Archive for the ‘Pr Leon’ Category

Un gînd pios monahului Leon!


Dăunăzi am aflat că unul dintre preoţii-călugări, pe care eu l-am cunoscut, a fost chemat la Domnul.

L-am cunoscut pe BĂTRÎNUL LEON, prin 2002, într-o veche Biserică din Bucureşti. Slujea alături de un preot care era cu vreo 25 de ani mai tînăr. El făcea însă cam toată „treaba” pea-colo. Venea lumea buluc la el, ba să le citească o rugăciune unora, ba să-i spovedească pe alţii.

BĂTRÎNUL avea ceva probleme cu ochii, în sensul că…nu vedea. Sau..mă rog, mai zărea el cîte ceva, aşa…ca prin ceaţă, şi purta nişte ochelari cu lentile din acelea ca de fund de borcan…

La vreun an şi ceva de cînd îl descoperisem am început să-l car cu maşina la Biserică şi înapoi acasă. Petreceam mult timp cu BĂTRÎNUL, şi supărarea mea mare era aceea că, el nu era deloc vorbăreţ! Trăgeai vorbele de la părintele Leon cu cleştele. Io turuiam de numa-numa, şi-l mitraliam cu zeci de întrebări, doar-doar oi scoate ceva de la el. Dar nu se lăsa! Arar îl mai prindeam în „mînă” -cum se zice-, şi-i mai smulgeam eu cîte-o înţeleaptă. Dar cînd o primeam nu prea ştiam ce să fac cu ea, deşi intuiţia îmi vorbea.

Aşa a fost şi în ziua în care, BÎTRÎNUL a „bolborosit” el ca pentru sine, „CEVA”  în loc de binecuvîntare! Iar eu am plecat bombănind: Uite şi la MOŞU’ aista, ce mai „largheţe de inimă!!!” O dată îi cer şi io o binecuvîntare şi ia de vezi, Antoaneto ce-ţi serveşte MOŞU’! După ce-l car de-un an şi stau după „parimantilili” lui şi după toate „cucoanili” lui să le spovedească, să le facă rugăciuni -pe la ora 13,30 cînd ajung ele la Biserică după ce s-au ospătat bine-ha!!!, venind şi ele, taman cînd eu deja încercam să-l îmbarc în „şalupă” şi să-l transport acasă (că era şi el bătrîn şi bolnăvior, şi era obosit după Liturghie)-, timp în care aş fi putut, bine-mersi, să fac altceva, să mă plimb prin parc, să fac sport, să mă duc la Teatru sau la Operă, ori să mă dau cu capu’ de pereţi acasă…Cine m-o fi pus pe mine să-i cer MOŞULUI binecuvîntare? Ce mi-o fi venit?, mă tot întrebam cu ciudă, coborînd în fugă scările.

Îl adusesem de la Biserică, într-o sîmbătă, pe 4 mai 2004, şi-l dusesem în casă, după care plecasem în fugă, căci îmi programasem de dimineaţă să ajung undeva la o anumită oră, iar ora aia trecuse demult! Personal, nu-mi place să fac pe cineva să aştepte, aşa cum, de altfel, nu-mi place să aştept pe cineva, punctualitatea fiind pentru mine un puct forte al personalităţii cuiva! După cîteva trepte coborîte îmi aduc aminte că-mi zisese Johan:

-Fată, să ceri binecuvîntare de la Moşu, ca să mergem la Ploieşti la Avva Nicodim! „Ai auzit?

– Îhî!!! Scîrţ, acu’! Fără „binecuvîntare!” nu merge!, îi zic ăluia ( pe care oricum nu-l aveam la inimă, şi nu aveam niciun chef să-l car la niciun „Avva NICODIM” -cît o fi el de Avvă!!!- nici să-l simt prin preajmă pe neisprăvitul de Johan…de m-ar fi recomandat şi la Dumnezeu…)

– Fată, tu să ceri binecuvîntare cum ţi-am zis!, repetă căpcăunul, căruia tare îi mai plăcea să facă pe liderul, şi ca toată lumea să facă DOAR ce spune el…

– Bine, mă, bine! O să văd io dacă cer sau nu! Acum, du-te şi lasă-mă! Nu mă mai omorî cu „evlavia” ta!…că-s sătulă de-alde astea… ş-apoi, să văd cănd „mă eliberez” de „sarcini!!”…că parcă văd că acuşica mai intră pe uşa Bisericii vreo cucoană întîrziată (şi la propriu!!!)…care să-l mai ţină la „taclale” pe Bătrîn…

Pleacă căpcăunul, după ce mai perorează ceva ce nu mai ţin minte…

Termină şi Bătrînul Leon de spovedit, îl iau de-o „aripioară” cu gingăşie şi îl duc la maşină. Apoi, o tai spre casă cu viteza luminii, făcînd slalom printre maşini şi flappsîndu-i pe participanţii lenevoşi…

Îl duc în chilia lui şi-l abandonez acolo, după ce-i mai ciupesc o dată obrajii îmbujoraţi şi fini ca o catifea de mare preţ, sărutîndu-i reverenda pe umărul drept…

Cobor cîteva trepte şi-mi vin în minte ca o morişcă, vorbele neisprăvitului de Johan: „auzi fată, tu să ceri binecuvîntare de la Moşu!”…Oh..My God!!! Johan!!! De intrai în gura ăstuia nici toate slujbele Patriarhale nu te maii scoteau basma curată!!!

Ştiind că-i cobe şi pagubă şi spurcat la limbă, nesiprăvitul, mă întorc la Moş Leon. Bat în uşă, strig, el..nimic!

– Părinteeeee!!! Da deschideţi o dată uşa asta!! ( că-i dau un picior acuma de-o zbor din ţîţîni, îmi venea să-i strig, căci mă grăbeam rău de tot! Dar nu i-am zis, din respect pentru bunătatea şi bătrîneţea lui)

Ce-o fi făcînd, mă frate, omu aista???, mă întrebam. De ce nu-mi deschide! Doar ştiu că îi înăuntru! Io cu mîna mea „l-am depus!”, acum juma de minut!!!…

La un moment dat îl auzeam în spatele uşii „certîndu-se”  absent cu „cineva”. Cu cine vorbeşte mă frate, Bătrînu’? Că doar n-o fi luat-o razna? Îl lăsasem întreg la minte şi la trup! Îl adusesem acasă în stare funcţională….

Mă înfurii şi mai rău din cauza timpului care se scurgea şi de faptul că, acum îl şi auzeam în spatele uşii bolborosind ceva, iar cu mine făcea pe surdul! Dau cîţiva pumni zdraveni în uşă şi-i strig din nou:

– Părinte, da deschideţi o dată uşa asta, că doar n-aţi murit!!! Cu cine vă conversaţi acolo? Hai lăsaţi glumele şi ieşiţi că de nu vă sparg uşa!

Iese…

-Da..şi bre, şi?!!! Şi s-o-ntîmplat? Di şi te-i întors? Şe-i păţît?

– Di şi???!!! (De nebună!, îmi venea să-i zic. Fiindcă n-am avut ce face, să mă iau după gura lu’ neisprăvitu’ ăla de Johan, care ţi-e ucenic!!! N-ar mai fi fost!!! Dar..n-am zis..) Şe-am păţît??? Daţi-mi o binecuvîntare că plecăm pînă la Ploieşti la Avva Nicodim.

– Da cu şini ti duşi mă rog?

-Păi cu şini şî mă duc?, îi zic imitîndu-i neaoşa. Cu Johan, cu nevastă-sa cu X cu Y, cu Zet şi cu cine-o mai fi adunat pe la el neisprrăvitul ălă, pe-acasă, că doar ştiţi cum adună el toţi aurolacii şi mi-i bagă mie în maşină să-i car pe la „doctori”, spre tămăduire!!!…Că, oricum, nu-i pasă ce capacitate maximă de transport persoane are autohtona mea! Cît despre poliţiştii de la Rutieră habar n-are el!!!…

– Da şi bre!!! Şi sî cauţî tu cu-aşia??? Di şi sî ti duşi???…

-Păi mă duc să-i duc pînă la Ploieşti  Avva Nic..

– Da şi sî cauţî tu cu-aşia???, mă tot asasina BĂTRÎNUL cu întrebarea, în loc să dea binecuvîntarea cerută şi să pot pleca. Singura pe care i-o cerusem vreodată de cînd îl ştiam ….

De pe uşa de-alături iese o măicuţă care mai avea grijă de el, şi-i zice:

– Da şi bre părinti, di şi nu-i dai fetii o binicuvîntari ca sî pleşi? Di şi ţîi fata pi loc cînd ştii cîtî treabî ari?

– Da şi, bre maicî, nu-i dau io voie sî pleşi? Sî pleşi dacî vre! N-are dicît! Io am întrebat-o doar, şi sî cauti e cu-aşia?

Şi zicînd, se-ntoarce pe călcîie şi pleacă, dispărînd după uşă şi închizînd-o cu cheia!!! ..

Am plecat iar alergînd şi sărind treptele cîte două, în fugă, bombănindu-l pe Moş pentru purtarea lui, neînţeleasă pentru mine…

Ajung la maşină, dau cheie şi..hîc…hîc…Maşina porneşte cu greu, după care pînă acasă m-a ţinut tot într-un huruit şi de-abia am ajuns…căci nu se mai înfingea la drum, puteai să-i dai „blană” acceleraţia pînă nu mai puteai…

Am urcat în casă, am mîncat în fugă ceva, mi-am schimbat rapid, între două îmbucături, hainele şi am dat să plec. Un gînd însă m-a oprit. Îmi zăngănea în minte cînd citatele „maestrului Johan”, cînd refuzul Bătrînului care se zgîrcise în a-mi da o amărîtă de binecuvîntare!!!…Am decis să nu mai plec şi tocmai răsturnasen geanta să caut telefonul cu gînd să sun să anunţ că „ceva neprevăzut” mă obligă să nu mai plec. Dar în secunda doi, primesc telefon de la unul dintre cei pe care trebuia să-i car la Ploieşti, şi-mi zice că ei mă aşteaptă undeva la Gara de Est, în strada, cu copii cu tot.

N-am avut puterea să mai spun că nu aş mai vrea să mai merg fiindcă am o problemă la maşină. Am zis doar, aşa..evaziv, că..n-aş prea mai vrea să merg că…La care omul a spus că deja copilaşii chirăie, că e f cald afară şi că s-au plictisit de cînd mă aşteaptă şi că…etc…

Am plecat…

Mare greşeală….

Am rămas undeva in zona Ciolpani…Mi s-a calat ( fără niciun motiv întemeiat ) motorul la maşină.

Maşina mea era nou-nouţă, făcusem RAR-ul cu doar 3 săptămîni în urmă, eu cu mîna mea îi pusesem ulei. Plus că la intrarea in Otopeni, mă abătusem din drum pe la mecanic şi-i spusesem despre „problemă”, obligîndu-l pe nea Aurică să facă şi două ture cu maşina, şi mă asigurase că nu-s probleme şi că să trec săptămîna viitoare să-i las maşina ca să-i verifice un rulment de la roată…

La doar 10 minute după vizita la mecanic, am  rămas în şosea la Ciolpani, pînă la ora 22.30 cînd a venit cineva să-mi remorcheze maşina. I-am lăsat-o, apoi, nolens-volens, mecanicului, care, cînd m-a văzut cu maşina tractată a rămas ca la dentist…Eu îi spusesem, şi insistasem mult, că am o „problemă”, dar care era „problema” nu ştiusem să-i spun…

Am ajuns acasă spre ora 24,00. M-am băgat în pat. Şi..”în pat” am rămas pînă cam în aceeaşi perioadă a anului 2005!!!

Paralizasem!!!

Preţ de un an încheiat, cît am fost paralizată ( Slavă Domnului! că S-a îndurat de mine şi m-a ridicat la verticală. Şi asta, cînd NIMENI nu mai credea că se va-ntîmpla!!! -Doar MOŞU’ Leon, care, atunci cînd mă mai suna din cînd în cînd să vadă ce mai fac, şi de nu mă mai duc să-l car la Biserică şi-napoi, îmi mai „scăpa”  în treacăt: ai sî ti faşi bini! Cî Dumnezău pi şini iubeşti îl mai şî şeartî!!!…- Amar mie!!! ) şi mai apoi, încă unul, cît a durat convalescenţa mea, mi s-a tot rotit ca o morişcă-n cap: „da di şi ti duşi tu cu-aşia? da şi sî cauţî tu cu-aşia?”…

Mai tîrziu însă am descoperit şi „de ce”….Doar că..pentru mine era deja..prea tîrziu!

Moşu’ Leon ştia şi..ştiuse…

Şi, parol că-mi şi spusese ( în felul lui)…dar..cine să audă….

Rămîi cu Domnul bunule al lui Dumnezeu, părinte Leon! Domnul să te acopere cu bunătatea şi iubirea Lui, aşa cum şi sfinţia ta, ne-ai acoperit pe noi, neisprăviţii!!! Unimg004

PS: În anul următor, 2005, cînd am ajuns, în sfîrşit, la Avva Nicodim Bujor( în convalescenţă fiind, şi mergînd pasul piticului!!!; nu mă ridicasem încă la verticală, la o verticală perfectă, să merg şi io ca omul BIPED, ci putin adus de spate, asa incit aratam cam ca o seceră), sfinţia sa îmi zice:

– Ooo, de cînd te-aştept! De cînd te-aştept!!!..

– Ştiu, părinte! De anul trecut, tot cam de pe vremea asta…

PR Nicodim BujorAvva Nicodim Bujor! Dumnezeu să vă odihnească între Sfinţii Lui, bunii mei!

Anunțuri