Archive for the ‘Maşina de cusut Necchi’ Category

Minunata mea maşină de cusut NECCHI…


Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Astăzi, 18 oct 2016, după mai mult de 12 ani, am scos şi am despachetat minunata mea maşină de cusut Necchi, pe care am platit cînd am cumpărat-o, în 1984, o sumă  de bani  cu care mi-aş fi putut cumpăra o Garsonieră, de au zis toţi cunoscuţii că..am înnebunit!! Atunci aveam bani, iar maşina asta, minunata mea Necchi şi-a meritat fiecare leuţ învestit. Ei, bine, n-o să mă credeţi, dar cei 8000 de lei pe care i-am plătit pe ea, bani mulţi pentru acea vreme (cumpărând-o de la dl Romică -Dumnezeu să-l treacă de-a drepta Sa!, că s-a dus demult la Domnul, fiind bolnav de nu-ştiu-ce!!-, reparatorul de maşini de cusut de la Casa de Modă Venus, -condusă la acea vreme de renumita Zîna Dumitrescu-, cel mai meseriaş şi cel mai correct reparator pe care l-am întîlnit; el îţi repara maşina de cusut şi îţi cerea o pestelcă de bani, dar îţi spunea: „10 ani nu mă mai chemi, dnă!” Şi..aşa era!! Aaa, îl mai solicitam să-mi dea un cuţit pentru triploc sau ceva aţe speciale ori fermoare faine, pe care nu le găseam pe nicăieri altundeva decît la el! În rest, Slavă lui Dumnezeu, maşina asta nu a avut nevoie de reparaţie, niciodată! Şi e..meseriaşă!! A facut munca la greu, non-stop!! Şi nu e industrială, nici semi-industrială, ci e o maşină casnică, dar a facut faţă ore-n şir, zile, luni si ani în şir, NON-Stop!! Plus că arată fain!! ), i-am scos a 3-a zi, toţi, într-o singură zi, la Mare!! Plecasem în Vacanţă şi am luat-o, într-o doară, cu mine. Am găsit o oportunitatea de afceri şi…am pus-o la treabă, lucruri ff simple…Nu dau detalii, dar..am martori care pot să vă comfirme ceea ce spun! Nişte fustiţe cu şnuruleţe, cu nişte buzunăraşe haioase, 3-5 cusături acolo şi gata marfa, aplicam o emblemă cu vopsea gonflabilă sau, după caz, la cere cu vopsea fosforescentă (care dădea bine în Discoteca de la Costineşti, aveam cereri la bani buni, cărora nu le puteam face faţă!! -acum trăiesc din amintiri!! A banilor!! Cît şi a succesului profesional…) şi..pe-aci ţi-e drumul spre clientelă, fustiţo dragă! Şi aveam clientelă cîtă frunză şi iarbă…Har Domnului!

Când, după ce am paralizat, în 2004, cînd, realmente nu m-am mai putut ridica din pat, când mi-am dat seama că nu mai e de glumit cu BOALA, cu necazul care vine, INTEMPESTIV, peste om, am pus pe cineva şi a împachetat-o pe Necchi, am pus-o bine la păstrare, iar celelalte maşini din Atelier au fost trase şi ele pe dreapta, am eliberat fetele de obligaţiile ce le aveau faţă de mine. Îmi formasem 3-4 fete pentru croitorie pe gustul meu! Mă chinuisem împreună cu fosta mea prietenă, Ylonka, vreo 2 ani să le formăm. Am avut o vreme Atelier împreună, la ea acasă. Dădeam anunţ şi veneau, bietele fete să se angajeze la Atelierul nostru, dar nu ştiau, unele, nici să bage aţa-n ac. Unele erau de-a dreptul CATASTROFE!! Oricît le-nvăţai ce şi cum, nu pricepeau neam, în schimb aveau pretenţii să fie bine-plătite, fiindcă aveau Diplome de Absolvire şi pentru asta se considerau deja meseriaşe!! Mă lua capul!! Ai Diplomă, fătuco, dar ce Paula mea ai învăţat tu la cursurile alea, 3 ani, ca să obţii Diploma aia? Ce ştii să faci?? Nu mă interesează DIPLOMA ta, fă-o sul şi bagă-ţi-o undeva!! Mă interesează ce ştii să faci!!, îi spuneam, cînd mă enervam prea rău, fătucii care, dacă i se rupea aţa din ac, chema o colegă de Atelier să-i bage la loc aţa în ac sau să-i pună aţă pe mosorel!! De scos mosorelul din graifer, nici nu se punea problema. Aia era o reală..problemă pentru Absolventă!! Cred că în decursul a doi ani, am schimbat cel puţin 30 de lucrătoare şi să-mi fac un miliard de nervi!! Dar am reuşit să facem ca 3 dintre ele să facă exact ceea ce doream noi, în materie de CROITORIE!  Ylonka, care de obicei era DESPOT,  era mai maleabilă, dar eu, care eran, de obicei, blîndă ca o mieluşea, deveneam o adevărată zbiroaică, dacă nu făceau cusăturile cum trebuie şi mă obligau să repet un lucru de Njde ori ca să-l priceapă! Eu nu lăsam să-mi ÎNŞULĂREASCĂ aţa peste material!! Voiam cusături impecabile!!, cusături franţuzeşti, iar ele mai dădeau rasol, mai ales cînd aveam comenzi multe sau dacă erau plătite la bucată!! Cînd m-am înbolnăvit, aşadar, am spus fetelor să meargă să-şi găsească de lucru unde vor crede de cuviinţă. Am zăcut, la pat, un an şi încă unul a durat refacerea, convalescenţa, aşa că..dusu-sa Atelierul meu şi chiar gîndul meu pentru el, chiar cînd m-am restabilit binişor pentru a-mi putea relua munca, deşi nu mai puteam face mişcări ca un om normal, nu puteam sta vertical perfect, nu mai puteam multe. Deci..adio Atelier, adio Modă, adio Ţoale! Adio Vis! Crizată din pricina neputinţei, am vîndut ce am putut vinde rapid, pe mai nimic, şi restul am dat de pomană, maşini şi materiale!! Cu tona!! Şi..m-am reorientat..profesional. Am făcut ceea ce niciodată nu mă gîndisem că o să fac, şi anume..metanii. Nu că „metanii” nu făcusem pînă atunci la GREU!! Dar acum, făceam altfel de…metanii! Metanii împletite!!! Dar, din metanii nu cîştigam mare lucru, aşa că trebuia să INVENTEZ reoede ceva. Mi-am adus aminte, ca prin vis, că totuşi, la Şcoala aia de Artă mă-nvăţaseră să şi pictez şi m-am apucat de pictat CAI VERZI pe PEREŢI, care nu făceau prea mulţi ..purici şi în plus  nu-mi aduceau nicio satisfacţie, ce satisfacţie să-ţi aducă nişte…CAI VERZI pe PEREŢI??  Am schimbat macazul şi m-am apucat de pictat..Icoane! Greu! Greu cu Arta Sacră! Mi-a şi pus capac, într-o zi!! În fine! Nu mai dezvoltăm!! Am făcut-o deja de prea multe ori. Oui Prodest??…Sinodului BOR, care a confiscat spre propria favoare Arta Sacră??…Sature-i Domnul!!, sa-i văd odată..sătui!!

Azi am depachetat-o pe frumoasa mea Necchi. După 12 ani!! Credeam că va face nazuri, că va vrea să fie unsă, că alea-alea!! Ei, bine! Nimic din toate cele gîndite de mine, nu s-a-ntîmplat! Am despachetat-o, am pus-o-n priză şi..treci, Necchiţo, la treabă! Am făcut, la sucăleala lui Alex, minunatul meu AMIC şi kamarad de nădejde, o draperie de care aveam mare nevoie! Se poate vedea aici:

drapeeia-bn

Iar scumpa şi ff PREŢIOASA mea Necchi, aici! O iubesc..INFINIT!

necchi

Maşina asta este una dintre primele maşini de cusut Necchi din lume, din cîte ştiu! Dl Romică, meşterul de a Casa de Midă Venus, a recuperat-o dintr-un pod, de la nişte bătrîni, de printre nişte vechituri uitate acolo, de cel puţin două generaţii. Erau LUCRURI de aruncat, şi dl Romică a luat de-acolo maşina asta de cusut, a  şters-o, a uns-o şi..mi-a vîndut-o mie, la un preţ ASTRONOMIC!!, în 1984….

Acum, că am despachetat-o şi primul pas a fost făcut, sper să pot face LUCRURILE gîndite pentru o..Paradă de Modă!

Pe curînd!, oameni buni…

Anunțuri