Archive for the ‘Lansare Convorbiri literar-artistice’ Category

Cuvântul criticului literar Victor Atanasiu la lansarea primului număr al revistei Convorbiri literar-artistice


18 dec 2017, AGIR, Bucureşti

Eu am şi am avut tot timpul o speranţă în Antoaneta Rădoi, dar n-am avut o atât de mare speranţă să facă o revistă. Antoaneta Rădoi a depăşit speranţele mele pentru că este ambiţioasă, este valoroasă, este inteligentă, este competitivă şi, în ciuda tuturor fanatismelor şi chiar a prostiilor şi prostioarelor care le debitează, şi mai ales pe internet, şi alea nu sunt puţine (se referă la faptul că i-am criticat, destul de dur, aş zice, pe monarhiştii, care n-au contenit cu laudaţiumul,  post-mortem,  la adresa fostului suveran al României,  Mihai cel care a abdicat şi care nu ne mai era rege la decesul său, şi nu ne mai era rege de fff muulti ani, adică de prin ’47, drept pentru care eu nu am acceptat idiomul “regele nostru”, rostit cu obstinaţie acum la 70 de ani distanţă de abdicarea acesluia, dar dl Victor Atanasiu, probabil regalist convins fiind, având o altă opinie,  s-a deranajat puţin în orgoliu că i-am criticat regale iubit. De fapt eu nu am spus nimic nelalocul lui despre rege, mort fiind –despre morţi numai de bine!!, fie ei şi regi!!!-, ci am spus vorbe grele la adresa  lăudătorilor în exces a acestuia!!), este personală. Văd în sală pe Marian Ilie, un poet colosal, pe Ioana Stuparu, scriitoare, pe Cristina Creţu, o scriitoare epocală, aş putea zice, văd mulţi cunoscuţi,  pe prof Ţiclete, pe prof Geo Călugăru, şi-l văd pe doctorul Corneliu Zeană, care spune că vine la un eveniment la care sunt invitat, ca să mă asculte pe mine, şi dacă doctorul Corneliu Zeana spune că vine să mă asculte pe mine, de ce să nu spun şi eu ceva interesant. Şi de ce să nu spui ceva calumea când ai o revistă nouă,

care nu e ridicată nici pe principii de partid, nici pe principia de literatură ambiţioasă, nu ştiu cu ce bani s-a făcut, dar s-a făcut cu multă ambiţie. S-o sprijinim, să fim alături, chiar dacă nu avem un temei să fim. Să încercăm să fim cei care-am fost (Nici eu nu mai sunt ce-am fost, c-am mers alaltăieri după cortegiul Regelui Mihai şi-acum mă dor toate şi-a trebuit să stau două zile-n pat!!), dar să încercăm să fim ce-am fost, într-o recidivă valorică axiologică a noastră. Toţi aici încercăm să ne coagulăm în ceva. Părerea mea e că în rândul acestor reviste, care sunt făcute dintr-un motiv sau altul, să căutăm să ne facem locul. În măsura în care pot, în măsura în care numele meu (am să vă spun ceva, i-am păcălit pe toţi, n-am nici măcar pe departe acel mare talent despre care se spune că-l am, dar merg mai departe), dacă se spune că am un nume, că am un talent, merg pe el. Ei, în măsura în care se spune că am un talent, că sunt un nume  trebuie să mergem mai departe cu toţii să facem o revistă mai nouă şi, uitaţi, s-o ascultăm şi pe micuţa, dar ambiţioasa, dar valoroasa, dar inteligenta, dar coerenta Antoaneta Rădoi.

(Victor Atanasiu, critic literar)

Anunțuri

Cuvântul filologului Marian Nencescu la lansarea Convorbiri literar-artistice


AGIR, 18 dec 2017

M Nencescu vb la Carturesti 333

Stimaţi invitaţi, e o zi importantă azi, pentru că doamna Antoaneta Rădoi face un salt mortal, aş zice, iese în faţa publicului cu o revistă nouă.

.

Nu e nici prima, nici ultima, dar e foarte importanta cest moment  pentru ca deschide o cale şi ne arată un lucru. Într-o vreme în care nu doar literatura, ci chiar  cultura, chiar spiritul nostru este din ce în ce mai agresat, din ce în ce mai supus unor încercări greu de explicat, faptul că o mână de oameni, mai mult tineri decât aşa… ca şi mine, încearcă să iasă în public cu o revistă literară este meritoriu. În acelaşi timp este un salt mortal pentru că odată intrat în lumea literară riscurile se schimbă, cresc, iar cu timpul doamna Antoaneta, fără să-şi dea seama, pe măsură ce numere din revistă se vor aduna, va deveni ţintă, va intra şi ea în rândul celor care sunt, cum să spun, vânaţi nu vânători. Plăcut este să citeşti şi să priveşti dinafară, şi aşa cum ar spune Bolintineanu, în Ultima noapte a lui Mihai Viteazu: „Nu vă urez viaţă căpitanii mei, ci dimpotrivă moarte e tot ce vă cer” . Nu e vorba de moarte fizică, Doamne fereşte, ci de salt mortal în lumea culturală. De altfel în Editorialul pe care l-am scris, care se referea la o notă de botez a lui Nicolae Steinhardt, am făcut referire la schimbarea pe care o face omul atunci când intră în lumea spirituală, prin botez în cazul părintelui Nicolae de la Rohia, unde se vorbeşte de transformarea spirituală a omului. În acest caz, doamna Antoaneta Rădoi şi colectivul redacţional ne invită la o schimbare spirituală, la o schimbare de paradigmă. Sunt convins că pe măsură ce va trece timpul vor veni alături de dânsa numai cei care, în mod normal, ar fi trebui să fie, prietenii literari, prieteni cărora dna Antoaneta Rădoi le lua interviuri şi le prezenta viaţa şi opera şi care vor fi din ce în ce mai mulţi. Dintr-un punct de vedere, această revistă, care are, aşa cum a spus şi colegul Victor Atanasiu, această sintagmă „Convorbiri”, care ne duce cu gândul la istoria literară este o convorbire despre cultură, despre artă, despre literatură, film, despre teatru, despre muzică, un garant, o secvenţă vie din viaţa culturală românească. Sunt sigur că se vor aduna şi foarte mulţi tineri care vor da sens acestei publicaţii şi noi, cei care suntem mai obişnuiţi cu cuvântul scris, vom căuta să susţinem din toate punctele de vedere demersul colegilor noştri.

M-aştepam la doamna Rădoi să nu iasă în public cu o revistă literară, ci, mai degrabă, cu o revistă de contre-emploi, având în vedere că o parte din opera literară a dumneaei este o parabolă la viaţa religioasă. Cred că ar fi avut şi sponsori şi n-ar fi pornit de la zero, ci ar fi plecat de la plus infinit, ar fi avut şi mai mult Proiect de interes decât cel literar… Sigur e o observaţie care nu ar trebui luată ad-literam, a făcut bine, e un moment important că pornim la drum sub astfel de auspicii şi sunt convins că în timp revista va deveni şi mai frumoasă literar şi mai frumoasă grafic. Am marcat prezenţa multor artişti plastici.

Despre copertă nu vreau să spun decât că, puţin, culorile estompează conţinutul, dar astea sunt aspecte grafice şi nu de conţinut. Într-adevăr colega a obţinut acest colaj de artă cubistă, vrând să sugereze postmodernismul pe care-l străbatem cu toţii.

Îi urez dnei Rădoi curaj în continuare, să treacă de la minus către plus şi de valoare şi de realizări, iar nouă să ne mai cheme să mai participăm la astfel de aniversări!

Marian Nencescu, dr. în filologie, jurnalist