Archive for Octombrie 2016

CĂRŢI, hrana mea cea de toate zilele…


  Antoaneta Rădoi –de la Vrancea

    Viaţa este foarte DURĂ cu mine, dar…mulţumesc Domnului! că…azi,  29 oct 2016, mi-am permis cărţi!! Marea mea bucurie: cărţile!! Plecasem ceva mai departe de casă, mai departe de Zona în care locuiesc, spre o Piaţă, să-mi iau ceva de mîncare, mai ieftin, cu ultimii mei bănuţi (Magazinele de pe lîngă reşedinţa mea fiind ff scumpe, deh, Zona Zero!!; se presupune că toţi cei care locuiesc în această Zonă ar fi putred de bogaţi, nimic mai fals!! Asta  era odată!! Pe vremea lui Ceaşcă, mult-blamatul, cînd orice muritor îşi putea permite o rată la Bancă pentru o casă şi un concediu pe an la mare!!, nu acum în Epoca parlamentarilor puscăriabili fără Puscărie!!) şi, în statia de autobus, „ghinion de neşansă”, mi-au ieşit în cale…Cărţi!! Cînd văd cărţi sînt ca drogatul, intru în sevraj!!! Nu intenţionam să cumpăr, azi, din pricină de MOTIV -şi vă spun că..foamea e un motiv foarte serios-, dar..băiatul care le vindea, văzîndu-mi interesul pentru anumite Titluri, se-apropie de mine şi-mi  zice: „Orice carte 1leu, doamnă!!” Îl ştiu de mai mulţi ani şi ştiam că vinde orice carte la 5 lei bucata. Acum însă întrecuse măsura…Preţul era jenant de mic, pentru nişte cărţi atît de importante. Numai cînd mă gîndesc cît a stat autorul aplecat asupra manuscrisului, nu doar să scrie, ci şi să revizuiască şi să pună, frumos, în pagină totul sau cîtă foame o fi făcut ca să-şi poată permite cumpărarea cernelii şi/sau a hîrtiei!! Scriu, aşa că ştiu ce înseamnă!! Doamneee, rău am ajuns!! Şi eu, dar mai ales aceste genii ale scrisului din veacurile trecute, a căror valoare a scăzut într-un asemenea hal!! 1 leu pentru o carte de 300-500 de pagini!! Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul!!! O carte la preţul unei bomboane! Ei bine, ambele la fel de dulci!! sau..una mai DULCE decît alta… Cînd mă gîndesc cîţi bani încasează INGRAŢII scrisului de azi pe maculatura unui singur exemplar şi cît de bine văzuţi sînt, inclusiv de critica literară a vremii mă ia cu nervi!! Mi-a fost jenă să-i ofer tînărului care vindea cărţile, “doar 1 leu pentru o carte!!”, drept pentru care mi-am ales în tăcere cărţile dorite, cele care la prima strigare m-au chemat, care mi s-au părut mai interesante, mi-am numărat bănuţii ce fuseseră pregăţiţi pentru de-ale gurii, i-am pus buluc în palma tînărului, zicîndu-i: „e bine aşa!!”, şi am şters-o, ca să n-aibă timp să strige după mine, că i-am dat mai mulţi bani pentru cărţile cumpărate!!…

 Evident, nemaiavînd bani de Piaţă, m-am întors acasă.  Cu cărţi! Abia le-am cărat. Mi s-a rupt plasa pe drum, dar…am ajuns. Mai bogată decît plecasem!!…

Acum alte douăsprezece cărţi vor fi deschise, la diverse pagini, dacă nu toate deodată, măcar 5-6, peste tot prin casă, şi… vor fi citite simultan!! Stilul smuls!!…

Mulţumesc, Doamne!! Ceea ce gîndeam să mănînc şi n-am mai mîncat, să fie întru pomenirea  autorilor care, unii, de mai mult de 100 de ani au trecut la Domnul!!

Mîncarea dăunează GRAV SĂNĂTĂŢII! Hrăniţi-vă cu … LECTURĂ!! Cumpăraţi CĂRŢI!!! Ele vă vor hrăni..sufletul.

carti-cumparate-in-29-oct-2016-cu-1-leu-buc

Anunțuri

Lansare: ARENA LITERARĂ; O nouă Revistă pe Piaţa…


…literară!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Aseara 27 oct 2016, un Grup de oameni s-au adunat la Casa Calderon Bucuresti, întru năşirea unui Pruc! Naşterea unui Prunc este un eveniment important într-o Familie cît şi între..neamuri şi chiar între Prieteni şi NEprieteni, mai ales cînd”progenitura” promite!!

ARENA, nou-născuta REVISTĂ, ce se vrea a fi LITERARĂ -aşa au declarat fondatorii, cofondatorii şi iniţiatorul Proiectului, iar noi, ceilalţi, îi credem pe cuvînt pînă la proba contrarie-, a fost năşită aseară de critici literari de anvergură, precum: Dl prof Ioan Dodu Bălan, Victor Atanasiu, Florentin Popescu, Aureliu Goci, Nicolae Grigorescu, Lucian Gruia, nu neapărat în ordinea aceasta,  dl Emil Lungeanu, dramaturg -unul dintre scriitorii pe care i-am citit şi ale cărui scrieri îmi plac, iar luările lui de cuvînt mă fascinează, dl Dan Fruntelată -despre a cărui scriitură nu cunosc NIMIC; mea culpa!-, şi dl Stefan Dimitriu, a cărui scriere îmi doresc nespus să o achiziţionez, pentru că ştiu că vorbeşte în scris despre nişte lucruri care mă preocupă şi are un stil de a scrie care este în graţia mea! Doamna Gabriela Banu, o scriitoare şi traducătoare „discretă pînă la sinucidere”, a fost, şi dumneaei, prezentă…discret! Mulţi, foarte mulţi scriitori mai vechi (de zile) sau mai noi, ori arhicunoscuţi prin scriitura lor sau alţii mai puţin cunoscuţi publicului şi mie însămi. Mulţi! Sala arhiplină! Başca şi un scriitor român venit din America, MN Rusu de la „Lumină Lină şi News Magazin”, pe care cei prezenţi l-au tratat cu osebită consideraţie!

Iniţiatorul, patronul şi directorul ARENEI LITERARE -să-i zicem aşa de-acum, că am aflat cum au botezat-o NAŞII ei-, Nicolae Roşu, de la arhicunoscuta Editură Betta, ne-a făcut o scurtă prezentare a PRUNCIŢEI lui, ne-a pus pe tapet şi cam ce ar vrea domnia sa, dimpreună cu  NAŞII, să facă din Arena Literară cînd aceasta se va face mare, invitîndu-ne şi pe noi, cei prezenţi, să punem umărul la această…devenire!! Mulţi invitaţi, puţini aleşi! vorba ceea…Vom vedea…

A fost anunţat Colegiul editorial, Seniorii editori şi, stupoare, la capitolul DIVERSE, sau cum ar fi mai corect spus: ” şi Alţii” apare şi numele meu!! Mie, mi-ar reveni o SARCINĂ, despre care am să mă exprim, pe larg, într-un  Articol separat…

„Botezul” ARENEI LITERARE s-a încheiat, ca orice BOTEZ cu ştaif, cu piscoturi şi şampanie!! Calitatea nu le-o cunosc deoarece eu…am plecat!!! De ce? De aceea!!…Pentru că…

Ca PROZATOARE, dar şi ca fotoreporter/cameraman, îi doresc „ARENEI LITERARE”  MULŢI ANI într-o DISPUTĂ scriitoricească de anvergură şi, personal, îmi doresc să fie o reală ARENĂ, unde autorii să se dispute în priceperea şi măiestria  mînuirii cuvîntul scris -aşa cum de altfel declară atît patronul cît şi naşii, ca totul să fie spre  BUCURIA PĂRINŢILOR, NAŞILOR, a TUTUROR celor care se vor regăsi în paginile ei ca autori, dar şi spre bucuria acelora despre care, poate, se va vorbi în paginile Revistei!

Iată cîteva imagini „preluate”…

De la “Taine în vis” a Cameliei Pantazi Tudor, la…Panait Istrati!!


În sfîrşit, am decis, după 48 de ore, să iau o pauză de la munca silnică şi să-mi bucur sufletul cu nişte slove.  Oameni buni, nu sînt o mare inteligenţă, dar dacă nu citesc într-o zi  măcar şi cîteva zeci de pagini, dacă nu scriu măcar două pagini, daca nu-mi pun gîndul pe hîrtie, mor cu siguranţă, mă asfixiez!! Pune-mă să fac orice corvoadă şi nu-mi da NIMIC  drept plată, dar compenseză-mă cu-o Carte!! Şi..lasă-mă s-o citesc!! Apoi…lasă-mă să scriu!! Sau invers!!!

Am, şi eu, în sfîrşit, o carte de-a Cameliei Pantazi Tudor! Şi unde mai pui că e şi cu…autograf!!

Uite!!

autograf-cami333

Citesc din volumul acesta,

coperta-cami333

al cărui autor este sensibila doamnă Camelia Pantazi Tudor.

 Nici nu ştiu cînd am ajuns la pagina 47, dar mă surprind gîndind asemenea ei, însă…puţin altfel!!

  Doamneee, m-am luat de griji!! Locuiesc într-un bloc cu “GRAD de RISC SEISMIC RIDICAT, Clasa Întîi de Risc Seismic”-cum îi spun edilii-, pe a cărei faţadă tronează un CERC mare, o BULINĂ colorată în roşu, pe care stă scris cu majuscule, textul dintre ghilimele!! BULINA ROŞIE şi GURILE RELE spun că, la un eventual cutremur, nu va mai rămîne nici praful din blocul acesta!! Hmm, vorbeşte lumea!!!  Zic! Şi, totodată, mă încăpăţînez să CRED că la un cutremur, apartamentul meu va pluti prin aer, pe deasupra tuturor apartamentelor şi va aseleniza peste mormanul de cărămizi şi resturi…!!, chiar dacă eu stau la etajul 2 şi, prin natura lucrurilor voi fi MIEZUL molozului, al amestecăturii de cărămizi şi trupuri!! Eu ŞTIU şi VREAU să CRED că voi ajunge plutind, deasupra mormanului, şi voi sta moţ într-un fotoliu, cu-o cească aburindă cu cafea într-o mînă, cafea musai făcută în inconfundabilul meu ibric de aramă, vechi de zile, voi citi nestingherită din…Panait Istrati, incurabilul visător!! Asta mă ajută în fiecare “seară” să pot adormi, mai spre 5 dimineaţa, după ce PRICOLUL NOPŢII a trecut déjà şi să uit că am pe faţada blocului o Bulină Roşie avertizoare, care mă face să mă simt asemenea unui proscris!! Doar incurabilul visător Istrati, mă mai face să visez şi chiar să cred că, poate, şi eu, asemenea lui, voi fi apreciată într-o binecuvîntată zi, dacă nu în Franţa (Sîc!!), dacă nu în oraşul meu de reşedinţă, fost cîndva..”Micul Paris”, Bucureşti, măcar în satul natal, acolo unde-şi dorm somnul de veci, bunii, scumpii şi sfinţii mei părinţi -Domnul să-i odihnească de-a dreapta Sa!-, care şi ei, asemeni “sfintei mame” a lui Istrati, şi-au trudit oasele la munci grele ca să ne poată creşte şi educa frumos, pe mine, “Smărăndiţa Popii” –care făceam cu mult mai multe RELE decît cei 3 fraţi ai mei la un loc şi decît juma’ de sat de odrasle alintate!!- şi pe fraţii mei, toţi băieţi, mai mari şi…mai cuminţi decît mine!!, şi să ne facă oameni de nădejde ai Neamului!…

  Nu ştiu şi n-am înţeles NICIODATĂ LOGICA edililor bucureşteni, legată de această …BULINĂ ROŞIE de pe faţada blocului meu cît şi de pe alte blocuri!! Să fim, oare, mai în siguranţă dacă ştim că blocului nostru i s-a aplicat o asemenea ŞTAMPILĂ, sau edilii au scăpat de obligaţii prin afişarea preţioasei Buline Roşii??! Cert este că, CEVA pozitiv tot s-a-ntîmplat în ultimii 10 ani, graţie prezenţei Bulinuţei Avertizoare! Am SCĂPAT de o mulţime de musafiri PRETINI şi NE-PRETINI care-şi tot făceau cale prin Beldiman Street, sub diverse pretexte, ori de cîte ori traversau Centrul Oraşului!! Acuma tare bine mă hodinesc din punctul acesta de vedere!! Slavă Ţie, Doamne!! M-ai scăpat de farisei! Ah, ce păcat că doar de o părticică dintre ei, de cei mai laşi… Cît şi de scoal’te masă, pun’te masă, pe banii mei… Dar, acum, că am scăpat de FARISEII FĂŢARNICI –în zisa lui Hristos-, mă-ntreb: Ei, bine, Doamne, dar dacă ai de gînd să dărîmi din temelii,  la un cutremur, blocul ăsta, aşa după cum ne indică BULINA ROŞIE avertizoare ce tronează pe faţada lui, unde va mai putea fi pusă PLACA MEMORIALĂ pentru ..micuţa scriitoare care sînt eu??!! Aaaa….m-am elucidat!! Micuţii scriitori nu au PLĂCI MEMORIALE pe pereţii caselor unde au locuit, aşa cum nu au loc nici în Revistele vremii!! Hmm, să nu ne grăbim! Nici lui Panait Istrati –scriitorul cu 4 clase abia-abia absolvite -dar cu nota 1o la CITIRE!!- şi o mie de meserii, niciuna cu Patalama, un rupt în dos, un “Vagabond de Brăila”, un proscris şi un renegat în patria sa, care scria dumnezeieşte, care a învăţat franceza din dicţionare, dar atît de bine încît chiar a scris şi a publicat în franceză şi căruia Franţa i-a acordat o mare recunoaştere scriitoricească şi pe care l-a tratat ca pe un Zeu al scrisului, nu i-a trecut niciodată prin gînd că va avea cîndva, în viitorul lui ÎNCERT,  o Casă Memorială cu o Placă inscripţionată cu numele lui la poartă, nici că un geamantan pricăjit, cu care singuraticul şi aventurierul Panait Istrati făcuse înconjurul lumii, cel mai adesea fără bilet, turist clandestin ascuns în cala cîte unui vapor…pînă-l găseau marinarii şi-l puneau la spălatul podelelor ca plată pentru găzduire şi pentru transport sau pentru un blid de mîncare…un geamantan pricăjit, ziceam, va ajunge o PIESĂ de MUZEU la..Brăila lui natală sau că ceaşca din care mama lui bea, poate cafea, cînd avea, poate un ceai ori, poate, apă din Cotul Dunării, va ajunge exponat în amintirea “sfintei mame” a lui Panait…căreia adolescentul Istrati nu i-a ascultat NICIODATĂ cuvîntul, acela de a se întoarce acasă şi de a rămîne lîngă ea, ca să-l ştie ea, “Sfînta lui mamă, Joiţa”, sănătos şi bine, şi lipsit de păduchi, ci “călcîndu-şi sieşi cît şi mamei lui pe suflet”,  de fiecare dată, după o întoarcere, spre infinita lăcrimare de bucurie a mamei lui, după o scurtă şedere, o STERGEA de-acasă, luînd adesea şi puţinul mărunţiş agonisit din truda de spălătoreasă a mamei lui “celei sfinte” şi spăla putina…plecînd în căutarea sau spre împlinirea..DESTINULUI!!, lăsînduşi, iar şi iar, îndurerată dincolo de lacrimi, scumpa şi sfînta mamă, care a şi murit fără să-l mai strîngă o dată în braţe, cel mai probabil, cu gîndul la scumpul ei Panait!!…

Sînt multe lucruri care mă definesc ca FRATE a lui Istrati. Şi nu e doar suferinţa singurătăţii la care m-a condamnat DESTINUL nemilos, după ce “mi-a furat” rînd pe rînd, tot ce mi-a binecuvîntat mie Dumnezeu!!!, multe, despre care, poate am să vorbesc cîndva!

Demult voiam să pun în pagină cîteva gînduri despre asemănarea mea, într-o oarecare măsură, cu Istrati, ale cărui scrieri le citesc cu o lăcomie devoratoare şi ale căror pagini le întorc cu moleşeala melcului, doritoare să mai rămîn, să mai zăbovesc un pic asupra unei expresii, asupra unei fraze, asupra unei..TRĂIRI de-a lui Istrati. Acest autodidact GENIAL!

istrati

 Cine nu l-a citit pe Istrati, poate considera că nu făcut mare lucru în viaţă, chiar de ar fi citit toate bibliotecile lumii celei mari!! Şi…

revenind la “Taine în vis”, volumul din care am citit 47 de pagini pe nerăsuflate, parcă-mi vine şi mie, asemea scriitoarei să mă întreb: “Ce e viaţa?” Dar, tot vorba ei, “mai bine lăsăm filosofia şi trăim aşa cum ne este dat!”, însă zic: să nu ne lipsim a lua, a ne strădui să adunăm din viaţă BOGĂŢIILE ce ne sînt date, dar pe lîngă care trecem, adesea, nepăsători!!

Dragii mei nu treceţi nepăsători pe lîngă cărţile marelui scriitor român Panait Istrati. Nici pe lîngă Cărţile Cameliei Pantazi Tudor! La fel ca la Istrati, scriitura Cameliei e curgătoare, te fascinează şi te rupe cu totul de la..ALTE TREBI, descopăr că avem pasiuni comune afar’ de scris şi citit, cafeaua la ibric, aburindă!! şi altele… Vă invit să-i citiţi pe cei doi, pe Istrati şi pe Camelia Pantazi Tudor şi, totodată, vă asigur că dacă nu o veţi face, voi veţi fi cei păgubiţi! Eu, mi-am făcut DATORIA şi v-am pus la curent… Nu mă credeţi pe cuvînt!! „Cercetaţi TOATE lucrurile -în acest caz CĂRŢILE; cititi-le-, şi luaţi ceea ce este bun!!”, din ele!!…

În fiecare carte citită vei descoperi măcar şi o fărîmă de viaţă, şi chiar di viaţa ta, cititorule…

   Antoaneta Rădoi –de la Vrancea

   23 oct 2016 ora 00,00

„Minuni prin Maica Domnului la..Letca-Nouă”, de Antoaneta Rădoi-de la Vrancea


coperta-finita-letca-nouaAproape…gata!!!

Îmi pusesem în gînd, de ceva vreme, să public la o Editură din Vrancea mea natală şi, iată că, minunea s-a-ntîmplat, în chip MIRACULOS!! Cum au venit BĂNUŢII pentru publicarea unui MANUSCRIS care aştepta de vreo 6 ani, nu va spui…deocamdată!!! Cert este că, eu, un muritor de foame mai abitir decît RESTUL MURITORILOR de FOAME!!, am izbîndit, în sfîrşit..PUBLICAREA! Slavă Ţie, Doamne! Binecuvîntată fii Maica mea, Sfîntă Fecioară Maria!

Să-l binecuvînteze Dumnezeu cu Sfîntă mîngîiere pe dl Stroia George de la ..Adjud, editorul meu de acum, şi să-l ajute să depăşească supărarea şi necazul ce au căzut asupra sa, prin plecarea la Domnul a surorii lui -Dumnezeu s-o odihnească de-a dreapta Sa! Mare durere, despărţirea de cineva drag! Domnul să dea putere familiei îndurerate!

Dl Stroia mi-a scris şi un Cuvînt Înainte, pe nepregătite, la Cartea aceasta, lucru despre care voi vorbi la vremea potrivită! Mulţumesc, George! Dumnezeu să te binecuvînteze!

Coperta 4 Letca

Aproape toţi am auzit ori auzim la Ştiri sau de pe la cineva cunoscut despre un loc în care, prin mijlocirea unor Icoane, sentîmplă ceva. Şi mai mereu, ceva-ul acela,  sentîmplă într-un loc în care niciodată nu santîmplat nimic sau nu s-a-ntîmplat mai nimic de luat în seamă ani şi ani, ca, mai apoi, locul acela, pentru ceea ce s-a-ntîmplat aşa..a..a.. pe nepusă masă, să devină un loc foarte…luat în seamă!! Unul dintre aceste locuri este Letca-Nouă, unde, într-o binecuvîntată zi s-a-ntîmplat ceva!

  Se spune că ochii Maicii Domnului din Icoana aflată în Biserică au început să verse lacrimi de mir! Era o Icoană veche în Biserica părăginită ( la acea vreme), uitată de lume, Biserică ocolită cu grijă de localnici şi necurtată de niciun proaspăt hirotonit preot! Dar iată că, într-o zi, Domnul a dat un semn!  Şi a făcut-o în modul cel mai simplu cu putinţă şi mai bine de înţeles pentru toţi! Cineva a văzut cum ochii Maicii Domnului din Icoana aflată la-nchinare au început să verse lacrimi ce emanau o mireasmă! Pentru mulţi dintre noi acest lucru e un lucru mare! O minune! Aşa a şi fost. Fiindcă la scurt timp după aceea, paragina în care se afla Biserica de la Letca-Nouă a ajuns un colţişor de rai. Căci mulţimi de oameni din toate colţurile ţării alergau acolo, iar odată cu străinii au început să vină şi localnicii, după care Biserica a devenit neîncăpătoare pentru atîta mulţime cîtă se aduna la o Slujbă de Acatist sau Maslu!…A fost începutul recreştinării celor din zonă şi a altora!…

Mulţi au frămîntări legate de facerile de minuniale Icoanelor. Mulţi au avut şi încă au frămîntări legate de lucrarea Maicii Domnului, a lui Dumnezeu Însuşi, lucrări care s-au făcut şi se fac prin mijlocirea Icoanelor! Aşa a fost şi este şi în cazul lucrărilor care s-au făcut şi se fac prin mijlocirea Icoanei de la Letcanouă, un sat din judeţul Giurgiu, nu departe de Bucureşti. Dau mărturie şi vorbesc, pe scurt, despre cîteva dintre lucrările pe care eu le cunosc, le-am văzut şi leam trăit prin mijlocirea Icoanei Maicii Domnului de la Letca, între 20042014

   Am fost la Letca-Nouă şi DA, pot spune, cu mîna pe suflet, că Maica Domnului a făcut şi face MINUNI! Fie că ICOANA aflată în Biserică a plîns, fie că n-a plîns …

  Maica Domnului face minuni la Letca-Nouă şi…pretutindeni! Şi nu face minuni doar pentru cei care cred, aşa după cum se spune în popor, ci şi pentru cei…puţin-credincioşi! Ca văzînd ei „minunea”, să creadă!

Antoaneta Rădoi –de la Vrancea (autor)