Archive for the ‘de la lume adunate’ Category

Era o vreme, în țara asta…


Cap limpede

Era o vreme, în țara asta…

  Era o vreme când singurele sirene pe care le auzeam erau cele de dimineaţă şi de la ora 15, […]

Era o vreme când singurele sirene pe care le auzeam erau cele de dimineaţă şi de la ora 15, când la Electro sau Oltcit se anunţa începutul sau sfârşitul unei zile de muncă.

Era o vreme în ţara asta când cine termina liceul și intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect „domnul inginer” sau „domnul profesor”, sau „domnul avocat”. Când unul dintre ei, cam după 10-15 ani de activitate, îşi dădea şi lua doctoratul, tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu.

Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că cel care se află în ea a muncit ca s-o cumpere sau e vreun boss de la partid. Mai târziu, au apărut şi norocoşii câştigători la cecuri sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele de la o mână într-un judeţ. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau alimentaţia publică.

Era o vreme în ţara asta când, dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8 şi 16, te gândeai că este în concediu, e liber, sau e bolnav săracu om şi merge la doctor.

Era o vreme în ţara asta când, dacă vedeai un poliţist pe stradă, mergeai liniştit să-i ceri o informaţie, sau dacă voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.

Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic ca toată lumea, în ziar, sub haină, convins că nu ştie nimeni ce-i umflătura aia de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în piept, te uitai superior şi zeflemitor la el, gândind: „Ia uite şi la fraierul ăsta, merge cu sticla ascunsă la piept, are impresia că eu nu ştiu că i-o duce lu’ dom’ doctor!”

Era o vreme în ţara asta când copiii mergeau la școală în uniformă, şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că e unul din ăia de chiulesc sau nu le place şcoala şi te uitai atent la el, să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla tac-su că a chiulit.

Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să-ţi faci cerere pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să-ţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.

Era o vreme în ţara asta când băieţi deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace, făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: „ăsta e a lu’ Ilie de la sculărie. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheee, o să ajungă mare, e dăştept”.

Era o vreme în ţara asta când, dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce-ai mai făcut sau să-i spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau că ţi-a luat copilul la liceu, sau să-l inviţi peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.

Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului „la una mică cu băieţii”. Una mică putea fi o minge, o ţigară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă „una mică” cu prietenii.

Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu-ţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce n-ai moţ la bască.

Era o vreme când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie. Acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş, auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: „Uite mamă, trece armata!”.

                                                                     *

Astăzi, din două în două ore se aud sirenele celor de la ambulanţă, de la Smurd, sau de la pompieri, care anunţă începutul unei nenorociri sau sfârşitul unei vieţi sau destin.

Astăzi, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru „o linie”.

Astăzi nu mai poţi merge pe trotuar, pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.

Astăzi, străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.

Astăzi, când vezi un poliţist pe stradă, te uiţi speriat să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu-ţi dea vreo amendă aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă, unde e gâtuit traficul, vei găsi un poliţist în intersecţie, „fluidizând circulaţia”.

Astăzi când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet, înainte de a da bună ziua, trebuie să dai plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat, toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi paznicii ştiu că ai acolo faşe, vată, antibiotice, cearșafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operaţie.

Astăzi, când vezi copii, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptop, iPodul, ifonul, sau tableta.

Astăzi tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să-şi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi-şi întemeiază câte o familie pe săptămână, fără acte, fără biserică, fără serviciu.

Fetele abia aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un „my man” este ori urâtă cu crengi, ori „tută”.

Astăzi, băieţii deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să „se învârtă” sau sunt „băieţi de băieţi deștepți”, care obţin bani uşor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deştept.

Astăzi, când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti, ca să nu te întrebe cum o mai duci, să nu-ţi ceară bani cu împrumut, să nu te invite la o nuntă…

Astăzi, oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult, oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă „la ţară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte, toată lumea circulă cu capul în jos, de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te și miri că nu se dau cap în cap.

Astăzi ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un cuţit sau un pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?

Astăzi când lumea aude de armată, întoarce capul, pentru că „ăştia au tras în noi în ‘89” şi acum „au pensii nesimţite”.

Oare ce va fi mâine? Va mai fi ţara asta?

Textul circulă pe internet și este atribuit în mod greșit lui Marin Sorescu sau Neagu Djuvara. Autorul este Marin Neacșu.

Citiți și Anii tinereţii noastre, când ne durea în cur de comunism, pentru că eram prea ocupaţi să ne trăim tinereţea…

Era o vreme, în țara asta…

Gîndul lui Cristoiu de luni, 3 iunie 2019: Trei zile în care în România catolicismul a devenit Religie de stat. Sub privirile blege ale BOR


Gîndul lui Cristoiu de luni, 3 iunie 2019

ttps://www.cristoiublog.ro/gindul-lui-cristoiu-de-luni-3-iunie-2019/

Trei zile în care în România catolicismul a devenit Religie de stat. Sub privirile blege ale BOR

În drum spre Sinaia, pe ceea ce nu cred vă va deveni vreodată autostradă, am auzit transmisă în direct la Radio, Sfânta Liturghie ținută de Papa Francisc la Sanctuarul marian din Șumuleu-Ciuc, Miercurea Ciuc, sîmbătă, 31 mai 2019.
Fie și pentru că n-am avut timp, n-am urmărit în transmisie directă la radio sau la tv nici unul dintre momentele de pînă atunci ale vizitei. Acum însă am avut ocazia de a asculta o mare parte din liturghia de la Șumuleu Ciuc.
Am aflat astfel de ce i-a zis Iehova Profetului Ieremia:

„Iată că te-am pus astăzi peste națiuni și peste regate,t ca să smulgi din rădăcină și să dărâmi, să distrugi și să sfărâmi,u să construiești și să plantezi.”

Nimic nou sub soare! – mi-am zis. Prin ce de deosebește Ieremia de Lenin? Prin nimic. Și Lenin pretindea că acționează în numele cuiva dărîmînd Lumea Veche pentru a ridica o Lume Nouă!

Am aflat astfel de statuia Fecioarei de sanctuar. Am aflat că e făcătoare de minuni. Am luat cunoștință de pasaje întregi din Biblie. Toate acestea pe fondul unei pioșenii exemplare a reporterilor. O pioșenie care a definit prestația întregii prese românești din aceste trei zile. Toți reporterii au lăsat impresia unei transfigurări în genul celei de pe Drumul Damascului. Pînă mai ieri erau jurnaliști la televiziunile libere din România postdecembristă. Acum lucrau cu toți la Trustul de presă al Vaticanului.

Papa Francisc mai ținuse pînă atunci o liturghie religioasă: Cea de la Catedrala Sfîntul Iosif. Dacă punem sub semnul protocolului religios și momentele de la Catedrala Neamului și de la Iași, adăugînd și liturghia de la Blaj, putem spune că vizita Papei a fost practic un turneu apostolic. Papa Francisc a venit în România la invitația lui Klaus Iohannis. Un comunicat al Administrației prezidențiale postat pe site-ul Președinției în data de 30 mai 2019, ne dezvăluie c-a fost vorba de o vizită de stat:

„Vizita de stat a Sanctității Sale se desfășoară la invitația Președintelui Klaus Iohannis, care a adresat această invitație în luna mai 2015, cu ocazia aniversării unui sfert de veac de la reluarea relațiilor diplomatice dintre România și Sfîntul Scaun.”

Din cîte se vede și din acest Comunicat, Papa Francisc a venit în România ca șef al Statului Vatican, și nu ca Misionar catolic. Cu toate acestea, cît a stat în România, Papa Francisc a făcut misionariat catolic: slujbe peste tot, predici, arătări de icoane, pelerinaje.
Conform Vatican News, cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, a declarat, în ajunul plecării spre Bucureşti a papei Francisc, că e cea de-a 30-a călătorie apostolică a Suveranului Pontif și că ea va urma itinerariul dialogului ecumenic şi al îndemnului la redescoperirea valorilor care au stat la baza fondării Europei.

De regulă astfel de turnee au loc în țări cu puternice comunități catolice. Însuși seful Bisericii catolice, locțiitorul lui Isus într-o parte a creștinătății, vine pentru a oficia slujbele ținute altfel de clerul local. E România o țară catolică? Firește că nu. Și cu toate acestea, timp de trei zile România a trăit o atmosferă tipică unei țări catolice. Și nu a unei țări catolice oarecare, ci a unei țări în care Biserica Catolică e religie de stat, ba mai mult, în care Biserica Catolică împarte puterea cu forțele laice. Toate momentele religioase au fost transmise la posturile publice de radio și televiziune. Fătucele de la televiziunile de știri au transmis de la fața locului cu ardoarea religioasă a unor carmelite. Lideri de opinie, prezenți în studiouri în orice împrejurare, în virtutea unei noi profesii – cea de atoate stătător în studiouri –, au invocat formule din vocabularul lui Petrache Lupu, gen, miracol, minune dumnezeiască. Într-o lume guvernată de știință, suveranul pontif a fost prezentat drept un Napoleon al Meteorologiei. Faptul că la ivirea Sa, apărea Soarele și ședea ploaia, a fost prilej de reamintire a rolului jucat de Dumnezeu ca director al Institutului Meteorologic Universal. E drept, în tot acest timp, în restul țării se dezlănțuiseră ceea ce gramatica televiziunilor de știri numea Urgiile Naturii. Deși atotputernic în privința Meteorologiei de la fața locului, Papa n-a reușit să pună la punct Meteorologia din alte părți ale țării. Înzestrat cu puteri dumnezeiești de presa noastră pe vecie nătîngă, el n-a putut salva de la luarea de ape pe cei patru copii din Prahova. Ar fi reușit dacă în locul său ar fi fost Patriarhul de la Constantinopol?

Biserica Ortodoxă Română e ținta atacurilor TeFeListe de o rară sălbăticie. Orice tentativă a Bisericii Ortodoxe Române de a oficializa atmosfera religioasă e pusă la punct pe rețelele sociale, pe site-urile TeFeListe, în Stradă, drept pretenții de a pune la îndoială caracterul laic al Statului. Ridicarea Catedralei Naționale a stîrnit nu numai proteste, dar și înjurături de-a dreptul. Cînd Gabriela Firea a decis ca Primăria să contribuie financiar la proiectul Catedralei Neamului, consilierii USR, reprezentanții TeFeLismului în politică, au făcut gură. Referendumul pentru familie a fost o inițiativă a Bisericii Ortodoxe Române. Referendumul a fost atacat virulent de TeFeLiști. USR și PLUS, cele două formațiuni de sorginte TeFeListă, au îndemnat la boicotarea Referendumului. Printre altele, inițiatorii Referendumului au fost denunțați ca învechiți, ca împietriți în tradiții și chiar ca bigoți.
Predicile Patriarhului Daniel despre tradiție, despre valoarea familiei, a căsătoriei, despre prețioasa moștenire, au fost ridiculizate de TeFeLiști.

A spus altceva Papa Francisc în cele trei zile de apostolat în România?
Firește că nu.
A pledat pentru respectarea tradițiilor, pentru familia alcătuită din bărbat și copii, pentru procreare, pentru a ne reaminti iar și iar de rădăcini.

La Blaj Papa Francisc a zis:

„Dragi fraţi şi surori, chiar şi astăzi reapar noi ideologii care, într-un mod subtil, încearcă să se impună şi să-i dezrădăcineze pe oameni din cele mai bogate tradiţii ale lor culturale şi religioase. Colonizările ideologice dispreţuiesc valoarea persoanei, a vieţii, a căsătoriei şi a familiei şi dăunează, prin propuneri distrugătoare, atee ca şi cele din trecut, în mod deosebit tinerilor noştri şi copiilor, lăsîndu-i fără rădăcini din care să poată creşte. Sînt voci care, semănînd teamă şi diviziune, vor să şteargă şi să îngroape cea mai preţioasă moştenire pe care aceste ţinuturi au văzut-o, născîndu-se.”

La Iași, Papa a reafirmat teza păstrării tradițiilor naționale:

„Iar visul vostru a fost acesta: «Visăm ca ei să-și poată construi un viitor fără să-şi uite rădăcinile. Visăm ca întreg poporul nostru să nu uite de rădăcinile sale». Voi priviți la viitor și deschideți ziua de mîine pentru fiii voștri, pentru nepoții voștri, pentru poporul vostru, oferind ce-i mai bun din ceea ce ați învățat pe drumul vieții voastre: ca ei să nu uite de unde au plecat. Oriunde vor merge, orice vor face, să nu-și uite rădăcinile.”

Globalismul, religia care-i însuflețește pe TeFeLiști, susține contrariul. Susțin contrariul și partidele prezidențiale cînd vine vorba de poziția noastră în UE. Discursul Papei pare inspirat din doctrina suveranistă a lui Victor Orban. Pentru mai puțin, PSD-ul condus de Liviu Dragnea a pierdut alegerile sub asaltul tineretului adus la urne de diversiunea potrivit căreia orice subliniere a tradițiilor naționale înseamnă politică de ieșire din Uniunea Europeană. O campanie dusă de Klaus Iohannis cu precădere. Care Klaus Iohannis a dirijat ampla operațiune de transformare a unei vizite de stat într-o vizită de misionariat.
Ați văzut pe undeva vreun bombănit TeFeList, vreun scîncet? Ați văzut vreun USR-ist protestînd? Ați văzut vreo Chichirău filmînd în semn de protest?

Să fim bine înțeleși.
Cele trei vizite ale Papei în România n-au stat sub semnul unei vizite de stat, ci sub semnul unui turneu de misionariat într-o țară ortodoxă. La fel Papa Francisc, sub semnul obiectivului său de a restabili întinderea Bisericii Catolice în lume, tot mai redusă și din cauza unor slăbiciuni interne, a făcut călătorii apostolice în țări în care catolicii sînt minoritari. Că și-a propus și a realizat asta din plin în România nu mă miră. Să ne imaginăm că venea Patriarhul Rusiei în țara noastră. Ar fi beneficiat el de atîte facilități în privința misionariatului ortodox? Firește că nu. Patriarhul Rusiei ar venit dinpre Răsărit, unde nu mai sînt Stăpînii României. Papa Francisc a venit dinspre Vest. Și tot ce vine dinspre Vest e primit la noi, în Babuinia, cu entuziasm. Sînt adeptul unui stat laic deplin. Orice oficializare a Bisericii Ortodoxe e văzută de mine, în spiritul viziunii asumate de marii noștri scriitori – Tudor Arghezi, de exemplu – drept o lovitură dată credinței autentice, credință pentru care oficializarea, atotputernicia Bisericii e un pericol mortal. Observațiile în legătură cu transformarea unei vizite de stat într-un turneu apostolic, de prozelitism catolic, nu sînt făcut de mine de pe pozițiile unui fan al Bisericii Ortodoxe Române. Ele sînt făcute de pe pozițiile unui Istoric al clipei care nu va osteni a denunța prosternarea românilor față de orice și oricine vine din Lumea Stăpînilor din Vest. Pentru babuini, Papa Francisc e întruchiparea Stăpînilor din Deal. Așa se explică graba Babuinului de la Cotroceni de a se lipi electoral de vizita Papei. Așa se explică prosternarea premierului, a demnitarilor în fața Suveranului Pontif cu o ardoare depășind-o cu mult pe cea a unui credincios catolic. Așa se explică ușurătatea cu care Biserica Ortodoxă Română a acceptat trei zile de prozelitism catolic pe teritoriul unei țări depre care ea, BOR, pretinde că e ortodoxă.
Potrivit logicii această atmosferă trebuia să stîrnească bombănitul, dacă nu chiar protestul TeFeLiștilor. N-au făcut-o. Pentru că și TeFeLiști sînt români. Și dacă sînt români, sînt și ei babuini.

 

ACATIST lui…EMINESCU!!!


Am descoperit că cineva, nu spui cine -deocamdată; dar vă spun că e o doamnă, care nu-şi declină numele întreg, ci semnează cu un NICKname, e drept că-şi pune şi o poză pe coperta 4, dar o poză neidentificabilă…-, a întocmit mai multe Acatiste, dedicate diferitelor personalităţi româneşti, mai actuale sau din vechime, începând cu Zalmoxe (şi toţi ai lui; există Acatist pt Deceneu, pt Burebista etc) şi nu ştiu dacă să râd sau să plâng. Ba încă i-a fost alcătuit şi un Acatist omului, unde, la finalul acatistului, nu se mai roagă omul lui Dumnezeu, ci, culmea, Dumnezeu se roagă omului!!  Rău a mai ajuns şi Dumnezeu!! Să se roage El de cel pe care l-a creat!!! Asta da treabă!!!…

Oameni buni, ori eu m-am dus cu capul, şi nu mai înţeleg lumea,  ori unii dintre semenii mei sunt rău de tot duşi cu …ţiglele de pe casă!!

Şi ca şi cum Acatistul omului şi Acatistul lui Zalmoxe, în posesia cărora intrasenm, mai acum vreo două luni, nu erau îndeajuns, ieri primesc Acatistul lui Eminescu!!

Am crezut că m-a lovit un meteorit!! Băi nene, aşa de mult ne-am scrintitără cu căpuţu`, încât nu mai facem diferenţa între una şi alta??..

Ştiu că toţi, dar cu precădere poeţii şi pretinşii poeţi, la unison, şi toţi literaturiştii, se întrec, cel puţin de două ori pe an, (în ianuarie şi în iunie) să-i aducă, care mai de care, osanale lui Eminescu,  poetul nostru naţional, dar să ajungi cu adulaţia până acolo încât să-i faci Acatist, cred că e deja…prea mult!! Şi cred că şi bietul Eminescu se-nvârte-n mormânt!!

Mai mult, persoana aceasta „cu idei”, nu se limitează doar la a-i creiona un Acatist (mă şi văd stând în genunchi şi rugându-mă lui Eminescu ca să obţin favoruri de la Dumnezeu!! Şi nu să stau oriunde, ci la mormântul lui din Bellu, unde nici măcar ţărână din fostul lui mormânt nu cred că s-a adus!!), ci, pe una din pagini propune…canonizarea lui!!

Nu-mi rămâne decât să zic: mare-i Grădina …

LIGYA DIACONESCU si Revista sa, romano-canado-americana STARPRESS a organizat FESTIVALUL PRIMAVERII – 11-12 mai la BRASOV si SAMBATA DE SUS, impreuna cu scriitoarea MARIANA POPA In programul SPECTACOL: – LANSAREA ANTOLOGIEI – SCRIITORI ROMANI LA INCEPUT DE MILENIU lll…


LIGYA DIACONESCU si Revista sa, romano-canado-americana STARPRESS a organizat FESTIVALUL PRIMAVERII – 11-12 mai la BRASOV si SAMBATA DE SUS, impreuna cu scriitoarea MARIANA POPA .

FESTIVALUL PRIMAVERII s-a desfasurat in 11 mai orele 12- la BRASOV (Libraria LIBRIS – „ST. O IOSIF „) si in 11-12 mai la SAMBATA DE SUS, la CASA DE VACANTA a domnilor MARIANA si OVIDIU POPA unde a avut loc o serata literara si s-a vizitat Manastrea SAMBATA DE SUS si Izvorul Parintelui ARSENIE BOCA.

Cu aceasta acazie

– AM LANST ANTOLOGIA – SCRIITORI ROMANI LA INCEPUT DE MILENIU lll –realizator LIGYA DIACONESCU

SCRIITORII PREZENTI LA MANIFESTARE, PUBLICATI IN ANTOLOGIA SCRIITORI ROMANI LA INCEPUT CDE MILENIU lll SUNT:

NADIA URIAN- CRISTESTII CICEIULUI – Bistrita, IULIANA CIUBUC – Busteni, MARIANA POPA, GEORGE ECHIM, NICOLETA CLAUDIA DRAGAN , RODICA GHINEA – Brasov, CAMELIA FLORESCU – Bucuresti, LIGYA DIACONESCU – Rm.Valcea & TRONTO-CANADA, MANOLE VICTOR – Intorsura Buzaului

IN SALA AU FOST PREZENTI PESTE 100 DE SPECTATORI, DIN CARE . MULTI- PERSONALITATI CULTURALE, inclusiv critici literari!

In program :

– LANSAREA ANTOLOGIEI – SCRIITORI ROMANI LA INCEPUT DE MILENIU lll
-LANSAREA cd-ului de ROMANTE pe muzica si in interpretarea d-lui GHEORGHE CARBUNESCU – intitulat BUNICII – pe versurile unor scriitori romani.
– Muzica usoara – CAMELIA FLORESCU
– MUZICA POPULARA – d-l avocat GEORGE ECHIM (L-ATI CUNOSCUT)

– EXPOZITIE DE PICTURA :

– CARMEN FLORIAN – BUCURESTI (tablouri si obicte decorative)
– LIGYA DIACONESCU – Rm.Valcea & TORONTO / Canada (icoane si obiecte decorative)

image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png

 

Weekend-ul literar


 

Weekend-ul literar

Weekend-ul literar

Găsim de cuviință și folos ca cititorii fascinați de personaje, decoruri, stilistica autorilor și așa mai departe, captivi în mrejele lumilor închipuite de scriitori, ori aceia interesați de explorarea unor noi talente literare, în căutare de inedit sau pur și simplu în căutare de un respiro de la rutina cotidiană să își acorde prilejul de a se bucura de ceea ce numim noi „weekend literar”.

Avantajele constau în trăirea unor experiențe diferite, plăcute, în descoperirea unor oameni noi, cu interese și pasiuni comune, în creșterea apetitului față de cunoaștere, în înțelegerea aprofundată a stilului creatorilor de frumos și, de ce nu, în procurarea unor cărți noi și iscălituri (dibuind că încă este o onoare să ai un autograf din partea scriitorilor).

Pentru noi, cei de la Bibliocarti, s-au ivit astfel de weekend-uri literare din ce în ce mai frecvent și nu neapărat programate, îndeosebi neștiute, dar la care am ținut cu dragă inimă să ne afișăm, în calitate de cititori și susținători ai literaturii, ai scriitorilor și ai evenimentelor de profil….

https://bibliocarti.com/weekend-literar/?fbclid=IwAR0AbvoFjj6IKFeNIL7lVLa5x1hIcBxIMWSHwsm1LEyHOba8IJurbk3-NJ8

 

Orhan Veli (Kanik), poet turc…


Primesc, de la poetul şi traducătorul de limbă turcă MARIAN ILIE, un mail cu acest conţinut: Un mare poet turc, Orhan Veli (Kanik), a fost recent prezentat iubitorilor de poezie din Constanta. Din creatia lui voi desprinde si eu cateva petale: „Cate n-am facut noi pentru scump nostra patrie!/ unii au cazut in batalii/ altii au rostit discursuri„. Va invit sa lecturati nota de mai jos.

Dau, aşadar, mai departe spre lecturare:

Bună Dimineața! A trecut și ziua poetului Orhan Veli, mort la 36 de ani! (din greșeala medicilor turci) Dar am remarcat că nu era niciun român în sală. De aceea vă rog să postați spre prietenii dv (care cred că sunt intelectuali sadea) textul:
„În ziua de 12 aprilie 2019 la sediul din Constanța al Centrului Cultural Turc„Yunus Emre” s-a organizat seara literară dedicată poetului Orhan Veli (n.la 13 apr.1914 – m în 1950) unde a fost prezentată în limbile turcă și română opera poetului care a adus înnoire și a modernizat poezia turcă introducând teme noi și elemente din limba populară în lexicul poetic. Alături de volumele de limbă turcă s-a aflat și ANTOLOGIA DE POEZIE TURCĂ  (editată la Erzingean, în anul 2013 de către primarul orașului,YUKSEL  ÇAKIR; textele au fost alese de poetul și ziaristul turc Halil Ibrahim Ozdemir și au fost traduse în română de Güner Akmolla). Participanților li s-au oferit cărți, foi traduse din poeții turci de studenții secției de Lb. turcă de la Universitatea Ovidius recitând din propriile creații. Mai jos, poezia „Istanbul’u Dinliyorum”, în traducerea scr. G.Akmolla: ASCULT ISTANBULUL :

ASCULT  ISTANBULUL

ORHAN VELI    (tr. GünerAkmolla)

 

Ascult Istanbulul, am ochii închiși

La început simt cum bateun vântișor;                                                                                                                                                        Frunzele și copacii se clatină încetișor

Sub adierea dulce a vântului  ușor;

În depărtare, într-o mare depărtare,

Zăngânind cei ce aduc ape fără de stare,Eu ascult Istanbulul cu ochii închiși.

Ascult Istanbulul, am ochii închiși;                                                                                                                                                                                     Parcă văd plutind pe cer zborul păsărilor; Sunet de păsări aud în depărtarea înălțimilor.                                                                                                                                                    Plase -colivii se retrag, pescarii scapă;Doar picioarele unei femei calcă în apă;            Ascult Istanbulul cu ochii închiși.

Ascult Istanbulul, am ochii închiși:

Aud cum sună Kapalîcearșî * a răcoare

Mahmutpașa*strălucind de nou și valoare

Gureși porumbei au umplut ogrăzile                                                                                                                                                                                                                                      Din docuri  răsună  cu zgomot  muncileVântul primăverii a  transpirație  miroaseAscult Istanbulul cu ochii închiși.

Ascult Istanbulul, am ochii închiși;

Pe capul meu stă beția vechilor  ei lumi                                                                                     Bărcile pescărești odihnesc pe țărmPrintre ramuri de midii tăcerile adormAscult Istanbulul cu ochii închiși.

Ascult Istanbulul, am ochii închiși ;

Pe trotuar trece o femeie cochetă;                                                                                                                                                  Cântece, melodii, vorbe, înjurătură.

Ceva îi cade pe jos din mână;Un trandafircăzu fără  să-l țină;                                                                                                       Ascult Istanbulul cu ochii închiși.

Ascult Istanbulul, am ochii închiși:                                                                                                                                                   La poale  o pasăre își declină viața;

Fruntea îți arde, ori nu, mi se pare așa ;

Ai buzele umede, știu și simt viața ta;                                                                                                  O lună albă se naște dintre alunii răsfirați

Inima îți bate,  simt ritmiifrământați;Ascult Istanbulul.

*, * piețe celebre în Istanbul

 

 

 

 

 

 

 

 

partaj imposibil şi gelozie, de Vali Orţan


 

partaj imposibil

amintirile noastre/ sunt comune/ doar gramatical/ altfel/ oricat de comune ar fi/ nu pot fi impartite/ niciodata/ tii minte noaptea aceea/ cand eu am chemat un fulger/ sa deschida/ cerurile/pentru tine/ iar tu te-ai speriat/ de furtuna/ sau noaptea aceea/ la malul marii/ cand eu ascultam/ luminile vapoarelor/ din larg/ iar tu erai suparata/ ca oricat ai fi incercat/ nu puteai prinde valurile/ in selfie/ amintirile nu pot fi impartite/ niciodata / in mod egal/ pentru ca/ fiecare/ iubim/ altfel

gelozie

nu stiu cum/ nu stiu de ce/ nu stiu de unde/ a ajuns la mine/ o barfa/ cica izma creata/ este geloasa pe lintita/ pe motiv ca/ o iubesc mai mult/ decat pe ea/ minte de planta/ eu/ daca iubesc/ o fac indiferent/ de clorofila

maladies-mentales-mon-voisin-est-il-fou