Archive for the ‘40 de Mucenici’ Category

Programul de slujire a pr Gheorghe Pandelică pentru ZIUA de ÎNĂLȚARE


HRISTOS a ÎNVIAT!

Pentru ca multi mi-ati scris și nu prea am avut ce să vă răsopund, acum va spun următoarele:

Joi, de ÎNĂLȚARE, (și vineri, ziua următoare), părintele Gheorghe Pandelică va sluji la Reviga (la bisericuta din latura casei sale).

Daca se va da voie de către autorități ca slujbele sa se faca înăuntru, vom participa înăuntru, toți, daca insa nu se va da voie (de cărte scârbavnicele autorități) ca slujbele sa se facă in Biserica, in interior, atunci creștinii vor sta afara. Pr Gheorghe va sluji in Biserică (având o sensibilitate la gât, nu poate sluji in aer liber), dupa care credinciosii vor intra unul cite unul, la spovedanie, impărtașanie, sfat si învățătură de la părintele. Fiecare credincios se va bucura de îmbrățișarea părintelui, fiecare îi va putea spune oful, durerea, problema.

Nu uitati: Când ajungeti, în ordinea sosirii acolo, treceti-vă pe lista de la lumânări. Încercați să vă respectați, să ne respectăm unii pe alții, să intre fiecare în ordinea sosirii. Fiecare se grăbește, dar TREBUIE să ne grăbim…încet. Adică, cu luare-aminte la comportamentul nostru. Respectam ca sa fim respectati și sa ne iubeasca Dumnezeu. Părintele Gheorghe Pandelică NE IUBESTE! Și Dumnezeu ne iubeste, dar ne vrea…oameni! Haide-ti sa-I arătăm că putem fi, ca ..SUNTEM! Că suntem civilizati, ca avem BUN ȘIMȚ sau…SIMȚ BUN! Că suntem cuviincioși, măcar atunci când mergem la Biserica, atunci când mergem sa ne punem inaintea preotului, ca el sa ne pună inaitea lui Dumnezeu. Contează cum ne prezentăm înaintea Domnului. Dar eu zic că atâta smerenie și respect câtă avem avem fata de semenii noștri, tot atâta îi oferim și lui Dumnezeu,căci EL este prezent în fiecare din noi. Amin.

Deocamdată atât pentru cei interesati.

După aceea vom vedea ce se mai decide.

NOTĂ: Regret,  NU VĂ POT da nr de telef al parintelui, nu am această cădere. Pt eventuale intrebari, l-am pus la dispozitie pe al meu, (0723 906 446/  0734035430) sunati sau dati mesaj. la ce pot sa raspund, raspund. (Nu sunt preoteasa, nu sunt rudă cu părintele, sunt doar un om care m-am bucurat de mângâierea și de harul Părintelui și mi-aș dori ca fiecare dintre voi sa aibă parte de bucuria de a-l întâlni!

Dumnezeu să vă ajute tuturor să aveți parte de mângâierea…PĂRINTELUI Gheorghe Pandelică și prin sfinția sa de cea a lui Dumnezeu, să vă împlinească toate cererile cele spre bine și folos!

Antoaneta

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nou: În curând, nădăjduiesc, fff curând cartea cu impresii….

Politia Română i-a pus din nou „botniță” lui Eminescu


Din păcate, nu e un fake news. Acest afiș promoțional, care îi sfătuiește pe cetățeni să Eminescu-mască2folosească, pentru „a izola riscurile”, plata cu cardul, la cumpărături, e o blasfemie instrumentată de Poliția Română. De ce tocmai de poliție, n-am înțeles. Poate pentru că România este condusă acum de Ministerul Afacerilor Interne, condus, la rândul lui, de „gugulanul” Marcel Vela? Poate.  Și de ce așa, punându-i încă o dată „botniță” lui Eminescu? Nu i se poate cere însă ministrului să aibă atâta cultură sau un asemenea simț al nuanțelor încât să-și dea seama că reeditează, în plan simbolic, un moment tragic din viața lui Eminescu și din istoria presei, când marele nostru poet și ziarist a fost băgat, de un comisar de poliție din București, comisarul  Niculescu, în cămașa de forță.

Practic, în acea zi nefastă de 28 iunie 1883, s-a pus pentru prima dată „botniță” lui Eminescu și, în sens mai larg, libertății presei. Situația s-a repetat la 13 ianuarie 1889 când, în urma unui articol al lui Eminescu, apărut în România Liberă, guvernul României a fost pe punctul de a se dizolva. A urmat sugrumarea definitivă a glasului său, la 15 iunie 1889. Iar de atunci Eminescu a fost cenzurat, interzis sau denigrat tot timpul, până în ziua de azi, în funcție de tipul de  „corectitudine politică” a momentului sau perioadei…

Elaborarea sau girarea, de către Marcel Vela, a afișului cu Eminescu purtând „botniță” (mască) s-a făcut din prostie, evident, căci nu-l suspectăm pe ministru că ar fi putut imagina vreun scenariu subcersiv. El este subversiv în mod involuntar și inconștient, fiind convins că face bine.

Afișul Poliției Române are un grad de profanare culturală comparabil cu cel din 2014 al firmei Veneris, care a folosit imaginea lui Mihai Eminescu într-o campanie on-line de promovare a unui test pentru depistarea bolilor venerice.

Inițiativa Poliției este însă mult mai gravă decât cea a firmei Veneris, pentru că aceea era o firmă privată, pe când aici e vorba de o instituție a statului român. O instituție importantă (Ministerul Afacerilor Interne), cu prerogative militare acordate peste noapte căci, deși e un minister civil, dă ordonanțe militare. În timp ce avem, totuși, o armată. Sau nu mai avem…?

Imaginea lui Eminescu purtând mască a fost ștearsă, în cele din urmă, de pe pagina oficială de Facebook a Poliției Române, sub presiunea opiniei publice. Până și președintele Academiei Române a reacționat, cerând Poliției să scoată afișul și să-și ceară scuze. Rămâne fapta în sine, care vorbește singură despre periculozitatea prostiei și a inculturii în vreme de pandemie.

Molima a făcut posibilă realizarea unui „vis” bolșevic care nu s-a putut împlini nici pe vremea Anei Pauker: România este condusă acum de Ministerul de Interne. Deci România este un stat polițienesc. Sau, mă rog, caricatura unui stat polițienesc, având în vedere cine este ministrul și ce e în stare să decidă.

Miron Manega

certitudinea.ro

sursa:https://uzp.org.ro/30541/politia-romana-i-a-pus-din-nou-botnita-lui-eminescu/

Acatistul Sfântului Calinic de la Cernica


11 aprilie; Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Notă: Asta seara il cinstesc in acest fel pe Sfântul Calinic de la Crnica, oferindu-vă Acatistul, care a fost alcătuit (cam prin anul 1954-1955) de Părintele Nicodim Bujor  -acel ”ilustru necunoscut” despre care am scris o carte…; Pr Nicodim Bujor a trăit 96 de ani într-o sfințenie de heruvim. Acatistul este de o frumusețe dumnezeiască. Să vă fie de folos celor care îl veți citi! Amin.

 

 

 

 

 

Condacul 1

Pomenirea ta cea purtatoare de lumina, Ierarhe Calinic, veseleste sufletele celor credinciosi si atingerea de racla sfintelor tale moaste sfinteste siturile si daruieste tamaduiri; pentru aceasta, dupa datorie, te cinstim pe tine si cu bucurie iti cantam: Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

 

Icosul 1

Adunarea ingerilor si soborul oamenilor cunoscandu-te ca pe un vindecator al bolnavilor, ajutator al saracilor si indreptator al monahilor, cel ce ai dus viata ingereasca pe pamant si prin nevointe si fapte bune te-ai adus jertfa neintinata lui Hristos, te lauda, o Sfinte Ierarhe Calinic, si cu dragoste graieste tie:

Bucura-te, alesul lui Dumnezeu, placutul tuturor sfintilor, lauda arhanghelilor si bucuria ingerilor;
Bucura-te, veselia pruncilor si mireasma chipului calugaresc;
Bucura-te, scutul si acoperamantul Cernicai, ocrotitorul Bucurestiului, pazirea Frăsineiului  si lauda Ramnicului Severin;
Bucura-te, lauda cea mare, ca, dupa darul lui Dumnezeu, cu cuvantul tau ai legat ca parte femeiasca la Frasinei sa nu intre;
Bucura-te, ca prin pilda vietii tale esti calauza buna ostenitorilor in viata calugareasca;
Bucura-te, ca de mari daruri te-ai invrednicit, fiind bolnavilor tamaduire, orbilor vedere, surzilor auzire, mutilor graire;
Bucura-te, izbavitorul celor nedreptatiti, bucuria celor necajiti si veselia celor ce nadajduiesc intru tine si te cheama intr-ajutor;
Bucura-te, indreptatorul celor rataciti, ridicarea celor cazuti si vistieria faptelor celor bune;
Bucura-te, locasul luminii celei dumnezeiesti, organ al Preasfantului Duh si stalp neclintit al Bisericii;
Bucura-te, bine-luptatorule, cel ce ai fost neinvins de furtuni si de ispite;
Bucura-te, parinte, de trei ori fericite;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

Condacul 2

Vazand noi smeritii pe parintii tai cucerindu-se si afierosindu-te Domnului si stiindu-te noi pe tine, sfinte, ca din bratele maicii tale ai avut inima locas al Preasfantului Duh, prin care te-ai dovedit mare intre alesii lui Dumnezeu, pentru aceea si noi, ca unii ce in Dumnezeu viem, traim si ne miscam, impreuna cu parintii tai aducem Domnului toata slava, lauda, cinstea si inchinaciunea, zicand : pe Tine Doamne, Cel ce te odihnesti intru sfinti binecuvantandu-Te, Te adoram, pe Tine Te laudam, Tie Iti multumim, Tie ne inchinam, in tot locul stapanirii Tale, Tie Iti aducem ale Tale dintru ale Tale, de toate si pentru toate, cantand: Aliluia!

Icosul 2

Intelegerea vietuirii celei ascunse in Iisus Hristos cautind a o intelege, ai alergat din tinerete in ostrovul pustnicesc al celui preacuvios si sfant parinte Gheorghe, staretul de la Cernica, si viata ti-ai jertfit lui Hristos, facandu-te Biserica Preasfantului si inchinatului Sau Duh; trupul ti l-ai smerit cu privegherea, postul si rugaciunea, punand tuturor simtirilor povatuitor bun cugetul cel dinauntru; ochiul ti-a fost ferit de toata vederea cea vicleana si auzul nestrabatut de cuvinte desarte, iar limba curata de vorbe necuviincioase; buzele curatate de lauda Domnului, mainile ferite de faptele rele, lucrand numai cele bineplacute Domnului; toate madularele si gandul ti le-ai intarit cu harul Sfantului Duh, binevietuind in duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii, al ascultarii si al dragoste. Drept aceea, acum cu ingerii in ceruri petrecand, primeste de la noi laude ca acestea:

Bucura-te, diamantul rabdarii in Ostrovul Cernicai ascuns;
Bucura-te, cel in care lucreaza Dumnezeu cel nepatruns;
Bucura-te, porumbelul Domnului, cel cu aripile Duhului mereu desfacute;
Bucura-te, urmas iubit si mostenitor in virtute al staretului cuvios Gheorghe;
Bucura-te, cel unit intru Dumnezeu cu duhovnicul tau, Pimen;
Bucura-te, cel pecetluit cu amindoi in pravilele calugaresti;
Bucura-te, ca de bunavoia ta venind dupa Iisus, de tine insuti te-ai lepadat;
Bucura-te, ca, luandu-ti crucea ta, ai urmat lui Hristos fara intoarcere;
Bucura-te, ca ravna asprimii tale celei de canon a uimit pe carmuitori;
Bucura-te, ca ai amutit pe clevetitori, ajunand prin indelungate postiri de cate 40 de ziie;
Bucura-te, raiul fecioriei, intru care curatia a odraslit;
Bucura-te, pomul dragostei ceresti, ca de dorul si de focul dragostei preadulcelui nume al lui Iisus ti s-a mistuit inima;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

Condacul 3

Puterea Celui de sus adumbrindu-ti inima ta, ai dorit, parinte sfinte, pe duhovnicul tau Pimen, precum odinioara Ioasaf pe Varlaam, si luand cu tine daruri de mult pret pentru sfintele lui Dumnezeu locasuri, ai pornit la Sfantul Munte al Atonului in cautarea lui acolo; apoi aprinzindu-se in tine focul cel netrupesc de ravna sfanta pentru altarele Domnului, te-ai intors in patria ta, „gradina Maicii Domnului”, cantand: Aliluia!

Icosul 3

Avand pe Dumnezeu cel in Treime inchinat salasluit in sufletul tau, mare osardie dovedit-ai parinte, in vremea staretiei tale, cand cu lacrimi fierbinti catre facatorul de minuni Nicolae ti-ai pus sufletul tau pentru ocrotirea multimilor flamande si inspaimintate ce alergasera la tine ingrozite de urgia cea pagana, ca, inca in priveghere fiind cu toata obstea ta, carute cu grau in graba si soseau; iar ostile pagane intelegand ocrotirea cea de sus si sfintenia ta, s-au intors rusinate, lasandu-ne amintire peste veacuri „fantana turcului”. Pentru aceasta, impreuna cu cei trecuti prin foc si prin apa si adusi la odihna, cantare de multumire inaltam si cu dragoste graim:

Bucura-te, asemanare cu Domnul prin iubirea de oameni, care suspina, inseteaza si alearga sa vindece orice patimire;
Bucura-te, milostivire de samarinean, ce arde pentru intreaga zidire;
Bucura-te, alinarea suspinului celor ferecati;
Bucura-te, caci cu maretia gloriei bratului tau pazesti pe fiii celor apasati;
Bucura-te, vapaie dornica sa ne indrume;
Bucura-te, revarsare de har peste lume;
Bucura-te, cuibul celor inviforati;
Bucura-te, hrana celor infometati;
Bucura-te, ca ai scapat de foamete si de boala obstea crestineasca din razboi;
Bucura-te, cel ce asemenea lui Moise te-ai aratat mare ocrotitor in primejdii;
Bucura-te, ca si tu ai implinit faptele facatorului de minuni Nicolae;
Bucura-te, limanul cel lin al gloatelor amagite si dosadite;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

Condacul 4

Vifor de ginduri despre sfarsitul veacului acestuia tulburandu-te, ingeri coborand din inaltimea Tronului Preasfintei Treimi ti s-au infatisat, descoperindu-ti taine asupra celor ce vor urma; si tie, celui ce iubesti oamenii, ti s-au aratat aievea Ierarhul Nicolae si Marele Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, impreuna cu preacuviosul si sfantul parinte staret Gheorghe, poruncindu-ti sa zidesti slavit locas de inchinare, liman de mantuire celor pacatosi si sfanta cetate cu viata de obste, dupa dreapta randuiala, pentru ca sa nu se strice chipul calugaresc; de care descoperire incredintandu-te, indata ai si dat ascultare poruncii dumnezeiesti, cantand: Aliluia!

Icosul 4

Urmand poruncii Sfantului Ierarh Nicolae, cu barbatie ai zidit biserica Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, in vreme de cutremure si de razmerite, lasandu-ne invatatura, ca de nu ne vom izbavi de lenevire, de uitare si de necredinta, nu ne vom putea mantui; la care invatatura luam aminte, noi fiii tai, cei ce ne rugam sa avem parte si soarta cu toti cei ce se tem de Domnul in adevar si pazesc poruncile Lui; pentru aceasta iti cantam cu intelegere, preaintelepte, zicand:

Bucura-te, ochi al bisericii, mai dinainte vazator;
Bucura-te, vifor spulberator de pleava indoielilor;
Bucura-te, veghetor neadormit sub candela aprinsa;
Bucura-te, scaun al spovedaniei, ascultator de plangeri;
Bucura-te, duhovnicie aducatoare de ingeri;
Bucura-te, primavara bine inmiresmata de balsamul rugaciunii inalte si tacute;
Bucura-te, ca ai trecut prin „Raiul iubirii de virtute”;
Bucura-te, buna sporire a casei lui Dumnezeu;
Bucura-te, podoaba cea cu har a neamului tau;
Bucura-te, ca te-ai dovedit destoinic plinind masura varstei lui Iisus;
Bucura-te, barbat impodobit cu slujirile depline;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

Condacul 5

Impotrivindu-te, Parinte, uneltirilor lui faraon cel netrupesc, care voia sa te piarda prin otravire, si chemand preadulcele nume al lui Iisus, ai invins rautatea aceluia, ca glas din ceruri ai auzit intarindu-te si vestindu-ti ca nu vei vedea moartea pana ce nu vei fi ridicat la vrednicia arhieriei; iar not pentru o biruinfa ca aceasta, aducind doxologia noastra cea dupa putere, multumim impreuna cu tine Domnului Celui Unuia, Caruia se pleaca tot genunchiul al celor ceresti, al celor pamantesti si al celor dedesubt, pentru toate pe care le stim si pe care nu le stim, pentru binefacerile cele aratate si cele nearatate care s-au facut noua si laudand maretia cea neajunsa a Dumnezeirii, cu veselie aducem Domnului cantare sfanta: Aliluia!

Icosul 5

Dumnezeu cel negrait si necuprins cu gandul, nevazut, neajuns, pururea fiind si acelasi fiind, Cel care a iubit lumea atat de mult, incat pe Unul-Nascut Fiul Sau L-a dat, ca tot cel ce crede intr-Insul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnca, Insusi El, Pastorul cel Mare, te-a ales pe tine, in ceruri sa intaresti Biserica Olteniei. Drept aceea, si domnitorul tarii, cu sfetnicii sai, urmatori facandu-se sfatului Celui de sus, te-au pus pastor al turmei celei cuvantatoare pe calea mantuirii. Deci si noi fericiti fiind de alegerea ta, tie aducem laude ca acestea:

Bucura-te, bunule si vrednicule pastor al Olteniei;
Bucura-te, fericit luminator al plaiurilor noastre;
Bucura-te, dreptarul vredniciilor arhieresti;
Bucura-te, trimis al Preasfintei Treimi ca sa ne pastoresti;
Bucura-te, ca in Iisus ai aflat adevar si temei;
Bucura-te, cel ce ai iubit cu dragoste fierbinte pe Domnul;
Bucura-te, ca ai aflat tot rostul firior lui Hristos;
Bucura-te, arhiereu ales si cu buna biruinita;
Bucura-te, inger pamantesc de aspra nevointa;
Bucura-te, arhanghel izbavitor din viclene curse impatimite;
Bucura-te, iscusit carmaci al corabiei celei induhovnicite;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

Condacul 6

Auzit-au vestea despre sfintenia vietii tale multimile dreptcredinciosilor si, fericiti fiind ca le vine pastorul cel bun, te-au intimpinat ca pe un trimis al cerului cu adevarat si impreuna cu ingerii inaltau in grai de sarbatoare cantare sfanta: Veniti toti credinciosii sa laudam pe Ierarhul Calinic, pe arhipastorul Olteniei; sa se bucure faptura si sa infloreasca ca si crinul; si impreuna sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Urmator Mantuitorului Hristos facandu-te, bunule pastor, te-ai aratat oglinda nepatata, chip al bunatatii lui Dumnezeu, stralucire a luminii celei negraite, mare ocrotitor al celor din nevoi. Pentru aceasta si noi, cei ce tanjim dupa vrednicia de a ramane intru desfatarea luminii celei neapropiate, dupa datorie te cinstim pe tine si luminat te laudam graind:

Bucura-te, ca prin iubire si prin curatie, pace si armonie esti asemuit a fi pecete a chipului dumnezeiesc;
Bucura-te, ca esti invaluit in stralucire de orbitoarea frumusete cereasca negraita a Schimbarii la fata;
Bucura-te, ca n-ai adunat bogatii pieritoare;
Bucura-te, ca ai urmat saraciei lui Hristos;
Bucura-te, ocrotitorul vaduvei celei cuminte;
Bucura-te, parinte scump al orfanilor;
Bucura-te, cel ce aduci bucurie acolo unde-i intristare;
Bucura-te, ca, chemandu-te pe tine, zorile nadejdii se ivesc acolo unde este deznadejde;
Bucura-te, cel ce vestesti pacea pe pamant si bunavoirea intre oameni;
Bucura-te, ortodoxie, cu maretie de vis;
Bucura-te, cel ce aprinzi lumina in sufletele intunecate si robite;
Bucura-te, pilda a smereniei si a iubirii de oameni celei negraite;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

Condacul 7

Alergat-a la tine vaduva cea impovarata de nevoi, care se mahnise de ucenicul cel putin milostiv; iar tu, parinte, binecunoscand lipsurile ei, ai induplecat pe ucenic spre milostenie, inteleptindu-ne si pe noi, ca in chipurile saracilor ne poate incerca insusi Cel ce a plinit toata rinduiala parinteasca, Hristos Mantuitorul nostru, Care a sters toata lacrima de la toata fata. Pentru aceasta, cu umilinta aducem cantare de lauda lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Putere de sus primit-ai, bunule pastor, nu numai a certa pe diavoli spre a elibera faptura omeneasca, ci si spre a statornici adevarul in obstea crestineasca, inca si putere de a preface ramasitele pamintesti ale celor morti de multi ani si neputrezite, precum si apa a izvori in locurile cele secatuite. Pentru aceste alese daruri, cu dragoste, prin noi, fiii tai, faptura cea indumnezeita te lauda graind unele ca acestea:

Bucura-te, fulger ce arzi duhurile inselaciunii;
Bucura-te, tunet ce risipesti sfaturile minciunii;
Bucura-te, carte scrisa de Duhul Sfant, caci cu darul intelepciunii, al intelegerii, al sfatului si al tariei te-ai invesmantat;
Bucura-te, ca ai sfaramat prin stiinta si evlavie si prin temere de Dumnezeu puterile diavolesti;
Bucura-te, cel ce ai vindecat in biserica pe femeia cea stapanita de duhul necurat;
Bucura-te, ca ai ridicat din neputinta pe tanara pastorita cea cazuta;
Bucura-te, ca de departe ai slobozit de diavolul cel cumplit pe fiul prietenului tau, dulgherul Costache;
Bucura-te, ca, fiind pedepsita minciuna celui ce se prefacuse mort, adevarul s-a statornicit;
Bucura-te, ca s-a aflat izvor cu apa racoritoare la schitul Frasinei unde ai insemnat stinca;
Bucura-te, ca, dezlegand blestemul, ai schimbat in tarina trupul celui mort si neputrezit;
Bucura-te, ca din pricina suspinurilor smeritelor tale graiuri multimile au ramas inmarmurite;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

Condacul 8

Spaimantatu-s-au duhurile necurate numai auzind de numele tau, facatorule de minuni, parinte Calinic; iar cei straini de cunostinta lui Hristos, cuceriti fiind de virtutile tale, se luminau botezandu-se. Drept aceea, cunoscand ca Dumnezeu primeste rugaciunea ta precum a primit darurile lui Abel, jertfele lui Noe, arderile cele de tot ale lui Avraam, preotia lui Moise si a lui Aaron, cele de pace ale lui Samuel si precum a primit de la sfintii Sai apostoli inchinarea cea adevarata, cu bucurie graim: slava Celui ce te-a preaslavit, slava Celui ce te-a incununat, slava Celui ce lucreaza prin tine, si cu toti cantam Domnului: Aliluia!

Icosul 8

Aducandu-ti pururea aminte de porunca cea mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi, de cruce, de groapa, de invierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de sederea cea de-a dreapta si de cea de a doua si slavita venire, ai fost Bisericii lui Hristos faclie purtatoare de lumina cat ai trait pe pamint, Parinte Calinic, iubitorule de oameni. Iar indrazneala catre Dumnezeu si dupa moarte ai dovedit-o, vindecand toata neputinta si toata boala credinciosilor. Pentru aceasta ia aminte la glasul rugaciunii noastre al celor ce, lucrind cu frica si cu cutremur pentru a noastra mantuire, cu mare cinste, cu adanca smerenie cantam si cu dragoste graim:

Bucura-te, dangat de clopot, ce ne glasuiesti ca toti cei ce urmam invataturilor divine intreolalta sintem una si cu Dumnezeu asemenea;
Bucurd-te, far calauzitor, ce ne indrumezi sa traim viata in iubire si pace, in curatie si in desavarsita armonie a Preasfintei Treimi, a Unimii in Treime;
Bucura-te, blandete si bunatate, cinste si ingaduinta;
Bucura-te, dragoste si dreptate, rabdare si recunostinta;
Bucura-te, trandafir al Noului Ierusalim;
Bucura-te, ca noi bine ne simtim sub carja pastoriei tale;
Bucura-te, crinul arhieriei cel cu placuta mirosire;
Bucura-te, luceafar dumnezeiesc, cu prealuminoasa stralucire;
Bucura-te, lumina biruitoare, necuprinsa de intuneric;
Bucura-te, faptura sfinta din crestet pina in talpi;
Bucura-te, cel ce cu nume de buna biruinta esti numit;
Bucura-te, vrednicule pastor al Bisericii de noi pomenit;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

Condacul 9

Toata firea ingereasca se mira, preacuvioase parinte, de ravna ta cea sfinta in a impodobi Biserica, mireasa lui Hristos, cu pravili de sfanta vietuire, cu scoli si tiparnite pentru inmultirea cartilor sfinte, care sa fie spre slava lui Dumnezeu, pentru matuirea sufletelor noastre, intocmai ca niste rauri cu curgerile cu totul de aur, ce veselesc gradinile raiului. Pentru aceasta, uimindu-ne de ravna si de osteneala ta, cantam lui Dumnezeu, Celui preaslavit in sfatul sfintilor: Aliluia!

Icosul 9

Cu totul te-ai daruit impodobirii scaunului arhieriei, nu numai cu viata ta cea plina de mireasma sfinteniei, ci si cu ravna zidirii de biserici, de scoli si spitale, de schituri si manastiri, pentru ca noi toti care ne impartasim din aceeasi paine si din acelasi potir, sa fim uniti unul cu altul prin impartasirea Aceluiasi Duh Sfant, ca unii ce am aflat mila si har, impreuna cu toti sfintii care din veac au bine-placut Domnului si cu tot sufletul drept ce s-a savarsit intru buna credinta, mai ales cu preasfanta, preacurata, preabinecuvantata, slavita stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria; pentru care cu bunavointa te laudam, cantand si graind:

Bucura-te, cel ce in impodobirea Bisericii pe multi ai intrecut;
Bucura-te, ca vestirea ta a strabatut dincolo de hotarele tarii;
Bucura-te, cel ce te-ai asemanat marilor ierarhi ai lumii;
Bucura-te, cel ce ai fost chemat de la cetele calugarior;
Bucura-te, pastorul cel ales, care ai intrat prin usa oilor in staul;
Bucura-te, cel ce ai adapat turma cu apa cea vie din izvorui de apa nemuritoare intru viata vesnica saltatoare;
Bucura-te, cel ce intelepteste te-ai logodit cu numele cel prea dulce al lui Iisus;
Bucura-te, Biserica prea doritoare sa se cunune cu Hristos;
Bucura-te, ca ostenelile tale au fost jertfite pentru bine, adevar, frumos si sfant;
Bucura-te, striga manastirile cele zidite de tine: Cernica si Pasarea, Frasineiul si Episcopia Ramnicului;
Bucura-te, glasuiesc cu veselie multimile de scoli si biserici, de schituri si manastiri ctitorite de tine;
Bucura-te, striga catre tine cu recunostinta obstile calugaresti de pe intinsul tarii ocrotite de tine;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

Condacul 10

Vrand sa-ti mantuiesti turma cea incredintata tie intru pastorirea ta, ai plans cu lacrimi, parinte preacuvioase, vazand cu duhul inmormantarea parintelui Nicandru, cel randuit de tine staret, la plecarea ta de la Lavra Cernicai. Cunoscand gandurile pentru inaltarea ta ale ucenicilor tai, i-ai povatuit la smerenie, tacere, aducandu-le aminte de ceasul intrebarii de la infricosatoarea judecata ce va sa fie. Drept aceea, cu intelepciune luand aminte la darul vederii tale celei duhovnicesti, cu tine impreuna cantam in grai de sarbatoare lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Zid nebiruit te-ai aratat Bisericii lui Hristos, preablandule parinte, ridicat la darul proorociei prin inaltimea intelepciunii si sfinteniei tale. Pentru aceasta si noi te rugam sa risipesti de la noi intunericul inselaciunii si la primavara linistitei odihne ceresti sa ne aduci cu caldura Duhului Sfant, ca, incununandu-te cu laudele ca si cu niste flori duhovnicesti, sa te cinstim graind:

Bucura-te, albina proorociei, cea aducatoare de miere duhovniceasca;
Bucura-te, alauta a Duhului Sfant, dulce viersuitoare;
Bucura-te, om ceresc si inger pamantesc, care pe cele viitoare le vezi ca si cum ar fi de fata;
Bucura-te, carbune duhovnicesc al focului ceresc, datator de viata;
Bucura-te, ca ai prevestit sfarsitul vrajbei si silniciei omenesti;
Bucura-te, ca ai vazut peste veacuri intronarea in lume a pacii dumnezeiesti;
Bucura-te, ca ucenicii s-au intarit deplin in credinta prin daruriie tale;
Bucura-te, luminatorul celor saraci de cunostinta;
Bucura-te, inceput de vrei, de nadejdi si de inviere;
Bucura-te, inflorire de muguri si primaveri;
Bucura-te, cel prin care sunt risipite taberele tulburatorilor demoni;
Bucura-te, ca prin tine s-au mantuit sufletele pastoritilor tai;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

Condacul 11

Spus-ai ierarhe preaintelepte, ucenicilor tai: Luati aminte de voi insiva la cele ce cugetati in inimile voastre; sa nu ganditi desertaciuni pentru ca deseori ne invrednicim de soli ceresti, Maica Domnului cu sfintii ingeri. Iar mai-nainte de mutarea ta la cele vesnice, instiintat fiind de catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu despre ziua si ceasul iesirii tale din cele vremelnice, ai fagaduit ucenicilor tai ca de vei avea ascultare inaintea lui Dumnezeu, te vei ruga pentru ei. Pentru aceasta, da-ne si noua, cu rugaciunile tale cele bine-primite, trecere fara primejdie prin marea vietii, ca, ajungand cu inimi ranite de dor la limanul manturii sa inaltam impreuna cu tine lui Dumnezeu sfanta cantare: Aliluia!

Icosul 11

Aratatu-ti-s-a insasi Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ierarhe mult-milostive, vestindu-ti sfarsitul; si, fiind instiintat mitropolitul Nifon despre plecarea ta din viata aceasta si venind el la tine cu smerita dragoste, ai spus ca „si pentru Nifon este nadejde de mantuire” si ai proorocit ca la sapte ani cand tu vei fi dezgropat, Nifon va intra in mormant. Aceasta intamplandu-se intocmai, cu smerenie te laudam, zicand:

Bucura-te, cel ce te asezi in soborul celor sfinti;
Bucura-te, ca te veselesti cu sfintii parinti;
Bucura-te, mostenitorul Bisericii celei triumfatoare din cer;
Bucura-te, ajutatorul Bisericii celei luptatoare de pe pamant;
Bucura-te, smirna cu Dumnezeiasca mireasma a Liturghiei;
Bucura-te, ca impreuna cu tine, toata suflarea si toata faptura lauda maretia cea neajunsa a Dumnezeirii;
Bucura-te, ca acum te desfatezi in frumusetile raiului;
Bucura-te, ca te bucuri luminat in camara imparateasca;
Bucura-te, cu Vasile, Grigore si Ioan Gura de Aur al Bisericii luminator;
Bucura-te, dulce chemator al imparatiei ceresti, fluier pastoresc;
Bucura-te, ca Cel fara de moarte te-a invrednicit de lumina cea lina;
Bucura-te, iubit arhiereu al preacuratei si neprihanitei Fecioare, care luminezi pe cele intunecate si aduni pe cele risipite;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

Condacul 12

Minune s-a vazut la trecerea ta din viata aceasta, parinte preacuvioase, ca ti s-a prelungit viata, dupa dorinta ta, pana la slujirea Sfintei Invieri, in care zi sarbatorim omorarea mortii, sfaramarea iadului, inceputul altei vieti vesnice si, rugandu-te in paraclisul chiliei tale, ai luat Sfintele Taine; apoi pecetluindu-te cu semnul Sfintei Cruci ai zis: „Sfanta Cruce, ajuta-mi!”, „Slava lui Dumnezeu pentru toate!” si „Sa ne vedem in Rai!”. Si dandu-ti sufletul pe bratele ucenicilor tai si Lumina cea negraita asupra fiintei tale stralucind, ai trecut la cele vesnice, impreuna cu ingerii cantand: Aliluia!

Icosul 12

Cel ce prin curatia vietii tale celei ingeresti te-ai invrednicit a vedea preafericita fata a Treimii Celei de o fiinta si nedespartita si neincetat te rogi pentru buna sporirea Bisericii lui Hristos, pe care din frageda virsta si pana la sfarsitul vietii tale cu multe osteneli ai sprijinit-o, facatorule de bine al sufletelor noastre, ierarhe Calinic de Dumnezeu incununate, primeste lacrimile noastre de multumire pentru tot darul cel bun si tot darul cel desavarsit mijlocit noua de sus de la Parintele luminilor; pentru care cu dragoste te binecuvantam, graind:

Bucura-te, cel ce ai aflat comoara din Evanghelie;
Bucura-te, ca pe aceasta ai castigat-o cu osteneli calugaresti;
Bucura-te, cerbul cel sprinten al muntilor duhovnicesti;
Bucura-te, prieten iubit al puterilor ingeresti;
Bucura-te, ca ai impodobit haina de nunta, cu virtutile tale;
Bucura-te, ca acum vezi pe Acela de care erai dorit;
Bucura-te, privitorule al celor ce nu se pot rosti in graiuri omenesti;
Bucura-te, ca acum ai descoperit tainele cele dumnezeiesti;
Bucura-te, ogorul cel cu bogata rodire al Semanatorului ceresc;
Bucura-te, rugatorule fierbinte pentru a noastra mantuire;
Bucura-te, comoara virtutiior crestinesti la lume impartita;
Bucura-te, icoana firii omenesti celei indumnezeite;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!

Condacul 13

O, prealuminate parinte ierarhe Calinic, primeste smerita noastra rugaciune, precum Mantuitorul a primit cei doi bani ai vaduvei, si cere pentru noi dar si putere, ca toate poftele trupesti calcand, sa vietuim in buna cinstire si curatie, agonisind iertare de pacate si trecere fara primejdie in ceasul mortii, si cand vom trece noi intru nadejdea invierii spre viata de veci, pururea sa ne desfatam de preafericita fata a lui Dumnezeu Celui in Treime inchinat si slavit, cantandu-I cu toti sfintii: Aliluia!

 

Sf Gherasim Kefalonitul, coincidențe??!…


Mă tot gândesc la ideea de schit cu acest hram, al Sfântului Gherasim Kefalonitul, idee pusă-n practică de omul practic al lui Dumnezeu, ierodiaconul Isaia, cel care mai întemeiase, mai construise, de la zero, un Schit la Horia, de unde i-a rămas și nickname-ul ”Părintele Isaia de la Horia”, și gândidndu-mă, tot mi se mai deschide, ușor-ușor, mintea către una-alta din lucrările lui Dumnezeu, chestiuni de care uitasem. Ce legătură am eu cu Sfântul Gherasim Kefalonitul?, m/am tot întrebat. De unde până unde să mă sune pe mine, părintele Isaia, în dec 2018, după 4 ani de tăcere mormântală, (de nu mai știam de mai trăiește sau nu, căci nu-mi mai răspunsese nici la telefon, când îl sunasem, nici la mesajele pe care i le trimisesem, nimic, ci doar…silențio stampa, un silentio stampa de neînțeles mie!!!), și să-mi spună să mă duc la sfinția sa?? Fiindcă eram un pic și supărată pentru motivul tăcerii dumnealui, dar, mai ales, pentru niște probleme, multe și de nerezolvat, ale mele, care m-apăsau cumplit (și despre care nu mai voiam să vorbesc absolut cu nimeni în afară de Dumnezeu, prin rugăciunile mele), necăjită fiind, i-am zis?

-Lăsați-mă, Părinte, că nu viu!

Și pentru că tot insita să mă duc, i-am înșirat câteva motivații, nesemnificative, dar, bineînțeles, printre altele, și faptul că nu-mi răspunsese atâta amar de timp și că nu înțeleg ce-i veni acum, așa…intempestiv, să mă cheme la sfinția sa. Dar dânsul îmi zice?

-Hai, vino, mă Ivana (așa îmi zice părintele), că fac aici un Schit cu Sf Gherasim Kefalonitul, la Negrești, jud. Constanța, lângă Cobadin.

-Ops!! Păi și io, ce treabă am?? Nu vin eu acolo un` s-atârnă harta-n cui, la cucuieți unde v/ați dus. Ce vreți de fapt???

-Vino că am treabă cu tine, să filmezi, să faci niște poze, îmi zice.

-Hai, Părinte, că nu viu, niște poze puteți face dvs sau altcineva cu telefonul și gata…

-Nu, nu pot. Te aștept! Hai zi că vii!

-Nu viu! Nu mă simt prea bine, sunt obosită, stresată, și…n-am cum s-ajung acolo unde s-atârnă harta-n cui, fiindcă… nu mai am mașină, nu mai am stare, nu mai am…credință, îmi venea să-i zic, dar nu i-am zis, nu mai am…în general, nu prea mai am încotro, îmi venea să- zic, dar nu i-am zis, și i-am îndrugat, nici nu mai țin minte ce.

-Eu te aștept!

-Nu mă așteptați, că nu vin, am o grămadă de…neputințe (îi zic și-i enumăr doar câteva dintre ele, dar din cele nesemnificative, căci despre cele SEMNIFICATIVE, repet, nu mai voiam să vorbesc absolut cu nimeni, in afara de Dumnezeu).

-Haidi, mă Ivana, vino, uite, vino pe data de…vino de Crăciun.

-Nu știu Părinte, mă mai gândesc, i-am zis.

-Te-aștept!

-Nu mă așteptați. O să mă gândesc dacă pot veni sau nu!!

Trece prima zi de Crăciun și fix după prânz, cred ca era ceasul 13,00, sună telefonul. La capătul firului Părintele Isaia.

-N-ai venit, Ivana, te-am așteptat, m-am tot uitat după tine…

-Păi de ce, Părinte, să m-așteptați? V-am promis eu că vin??

-Păi, eu te-am așteptat….

Na, acum, și Părintele!!, mi-am zis. Doamneee, ai milă de mine, fiindcă Tu știi că n-am promis nimic nimănui! Nu e-n firea mea să fac o promisiune și să nu mă țin de cuvânt.

-Păi, vă cred, m-oți fi așteptat dvs ca asa ați vrut să m-așteptați, dar eu nu v-am promis că vin, am zis doar că am să mă gândesc la asta, dar …nu m-am gândit.

Și nu m-am gândit la plecarea mea la Schit, fiindcă aveam un milion de griji și de zdroabe care mă asasinau, aveam probleme la care să mă gândesc și nu-mi mai încăpea încă ceva în gândirea mea.

-Hai vino, uite vino…sâmbătă!!, zice Părintele.

Era finalul anului, vremea se-arăta grea, s-ateptau ninsori, viscole, ger, și-i zic asta Părintelui Isaia, ca un argument la neputința mea de a mă porni la drum. Nu-mi doream decât să mă prindă iarna-n casa mea, să stau aici cu necazul meu și cu zdroabele mele, să mă rog la  Dumnezeu, după putință, și-atât. Dar Părintele insită să mă duc, la care eu îi zic:

-Părinte, păi nu vedeți că stă să se pună pe iarnă grea, va ninge, vin furtuni, ger, vreți să mă-ntroienez pe-acolo pe la dvs, păcatele mele!!…

-Nu ninge, mă, nu ninge!

-Cum nu ninge, Părinte, când ăștia au spus la Starea Vremii că se-așteaptă ninsori, viscole, sunt alertați cei de la Drumuri să-și pregătească utilajele de dezăpezire, etc…

-Nu ninge, mă, nu ninge! Hai vină-ncoa. Ai să vezi că nu ninge, ba va mai ieși și soarele când vei ajunge tu aici!!

-Opsss! Hai, Părinte!! Prea de tot!! ”Luminăția sa, Antoaneta-Ivana, binecuvântată cu..Soare!!”, îmi venea să zic, dar nu am zis.

-Hai, te-aștept sâmbătă. Te aduce Cristi cu mașina, îl sun acum și-i spun…!, a zis și-a închis.

Eu n-am promis nimic, nici de astă dată. Doar am zis că am să mă gândesc, dar Părintele Isaia, închisese deja telefonul. Bineânțeles că n-aveam de gând ”să mă gândesc!, fiindcă n-aveam nicio motivație concretă… Doar că am început să am o zdroabă-n plus și mă tot lamentam, vorbind cu Dumnezeu și cu mine.

Offff, Părintele ăsta!! Ce i-o fi venit??, mă tot întrebam. Dar pentru că nu înțelegeam ce zor are de mă vrea pe mine acolo, așa…dintr-o dată, tam-nisam, după o tăcere de fix 4 ani, m-am pus în genunchi și m-am rugat lui Dumnezeu, amintindu-i de NEPUTINȚELE mele. Aveam o stare foarte, foarte rea, din toate punctele de vedere, și nu mă simțeam în stare să plec la drum. L-am rugat pe Dumnezeu să mă binecuvânteze pentru asta, daca EL asta vrea (fiindca eu NU VOIAM!!), dar Îi ceream sa ma binecuvânteze pentru că avusesem sentimentul că, neducându-mă de Crăciun, când deși nu-i promisesem Părintelui Isaia, dânsul mă așteptase, și acum aveam clar sentimentul că-l mâhnisem prin neprezența mea, -deși, repet, eu nu promisesem că mă duc, ci doar că o să mă gândesc la propunerea dumnealui.

Noaptea aceea n-am dormit absolut deloc. Dimineață la 4,45 , pe 29 dec 2018, eram un fel de zombi umblător, un mort, puțin viu, umblând prin lume. Mi-am luat camera de filmat și trepiedul la spinare, vai mie, că abia mă târam, și am plecat la punctul de întâlnire cu dl Cristian. Apoi am ajuns la Negrești. Când am coborât din mașină și-am pus piciorul pe pământul de lângă Schit, printre clădirea schitului și cele două butoaie -dormitoarele Părintelui Isaia!! 😀 -, a ieșit soarele dintre nori și și-a îndreptat o rază luminoasă spre noi, cei ce coboram, câte unul, din mașină, atingându-mă…

Noroiul era la el acasă, în toată splendoarea lui, așa că mie nu-mi prea dădea inima ghes să mă dau în mâinile lui să mă frământe, și nici eu n-aveam chef să-l frământ cu singurele mele ghetuțe rămase-n viață după o purtare de 7 ani. Aveam un milion de ofuri, de dureri și de zdroabe, și nu-mi mai ardea și de frământat noroaie prin Dobrogea. Așadar, ”peisajul” nu mi-a surâs deloc, noroc cu Soarele care-mi dăduse binețe, binevoitor!

Am intrat în Biserică. O clădire la început de construcție. Ce să-ți placă?? O construcție în…construcție, foarte mult noroi pe delături, în Biserică frig, nu tu lumină, nu tu un preș pe care să te-așezi, nu scaune. Frig, ca-n decembrie, ce mai!! În schimb…multă dragoste, atât la cei prezenți, cât și la preoții care slujeau. (Unul era pr Isaia, pe celălalt nu-l cunoșteam, dar aveam să-l cunosc…).

Mă aciuez într-un colț și montez camera. Încep să filmez. În 5 minute mâinile mi-au înghețat, așa că n-am mai manevrat niciun buton, ci am fixat-o într-un punct oarecare, făcând un fel de plan general, să prind, îmi ziceam, intrarea în Altar și catapeteasma cu cele două Icoane, singurele, una  a Maicii Domnului, Portărița, și una  a Sf Gherasim Kefalonitul.

La finalul Sfintei Liturghii s-au făcut două Acatiste, al Portăriței și al Sfântului Gherasim Kefalonitul.

Pentru că-mi era frig și eram și foarte obosită, nu dormisem deloc noaptea ce trecuse, dar și încă multe alte nopți mai în urmă, nu prea am reușit să mă concentrez pe ce se citea în Biserică, deși eu știu cam toate rugăciunile, toată rânduiala sfintelor slujbe pe de rost. Un cântăreț, la strană, rostea o litanie. Era Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul. Nimeni nu-i ținea isonul, dintre cei prezenți în Biserică, nu mulți -cred că eram maxim 10-12 persoane, pentru că, sigur, ziceam eu, oamenii nu știau textul Acatistului.

Când și Acatistul sf Gherasim s-a terminat, preotul Zante George ne-a dat binecuvântare, iar pr Isaia ne-a ținut o mică predică, apoi ne-a miruit.

După încă o binecuvântare, pr Zante s-a ”gătit” de plecare. Își ia geanta lui de…salvamar, în care, de data asta, avea costumul și ustensile de slavat suflete, tocmai când să iasă pe ușa de la intrarea în Biserică, face cale-ntoarsă, merge-n Altar, își pune patrafirul, iese-n ușa Altarului și ne invită să ne-apropuem să ne mai facă o rugăciune. Și ne-a mai făcut, nu una, ci vreo 5 rugăciuni, care de călătorie, care pentru sporul casei, care pentru examene. Abia, după aceea a  plecat, refuzând niște bănuți pe care cineva din mulțime îi-i întinsese și insista să-i dea, în semn de mulțumire.

Gestul acesta al pr Zante, de a se întoarce înapoi, de la ușă, după ce-și dezbrăcase veșmintele de slujire, m-a impresionat. Apoi, m-a impresionat aplecarea cu care făcea rugăciunile. Îl simțeam a fi de-acolo, din treabă!! Din lucrul acela, care, desigur, vorba Apostolului Pavel, nu-i mai aparținea lui, omul G Zante, ci preotului George Zante, omul ales al lui Dumnezeu, pus anume acolo, lângă un alt om și slujitor destoinic al lui Dumnezeu și al semenilor, ierodiaconul Isaia.

Începuse să-mi dispară oboseala, cu tot nesomnul meu de mult prea multe nopți, și-am căpătat un pic de putere.

Părintele Zante a plecat, pr Isaia a început să stea de vorba cu fiecare dintre noi. Eu nu demontasem camera de filmat, crezând că pr Isaia va voi să fac cevamai util cu ea, să-l întreb ceva, să mai filmez ceva, afar` de ceea ce-apucasem să filmez, adică o parte din ceea ce prinsesem din Liturghie și din Acatiste.

La un moment dat, pr Isaia face o pauza și iese afara. L-am intrebat:

-Părinte, strâng camera sau mai vreti sa mai spuneti ceva, sa mai filmez ceva??

-Strânge-o, mă, strânge-o, că e destul pt azi!!

Îmi venea să-i zic ceva…dar n-am zis. ”Ce-ajunge, Părinte, ce-ajunge, că n-am filmat nimic!!”, îmi era în cap. Practic nu-mi atinsesem scopul pentru care crezusem că sunt chemată acolo, dar…am tăcut, deși eram nemulțumită și nu-nțelegeam.

Am așteptat ca cei prezenți să stea și să termine de vorbit, fiecare in parte, cu Părintele Isaia, apoi, m-am dus și eu, să schimb o vorba și, evident, să-mi iau camera de filmat, dinăuntru, unde o lăsasem.

Atunci părintele Isaia, mi-a vorbit mult despre ce va face el acolo. Îmi vorbea despre Schit, despre cum va arăta, ff curând, Schitul. Eu mă uitam sixderată la optimismul dumnealui și, la un moment dat am zis:

-Doamnee, Părinte, v-ascult, dar nu vă mai aud…Vă-nțeleg dragostea de a face, și știu că ați fi în stare să faceți, însă…totuși…

-Ce mă, nu crezi că am să fac, am să fac, mă Ivana, am să fac…

-Păi…nu știu cum să zic, sunt un pic încurcată, Părinte, ceea ce-mi povestiți dvs. acum e ceva…de domeniul fantasticului (am zis, dar voiam să zic, că e de domeniul gândirii omului care nu-i cu toate țiglele pe casă, care visează la PALAT când el e sărac lipit)…, necesită mulți bani… Eu luam în calcul banii pt PALAT, dar nu avem în gând că Pr Isaia nu dorește un PALAT pt el, ci pentru slujirea lui Dumnezeu!!….

-Or să vină, mă, banii, or să vină, se-ngrijește Sf Gherasim pt asta!!, zise pr Isaia.

-O, Doamne…câte nu mi-au trecut prin cap să-i mai zic atunci, ca argument contra, Părintelui, dar ca să nu intru prea rău în ispită, i-am zis Părintelui să schimbăm subiectul sau să…plec, că-i și-așa târziu. Se făcuse demult noapte.

Dintr-o dată, Părintele Isaia, nitam-nisam, adică fără legătură cu ceea ce discutasem pîn-atunci, mă-ntreabă ceva.

Opssss, acum am amuțit defintiv. Sănătatea mea, cum stau cu ea??Mai bine nu dezvoltăm, și ca să nu dezvoltăm, căci numai acea zdroabă nu mai voiam să mi-o readuc în conștient și s-o pot cu mine, povară (eu neavând nici măcar CARD de Sănătate!!), am zis:

-Ei, Părinte, ce mă mai întrebați, ce să mai dezvoltăm, eu din toate punctele de vedere sunt ZEROO absolut, așa că, mai bine-o lăsăm baltă…

-O să fie bine, mă, o să fie bine.

Îmi venea să-i zice: ”Ce bine, Părinte, de unde atâta bine, când RĂUL e călare pe mine, de atâția amar de ani…, dar n-am zis, am dat să mă ridic. Dar dânsul, tot nitam-nisam îmi mai ”proorocește” ceva. M-am reașezat pe băncuța aia, rece ca gheața, și eu, și mai rece, am zis: ”Nu Părinte, nu! Asta nu se poate-ntâmpla! E, practic, imposibil! Nu-nțelegeți că sunt ZERO absolut al toate acpitolele??” Dar dânsul zice: ”Ba ia să vezi, că se va-ntâmpla”.

Am plecat descumpănită, gândindu-mă la ce-a spus și la faptul că, ”practic, era..imposibil”, se se-mplinească ”proorocia” lui. Am încercat să uit… Era prea dureros să-mi aduc aminte de ceea ce avusesem și-acum nu mai aveam. Era, practic, imposibil, să mai pot avea. N-avea rost să m-amăgesc… Și cum să te-ncrezi în cuvintele Părintelui, când evidențele, realitatea din teren îți arată altceva?? Apoi, tot analizând, m-am tulburat și mai mult, și mi-am zis: ”Nu prind ideea pt care mă aflu aici. De filmat n-am filmat mai nimic. Carevasăzică, Pr Isaia, nu mă chemase pentru că ar fi avut trebuință să filmez!! Atunci, de ce m-a chemat așa insistent la dumnealui!! Mă gândeam și încercam să ghicesc șarada, în timp ce mașina dlui Cristi rula lin pe autostrada ….Soarelui! O, de-ar ieși Soarele și pe strada mea!!!…

N-am pricepu nici a doua, nici a treia zi, și nu am descifrat nici azi șarada ajungerii mele acolo, doar că între timp, tot gândindu-mă, tot reamintindu-mi frânturi din discuțiile cu Părintele și frânturi din lucruri întâmplate anterior, mi s-a adus în conștient, un lucru pe care-l făcusem eu pe parcursul lui 2018. Anume, lucrasem la alcătuirea Acatistului Sf Gherasim Kefalonitul. Doar că, lucrând la alcătuirea mai multor acatiste ale unor Sfinți, mai puțin (sau deloc) cunoscuți mie, cum ar fi Sf Zosima-protosul, Sf Maria Matrușka a Rusiei, Sf Nikolai, țarul Rusiei, Sfinții Zenobia și Zenobie, și altele, nu/mi aminteam, neam, că lucrasem și la alcătuirea Acatistului Sf Gherasim Kefalonitul. Apoi, dintr-o dată mi-am amintit că-i zisesem  femeii pentru care lucram Acatistele: ”Hai, măi Maria, îmi mai vii mult cu mulți sfinți dă-știa inventați de tine?; De unde-i mai scoți??” , la care, biata creștină, necăjită pe ”neputința” mea, îmi zice: ”O, cum, nu știi?? Habar n-ai ce mare Sfânt este Sf Gherasim Kefalonitul!” și-mi derulează situații în care Sfântul Gherasim Kefalonitul LUCRASE. I-am dat pace, zicând și despre ea ”că n-are toate țiglele pe casă”, dar că, în fond, ce-mi pasă mie, eu îmi propusesem să-o ajut, fiindcă ea nu lucrează la calculator și-atât. De ce să mai pun întrebări, de ce să mă mai încarc cu alte cele, atâta timp cât am decis s-o sprijin în lucrarea ei? M-am apucat să-i întocmesc Acatistul propus, să-i caut pe internet despre vița Sfântului și alte cele, am întocmit, robotic, Acatistul, i l-am trimis la Editura cu care eu colaborez, care-mi publică revista Convorbiri literar-artistice, și-am uitat de el, lucrând, mai apoi, în scurt timp, la Acatistul Sf Nifon. Dar iată că Sfântul Gherasim Kefalonitul nu și-a uitat de mine, ci, prin gura pr Isaia, mă cheamă la el!! Dar ce vrea?? Nu știu. Nu încă! Dar, cerându-i iertare pt stângăciile mele, trag nădejde!! Fiindcă, prin gura Pr Isaia, Dumnezeu l-a trimis pe Sf Gherasim Kefalonitul  în viața mea. Și mai înainte, îl trimisese prin femeia credincioasă, Maria. Amin.

Mare este puterea lui Dumnezeu și mari sunt darurile cu care îi înzestrează pe aleșii Lui! (Aleșii LUI fiind Sfinții, dar și cei doi preoți care slujesc la Schit: Pr Isaia și Pr Zante, cărora eu le mulțumesc pentru tot ceea  e fac dânsii pentru Dumnezeu și pentru semeni. Și fac multe, dar…puține se știu! Să le primească Dumnezeu, dragostea, jertfa, osteneala, darurile, milosteniile!! Amin. )

Așa arată Acatistul la care am lucrat eu. Slavă lui Dumnezeu! Binecuvântare Sfântului Gherasim Kefalonitul, de la care aștept MIMUNI cu mult mai mari decât a făcut!!! (Așa sunt eu, aștept!! Decât să disper, ”mai bine plec în vacanță” zicea cineva, dar eu cum nu pot pleca în vacanță -ce sa fac eu la Paris??, ce-aș face eu în Malibu sau în…Madagascar??-, mă rog, bat la ușile sfinților lui Dumnezeu și la ușa Domnului. ”Cere și ți se va da, bate și ți se va deschide, caută și vei găsi!, zice Hristos, Domnul meu!! Amin.)

Domnul să-i binecuvânteze pe cei ce cred în EL, pe ce-i ce-L cheamă!! Amin.

Sfintii 40 de Mucenici


  Pomenirea Sfinților 40 de Mucenici coincide în Calendar,  în 2013, cu Pomenirea celor adormiți…
  ..Presupunînd că va fi mare-mare-nghesuiala la Biserici și că fiecare va fi nevoit să împartă, prinoasele, la fiecare, adică între ei, am găsit de cuviință să fac pomenirea, cu o zi mai devreme și asftel, am decis să mă prezint cu prinoasele la Sfîntutul Spiridon.
 Aici vin studenții de la Teologie, întrucît Biserica este Paraclis Patriarhal și, cu siguranță voi bucura pe mulți dintre cei prezenți, că se vor înfrupta cu bucurie din darurile pe care eu le voi duce  în Biserică, spre cinstirea Sfîntului Spiridon  și a Celor 40 de Mucenici!
  Am o oarecare stînjeneală, ori de cte ori merg să duc daruri la Altarul Bisericii Sf Spiridon, deoarece Biserica este păstorită de un calugar, părintele Dimitrie, și nu prea mi-e la indemină, mie, cu călugării, deși am cîțiva „prieteni” printre acestia. Față de părintele Dimitrie, am o oarecare reținere, care, evident că nu este justificată nicicum. Dar, asta e! Mă jenez să-l inoportunez cu prezența mea; și, cel mai ades, cînd merg la Biserică lui, „mă strecor” și aș vrea, dacă s-ar putea,  să mă fac „nevăzută”… Dacă se întîmplă „să ne intersectăm” cumva, mă aplec stîngaci și-i spun discret:
  – Doamne ajută, părinte! După care dispar, la fel de iute precum am venit, nu inainte de a-i face o plecaciune Sfîntului Spiridon -grabnic ajutătorul meu!-…
  Întimplarea ( sau nu!..) a făcut ca din 2009  să am ca și „confident” un părinte care păstorește tot la o Biserică cu Hram-ul Sfîntului Spiridon.
  Necazurile, repetatele mele necazuri, interminabile parcă!!!..INTIMPLAREA sau…DESTINUL, mi-au îndreptat pașii într-o zi spre un om de o blîndețe comparabilă doar cu a parintelui, scumpului și atît de drag mie,  părintele NICODIM BUJOR -autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica; preot despre care am scris si publicat o Carte, foarte draga inimii mele ! Omul acesta, pr N F m-a ascultat cu răbdare, m-a povățuit cu blîndețe și cu înțelepciune de sfînt -om luminat și erudit-. m-a binecuvîntat, și la plecare mi-a spus:
  – Antoaneta, să mergi, te rog!, măcar o dată  pe săptamînă la Sfîntul Spiridon și să i te închini! Că este ..MARE FĂCĂTOR de MINUNI! Eu însa, am plecat de la „confidentul” meu, de la părintele N F, fără să iau-aminte la spusele lui…Ba, în netrebnicia mea, mi-am zis:
  – Ei, na, acuma! Ce să-mi zică și părintele! Mă trimite la Sfîntul Spiridon, că doar nu m-o trimite la alt Sfînt, dacă el, părintele, slujește la o Biserică ce poartă Hramul Sfîntuli Spiridon! Cu siguranță că dacă avea hramul Sfîntului Gheorghe sau al Sfîntului Nectarie sau al oricarui alt Sfînt, mă  îndemna să mă duc să fac închinaciune la Unul dintre Acestia…Și, fie din lipsă de timp, fie din necinstirea cum-se-cuvine a Sfîntului lui Dumnezeu, Spiridon, fie dintr-o oarecare „reținere” ( despre care nu se cade acum, aici, să vorbesc!!!), nu m-am dus să mă închin sau nu m-am dus atît de des cît ar fi TREBUIT!…și cît de des „îmi poruncise”, „confidentul” meu, dragul și blîndul părinte, Nic F. Dar, un singur lucru știu, acum, și anume, că m-am dus la Sfîntul Spiridon într-un moment de mare primejdie, pentru mine, iar  Sfîntul nu numai că m-a primit, dar m-a și ajutat neconditionat!!! Căci rugîndu-l eu cu aprindere de suflet, la mare necaz fiind, degrab’ și-a pus Sfîntul Spiridon papuceii în picioarele sale și degrab’ a purces, dimpreună cu mine, la drum și la..”bătălie!” Și-am ieșit biruitoare din „lupta cea grea!” ( dar, relatarea aceasta pe altă dat’! )
  Așadar, dată fiind „suprapunerea” celor două evenimente, Sîmbăta celor Adormiți și Cei 40 de Mucenici, decid să-i cinstesc pe Cei 40 mai înainte cu o zi, și totodată să-i celebrez, ducînd daruri, unde altundeva decît la ..Sfîntul Spiridon, pentru ca era la 2 pasi de habitatu` meu. Slujea un părinte pe care nu-l știam decît din vedere, profesor la Facultatea de Teologie, dacă nu mă-nșel. Faptul că nu-l știam, aproape deloc, mă stînjenea și mai mult. Fiecare preot are obiceiurile lui, stările lui, rînduiala lui, și eu nu știam absolut nimic, ce și cum să fac acolo, nici ce rînduială are preotul respectiv. Și am făcut așa dupa cum „m-a tăiat capul”, scurt, simplu, rapid. Am dus pungile cu mucenici ( niște covrigei în forma de 8, unși cu miere, peste care se pune nucă pisată ) exact așa cum îi luasem de la o Cofetărie ( fiecare în punga lui de hîrtie și, apoi, puși toți „de-a valma” – martirizîndu-i din nou!!!- în niște pungi de plastic ), pe măsuța din fața Altarului, lîngă Candela care Ardea. Am „atașat” o sticlă de Kagor ( vin dulce, rusesc, care mi-a atras multa antipatie si nenumarate controale de la GF, la micutza mea firma, in urma reclamatiilor pe care GF-ul le primea de la chiar slujitorii Altarului, care se infruptau des din prinoasele mele!!! Slava Domnului!, si ierte-i Domnul pe toti! ) și o lumînare neaprinsă ( luată de la Biserică!!! Prima oară cînd mă comformez!!, anuntului din usa Pangarului Lăcașului …), după care, „m-am prezentat la Altar”.  A ieșit din Sf Altar, părintele care era de rînd la Slujire, căruia, punîndu-i în brațe „jertfa” ce adusesem, îi zic sec, grăbit, fără punct, fără virgulă:
  – Părinte, am adus mucenici AZI!…Să-i slujiți, vă rog! Și să-i împărtiți cu studenții ( și-i indic strana!..care era înconjurată de 10-12 studenti..)! Preotul n-a zis nimic, nici nu știu dacă m-a binecuvîntat…Era parcă preocupat de ceva. Mi s-a părut, un pic, încruntat…Dar, probabil că este doar o părere…Eu întotdeauna am ..PĂRERI! Și nu adesea de rău ( pt faptele mele rele )!!! Și mai am și prostul obicei de a-i cataloga pe oamenii din jur!!!..De data asta însă, nu puteam opina și nici dialoga, pentru simplul motiv că nu era vreme..Trebuia să fug la munca mea, iar preotul să „fugă” la „treaba” lui..Îl aștepta ..LITURGHIA! Așa că am dispărut, chiar mai repede decît mi-aș fi dorit, ca să deranjez cît mai puțin cu prezența mea…Faptul că mă aflu „în frunte ca păduchele” într-un moment în care mi-aș dori să mă fac „nevăzută”, mă stînjenește peste poate, deși eu nu-s așa o timidă, ca să zic asa. Deloc! Dar, ca orice om, am și eu sensibilitățile mele. Și atunci cînd este vorba despre Lucrurile lui Dumnezeu, de lucruri SACRE, am o oarecare ..decență, moștenită de la părinții mei, care nu mai sînt și, în memoria cărora încerc să transpun în fapt educația pe care mi-au dat-o și să cultiv: Frica și iubirea de și pentru Dumnezeu! ( chiar dacă nu-mi iese totdeauna!!…)  Așa că m-am mulțumit că nu m-a certat  părintele, ca, poate, am pus mucenicii într-un loc în care „nu era voie” ( mult prea aproape de Altar, unde oamenii nu pun „jerfele”, cel puțin eu nu văzusem niciodată-vreodată, acolo, dar  nu știam unde să le pun ca părintele să știe de ele și să le binecuvînteze, așa că „le-am plasat” în cel mai vizibil loc…Iertat să-mi fie! Dar eu trebuia să plec la servici! )!!..Și am „fugit” la „corvoada mea zilnică”…oarecum mulțumită ca-mi îndeplinisem dorința de a duce un dar, cu o zi mai devreme, Sfinților Mucenici!…
La vreo două ore distanță, mă „trezesc” cu  doi studenți care dau năvală în Magazinul meu și-mi zic:
  – Bogdaproste, dna Antoanetaaa! Și mulțumim pentru tot! Am mîncat cu toții mucenici de la dvs ( văzuseră ca eu îi dusesem, căci Biserica era aproape goală, doar ici-colo cîte un credincios și, în rest, studentii mai rîvnitori la strana ). Ne-am bucurat de darurile dumneavoastra! Să aveti spor și ajutor și să vă înmulțească Dumnezeu darurile!…Am mîncat cu bucurie! Au fost minunați Mucenicii dvs!, decretară studenții.
  – Mulțumesc mult, dragilor! Ce mai mare bucurie pentru mine decit aceasta, să aud că v-am făcut bucurie!! Nici nu știți cît mă bucur că au fost primite darurile mele!! Vă mulțumesc că mi-ați făcut bucuria aceasta! Să fiți sănătoși! Și vă mulțumesc!
Au plecat studentii lăsîndu-mi …bucuria dăruirii!!
Am avut o zi minunată! Cum foarte puține am avut în ultimele luni de zile…în ultimii ani chiar.
  – Sfinților Mucenici, vă mulțumesc pentru dragostea ce-mi purtați! Ce m-aș fi făcut fără voi!!!…Ce m-aș fi făcut fără truda Sfîntului Spiridon, pentru mine!!…De vie, m-ar fi îngropat cei ce mă răstignesc..( pe nedrept!!! )…Mulțumesc Sfinte al lui Dumnezeu, Spiridoane!
ÎI mulțumesc Îndelug-Răbdătorului și mult-milostivului meu Dumnezeu!anto in ajun de craciun
 
    Antoaneta
 9 martie 2013