Archive for decembrie 2018

Sfântul Gherasim Kefalonitul- minuni


Aș vrea să-i informez pe românii iubitori și cinstitori de SFINȚI că de curând s-a început construirea pe teritoriul României, anume în Dobrogea, la Negrești, lângă Cobadin, un Schit ce are hramul Sfântul Gherasim Kefalonitul. Acest lucru se face prin mila Domnului și prin dragostea de Dumnezeu, de Sfinți și de semeni a ierodiaconului Isaia (cel fost  prigonit, prin 2014, de mai-marii lui -pt ca nu le-a dat șperțul cerut!!) la Schitul Horia, după ce-l construise cu multă dragoste și osteneală. Ei bine, monahul (la acea vreme) Isaia nu s-a dat bătut de la lucrarea pe care o avea de împlinit, aceea de a face, mai departe, lucrarea lui Dumnezeu încredințată lui. S-a mutat de colo-colo, încercând să se așeze undeva. 4 ani a tot pribegit, ba pe la Gruiu (de Giurgiu), ba pe la Fundata (Brașov), ba prin județul Constanța. Dar…n-a fost să fie!! Se apuca monahul Isaia de un lucru, dar nu-l putea termina, căci lucrarea cea mârșavă a diavolului, dușmanul lui Dumnezeu și a omului cuminte, depășea, de fiecare dată, cu mult, lucrarea începută de cumintele monah și de bunii credincioși. Dar răbdarea monahului Isaia a fost și ESTE mare, iar dragostea lui pentru Dumnezeu, pentru Sfinți și pentru semeni l-a făcut să nu abandoneze lucrarea încredințată lui de Dumnezeu și… nădăjduind, sârguind în post, rugăciune și cumințenie, iată-l acum construind un alt Schit, (nici nu mai știu al câtelea început!!), de data asta cu hramul Sfântului Gherasim Kefalonitul!

L-am vizitat, pe 29 dec. 2018, la acest Șantier în lucru, ce va purta hramul Sfântului cel bine plăcut Domnului, Gherasim Kefalonitul. Actualul ieromonah, pr Isaia, cu revărsare de inimă, ne-a vorbit celor prezenți despre lucrarea începută. Cu sclipiri în ochi și în glas, pr. Isaia, vorbea despre construirea Schitului și de cât de minunat va arăta curând acel loc ca și cum ar fi gata… desăvârșit! Vorbea dezinvolt, cu credință tare, deși locul dimprejurul construcției (din lemn) începute nu era decât o frământare de pași călcați des în niște noroaie, care, mie, bucureșteancă împământenită în asfaltul citadin, mi-au dat fiori pe spate, iar drumul până la  budă este o adevărată aventură, utilitățile esențiale (cum ar fi apa și curentul) fiind încă în faza de cerere depusă pe masa… birocrației autorităților locale! Autoritățile, ca autoritățile, mai lente în mișcare…Dar monahul Isaia nu este dezarmat! Dimpotrivă. Îmi etalează,  încrezător, toate „schițele” ce-i guvernează, bine așezate, mintea. Mie, sincer, mi-a fost greu să-l urmăresc! Parcă urmăream un film SF în 3D. Chiar i-am și spus, la un moment dat: Părinte Isaia, prefer să-mi puneți pe hârtie ce-mi povestiți, că eu, sincer, nu vă pot urmări! Aveți capul plin de scheme!! Mi-e greu să cred realizabil ceea ce spuneți!! Nu realizabil, în viitorul apropiat! La care dumnealui îmi spune, senin: Când vei veni în 12 februarie (2019) sau…dacă nu ajungi în 12 februarie, atunci în 30 martie…tot ce vezi acum început aici (și-mi zice făcând vânt cu mâna aerului dimprejur, descrind un cerc foarte..larg!!), va arăta cu totul altfel, și-mi descrie, din nou, în amănunt, toate schițele desenate-n capul lui sau…mă rog, undeva în cosmos, în niscai cronici invizibile mie. Evident, acolo, în mintea lui totul avea logică, dar mie, uimită de sărăcia locului, de noroiul frământat și de clisa ce se lipise cu sârg de bocănceii mei (vai lor, nu se-așteptau la un așa tratament!!) și ai însoțitorilor mei, doar cât am străbătut drumul de la mașină până-n bisericuță și-napoi-, cât și ținând cont de prețurile la materialele de construcție, nu mi-a mai rămas decât să-i spun: -Să vă ajute Dumnezeu, părinte!! -Ai să vezi cu ochii tăi!, mai adaugă pr Isaia, și dialogul nostru se încheie zicându-mi că mă așteaptă pe 12 febr (ziua lui?!) sau, cel târziu pe 30 martie 2019 (de data asta nu-s prea sigură, adica nu-s prea sigură că a zis 30 martie), când voi avea o altfel de uimire decât cea de azi (29 dec.2018)…

Omul acesta, ierodiaconul (actualmente), Isaia, este dotat cu un calm desăvârșit și cu o credință arar întâlnită. Parcă ar fi o stâncă de neclintit, atunci când își pune-n gând ceva. Vorbea despre cum va arăta foarte, foarte curând construcția Schitului, ca și cum ar fi fost un copil care construiește, din componentele unui joc Lego, un castel, una-două, și..dacă nu l-aș cunoaște într-o oarecare măsură, l-aș cataloga un…nu-știu-cum, dar cunoscându-l știu că va face! Căci Dumnezeu i-a hărăzit multe daruri! Se pricepe la construcții, așa cum i s-a dat și darul priceperii la…oameni și la cele ale lor: boli, căderi, frământări! Se uită la tine și te citește ca pe o carte deschisă. Vorbești cu el despre vreme (sau vremuri) și…dintr-o dată, te trezești că ți-a spus un lucru ciudat, altceva decât prevedea conversația începută…

Este bine de stiut și de luat aminte ca prin Sfântul Gherasim Kefalonitul, Dumnezeu face mari minuni! Foarte mulți bolnavi de boala secolului XX -care face ravagii in secolul XXI, CANCERUL-, s-au vindecat in chip miraculos cind s-au atins de moaștele sfântului sau după ce au citit cu aplecare și credincioșie Acatistul si/sau Paraclisul Sfântului Gherasim Kefalonitul.
Deja se află la Schit o Icoană a Sfântului Gherasim Kefalonitul. Părintele Isaia, însoțit de un preot, Pr Zante George, și un cântăreț (…), trimiși de preasfințitul Teodosie, săvârșesc Sfânta Liturghie, slujbe de Acatist și rugăciuni de trebuință, în fiecare zi.
Am  participat la slujbă în ziua de 29 dec 2018, și tare m-am bucurat să constat larghețea dragostei cu care a fost săvârșită, și cum, preotul (regret nu i-am reținut numele!), după sărvârșirea Sfintei Liturghii de obște, i-a strâns pe cei prezenți să le mai citească, adaos, încă două-trei rugăciuni, care de călătorie, care de binecuvântare pentru alte cele de trebuință!

Să trăiești, preabunule Părinte George Zante! Dumnezeu să-ți primească dragostea, osteneala și râvna și să-ți răsplătească cu infinita Lui dragoste!!

(Am constatat, din câteva cuvinte schimbate de un companion al meu cu acest preot, că deține un foarte dezvoltat simț al umorului fin!).

Voi mai scrie pe parcursul timpului, pe măsură ce vor mai fi noutăți.
De asemeni, postez aici numărul de telefon al șoferului care ajunge de 3 ori pe săptămână (sau de câte ori este nevoie), la pr Isaia și, de acum încolo, la Schitul Sfântul Gherasim Kefalonitul.
Cristian Andrei: o724 441 340, un om de mare angajament și un conducător auto cum arar am întâlnit! Iar ca o completare am să spun despre domnia sa că este un fin observator al lucrurilor, are un umor de calitate, vorbeste rar și bine, și, ceea ce este și mai de mare preț, dacă toți conducătorii auto ar conduce cu atâta responsabilitate, pe șoselele României nu ar exista niciun accident!! Și vă spune acest lucru un conducător auto cu oarecare experiență în condus mașina, căruia nu-i place să meargă la drum pe scaunul din dreapta șoferului, ci pe cel al..șoferului!! M-am simțit in super-siguranță cu acest domn la cârma autoturismului, ceea ce nu mi s-a-ntâmplat prea des in viață!! Felicitări dle Cristian Andrei! Domnul Dumnezeu să vă țină așa ÎNTRU MULȚI ANI!

Dumnezeu să binecuvânteze construcția Schitului Sfântul Gherasim Kefalonitul și pe toți cei care se ostenesc întru construire și slujire, fie ei preoți, monahi sau mireni și pe toți donatorii! Fiecăruia dintre cei care-și doresc să ajungă la Schit și ajung, Dumnezeu Atotputernicul, prin Sfântul Gherasim Kefalonitul, să le dea întreită bucurie!

Binecuvântat să fie, ACUM și de-a PURURI, Părintele ierodiacon Isaia!

Dumnezeu să-i răsplătească preasfințitului Teodosie dragostea și gândul clipei în care a decis hirotonia Părintelui ierodiacon Isaia!

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile!

Amin.

(Antoaneta-Ivana)

ToŢi ROMÂNII și TOȚI INTELECTUALII DE PE TERRA trebuie să citească articolul de mai jos!


ToŢi   ROMÂNII și TOȚI    INTELECTUALII    DE    PE TERRA trebuie  să  citească  articolul  de  mai jos!

                  Punctul de vedere al prof. dr. Maria-Luminita Rollé – Universitatea din Edinburgh,  Academic Scientist, Renown Specialist  in European History 
                   În Europa de Vest nu se cunoaste istoria României si cei care o viziteaza acum vãd sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei bogãtie culturalã si spiritualã.
                 In plus, propaganda maghiarã din SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale lui George Soros, care finanteazã edituri si opinii la Bucuresti, în timp ce în Elvetia am auzit de la un doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999) cã Transilvania a apãrut în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne, în noiembrie 1998) cã poporul român a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã reaparã, ca prin miracol, în secolul XIV !

                 Cu toate acestea, nimeni nu mentioneazã cã cea mai veche scriere din Europa a fost atestatã arheologic in 1961, tot în Transilvania, in satul Tãrtãria, pe râul Somes, în judetul Alba, de cãtre Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afarã de România, Tãblitele de la Tãrtãria, datate 4.700 î.e.n., au fãcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi românii stiau sã scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este nici în ziua de azi, dupã mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului românesc si nu apare în manualele de istorie.

                  Ce ne spun specialistii din România ? În 1998 s-a publicat « Istoria României » (Editura Enciclopedicã , Bucuresti) de cãtre un colectiv academic sub conducerea unei « autoritãti în materie », Prof. dr. Mihai Bãrbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi Universitate (din Cluj), care nu spune ca Profesorul Vlassa a descoperit Tãblitele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tãblitele de la Tãrtãria sunt mentionate cu semnul întrebãrii într-o foarte scurtã frazã, fãrã nici un comentariu: « Într-o groapã de cult de la Tãrtãria, s-au gãsit (…) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu analogii în Mesopotamia.»

                       Dar Dl. Bãrbulescu nu-si aduce aminte oare cã scrierea proto-sumerianã apare cu 1000 de ani mai tîrziu si cã cea cicladicã, proto-greacã, dupã 3000 de ani ? El a uitat cã metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3500 î.e.n. ? Cã tracii sunt primul mare popor indo-european care intrã în Europa tot în jur de 3500 î.e.n., cu mai mult de douã milenii înainte ca celtii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii sã aparã pe harta Europei ?   Si cã tracii ocupau tot teritoriul intre Muntii Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Balticã la Dunãre si Marea Neagrã de la nord la sud ?

                    De asemenea, si în acelasi context, nici un specialist în istoria României nu atrage atentia asupra altui “detaliu” primordial, si anume cã limba traco-dacicã este cu mii de ani anterioarã latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) si cã, în consecintã, limba românã nu se trage din latinã, pentru cã, desi din aceeasi familie, existã istoric înaintea latinei, deci este o limbã proto-latinã.

                  Latina se formeazã din etruscã si greacã, care, desi amîndouã indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, rãspîndit în lumea mediteranã a epocii. În plus, estruscii ei însisi erau o bransã a celtilor, coborâti în sudul Alpilor în jur de 1200 î.e.n. La rîndul lor, celtii erau o bransã a tracilor care migrau spre vestul Europei, si erau numiti ca atare, adicã traco-iliri pânã în secolul VI î.e.n., când se deplaseazã din Noricum ( Austria ) spre Alpii elvetieni, unde se numesc helveti.

                     Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea, si însãsi existenta poporului român dau de gândit. Cine schimbã si interpreteazã istoria României?
                      În mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu, si o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiarã si nici nu putea fi când strãmosii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursã turco-finicã nu numai a ungurilor, dar si a bulgarilor (care nãvãlesc în România si în teritoriile Bizantine din sudul Dunãrii în secolul VI), a turcilor si a finlandezilor din zilele noastre.    Hunii pãtrund în Europa pânã la Paris, Roma si Constantinopole sub Atila în secolul V, dar se retrag spre Ural pânã în secolul IX, când nãvãlesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea datã de daci liberi (80%) amestecati cu slavi (20%).

                     Poporul si limba dacã sunt deci cu mult mai vechi decât poporul roman si limba latinã, dar cele douã limbi erau foarte asemãnãtoare, si de aceea asimilarea s-a fãcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mãrii Negre, nu numai cã a învãtat daca imediat, dar în sase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Muntii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împãratul Traian (de origine ibericã) le-a dus la Roma ca sã refacã tezaurul golit al Imperiului. Peste mai mult de 1000 de ani, dupã cãderea Constantinopolului sub turci în 1453, tributul plãtit sultanilor otomani va fi tot în aur, în formã de “techini”. Si tot în aur se plãtesc în ziua de astãzi anumite interese în România, dupã ce tezaurul national de 80 tone-aur a fost vîndut la licitatie în Zürich si cumpãrat de Banca Angliei.
               

   Cele 14, nu care romane ci milioane de români din afara României înteleg si simt acum, mai bine ca niciodatã, sensul versurilor transilvane “Muntii nostri aur poartã, Noi cersim din poartã-n poartã!”

                    În aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si civilizatia europeanã si-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizantul devine capitala Imperiului Roman. Desi se studiazã istoria si limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat “barbar” si “incult”. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil sã-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici mãcar Ana Comnena !

                          Nimeni nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantinã, religia ortodoxã (“ortodox” este în limbile occidentale un termen peiorativ), si cu atât mai putin istoria si traditia românã. Faptul, esential, cã analfabetismul nu exista în Bizant, dar exista în Europa de Vest în aceeasi perioadã este si mai necunoscut. Academiile “pãgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmã universitãtile au început sã aparã în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romanã si studiau teologia. Numai cãlugãrii si clericii stiau carte, se îmbogãteau prin exproprierea de pãmânturi în favoarea mânãstirilor, si luau puterea în toate tãrile vestice, prin misionarism si prozelitism la început (prin teroare si Inchizitie mai târziu), pânã în secolul XI, când ultimul tinut liber, al vikingilor din Scandinavia , cade sub puterea Romei Papale.

                       Renasterea italianã apare ca o consecintã clarã si directã a cãderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masã a savantilor Bizantini cãtre Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant într-un singur an la Florenta, acolo unde în curând vor scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta Michelangelo si Leonardo da Vinci.

                     Între timp, cultura Bizantinã este pãstratã si cultivatã în tãrile Române (de exemplu la Putna), care nu numai cã îsi pãstreazã autonomia fatã de Imperiul Otoman, plãtind-o în aur – ca de obicei -, dar voevozii români trimit anual aur în Grecia pentru a sustine mânãstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).

                      În Occident, o scurtã istorie a României apare în 1943, scrisã de Mircea Eliade în englezã la Lisabona si publicatã la Madrid (“The Romanians, a Concise History”, Stylos, Madrid, 1943), si republicatã peste alti 50 de ani în România (“The Romanians, a Concise History”, Roza Vânturilor, Bucuresti, 1992).

                    În timp ce prima istorie serioasã a Bizantului apare, tot în englezã, de abia în 1988 (Lord John Julius Norwich, “A Short History of Byzantium”, Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997). Cu toatã bunãvointa lui de a reabilita “misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici mãcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine, pentru simplul motiv cã nu stie greaca, nici veche nici nouã.

                  În final, se pune întrebarea de ce nouã milenii, atestate arheologic, de civilizatie neîntreruptã pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest dar si în România ? Cu ce se ocupã istoricii români ? Si reprezentantii României peste hotare ? Cine promoveazã cultura milenarã a României ? Dacã dentistii, si nu profesorii de românã, vor sã facã scoli în românã la Geneva, sã nu ne mirãm dacã profesorii vor deschide în curând cabinete dentare în acelasi oras.*

                    În 1996, când am fost la Bucuresti pentru a face cercetãri în mitologia tracicã la Academia Românã, spre uimirea mea, mi s-a pus întrebarea
de ce mã intereseazã tracii si dacii, când acesta era subiectul de predilectie a lui Ceausescu**, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mã întreb ce conteazã 50 de ani de comunism în comparatie cu cele 9 milenii de istorie româneascã ?

Pr Isaia de la Horia


ivanacristescu

L-am cunoscut pe Părintele Isaia de la Horia în 2010..

..Era într-o duminică  în care tocmai se dăduseră ceasurile  înapoi…Mă trezisem la ora 10 fix, după ora veche. Hm!..somnoroasă încă, mă uit la tv și văd că ceasul arăta  ora 9. Mă frec la ochi..mă spăl ..revin, mă uit la tv și  văd că  ceasul arăta cîteva minuțele în plus..Telefonul îmi indica 10 și ceva, tv-ul îmi arăta 9 și ceva… Care să fi arătat ora exactă? Ca să mă luminez, mai butonez pe canalele Tv-ului. Toate ceasurile  arătau 9 și ceva..Buuun!!!  Care va să zică..n-am ratat ..mersul la Biserică, cu somnul meu…

O  sun, instant,  pe buna mea Baby -mama Maria, pentru alţii- şi-i trasez nişte directive legate de locul în care să se înfăţişeze URGENT!!!, zicîndu-i că trec să o iau, din zbor…că plecăm la…Horia!!!

– Buuun!!! Gata! M-am îmbrăcat rapidos!, şi ies în faţa blocului!, aprobă buna…

Vezi articolul original 1.890 de cuvinte mai mult

Și a fost că am sărbătorit bietul nostru…anișor (Un an Convorbiri literar-artistice), împlinit cu multe activități, cât și 100 de ani România Mare!


14 dec 2014; Casa de Cultură Schiller, București; Ora 16,45.  Este triplu eveniment, două aniversări și-un debut editorial. Revista Convorbiri literar-artistice împlinește un an de activitate! Ne-an gândit să aniversăm, totodată, și 100 de ani România Mare, cu o Antologie intitulată: Noi am sărbătorit Centenarul Unirii -2018 și să-l prezentăm pe debutantul în poezie, Neforcoș Călmățui, cu volumul  de poezii ”Luceafăr din Luceafăr”, un volum dedicat Centenarului României.

Sala a fost arhiplină, dar nu ne-au onorat cu prezența toți cei care ar fi trebuit (in opinia mea) să se afle acolo, pe care i-am invitat și i-am așteptat, având în vedere faptul că am publicat  în revistă, cu mult peste 150 de autori, și peste 40 în Antologie. Am reținut atitudinea celor absenți! Voi ține cont de acest lucru, și, totodată, voi avea grijă ca și eu să-mi selectez, (cu mai mare considerație), pe viitor, prezența la evenimentele confraților de condei (și nu numai a celor de condei)! Voi avea și eu ”alte lucruri mai bune de făcut”, în timp ce sunt așteptată la un Eveniment! Voi ști și eu să-mi construiesc, cu măiestrie, scuze, că doar și eu mă pricep la…cuvinte!!

Le mulțumesc tuturor celor care au decis să fie împreună cu Convorbiri literar-artistice la aniversarea de un..anișor! Le mulțumesc celor care mi-au făcut plăcuta supriză să vină la Eveniment și care au făcut-o cu multă dragoste și cu multă prețuire pentru munca mea și a colegilor de redacție!

Le mulțumesc tuturor celor care au luat cuvântul, care au apreciat osteneală noastră, a celor de la Convorbiri literar-artistice, și care ne-au încurajat să mergem mai departe! Dnii: Nicolae Vasile (profesor la Politehnica, doctor în știință, deținător a multe Brevete de invenții, președintele Literar-Ing); Florin Grigoriu (Fondatorul Rrvistei de poezie și proză și Ion); Marian Dumitru (membru USR, poet; Mulțumim pt cuvânt, stimate domnule Marian Dumitru, și, totodată, mulțumesc distinsei dvs doamne, cerându-i scuze că nu i-am știut numele exact!!); Florentin Popescu (redactor-șef Bucureștiul literar si artistic); Geo Călugăru (Membru USR, cronicar Bogdania, Convorbiri literar-artistice); Victor Atanasiu (critic literar); Ștefan Apostol (moderator București Tv); Silviu Geamănu (actor la Bulandra). Îi mulțumesc  mult distinsei doamne Paula Romanescu!

Le mulțumesc, în mod cu totul special, distinselor ”doamne ale cuvântului scris”, colegele noastre de la Chișinău, (Lidia Grosu si Veronica Bumbu), care s-au ostenit nu doar să scrie, să ne trimită texte pt Antologie, cât și să vină la București, de la Chișinău, ca să fie aici, împreună cu noi, să ne bucurăm de…100 de ani România Mare și..un anișor Convorbiri literar-artistice!!

Vă mulțumesc TUTUROR, voi oameni frumoși și buni, care m-ați bucurat ieri, 14 dec 2018, cu prezența voastră! Le mulțumesc celor care au adus vinul și apa, păpica, prajiturelele, suculețe, țuici (Marina Costa, bun condei, bună țuică!! Mulțam!), fasole (fără cârnați, că fasolea nu fu dată de la guvern, n-a fost dată pt voturi, deci…fără ciolan sau cârnați!!, ci făcută, ca în post,  dar cu efort maxim și cu multă dragoste, de scumpa mea colegă, redactorul-șef adjunct, AURA DAN, cinste ție, coleguțo!!), salate, și alte cele…gastronomice, foarte bine venite după 3 ceasuri de dezbateri ”cu baioneta la armă!!”, în…Paralmentul cultural!!

Mulțumesc foarte mult colegei mele Mariana Nastasescu, cea care, peste 3 ceasuri, nu s-a mișcat din sala de protocol, care a asigurat buna desfășurare a servirii invitaților! (Biată Mari, iartă-mă, ai înfruntat crâncena durere de măsea cu atâta stoicism și-ai rămas pe baricade, încât mă jenez că n-am știut de suferința ta!! Cuvintele mele sunt acum de prisos! Scumpă prietenă, Domnul să te acopere cu iubirea Sa si sa-ti răsplătească după osteneala ta!!)

Aa, era să uit să-i mulțumesc pentru ABSENȚĂ colegului Dragoș Ghiță, fotograf, care, se pare, și el a avut ”treburi mai importante”! Bravo Dragoș, te-ai întrecut pe tine, prin aceasta absență!!

Doamnele: Iuliana Paloda -Popescu și Sidonia Otilia, mi-ați făcut o mare surpriză și bucurie, venind la eveniment! Mulțumesc!

Notă: Din păcate, nefiind eu la cârmele aparatului de fotografiat, de asta dată, Dragoș Ghiță fiind prezent prin ABSENȚĂ, pot oferi doar câteva imagini de la eveniment! (Poze venite de la cei din sală) Data viitoare o sa-mi fac selfie, ca tot se poartă!!…

Fiți binecuvântați toți (se-nțelege, și prezenții și absenții)!! Eu m-am bucurat ieri, și mi-aș fi dorit să fim cu mult mai mulți, dar cine a ales sa fie absent, sa ramâna in bucuria lui! (Antoaneta Rădoi, redcator-șef Convorbiri literar-artistice)

sdr

TRIPLU EVENIMENT: Convorbiri literar-artistice, la Casa de Cultură ”Friedrich Schiller”, București


Vineri, 14 dec 2018, la ora 16,45, la Casa de Cultură ”Friedrich Schiller”, București (Str. Batiștei, 15; Lângă Hotel Intercontinental), va avea loc un triplu eveniment, organizat de revista Convorbiri literar-artistice.

  1. Vom sărbători aniversarea unui anișor de la apariția revistei Convorbiri literar-artistice, revistă tipărită.

     2.  Vom lansa Antologia: ”NOI AM SĂRBĂTORIT CENTENARUL UNIRII-2018”.

     3. Vom lansa cartea de DEBUT a autorului Neforcoș Călmățui!

     4. Va urma un mic DINEU!

Sunt invitați/asteptați autorii și prietenii lor (plus bunici, tățici, mămici, nășici, vecini -fără purcel și cățel!…doar cu ceva purcel la pachet!! 🙄 )!

De asemeni, invităm/asteptăm critici literari (și nu doar literari), și toți cei care doresc să ne cunoască!

Semnează: Antoneta Rădoi -redactor-șef

 

Lista autorilor Antologiei, afisata mai jos:

AUTORII Antologiei: Noi am sarbatorit Centenarul Unirii -2018

 

AURA DAN pagina11

ALEXANDRU IONUȚ MIHAI/ pg. 23

NICOLAE VASILE / pg. 36

OVIDIU ȚUȚUIANU / pg. 41

MIHAI ȘERBAN / pg. 48

ȘTEFAN DIMITRIU / pg. 52

VIOREL MARTIN / pg. 59

MARIA NICULESCU / pg. 64

MARIA STURDZA CLOPOTARU / pg. 70

ROBERTO KUZMANOVIC / pg. 75

MERTOIU DANIEL / pg. 77

DAN TIPURIȚĂ / pg. 81

CLAUDIA CARMEN MORARU / pg. 85

MARIA STOINEA / pg. 90

CARMEN DRUȚU ONICA / pg. 93

DORI LEDERER / pg. 97

EUSEBIU CRĂCIUN / pg 102

CIOBANU GICA / pg. 107

MARIA GIURGIU / pg. 110

LIDIA GROSU / pg. 114

MARIA-ILEANA TĂNASE / pg.120

COJOCARU SABINA / pg. 123

VERONICA BUMBU / pg. 127

MARIA PETRESCU / pg. 132

OANA OVIDIU / pg. 138

I.V. DOBRE / pg. 143

ANTONELA STOICA / pg. 146

VASILE MARCHIȘ / pg. 152

SIMONA DOBRIN / pg. 160

VICTOR COBZAC / pg. 164

NICOLAE DOFTOREANU / pg. 170

JULIAN RADU / pg. 176

NEFORCOȘ CĂLMĂȚUI / pg. 179

RADU BOTIȘ / 189

BEN TODICĂ / pg. 198

MARINA COSTA / pg. 206

IOAN CORIN CULCEA / pg. 210

ELENA ȘTEFAN / pg. 215

IOANA STUPARU / pg. 219

TURCU ROXANA / pg. 223

LEONTE NĂSTASIE / pg. 226

ANTONETA RĂDOI / pg. 235

 

 

 

NOI AM SĂRBĂTORIT CENTENARUL UNIRII -2018


Antologia ”Noi am sărbătorit Centenarul Unirii -2018”, a apărut și va fi lansată pe data de 14 dec. 2018, la Casa de Cultură Schiller, București, la ora 16,45, unde sunt așteptați toți autorii. După lansare va avea loc un mic dineu.

Avem câțiva invitati speciali! 😉 , cărora le mulțumesc anticipat!

Mulțumesc tuturor autorilor!

Coperta I și IV.

și, mai jos lista cu autorii publicati:

AUTORII Antologiei: Noi am sarbatorit Centenarul Unirii -2018

 

AURA DAN pagina11

ALEXANDRU IONUȚ MIHAI/ pg. 23

NICOLAE VASILE / pg. 36

OVIDIU ȚUȚUIANU / pg. 41

MIHAI ȘERBAN / pg. 48

ȘTEFAN DIMITRIU / pg. 52

VIOREL MARTIN / pg. 59

MARIA NICULESCU / pg. 64

MARIA STURDZA CLOPOTARU / pg. 70

ROBERTO KUZMANOVIC / pg. 75

MERTOIU DANIEL / pg. 77

DAN TIPURIȚĂ / pg. 81

CLAUDIA CARMEN MORARU / pg. 85

MARIA STOINEA / pg. 90

CARMEN DRUȚU ONICA / pg. 93

DORI LEDERER / pg. 97

EUSEBIU CRĂCIUN / pg 102

CIOBANU GICA / pg. 107

MARIA GIURGIU / pg. 110

LIDIA GROSU / pg. 114

MARIA-ILEANA TĂNASE / pg.120

COJOCARU SABINA / pg. 123

VERONICA BUMBU / pg. 127

MARIA PETRESCU / pg. 132

OANA OVIDIU / pg. 138

I.V. DOBRE / pg. 143

ANTONELA STOICA / pg. 146

VASILE MARCHIȘ / pg. 152

SIMONA DOBRIN / pg. 160

VICTOR COBZAC / pg. 164

NICOLAE DOFTOREANU / pg. 170

JULIAN RADU / pg. 176

NEFORCOȘ CĂLMĂȚUI / pg. 179

RADU BOTIȘ / 189

BEN TODICĂ / pg. 198

MARINA COSTA / pg. 206

IOAN CORIN CULCEA / pg. 210

ELENA ȘTEFAN / pg. 215

IOANA STUPARU / pg. 219

TURCU ROXANA / pg. 223

LEONTE NĂSTASIE / pg. 226

ANTONETA RĂDOI / pg. 235