Archive for septembrie 2015

Urare la un pahar in plus…


Urare la „un pahar în plus”…

    Despre „prieteni şi prieteniile mele”, am mai vorbit pe ici-pe colo! Aşa că n-am să mai fac decît ceva mici adăugiri la subiect, fiindcă tre` să vă spun -că poate aţi uitat ce v-am mai spus- şi anume, că: NU AM PRIETENI!
( PORTOFELUL meu s-a golit demult, aşa că… şi PORTOFOLIU`!!! -cu prieteni, evident-)
Acum..mai am vreo cîţiva amici -cu a..(foarte) mic-…
Printre cei cîţiva a-mici, e una, „Frusina”. Cîndva eram cam ca două surori! În sensu` că, da, ea-mi zicea tot ce-o durea. Şi..o cam durea!!! Iar eu..ascultam! Iar cînd n-avea un ban, la mine venea, ca să-i dau!…Şi-avea, Frusina asta, multe nevoi şi multe zdroabe!!!
Apoi..dintr-o dat’, a dispărut Frusina..fără urmă! Nu tu un mesaj! Nu tu un semnal! Nu tu o veste!…
Măiii, să fie!…Ce-o fi cu Frusina???…
O caut în stînga şi-n dreapta, nimic! O sun la telefon, nu răspunde!… O caut la muncă, m-agit.. dar… degeaba!
Eiii, n-a murit! Nu vă-ngrijoraţi! Ci doar s-a-nnecat! Într-o vadră cu vin..de Cotnari!…Într-o zi, o zăresc…pe Feisbuc…
– O, my dear Frusina! God Bless you! I`m glad to see!.. miss you! I’m bla..bla…îi las un mesaj, c-un Id impersonal…( fiindcă „văzusem” bla..bla-uri în Ingliş…şi kiss-uri, pe-acolo…)
Dar nu primesc niciun semn…
Şi mai trec, uite-aşa -într-o tăcere mormîntală-  8 luni…
O vedeam, radiind, fericită-mpărţind Kiss-uri şi God Bless-uri la toţi de pe net…după metoda NLP-ului…
Şi-ntr-o zi, îi las, din nou, un mesaj şi îi zic cine sînt…şi ce vreau…şi-i amintesc că avea de-nturnat nişte bani…dar că…nu-i mai vreau, ci vreau doar…un cuvînt de la ea!
Şi..mai trece o vreme, tăcută… Apoi, într-o noapte, mă trezesc abordată subit, onlain, de-un nickneim pe Feisbuc…
Şi iar plînge
Frusina
şi-mi zice
ce-o doare
şi că…
NU.. are
parale…și plînge
și-mi zice
cu jale
c-ar vrea…
să mă duc …
la ea…
în Moldavia…
Şi abia…
mai putea,
să îngaime ceva.
C-a băut…
Ce?
Nu ştii nişi e’!
Ştii doar cî …
nu mai ari-o…para!!!
Dar cî…ar vrea..
di s-ar putea…
sî mai fiu…iar,
lîngî…ea!
C-ar fi bini aşa!!!…Şî…c-ar fi bini,
ş’încî…
bini
da` bini di tăt!!!…
Am închis…
şi-am plecat,
iar ea..
n-a mai intrat.
Apoi, s-a RE-ÎNVENTAT!
Pardon!
S-a REÎMBĂTAT!!!
E drept,
c-a ..durat!..
Ş-a pus amu
di un…colindat:
„Şî..la anul ( neprecizînd care an! ) cari vini,
sper sî vii, Anto, la mini!
Merrrrry Christtttmas!
Hîc!
Sî mai bem un paharel
HÎC!, Sî ni-nveselim niţăl…”…
Merry Christmas, Frusina!…
…………………………………………………………………………………………….
…Şi uite-aşa, s-a mai dus unul dintre a-micii mei!
Următorul, vă rog!

PS: Cu dedicaţie!

Reclame

Duhovnicului meu…


„DUHOVNICULUI” meu; Spovedania..

   TATĂ scump,
S-ar putea să fii pe-aici! Cu tehnica asta ultra-sofisticată, sigur EŞTI!!! Ne putem aştepta la orice! …
Mă gîndesc, c-ai putea fi ( de ce nu?) prin spatele unui nick, pe Feisbuc. În spatele unui nick pe care, poate, eu chiar L-am inoportunat cu „năstruşniciile” mele! Poate chiar eşti Cutare, care m-ai „călcat pe nervi”, cu „smerenia ta”, şi ţi-am zis „una bună”! Poate, chiar „mi-ai vorbit”, cu blîndete şi calm, înţelept, deghizat în dl Grig Ghe, sau într-un alt ÎNGER, ce „stă” să-mi vegheze! Poate, totuşi, eşti pe aici! Aşa că ..purced…
… păşind… anevoie, dar DEMN, în a-Ţi spune:
Fiu netrebnic sînt! N-am făcut nimic din ceea ce eram DATOR să fac! Căci, ca un purtator de trup şi vieţuitor al acestei lumi, am alunecat şi..am greşit, cu gîndul, cu fapta, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, şi, din prea-multă nebăgare de seamă! Că, iată:
N-am miluit pe ce-i ce-au întins mîna să-mi cerşească un frăncuţ pentru-n covrig!! N-am hrănit pe cei flămînzi, dar eu m-am îmbuibat! N-am îmbrăcat pe cei goi, în timp ce eu mă desfăt din belşug,schimbînd hainele! N-am vizitat pe bolnavi! N-am alinat pe cei singuri! Nici pe cei bătrîni şi neputincioşi! Ba chiar am trecut pe lîngă ei cu nepăsare, fără să-mi tresalte inima la necazul lor!
Am pizmuit pe semen! L-am sudălmit adesea pe cel ce-mi stătea în cale!..
M-am semeţit, şi m-am lăudat cu „josniciile mele”!…M-am mîndrit cu ceea ce am citit, deşi mare lucru nu am citit, comparativ cu ceea ce au citit alţii.
Am rîs nebuneşte!…
M-am desfătat cu frumuseţi trecătoare!…
Nu mi-am cinstit, aşa cum se cuvenea, părinţii!…N-am ţinut seama de sfaturile duhovnicului!Adesea uitîndu-le pînă la uşa chiliei! Nici răbdare n-am avut! Iar la vremea rugăciunii, am gîndit la cele lumeşti…
Am arătat altora greşelile semenilor mei, pentru a-i înjosi pe aceia.
Crezîndu-mă înţeleaptă, cu îndrăzneală am grăit deşertăciuni!Nu mi-am plătit datoriile la sorocul lor!…
Am ţinut şi ţin minte răul!…
Am osîndit, am clevetit, şi vorbe necuviincioase am vorbit!
Am rîs de păcatele semenilor mei şi pe-ale mele păcate şi nelegiuiri, nu le-am socotit!
Am mai şi minţit! M-am mîniat adeseori!
Am mîncat cu lăcomie!…
M-am mîndrit în fel şi chip! Am trîndăvit!
Am amărît, şi ades l-am întristat pe fratele meu! Şi pe semeni!
………………………………………………………………………………………………….dar..cîte rele n-am făcut!!! Acestea de mai sus ( mărturisite ), şi MAI MARI decit acestea am făcut! Şi fie că nu le mai ţin minte sau… nu mai vreau să mi le mai amintesc, mă ruşinez de toate cele rele săvîrşite de mine şi-Ti spun Părinte Sfînt:  TATĂ, ÎMI PARE RĂU PENTRU TOATE! Şi-aş vrea, să nu se fi-ntîmplat! Şi TE rog:
IARTĂ-mă… Tată!
Dă-mi, Te rog, ajutor şi mînă de îndreptare, ca măcar de acum înainte: Să nu mai greşesc! Ajută-mă să fac voia Ta ce sfîntă, să trăiesc în Frica de Tine şi în dragostea de Tine!
Iţi mulţumesc Tată, pentru că mă primeşti înaintea Ta! Îţi mulţumesc pentru că mă asculţi! Îşi mulţumescpentru că mă Împărtăşeşti cu Prezenţa Ta, prin Rugăciune! Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toată grija ce-mi porţi, şi Te rog, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine şi să mă aperi de toţi vrajmaşii mei!
Te slavesc pe Tine, mă închin Ţie, şi Te binecuvîntez cu mulţumire, Doamne! Amin.
 de Antoaneta Radoi  -de la Vrancea
  22 dec 2013

Protosinghelul Nicodim Bujor, Avraamul meu!!…


POD de DOR către… BATRÎNI

Protosinghelul  Nicodim Bujor, Avraamul meu

                                        (Autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica )

                                                           un…ILUSTRU NECUNOSCUT!

pr nicodim in rama cu luminare alba0001

  Înțeleptul spune: Cine nu are bătrîni să-și cumpere! Ei, bine! De nu l-aș fi avut pe părintele Nicodim Bujor, ar fi fost necesarmente trebuință să mi-l cumpăr! Dar, Dumnezeu în mărinimia Sa, mi l-a dăruit!! Așadar..gratis! De aceea, nu-mi mai rămîne decît să spun, cu recunoștință: Slavă, Ție, Doamne! Si Binecuvîntat fii bunule, drag, scump și sfînt Părinte, Nicodim Bujor, omule și brav soldat al lui Dumnezeu!

 Protosinghelul Nicodim Bujor a fost și va rămîne una dintre prealuminatele stele ale Bisericii lui Hristos din Biserica Ortodoxă română! A fost un duhovnic iscusit, un preot și om de o rară noblețe sufletească și este autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica! A fost unul dintre preoții trăitori în Hristos și unul dintre duhovnicii iscusiți pe care Biserica Ortodoxă din România i-a avut dar pe care sinodalii n-au știut să-i prețuiască și…NU L-A PREȚUIT!! și, sfinția sa este cel care, cu un an înaintea canonizării Sfîntului Calinic de la Cernica, atunci cînd se zvonea că va urma canonizarea, a întocmit, într-o dudovnicească și îngerească limbă, unul dintre cele mai minunate Acatiste creionate vreodată. Și, cu toate că el a dat neamului rămânesc acest minunat Acatist (cinstindu-l, astfel, pe Sf Calinic și prin el pe Dumnezeu -Cel Care a pus Har peste Har în lucrările Sale, prin Sfinții Săi pe care ni i-a dăruit spre folos!), părintele Nicodim Bujor, el, autorul Acatistului, așadar, este un…”ilustru necunoscut!”

  L-am cunoscut pe părintele Nicodim Bujor în primăvara anului 2005, pe cînd sfinția sa avea 90 de ani! M-am bucurat cîțiva ani buni de binecuvîntarea de a-l fi cunoscut și-I mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că m-a bucurat pe mine -ingrata!- cu aceastăSfîntă Binecuvîntare!

 Părintele Nicodim Bujor s-a născut la Piatra Neamț și este al 8-ulea copil din cei 11 ai familiei. A studiat la Liceul Petru Rareș, liceu pe care l-a absolvit cu notă maximă, după care a s-a înscris la Scoala de Geniu din Timișoara, pe care a abandonat-o în favoarea teologiei. A fost închinoviat la Mănăstirea Cernica în anul 1935 ”la recomandarea și cu binecuvîntarea Preafericitului Patriarh, de la acea vreme, Nicodim Munteanu”, la propunerea lui Gala Galaction, care l-a și însoțit la Mănăstire și căruia părintele Nicodim Bujor i-a păstrat, în întreaga sa viață, o cinstire deosebită. Nu era dată să ne ducem la Părintele și, printre altele sau înainte de toate, să nu ne vorbească despre marele GalaGalaction, cel care ”l-a descoperit” pe tînărul Nicolae (Pr Nicodim de mai tîrziu și de-a pururi!) și, mai apoi, ”l-a recomandat” la…Dumnezeu, prezentîndu-l celor care administrau la acea vreme Mănăstirea Cernica.

 Părintele era mic de statură și subțiratic, drept pentru care, Secretarul Mănăstirii, cînd l-a văzut pe tînărul Nicolae (pe atunci), n-a putut să-și reprime mirarea, așa că l-a întrebat pe preotul și profesorul Gala Galaction (Grigorie Pișculescu era numele lui și era profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă și preot slujitor la Mănăstirea Radu-vodă din București.):

–          Ce va face el la Mănăstire? La care, marele Gala Galaction i-a răspuns concis:

–          Găina asta mică, să vedeți ce ouă multe are să facă!

Mulți dintre cei care au avut bucuria de a-l fi cunoscut știu ”ce multe ouă” a făcut acest

blind, bun și înduhovnicit preot al lui Dumnezeu. Iar eu știu și mai bine cite ”ouă” a făcut ”găina asta mică!!”, dragul, scumpul și sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, cel pe care eu l-am numit, Avraamul meu!

La închinovierea părintelui Nicodim Bujor ca monah în Mănăstirea Cernica, la depunerae voturilor monahale, marele Gala Galaction a mai spus:

–          Bucură-te Mănăstire, că frumoasă floare-ți vine!

Ce frumos!… Știa părintele, profesorul Gala Galaction, ce știa!!…”Frumoasă floare” a Bisericii lui Hristos a fost, atît cît a trăit, și ”frumoase flori” a sădit în Biserica, în Grădina lui Dumnezeu și în multe inimi!

  Ceea ce mi se pare interesant și, poate, demn de reținut, în cazul Bătrînului NicodimBujor, este aceea că el a venit pe lume într-o zi de Sărbătoare (pentru ortodocși), pe 5 mai 1915, de Sfînta Irina și a plecat din lume tot într-o zi de Sărbătoare, pe 30 ianuarie 2011, de Sfinții Trei Ierarhi – trei arhierei și dascăli ai lumii creștine: Vasilie cel Mare, Ioan Gură de Aur și Grigorie Teologul! Și ceea ce mi se pare și mai interesant este aceea că părintele Nicodim Bujor, dăduse examen și intrase cu brio la Școala deGeniuTimișoara, dar nu a urmat-o, ci, din pronie dumnezeiască, a urmat calea…monahismului și a ajuns un… ”monah de geniu”, ”un soldat de geniu” în Mănăstirea Cernica! El devenind un brav soldat al lui Hristos! Era îmbrăcat în Armele Luminii  și a trăit ca un Înger în Trup, fiind de-o bunătate și blîndețe arar întîlnite și de o curățenie sufletească care…te sfințea! Era un preot, un monah ”bolnav de iubire!” El chiar avea o vorbă, și anume: ”Aș vrea să pot răspîndi o EPIDEMIE, ca să-i îmbolnăvesc pe toți de SFINȚENIE!” Așa o dragoste mare avea, încît își doarea să aibă puterea ca, prin atingerea sa de noi să ne sfințească! Ceea ce se și întîmpla! Numai că noi, nedesfințeam, grabnic, de cum plecam de la sfinția sa, umplîndu-ne iarăși cu păcate, lucru pentru care părintele suferea, însă nu ne certa niciodată ci, de fiecare dată, de cum ajungeam la sfinția sa, ne curăța cu rugăciune și cu dragostae lui nemăsurată  plîngea la Dumnezeu și la Maica Domnului pentru noi! N-o făcea fățiș, la vedere, ci…în taină! Am simțit asta de nenumărate ori! Și am văzut lucrarea lui Dumnezeu săvîrșită

prin acest iscusit duhovnic! Și nu odată!… De cum intram pe ușă, ne lua pe fiecare în brațele lui primitoare și făcîndu-și mîinile căuș în jurul capului nostru, ne binecuvînta  cu binecunoscuta-i, UNICA, DUMNEZEIASCA sa binecuvîntare: ”Duhul Înțelepciunii, Duhul Răbdării și al Modestiei, Duhul Bărbăției și al Gîndului Curat …Toată Darea cea Bună și tot Darul cel Desăvîrșit să se pogoare de Sus, de la Părintele Luminilor!”, după care ne pecetluia cu Semnul Crucii și ne săruta pe frunte,sfințindune! Prin această Sfîntă Sărutare deveneam ai lui!…

  Părintele Nicodim Bujor, acest ”ilustru necunoscut”, era un erudit. Știa 4-5 limbi străine. Dar încă de cînd a intrat în Mănăstire a făcut foarte multa muncă fizică, lucrînd din greu pe lîngă Cantinele de Săraci de la Așezămîntul Sfinții Apostoli, unde alegea grîul pentru 20 de colive care se făceau săptămînal pentru pomenirea celor căzuți pentru apărarea Patriei și a neamului, plus că ajuta la tot ce era muncă fizică acolo. Ne spunea că acolo, în vremea aceea, mîncau 150 de oameni ai străzii, pe care, după ce el ajuta la prepararea mîncării, îi servea la masă!

 Părintele a întocmit  multe lucrări scripturistice necesare la stăreție (lucru despre care nu se vorbește încă nimic -deși au trecut deja 4 ani de la plecarea lui dintre noi-, ca și cum nu s-ar ști, deși acele lucrări există, din cite știu eu de la părintele Nicodim Bujor și ele pot da mărturie, la nevoie, despre activitatea intelectuală desfășurată de sfinția sa în cadrul Mănăstirii și nu numai!- și tot dumnealui s-a ocupat de editarea ziarului ”Cuvînt Bun” . A făcut parte, alături de marele Dumitru Stăniloaie (și de alții mai puțin cunoscuți mie!) din Rugul Aprins, al cărui CREZ era apărarea CREDINȚEI și a VIEȚIICREȘTINE, care erau amenințate de Comunism.

 Despre munca fizică pe care a trebuit să o exercite în cadrul Mănăstirii, părintele ne povestea cu umor că, de cum a sosit a fost repartizat la Arhondar (loc unde se primesc oaspeții), iar administratorul l-a întrebat dacă știe cumva ceva limbi străine și dacă da, care anume, iar el a răspuns:

–          Da știu! Știu germană, franceză, greacă, latină, ebraică. La care, administratorul i-a zis:

–          Ei, acum o să înveți o limbă nouă: tîrnăcop, sapă, hîrleț!…

Părintele Nicodim Bujor a slujit cu credincioșie  făcînd, așadar, fel de fel de munci fizice, chiar dacă structura lui fizică nu-l prea ajuta, dar și muncă intelectuală, pentru că intelectul -acest UNIC, dumnezeiesc DAR, îl ajuta mult!!!…

 Pe vremea aceea se avansa greu în treptele preoției (nu ca azi!!!, contra-cost; simonic!!) și el a trebuit să facă multă ascultare pînă să ajungă să capete ”medalia” de protosinghel, pe care a obținut-o după ani mulți de multă osteneală și slujire adusă lui Hristos, Maicii Domnului, Sfîntului Calinic și oamenilor! Cu ”medalia de protosinghel” a și rămas părintele pînă în ultima zi a vieții sale, medaliecu care va merge și în..CERURI și cu ea se va prezenta înaintea Tronului Slavei!!!… Căci Biserica Ortodoxă, căreia părintele i-a slujit cu credincioșie neștirbită timp de cîteva decenii bune, nu și-a mai găsit timp să-i acorde acestui duhovnic și învățător iscusit, acestui Avva, bravului soldat al lui Hristos, părintelui Nicodim Bujor, nicio altă…medalie! Niciun rang preoțesc! Slavă, Ție, Doamne!, că acum bunul, blîndul, dragul, scumpul și sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, se bucură în Ceruri de Slava Ta! Și aceasta ne este nouă, ucenicilor lui, mîngîiere! Și ne dă nădejde, totodată!

În 1955, Părintele Nicodim Bujor, a avut un însemnat rol, participînd activ, trup și suflet, la canonizarea Sfîntului Calinic, eveniment despre care ne relata, povestind cu mare revărsare de suflet. Trăia, de fiecare dată cînd ne povestea, fiecare moment al Actului Canonizării Sfîntului, față de care sfinția sa avea o mare-mare evlavie și cinstire! Cinstire pe care și-a manifestat-o încă înainte de canonizarea Sfîntului, alcătuind un Acatist de o dumnezeiască frumusețe stilistică! Ascultati, vă rog, simfonia duhovnicească revărsată din sufletul lui: ”Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veselește sufletele celor credincioși, iar atingerea de Racla Sfintelor tale Moaște sfințește sufletele și dăruiește tămăduiri; pentru aceasta, cinstindu-te, cu bucurie îți cîntăm: Bucură-te Sfinte Ierarhe Calinic, cel ce de Dumnezeu ai fost înțelepțit”…

Tot Părintele Nicodim Bujor, prin pronia dumnezeiască, însemnase cîndva Cinstitul cap al Cuviosului Stareț Gheoghe de la Cernica, acest lucru fiind de folos mai tîriu -prin 2006 parcă- la identificarea și proslăvirea acestuia, la vremea canonizarii.

  L-am cunoscut pe părintele și pot spune și o spun cu bucurie, că am avut și am cu sfinția sa o legătură specială (lucru despre care vorbesc pe larg în cartea mea: Dragul, scumpul și sfîntul meu Părinte, Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sfîntul Calinic de la Cernica, un…ilustru necunoscut!” -publicata in aprilie 2015, de Hramul Sf Calinic și a cărei lansareaa fost făcută la mormîntul scumpului meu părinte, Nicodim Bujor, în Cimitirul Mănăstirii Cernica; ca un omagiu adus Părintelui meu drag, scump și sfînt, precum și Sfîntului Calinic, Sfînt pe care Părintele Nicodim Bujor îl prețuia nespus). Nu înțeleg ”taina„. Nici nu am încercat să o descifrez. Doar mă bucur de binefacerile ”prieteniei” noastre, și-atît! Pentru că, DA, pot spune, în adevăr, că părintele Nicodim Bujor îmi este un real prieten! Poate singurul pe care îl am!…Cum altfel să înțeleg grabnicul ajutor, sprijinul și ocrotirea de care mă bucur din partea lui, încă din prima zi în care l-am întîlnit? Căci, din prea-plin de duhovnicească dragoste, mi-a revărsat în inimă, îndrăznesc să zic…un strop de har

 –Îți mulțumesc, drag, scump și sfînt Părinte, Nicodim Bujor! Binecuvîntat fii între Sfinții lui Dumnezeu și Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Care mi-a dăruit mie bucuria de a te fi întîlnit și de a mă bucura de binecuvîntările sfinției tale!

 Despre părintele Nicodim Bujor, Avraamul meu, cum cu duiosă dragoste l-am numit eu, aș putea vorbi la nesfîrșit, findcă am multe experiențe de viață trăite, dar nu o voi face și aici! Cei interesați pot citi cartea mea, despre care am făcut cunoscut mai sus! Tot ce aș vrea însă să mai spun este aceea că, părintele a slujit în Mănăstirea Cernica vreme de mulți-mulți ani și a  slujit cu credincioșie, cu sfințenie, punîndu-și sufletul pentru Mănăstire, pentru Maica Domnului, pentru Sfîntul Calinic și pentru oameni!

 A fost multă vreme faorte-foarte bolnav, timp în care, avînd binecuvîntarea mai-marelui său, s-a retras din Mănăstire  pentru a-și urma drasticul tratament! A viețuit la o familie din Ploiești care a avut mare grijă de sfinția sa. Acolo l-am cunoscut și eu. Și pot spune că dacă nu ai fi știut că este bolnav, că suferă de o boală atît de cruntă, nu ai fi descoperit, pentru că părintele NU SE VĂITA NICIODATĂ! Și era primitor de oaspeți! Ne primea, totdeauna, cu bucurie și cu larghețe mare de suflet ”la orice oră din zi și din noapte!” Tăifăsuiam cu sfinția sa ore în șir și nu se sătura să ne vorbaescă despre sfinți, despre marii noștri cărturari, despre al său duhovnic, marele Gala Galaction, iar despre Sfîntul Calinic și despre Maica Domnului ne vorbea cu revărsare de suflet, îndemnîndu-ne să-i cinstim cu mare evlavie și să-i chemăm în ajutor! Despre Maica Domnului făcea mereu remarca: ”Toată guvernarea lumii a dat-o Hristos, mamei Sale, Fecioara Maria și cu ea, prin mijlocirea ei, vom rezolva multe lucruri!” (Pentru cine are urechi de auzit, sa audă!)

 Cu ceva vreme înainte de plecarea sa la Domnul, Dumnezeu a rînduit și părintele Nicodim Bujor a fost readus la Cernica și a viețuit în chilia sa, pe care stă scris: Pr. Nicodim!

 După o viață de sfințenie închinată lui Dumnezeu, Biseicii și mădularelor ei, oamenii, părintele Nicodim Bujor a trecut la Domnul, la 96 de ani, așa cum am mai spus, pe 30 ian 2011! Ziua în care Biserica Ortodoxă îi prăznuia pe Sfinții Trei Ierarhi! Așadar, într-o zi de Sărbătoare venise pe lume și tot într-o zi de Sărbătoare pleca la Domnul! Și aceasta este pentru mine UN SEMN ce-mi dă nădejfe! Și nu-s singura!…

A plecat la Domnul! Acolo de unde și venise!…Și venise spre bucuria și mîntuirea multora, printre care, îndrăznesc să mă număr…și eu! Căci îndrăznesc la mîntuire, din pricina promisiunilor părintelui! Și pentru ale lui sfinte rugăciuni și promisiuni, îndrăznim -cred- noi toți, cei care am avut binecuvînatata bucurie de a-l fi întîlnit!

A fost înmormînatat, fără fast, în Cimitirul Mănăstirii Cernica…

S-a dus Părintele…tiptil…smerit! Așa cum a trăit! Și, la 4 ani de la plecarea lui la Domnul, ucenicii lui încă tac! Parcă înadins s-ar vrea ca el, BĂTRÎNUL Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sfîntul Calinic de la Cernica, acest Avva care a trăit smerit și care a lăsat națiunii ortodoxe un minunat Acatist -după care se slujește în Mănăstiri și Biserici ce poartă HRAMUL Sfîntului Calinic-, să rămînă un..”ilustru necunoscut!”

Prea multă discreție domnilor!! Dar…

                                                              Fiți iertați! Și…Iertați!

                                                                                           Autor: Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Mama, de George Cosbuc


În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară –
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipeşte-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colţuri de odaie.

Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.

Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.

Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţântă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră…
Te uiţi la el şi nu-l ridici,
Şi fetele se miră.

…O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti –
– „Ce vezi?” întreab-o fată.
– „Nimic… Mi s-a părut aşa!”
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.

Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
– „Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire…
Mai ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi şi voi un frate…
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!… Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,

Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!”

Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat –
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!

George Coșbuc

Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.

Şi firul tău se rupe des,

Cafeaua mea!!….


Bună să vă fie inima, oameni buni! Haideți la o vorbuliță…_ITR5414

Vreau să vă vorbesc astăzi despre aventurile cafelei mele, de fiecare dimineață!! Invariabil, cafeaua mea, în loc să ajungă din ibric în ceșcuță, ajunge pe..aragaz!! Uăăhhh!! Și de-abia l-am văzut luminat!!…

Io nu prea stau prin bucătărie! Nu că nu mi-ar plăcea dar…În fine!

Singurul obicei SIGUR care mi-a rămas cu adresa BU-CĂ-TĂ-RIE!! e făcutul cafelei! Îmi place cafeaua făcută de mine și…musai la ibric! (N-o să intru în detalii!!, dar IBRICUL meu arată-ntr-un fel!!! L-am moștenit de la un parlamentar..am uitat cum îl cheamă, dar poate îmi amintresc și, musai vă spun! Și-o să vă povestesc și cum a ajuns ibricu` parlamentarului în bucătăria mea. Eu sînt o ..carte deschisă!! Oh, nu, nu vă grăbiți cu concluzionatu`, parlamentaru` nu-mi era (Dumnezeu să-l ierte pt păcatele ce le-o fi săvîrșit!! Neah`, toți parlamentarii săvîrșesc păcate!!, nu??? Uăhhhhhh, iaca nah`, că m-am deșteptatat instant!! Acu`, fix în momentul în care am scris cuvîntul ”păcate”, m-am luminat!!, am dezlegat misterul cafelelor mele! Vă explic îndată, numai aveți puțintică răbdare!! Să revenim!!) rudă…

De cum mă trezesc, nici bine nu mi se descîrpesc ochii, mă duc pe dibuite în bucătărie și pun ibricu` la foc. Cantitățile de zahar și cafea le știu pe dinafară, așa că NICIODATĂ nu dau greș! Greș dau numai cu ajunsu` în ceșcuță a cafelei din ibric!! Nu știu cu se face, că chiar cînd cafeaua dă în clocot, privirea-mi este atarsă de vreun lucrușor și mă duc io isteață să-l pun în ordinea lui firească. Pînă mă-ntorc, scumpa și mult-prețioasa mea cafea cu busuioc (??!!!; încercați și p-ormă commnetați!!!), e deja pe..aragaz!! Uăăăăăăhhhhhhhhh!!! Iară??? Doamnee, și de cîte ori mi-am promis că o s-o păzesc ca pe Sfintele Moaște!!!

Nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu-mi dea cafeaua pe dinafara ibricului!! Oricît ma-ș strădui, cafeaua mea face zilnic, incursiuni, afară din ibcric și inspectează aragazu`! Bine că n-are pretenții  de incrusiune și mai mari, să mă mai trezesc că, în graba mea, mai fac urgent și o pauză de spălat bucătăria pe jos că nu știu ce fac!! Urăsc asta!! Nu că spălatul aragazului ar fi vreo treabă prea..plăcută mie! dar, dacă neisprăvita de cafea își face de cap și de lucru cu mine??!!!…

Dimineață, ca de obicei, pun ibricul pe foc și-apoi dau fuga să duc gunoiul! Zic să-l duc, c-apoi mă iau cu treaba și… Cînd să ies pe ușă, mă-ntîmpină un ditai pungoi cu gunoaie de la ușa vecinilor mei, proptită-n colțul ușii mele!! Uăăhhh!! Mă seacă!! …

Frate, la apartamnetul vecin, ușă-n ușă cu mine, s-au mutat niște chiriași de vreo 2 ani, și tot cam de atunci a început să troneze la ușă mari-mari saci cu gunoaie! La început nu am zis nimic. Am crezut că-s oameni din provincie care încă nu s-au dumirit cam cum stă treaba pe la bloc. Am încercat să-i atenționez blînd, punîndu-le în ușă un bilețel. Gunoaiele tronau mai departe, zilnic. Crezînd că hîrtia pe care-am scris bilețelul fusese prea mică, inobservabilă, am scris pe o colă A4, apoi, văzînd că situația cu gunoaiele puse-n ușă continuă, am scris pe o coală A3. Apoi am scris la..Administrația Blocului și..NIMIC!! Concluzia la care au ajuns unii: ”Nu vă luați după aia (adică io) că e dusă cu capu`!!!.. ”

Oameni buni, acuma, io nu că nu aș fi, cumva, dusă cu capu`! Cine nu-i dus cu capu`măcar și un pic??!! Că io-s dusă ceva mai mult decît limita permisă de regulament, asta-i o altă poveste, dar…să-mi plantezi, zi de zi, și chiar de mai multe ori pe zi, pungoaiele tale cu gunoi menajer în colțul ușii mele, asta chiar că mă face să mă duc cu..capul și-atunci să vezi tu, măi ciupercă parazitară, care pe cine?? …

Oamnei buni, le-am zis o dată, de două ori, de 99 de ori, cu duhul blîndeții și lor și administrației și proprietarilor și..femeii de serviciu!!  Preș de 2 ani, încheiați!! Ei, te pot înțelege, om cretinoid, o dată că ești de la…provincie și ești, poate, nou pe la oraș, altă dată că n-ai știut, altă dată că ți-a fost rău și că îți mirosea propria mizerie, dar nu aveai puterea fizică să ajungi pînă la Ghenă aflată la 5 pași (deși puterea să spargi ABSOLUT tot din casa, să faci praf o dată la 3 luni, tot, ABSOLUT tot, să faci țandari tot, observ că ai!! Dar, nu mă doare!! Vorba aia: ”nu e banii mei!!!”… Cu banii tăi, humanoidule, faci ce vrei!!! Dar nu cu nervii mei!!!) altă dată că aia-aia, dar…observ, secătură, că mă sfidezi din fotoliul merțanului tău prin parcare cînd mă vezi!!! Acum, că ai Merțan jo m…piș!! N-ai decît să te-nburicești, fanfaronule, pe cît vrei! Dar mută-ți mizeria de la ușa mea!!… Ori de nu, ia-ți matracuca și muta-te-ntr-o vilă cu 16 camere la Șosea, ca să-ncapă-ntraga voastră Șatră!! Nu de alta, da`, prea stați înghesuiți 4 gealați cu plod de țîță, într-o garsonieră de 16 metri pătrați cu tot cu bucătărie!! Sau…mutați-vă-n Merțan, că mai mult comffort aveți în el!! Plus că nah, îl puteți parca, în puii mei!, chiar și..ultracentral, unde observ că vă place să stați ”numa` așa de-al DREACU`!!!” (în zisa voastră!!)…

Așadar, dimineață, cănd ies pe ușă să mă duc la ghenă (care-i fix la 5 metri de la ușile noastre!!!), dau nas în nas cu…

Ei, nu vă grăbiți!! De astă dată nu mai era una bucată pungoaie cu gunoi, ci era una bucata pungă din aceea frumos ornamentată (cu moț, brand nu glumă!! că nah`, nu oricine-i încărcător-descărcător șef la Depozitul de Legume-fructe!!), cu tortițe din panglici colorate!! Ce mai, finețuri boierești!! Doar că, în interior, deasupra altor ”celea!!!”, trona pamperșelul proaspăt schimbat (cu conținut bogat) de la plodișca neisprăviților chiriași… Ei, chiar că mi s-a suit adrenalina-n cap!! Am dus gunoiul meu, m-am întors, am făcut rost de panglică roșie, am făcut o faină funduliță, am atașat-o pungii și am dus frumosul CADOU și l-am agățat cu sfoară la ușa administrației!!! Adminsitrație căreia îi făcusem anterior cerere scrisă, rugînd să-i atenționeze pe acești MUTANȚI și să-i înștiințeze cum că Ghena de gunoi nu e la ușa mea, nu e holul blocului, nu e palierul comun locatarilor, ci Ghena se află la 5 pași de ușa lor!! Ei aș, administratora nu a luat nicio măsură! Azi sper să ia!!!

Cînd m-am întors din peripluul meu (administrația e la subsol, două etaje mai jos de mine!!) în ibric dacă mai erau 3 degetare de cafea!! Restul…pe aragaz!! Ca de obicei!!

Hmm..să fie blestemele femeii de serviciu căreia îi spusesem că dacă cumva îndrăznește să pună mîna să ia punga din clanța în care-o agățasem, de ușa administratoarei, va avea de-a face cu mine??!!! (nu i-am vorbit niciodată atît de poruncitor!!) Să fie KARMA lui Ninosu??? ( Mi-am adus aminte acu`, instant, cum îl cheamă pe parlamentar, sau mai bine zis cum îl chema!!, că s-a dus la  Domnul!!< Domnul să-l ierte cu ibricu` lui cu tot!!!) …

Și, uite-așa, de ce, de ne-ce, cafeluța mea iar îi pe..aragaz!!

Părintele Gheorghe…


Să-l numim Gheorghe! Mulți Părinți, de-a lungul veacurilor creștinătății s-au numit Gheorghe. Să mai numim, dară, încă unul. Deși după marea evlavie pe care o are față de CELE SFINTE și după îmbunătățirea duhovnicească cu care este el binecuvîntat de Dumnezeu i-aș zice mai degrabă GHERONDA!…

Nu-l mai văzusem de prin 2013. Știam că e cam bolnăvior și auzisem că mai e de gasit ba pe ici, ba pe colo, pe la vreun Lăcaș de Cult, dar nu mi-am ostenit picioarele întru căutarea lui. Dăunăzi însă drumurile noastre s-au intersectat de la sine!! O, cît m-am bucurat!! Părintele acesta e mare om, mare preot înaintea lui Dumnezeu și foarte iubit de credincioșii care au avut bucuria de a-l fi cunoscut! Un Sfînt printre oameni!…

Ne-am îmbrățișat, am schimbat cîteva cuvinte și a rămas să ne mai vedem cumva…

M-am dus ieri să mă revăd cu sfinția sa și i-am dus și una dintre cărțile mele, carte care știam  c-o să-l bucure, deoarece scrisesem despre dragul, scumpul și sfîntul meu Părinte Nicodim Bujor! Nu, nu o carte din acelea evlavioase, ci o carte scrisă natural, despre frumoasele și binefacătoarele mele întîlniri, de lungul a ami multor ani, cu sfinția sa. O carte scrisă cu bucurie de suflet…din dragostea mea pentru cel care a fost, este și va fi vesnic VIU în inima mea, Părintele Nicodim Bujor! S-a bucurat foarte tare părintele Gheorghe că am scris cartea și mi-a spus că l-a cunoscut pe pr Nicodim Bujor prin `71, și mi-a evocat cîte ceva din întîlnirile lor. A răsfoit rapid, zîmbind enigmatic, paginile cărții, apoi a pus cartea la fundul unei trăiști plină cu cărți. A cotrobăit prin traistă și mi-a dat la rîndul lui o cărticică…

Neavînd ce face, după ce mai schimbăm noi ceva păreri, îi spun și despre ”alte cărți” pe care le-am scris și publicat și, băgînd mîna în rucsac scot și-i arăt un exemplar din…”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui învins!”  Uăhh! Mai bine luam jar în gură!!!…

M-a certat! Cu blîndețe autoimpusă… Și printre altele mi-a zis BĂTRÎNUL:

  • Tu ești copila Bisericii! Nu trebuia sa scrii despre sinodali! Ce crezi ca noi preotii nu stim ce fac ei? Dar…și încă o suită întreagă de argumente pentru care nu ar fi trebuit să scriu, dar, mai ales, să NU FI PUBLICAT: ”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui invins!”…
  • Dragă Părinte Gheorghe, scumpule sfînt soldat neprihănit al lui Hristos, îți sărut dreapta pentru dragostea sfinției tale pentru Dumnezeu! Mă-nclin, cu mare cinstire, sfințeniei cu care știu că ești înzestrat de Dumnezeu și ostenelilor sfinției tale întru cele ale lui Dumnezeu! Îți înțeleg ascultarea față de mai-marii BOR, întrucît ești monah. Dar și ascultarea asta, față de niște ”farisei fățarnici” (cum îi numea și Hristos pe preoții cei din vechime, care ÎL lăudau doar cu buzele!!) are și ea rostul ei!… Poate că cineva trebuie, totuși, să-i tragă de mîneca prea…largă a sutanei lor!!!, pe sinodali. Și daca monahii (călugării) și preoții subalterni nu o pot sau nu vor/nu au curajul să o facă, ceilalți, mirenii, o pot face, doar să aibă demnitatea necesară! Zic. Cît despre faptul că am publicat ”Prigonitorii”, eu voi da socoteală înaintea lui Dumnezeu! Preoților Bisericii mele nu le-am cerut și nici nu s-a oferit careva să fie părtaș cu mine în pătimirile mele preț de mulți ani în care mai-marii lor m-au prigonit! Ci și-a văzut fiecare de treaba lui, tăcînd și prefăcîndu-se că habar n-au ce se-ntîmplă-n jurul lor!! Nici să mă mîngîie cumva, în vreun fel oarecare, cînd eu cu sufletul însîngerat și îndurerat de atîta prigonire încercam din răsputeri să-mi pansez în singurătate și disperare rănile sufletului, n-am văzut pe vreunul să-mi fi bătut la ușă să mă mîngîie… Ohh, frații mei!!, creștin-ortodocși, nu mai dați năvală…să mă mîngîiați! Cearta voastră -pentru că, prin scrierea mea, am făcut atingere ”sfințeniei” mai-marilor vostri care și pe voi vă umilesc și vă asupresc în fel și chip (se pare că vă place așa!!!)-, îi e balsam inimii mele. Păcat că doar 4 dintre cei 200 care ați primit în dar (de la mine) cartea mea, v-ați exprimat…negativ! Restul e..tăcere?

Cuvînt din inimă pus înaintea Domnului


(Cuvintele de mai jos le-am conceput, pe negîndite, surprinzător și pentru mine, în tramvai, în drum spre editură, cînd plecasem cu Manuscrisul cartii mele: ”Progonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui învins”.)

Notă: Este vorba despre Magazinul de Obiecte de Cult Ortodox pe care l-am facut cu multa truda si cu mari sume de bani imprumutati, si pt care am muncit 5 ani, zilnic 14/16/18 ore pina cadeam frinta, in speranta ca, mai apoi, ma voi odihni si-mi voi minca in tihna o bucata de piine, dar..n-a fost posibil, pt ca am fost prigonită de..PĂSTORII mei!!; Ierte-i Domnul, ca iata, din necazul meu si din zdroaba mea cea mare au iesit, din sufletul meu, aceste minunate cuvinte…) Semnat: AR.

Făcutu-mi-am un Magazin

de mare preţ,

un Magazin cu…

Artă Sacră!

Şi-n loc de beneficii

am cules,

doar… poamă acră

şi „dulce-binecuvîntarea”

păstorilor din… Deal!!

Strîns-am în mine lacrimi

cît pentru nouă vieţi!

Strîns-am în mine lacrimi,

în zori

şi în amiezi

și-n seară,

şi-n nopţi fără de somn,

dar astăzi… s-a sfîrşit!

Deschis-am stăviladrul

să curgă toate… val,

căci s-a umplut paharul

şi iat’

a dat pe-afar’!

Deschid, azi, stăvilarul,

mîhnirile să-mi curgă!

Din suflet tot amarul,

afar’ să mi se scurgă!

Să fie gol… paharul,

Şi lacrimii hotar!

coperta prigonitori