oameni noi, cu interese și pasiuni comune, în creșterea apetitului față de cunoaștere, în înțelegerea aprofundată a stilului creatorilor de frumos și, de ce nu, în procurarea unor cărți noi și iscălituri (dibuind că încă este o onoare să ai un autograf din partea scriitorilor).

Pentru noi, cei de la Bibliocarti, s-au ivit astfel de weekend-uri literare din ce în ce mai frecvent și nu neapărat programate, îndeosebi neștiute, dar la care am ținut cu dragă inimă să ne afișăm, în calitate de cititori și susținători ai literaturii, ai scriitorilor și ai evenimentelor de profil….

https://bibliocarti.com/weekend-literar/?fbclid=IwAR0AbvoFjj6IKFeNIL7lVLa5x1hIcBxIMWSHwsm1LEyHOba8IJurbk3-NJ8

 

Orhan Veli (Kanik), poet turc…


Primesc, de la poetul şi traducătorul de limbă turcă MARIAN ILIE, un mail cu acest conţinut: Un mare poet turc, Orhan Veli (Kanik), a fost recent prezentat iubitorilor de poezie din Constanta. Din creatia lui voi desprinde si eu cateva petale: „Cate n-am facut noi pentru scump nostra patrie!/ unii au cazut in batalii/ altii au rostit discursuri„. Va invit sa lecturati nota de mai jos.

Dau, aşadar, mai departe spre lecturare:

Bună Dimineața! A trecut și ziua poetului Orhan Veli, mort la 36 de ani! (din greșeala medicilor turci) Dar am remarcat că nu era niciun român în sală. De aceea vă rog să postați spre prietenii dv (care cred că sunt intelectuali sadea) textul:
„În ziua de 12 aprilie 2019 la sediul din Constanța al Centrului Cultural Turc„Yunus Emre” s-a organizat seara literară dedicată poetului Orhan Veli (n.la 13 apr.1914 – m în 1950) unde a fost prezentată în limbile turcă și română opera poetului care a adus înnoire și a modernizat poezia turcă introducând teme noi și elemente din limba populară în lexicul poetic. Alături de volumele de limbă turcă s-a aflat și ANTOLOGIA DE POEZIE TURCĂ  (editată la Erzingean, în anul 2013 de către primarul orașului,YUKSEL  ÇAKIR; textele au fost alese de poetul și ziaristul turc Halil Ibrahim Ozdemir și au fost traduse în română de Güner Akmolla). Participanților li s-au oferit cărți, foi traduse din poeții turci de studenții secției de Lb. turcă de la Universitatea Ovidius recitând din propriile creații. Mai jos, poezia „Istanbul’u Dinliyorum”, în traducerea scr. G.Akmolla: ASCULT ISTANBULUL :

ASCULT  ISTANBULUL

ORHAN VELI    (tr. GünerAkmolla)

 

Ascult Istanbulul, am ochii închiși

La început simt cum bateun vântișor;                                                                                                                                                        Frunzele și copacii se clatină încetișor

Sub adierea dulce a vântului  ușor;

În depărtare, într-o mare depărtare,

Zăngânind cei ce aduc ape fără de stare,Eu ascult Istanbulul cu ochii închiși.

Ascult Istanbulul, am ochii închiși;                                                                                                                                                                                     Parcă văd plutind pe cer zborul păsărilor; Sunet de păsări aud în depărtarea înălțimilor.                                                                                                                                                    Plase -colivii se retrag, pescarii scapă;Doar picioarele unei femei calcă în apă;            Ascult Istanbulul cu ochii închiși.

Ascult Istanbulul, am ochii închiși:

Aud cum sună Kapalîcearșî * a răcoare

Mahmutpașa*strălucind de nou și valoare

Gureși porumbei au umplut ogrăzile                                                                                                                                                                                                                                      Din docuri  răsună  cu zgomot  muncileVântul primăverii a  transpirație  miroaseAscult Istanbulul cu ochii închiși.

Ascult Istanbulul, am ochii închiși;

Pe capul meu stă beția vechilor  ei lumi                                                                                     Bărcile pescărești odihnesc pe țărmPrintre ramuri de midii tăcerile adormAscult Istanbulul cu ochii închiși.

Ascult Istanbulul, am ochii închiși ;

Pe trotuar trece o femeie cochetă;                                                                                                                                                  Cântece, melodii, vorbe, înjurătură.

Ceva îi cade pe jos din mână;Un trandafircăzu fără  să-l țină;                                                                                                       Ascult Istanbulul cu ochii închiși.

Ascult Istanbulul, am ochii închiși:                                                                                                                                                   La poale  o pasăre își declină viața;

Fruntea îți arde, ori nu, mi se pare așa ;

Ai buzele umede, știu și simt viața ta;                                                                                                  O lună albă se naște dintre alunii răsfirați

Inima îți bate,  simt ritmiifrământați;Ascult Istanbulul.

*, * piețe celebre în Istanbul

 

 

 

 

 

 

 

 

partaj imposibil şi gelozie, de Vali Orţan


 

partaj imposibil

amintirile noastre/ sunt comune/ doar gramatical/ altfel/ oricat de comune ar fi/ nu pot fi impartite/ niciodata/ tii minte noaptea aceea/ cand eu am chemat un fulger/ sa deschida/ cerurile/pentru tine/ iar tu te-ai speriat/ de furtuna/ sau noaptea aceea/ la malul marii/ cand eu ascultam/ luminile vapoarelor/ din larg/ iar tu erai suparata/ ca oricat ai fi incercat/ nu puteai prinde valurile/ in selfie/ amintirile nu pot fi impartite/ niciodata / in mod egal/ pentru ca/ fiecare/ iubim/ altfel

gelozie

nu stiu cum/ nu stiu de ce/ nu stiu de unde/ a ajuns la mine/ o barfa/ cica izma creata/ este geloasa pe lintita/ pe motiv ca/ o iubesc mai mult/ decat pe ea/ minte de planta/ eu/ daca iubesc/ o fac indiferent/ de clorofila

maladies-mentales-mon-voisin-est-il-fou

Studiu asupra drepturilor de autor…


(Notă: Art preluat de pe pg de Facebook a dlui Marian Nencescu -critic literar, filolog)

M Nencescu vb la Carturesti 333

La 20 „ghenare” 1869, Vasile Alecsandri (1821-1890) îi scria, într-o epistolă, amicului său Iacob Negruzzi (1842-1932), director al Convorbirilor literare dacă poate să-i indice un posibil editor al operelor sale dramatice : „Caut un editor căruia să-i las tot beneficiul vânzării, dar care să-şi asume osteneala şi cheltuiala tiparului. N-ai putea să-mi găseşti un asemenea juvaer ? (s.n.)”. Câteva zile mai târziu, la 10 februarie, acelaşi an, poetul îi mulţumea binevoitorului său amic în următorii termeni : „Cristofor Columb a descoperit America. Dumneata ai făcut o descoperire şi mai rară ! Ai descoperit un editor de opere literare”.
Problema, aparent simplă şi cu un substrat mai degrabă comercial, ne duce cu gândul la o situaţie cvasi-valabilă şi azi şi anume la raportul, nedeplin clarificat, între autor şi editor şi, în subsidiar, asupra dreptului proprietăţii literare, aspect cu totul nou în legislaţia vremii, rezolvat la noi încă din 1862, când apărea prima Lege a presei din ţara noastră, copiată în mare măsură după cea franceză, din 1793, susţine marele jurist Constantin N. Hamangiu (1869, Bârlad – 1932, Bucureşti), menită a atenua, în parte măcar, veşnicele şi încordatele relaţii dintre autori şi editori, pe de o parte, şi, indirect, cele între jurnalişti şi patronii de presă. Faptul că în România, deşi cu întârziere faţă de Franţa, dar cu un substanţial avans faţă de Italia (1882), Belgia şi Ungaria (1886) şi Rusia (1888) s-a aliniat acestor cerinţe a contribuit, indirect şi la dezvoltarea climatului literar şi jurnalistic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai ales că disputa asupra produselor „rupte din inima şi sufletul artiştilor” a continuat să stârnească pasiuni. Cu toate acestea, în opinia lui Hamangiu : „E datoria noastră a ne gândi şi la dânşii, la drepturile ce în mod natural şi logic au asupra producţiilor intelectuale ale talentului şi geniului lor” (Scriitori şi artişti. Studiu asupra drepturilor lor, Bucureşti, Editura Librăriei Carol Gobl, 1897, p. 10).