Archive for Decembrie 2012

Sarbatorile


24 decembrie …

Telefoanele: beep,beep,beep…

..iarasi si iarasi…neostenitele bip-bip-uri.Pe toate retelele,mesaj dupa mesaj,dupa mesaj…Text mesaj:CRACIUN FERICIT!…

Telefoanele: TIIRRRRR,TIIIRRRRRRRRRRRRR:Hallo,Craciun Fericit!; Craciun Fericit!; Craciun Fericit!…

Craciun Fericit!!! Hm..

Zimbesc amar! Craciun Fericit, Iva!,ma persiflez ,cinic,luind aminte la starea mea. Ma trece gindul sa-i injur ,birjareste,pe expeditorii astia (atit de fericiti!!!). Si-au gasit momentul sa-mi ureze: Craciun Fericit! Ingratii!!..

Abia imi mai uitam ,un pic,de mine,ca iarasi si iarasi ,neobositele telefoane,ma torturau,ingrat…

Ma batea gindul sa le-arunc pe geam,dar,ma revizuiesc si ..renunt. As putea sa le-nchid,imi zic. Si-asa ,acesti „fericiti ai sortii”,nu ma vor mai sicii cu urarile lor sablonate.

Sa inchid telefoanele! Era singura solutie ca sa nu-i mai aud,si ca sa nu-mi mai constientizez starea.Voiam sa aud ,doar glasul inimii mele,care plingea!!!,si voiam sa aud,doar,glasul tainic al lui Dumnezeu,ca raspuns al chemarii mele,in rugaciunea mea,din seara de Craciun.Voiam sa aud doar raspunsul lui Dumnezeu ,la strigarea mea…Gindeam ca m-am pregatit cum-se-cuvine pentru NASTEREA LUI,si…a mea…Tocmai ma spovedisem de cu seara(asta era in 2009!!!). Slava ,Tie,Doamne! Abia asteptam ziua de Craciun ca sa ma Impartasesc! Adunasem niste ZDROABE. Si le tinusem, in desaga ,intreaga vara. Ba toata toamna si o particica din iarna. Cu greu m-am „tirit” la duhovnic,si-l asteptasem,tacut,”rabdator” ,pina spre miezul noptii,sa-i ispraveasca pe ucenicii programati. Eu ,ca de obicei,o incurca lume,ajunsesem ,pe ultima suta de metri,si ma mai si grabeam. Ca de obicei! Dar…am rabdat! M-am spovedit vreun ceas. Se facuse tirziu. Am plecat spre casa,cu masina,rulind relaxat,aproape singura-n noapte. Ajung acasa,eliberata,parca de-un bagaj prea greu,pe care-l carasem ,staruitor,sisific,atita vreme…Parca visam!! Dar,ma trezeau la realitate beep-urile telefoanelor..Trebuia sa lupt  acum ,cu mine si cu altii(cu uratorii,in cazul de fata),cu ispitele de multe feluri,ca sa inving. As!!…

..Noapte de nesomn si neodihna.Intr-un tirziu,atipesc.”Atipesc” si telefoanele. Rind pe rind ,le-a pierit graiul. Au cedat nervos. Le-au „cazut” bateriile. Se vedea treaba ca nu erau DURRACELL  -ca-n reclama aia idioata,de la tv!!!-Adorm.Dorm…

..Pe la 4 dimineata ,ma asalteaza,insuportabil,o durere de cap. Imi crapa capul! Zeci de sulite imi spinteca scalpul,in lung si-n lat. Sa iau o pastila? Nu. Nu pot lua. Decisesem sa ma impartasesc. Incerc sa rezist,dar durerile se intetesc. Miliarde de sageti ma strapungeau nemilos. La 8 incepe voma…”super-oferta!!!”

Imi vine-n minte dialogul dintre mine si-un parinte,care ma sunase seara,sa-mi spuna ca ,daca nu mi-e prea departe,pot merge sa ma impartasesc la Biserica unde dumnealui slujeste,ca ma asteapta cu dragoste,la care eu raspunsesem:

– Multumesc! ,parinte. Dar,nu stiu daca voi ajunge. M-as bucura sa pot veni,dar…nu stiu daca voi putea  ajunge,ii repet (…)!

Ce-o fi fost in capul meu de am dat raspunsul acesta la invitatia lui? Ce intuitie a lucrat? Eu chiar imi doream sa ajung la el,iar invitatia a venit ca o manusa…asa ca..

NU TREBUIE  SA VOMIT! Nu. Nu trebuie! Si,mai ales,nu mai trebuie sa ma doara capul! Trebuie!!,sa ajung la Biserica.Trebuie sa ma impartasesc! Doar m-am pregatit!!!..

Pregatit,zici?!..Hai,aleraga sa vomiti ,pina nu o faci in asternut!..

…Si..dai si lupta!!!…O zi,doua zile…O data,de doua aori…de nouazeci si noua de ori,pina la…epuizare!!! …

..Partea interesanta a fost aceea ca,n-aveam…apa. Aveam ciuperci,aveam mere,aveam morcovi,erau si ceva mandarine -toate interzise,in situatia data-,mincare din belsug,dar,n-aveam…APA! Si-mi era o sete cumplita!!! Imi ardea sufletul. Ma dezhidratasem complet. Ce sa fac? Ce pot face? Partenerul meu era „plecat”  pentru putina vreme,cu niste trebute (Dumnezeu sa-l ocroteasca,oriunde-ar fi!),iar „ceilalti” ai casei,erau care incotro ,sa-si petreaca Sarbatorile…Si,telefoanele…..

…telefoanele:NU MAI SUNAU! Nu mai bip-uiau,ca de cu seara…

………………………………………………………………………………………………………… –  -Unde-or fi toti (posesorii de telefoane)?  Posesorii,inteligenti,ai mesajelor..inteligente!! Acum cind as avea nevoie ,pe viu,de…dragostea lor!Ah,cita nevoie-as avea de-o ..cana cu apa!!! Cit de FERICIT ar fi ,pt mine Craciunul acesta ,daca macar unul dintre ei mi-ar oferi ..un pahar cu apa!!………………………………………………………………………………………Nu stiu cum se face,dar ,ori de cite ori am o problema,ma gasesc descoperita,ca sa zic asa…

…si cind a dat zapada,la fel a fost! Pina in ziua aceea,pina sa ninga,ma trezeam ,nitam-nisam,cu „musafiri”..Fel de fel. Ma mai „inoportunau” si  cersetorii. Zilnic! Dar,cind troianul s-a postat la usa mea,nici picior de „musafir” ,nici picior de cersetor (care sa-si cistige ,cum-se-cuvine,piinea!!)!..Ma rog!!

Iarta-ma,Doamne!..

…Credeam ca sint pregatita pentru Nasterea TA!,pentru NASTEREA ..mea!

..Doamne,ajuta-ma!… sa inteleg!

Jurnal

(24 dec 2009)

Anunțuri

In Ajun de Craciun


Urare pt vizitatorii mei

„Apocalipsa” 21 decembrie 2012


Lucrez cu publicul.
Lucrul cu oamenii, mi se pare a fi cel mai dificil lucru posibil. Dar, nu  plîng. Dimpotrivă! Am avut o mulţime de lucruri interesante de învăţat  de la semenii mei.
 
E adevăratuneori, şi nu de puţine ori, m-au trecut unii, prin „foc şi sabie”, dar, după ce acestea au trecut, uneori, m-am desoperit mai puternică…
  Daunăzi îmi trece pragul un bătrînel însoţit de către fiica sa. Au căutat cu privirea  -şi nu numai!- cam tot ce era expus vederii-  dar..nu numai!!!-. Treaba asta le-a luat cam vreo oră şi jumătate. Timp în care eu, „răbdatoare” ( cu ghilimele!!! )  încercam să fac faţă întrebărilor de tot felul ( foarte iscoditoare ), legate de obiectele expuse: despre provenienţă, utilitate, structură, mod de funcţionare, etc…
Cînd i-am văzut îndreptîndu-se spre ieşire am dat să răsuflu uşurată, şi să mă aşez la Birou, să-mi continui lucrul început în urmă cu mai mult de o oră şi jumătate. Dar nu fac 2 paşi, că venerabilul domn se întoarce, şi cu mişcări vioaie se apropie de mine şi mă întreabă:
  – Doamna, pe 21 dec o să fiţi aici?
Fac o succintă trecere în revistă a zilelor, apelind la aritmetica lu’ Ţiţeica, însuşită într-o oarecare măsura de catre mine, şi întrucît data de 21dec nu părea, la prima strigare, a fi o duminică -ziua mea liberă de „sarcii”-, nici Crăciunul -căci acesta cade în fiecare an cu dată fixă, pe 25 dec-, îi zic omului:
  – Da, o să fiu aici! Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi fi aici. Aşa că, dacă dvs. veţi decide, pe ultima sută de metri, că aţi putea găsi ceva interesant, pentru cineva drag, vreun mic dar pe care sa-l achizitionaţi de aici, vă aştept pe 21 dec cu bucurie!, îi  zic venerabilului domn.
  – Mda…Pai…
Omul ezita să-şi ducă ideea pînă la capăt. Se uita „cercetator” la mine, şocat parcă de seninatatea şi siguranţa răspunsului meu. Nedumerita, îl „cercetez” şi eu …
  – Dar, bine doamna, cum ziceţi că o să fiţi aici ? Dvs nu ştiţi ce se va întîmpla pe 21 dec?, îmi zice bătrînelul, oarecum contrariat.
 – Nu ştiu, domnul meu, îi răspund sec.
 – Pai..nu ştiţi că pe 21 dec e ..Sfîrşitul Lumii?
 – Nu. Nu ştiu! Nici nu cred! Dar..cine v-a zis asta?, îl chestionez eu.
 – Pai…încearcă a zice bătrînul domn, oarecum fîstîcit de siguranţa mea, toată mass-media spune. Şi..o spun ăia..cum le zice…
 – Mayaşii, tată, intervine fiica.
 – Da, mayaşii. Că ăia ştiu. Ăia ştiu tot, zice bătrînelul, senin.
 – Ziceţi dvs, domnul meu, că mayaşii ştiu?, îl întreb pe venerabilul domn.
 – Da, ei ştiu!, îmi zice ferm, bătrînelul.
 – Iar eu îţi spun dumneata, ceea ce ştiu că zice Domnul Hristos, în Sfînta Scriptură, şi anume, că:  ( citez din memorie ) „..despre ceasul acela, despre Sfîrşitul lumii, nimeni nu ştie! Nu ştie nimeni, nici ziua, nici ceasul! Nimeni , afară de ..TATĂL! Nici chiar Fiul!”…
 – Mda…mda…Aveţi dreptate, doamna, aşa  zice Scriptura…
 – Şi ce mai zice Scriptura?, îl intreb pe batrînelul  care era trecut bine de 85 de ani, şi  care nu era deloc departe de „cunoaşterea” textului Scripturii. Mi-o demonstrase, teoretic, pe parcursul „timpului” petrecut anterior, din „conversatia” avută cu el, cît şi din „dialogul surzilor”….petrecut între el şi fiica sa… pe tot parcursul timpului petrecut de către cei doi, în micuţul meu Magazin de Obiecte Religioase….
…Dar  omul meu ..tăcea…Şi fiindcă tăcea pierdut, i-am zis:
 – Scriptura  mai zice  ceea ce Domnul Hristos zice, şi anume  ( citez tot din memorie ): „aşadar, PRIVEGHEATI şi..vă RUGATI, ca nu cumva să vină CEASUL ACELA şi să vă prindă nepregatiţi!”…Mergeti acasă liniştit , domnul meu, şi nu vă temeţi pentru ziua de 21 dec 2012, ci RUGAŢI-vă!…
Şi pentru că se uita „curios” la mine, îl întreb:
 – Domnul meu, îi zic: „unde voi fugi de la faţa Domnului?; Unde mă voi ascunde?”
 – Pai…dă să insiste omul. Daca ne putem pune la adăpost, de ce să n-o facem?!!…
 – Da?  Să mă pun la adăpost? Păi..personal, nu prea am alternative, domnul meu. Stau într-un bloc cu Bulina Rosie, îi zic. Ştiţi cumva ce reprezintă un bloc cu o Bulină Roşie pe faţada lui?, îl întreb. Şi fără să aştept răspunsul lui, îi zic: Reprezintă un bloc cu un grad de RISC SEISMIC RIDICAT! Autorităţile locale, şi-au găsit să mă „protejeze”  împotriva unui eventual MARE cutremur, punîndu-i blocului meu o „stea-n frunte”…O..Bulina Roşie!!!, şi..gata!!  Sînt în viaţă!!! Nimic nu mă poate atinge!!!
Pe de alta parte, şandramaua asta ( îi zic, şi-i indic gesticulind, clădirea unde ne aflam ), stă să se clatine la o „adiere” mai serioasă de vînt…Acum ca ştiu de la dvs, care ştiţi de la mass-media ( care ştie de la mayaşi! ), că în 21 dec  va fi ..Sfîrşitul Lumii, daca-ar fi să mă gîndesc serios, şi să fiu pusă în situaţia de a decide ce sa fac în ziua aceea, nu cred că aş şti ce să fac: să aleg să rămîn acasă, în blocul meu cu Bulina Rosie ( încrezîndu-mă în  Guvernu’  care s-a gîndit la mine, şi mi-a „asigurat” măsuri de „protecţie” Bulina Roşie, plus un pachet Rucsac anticutremur, în posesia căruia nu am intrat încă…şi dac-aş fi intrat, ce mi-ar fi folosit, la o adică!!! ), sau să vin aici, la muncă, unde şandramaua se clatină, la trecerea unei biciclete, iar proprietarului nici că-i pasă , da-şi încasează lunar,  o chirie super-mega-exorbitantă, comparativ cu oportunităţile oferite…  Unde voi fugi, aşadar ..de la Faţa lui Dumnezeu? Unde mă voi ascunde?, domnul meu…
 – Mergeţi în pace, domnule!, îi zic. Şi..
                                                   NU UITAŢI: „PRIVEGHEAŢI şi vă RUGAŢI!”…
Eu va voi aştepta să-mi treceti pragul după 21 dec 2012!
 
16 dec 2012
Ivana-A
 
  PS. Pe 21 dec 2012, şi mult timp după aceea, m-am tot uitat după venerabilul bătrînel şi după fiica dumnealui, dar..nu i-am mai văzut. Probabil că la ei, profeţiile maiaşilor s-or fi adeverit! Altfel, reveneau!…