Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Să ne prefacem că-i aşa…


Dăunăzi trec pe Kiseleff. Bănănăi fără ţintă. Nu că nu aveam, dar eram în căutare a ceva, aşa că…dă-i şi luptă. Cum aproape în 99,99% din cazuri plec din casă cu armamentul din dotare la purtător, desigur c-am găsit şi ceva pentru…cârcotaşul din mine, şi…pac la răzbelu` cu Nikonelu`!

str Rege Mihai pe Kiseleff

Şi-acum că aveţi obiectu` muncii în imagine, întreb, e firesc ca aşa să fi fost inscripţionată tabla aia indicatoare? Mihai I, se ştie, nu a fost regele României până în 2017. Unui rege, unui conducător de stat, i se ataşează această etichetă la statut doar pt perioada in care a deţinut rangul respectiv, din câte ştiu eu. Ori Mihai I, nu mai e rege din 30 dec 1947.

Dacă cetăţenii adolescenţi, -care se plimbă cu rolele prin Herăstrău-, trec pe stradă şi citesc inscripţia, ce vor înţelege: că Mihai I a fost rege până-n 2017??

 

 

Reclame

ACATIST lui…EMINESCU!!!


Am descoperit că cineva, nu spui cine -deocamdată; dar vă spun că e o doamnă, care nu-şi declină numele întreg, ci semnează cu un NICKname, e drept că-şi pune şi o poză pe coperta 4, dar o poză neidentificabilă…-, a întocmit mai multe Acatiste, dedicate diferitelor personalităţi româneşti, mai actuale sau din vechime, începând cu Zalmoxe (şi toţi ai lui; există Acatist pt Deceneu, pt Burebista etc) şi nu ştiu dacă să râd sau să plâng. Ba încă i-a fost alcătuit şi un Acatist omului, unde, la finalul acatistului, nu se mai roagă omul lui Dumnezeu, ci, culmea, Dumnezeu se roagă omului!!  Rău a mai ajuns şi Dumnezeu!! Să se roage El de cel pe care l-a creat!!! Asta da treabă!!!…

Oameni buni, ori eu m-am dus cu capul, şi nu mai înţeleg lumea,  ori unii dintre semenii mei sunt rău de tot duşi cu …ţiglele de pe casă!!

Şi ca şi cum Acatistul omului şi Acatistul lui Zalmoxe, în posesia cărora intrasenm, mai acum vreo două luni, nu erau îndeajuns, ieri primesc Acatistul lui Eminescu!!

Am crezut că m-a lovit un meteorit!! Băi nene, aşa de mult ne-am scrintitără cu căpuţu`, încât nu mai facem diferenţa între una şi alta??..

Ştiu că toţi, dar cu precădere poeţii şi pretinşii poeţi, la unison, şi toţi literaturiştii, se întrec, cel puţin de două ori pe an, (în ianuarie şi în iunie) să-i aducă, care mai de care, osanale lui Eminescu,  poetul nostru naţional, dar să ajungi cu adulaţia până acolo încât să-i faci Acatist, cred că e deja…prea mult!! Şi cred că şi bietul Eminescu se-nvârte-n mormânt!!

Mai mult, persoana aceasta „cu idei”, nu se limitează doar la a-i creiona un Acatist (mă şi văd stând în genunchi şi rugându-mă lui Eminescu ca să obţin favoruri de la Dumnezeu!! Şi nu să stau oriunde, ci la mormântul lui din Bellu, unde nici măcar ţărână din fostul lui mormânt nu cred că s-a adus!!), ci, pe una din pagini propune…canonizarea lui!!

Nu-mi rămâne decât să zic: mare-i Grădina …

LIGYA DIACONESCU si Revista sa, romano-canado-americana STARPRESS a organizat FESTIVALUL PRIMAVERII – 11-12 mai la BRASOV si SAMBATA DE SUS, impreuna cu scriitoarea MARIANA POPA In programul SPECTACOL: – LANSAREA ANTOLOGIEI – SCRIITORI ROMANI LA INCEPUT DE MILENIU lll…


LIGYA DIACONESCU si Revista sa, romano-canado-americana STARPRESS a organizat FESTIVALUL PRIMAVERII – 11-12 mai la BRASOV si SAMBATA DE SUS, impreuna cu scriitoarea MARIANA POPA .

FESTIVALUL PRIMAVERII s-a desfasurat in 11 mai orele 12- la BRASOV (Libraria LIBRIS – „ST. O IOSIF „) si in 11-12 mai la SAMBATA DE SUS, la CASA DE VACANTA a domnilor MARIANA si OVIDIU POPA unde a avut loc o serata literara si s-a vizitat Manastrea SAMBATA DE SUS si Izvorul Parintelui ARSENIE BOCA.

Cu aceasta acazie

– AM LANST ANTOLOGIA – SCRIITORI ROMANI LA INCEPUT DE MILENIU lll –realizator LIGYA DIACONESCU

SCRIITORII PREZENTI LA MANIFESTARE, PUBLICATI IN ANTOLOGIA SCRIITORI ROMANI LA INCEPUT CDE MILENIU lll SUNT:

NADIA URIAN- CRISTESTII CICEIULUI – Bistrita, IULIANA CIUBUC – Busteni, MARIANA POPA, GEORGE ECHIM, NICOLETA CLAUDIA DRAGAN , RODICA GHINEA – Brasov, CAMELIA FLORESCU – Bucuresti, LIGYA DIACONESCU – Rm.Valcea & TRONTO-CANADA, MANOLE VICTOR – Intorsura Buzaului

IN SALA AU FOST PREZENTI PESTE 100 DE SPECTATORI, DIN CARE . MULTI- PERSONALITATI CULTURALE, inclusiv critici literari!

In program :

– LANSAREA ANTOLOGIEI – SCRIITORI ROMANI LA INCEPUT DE MILENIU lll
-LANSAREA cd-ului de ROMANTE pe muzica si in interpretarea d-lui GHEORGHE CARBUNESCU – intitulat BUNICII – pe versurile unor scriitori romani.
– Muzica usoara – CAMELIA FLORESCU
– MUZICA POPULARA – d-l avocat GEORGE ECHIM (L-ATI CUNOSCUT)

– EXPOZITIE DE PICTURA :

– CARMEN FLORIAN – BUCURESTI (tablouri si obicte decorative)
– LIGYA DIACONESCU – Rm.Valcea & TORONTO / Canada (icoane si obiecte decorative)

image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png
image.png

 

„Mică eşti eternitate…”, de Veron Ene


„Mică eşti eternitate…”, carte publicată întru comemorarea a 22 de ani de la plecarea lui VERON ENE la Domnul, cartea conţine epigrame şi poezii, cât şi câteva aprecieri la opera şi activitatea autorului.

Lansarea volumului a văzut lumina tiparului, sub îngrijirea fratelui autorului, dl inginer Eduard Dorin Ene, şi a avut loc pe data de 16 aprilie 2019, la ora 14,00, la Clubul înţelepţilor, Bucureşti.

Veron Ene a condus, un timp, clubul epigramiştilor ieşeni, care s-a numit la început „Flacăra Iaşului”, desfiinţat după „revoluţie” (alte detalii, f interesante despre epigramist, găsiţi în carte).

Veron Ene „este inginerul preocupat mai mult de cuvânt decât de rigla de calcul”.

Iată câteva epigrame:

Măsura

Se aude că poznaşul/ Doar prin rude avansat,/ Si-a găsit, în fine, naşul: /Şeful său l-a cununat!

Epitaf unui pescar

Acuma văd aceia care /Făceau pe seama-i glume seci / Că numai el a fost în stare/ Să prindă..somnul cel de veci.

Epitaf pe o şosea

Sub asfaltul pus să fie, /Zace-o groapă astupată,/ Cu speranţa-ntemeiată/ Că-n curând o să învie!!

Epitaf unui prost

Sub această stâncă/ Aşezată-n van,/ Într-o pacea-adâncă / Zace-un…bolovan!

Revelaţia lunii mai: Vernisaj pictură, autor Julian Radu


Luni, 6 mai 2019, la Centrul M Eminescu (fost Calderon), sectorul 2, Bucureşti, a avut loc  Vernisajul unei deosebite expoziţii, cu lucrări din creaţia inedită a cunoscutului artist plastic Julian Radu.

Julian Radu este un artist complex, pe care-l apreciez foarte, f mult!

Când am auzit de el, acum vreo 3 ani, am auzit de la un foarte cunoscut critic literar, dl Aureliu Goci. Îl căuta prin sala unde avea loc un eveniment cultural, şi mă-ntreabă: „Nu cumva l-ai văzut pe Julian Radu?”. „Cine-i ăsta? Nu ştiu? Nu-l cunosc, deşi poate m-am intersectat cu el? Cum arată??”; „Aaa, cum, nu-l cunoşti??!!”;  „Nu ştiu, domle, nu-l cunos! Ce te miri aşa, dle!!”; ” Păi ăsta e MAREEE , măi!! E foarte talentat!!” „Mare, mare, dar ce face, mai exact?”;  „E…caricaturist!!! E maree”; ” Îhî, MAREEE!!, Cât de MARE, domle, dacă eu nu-l cunosc?? Oare atât de mică să fiu eu??!!…”; „He, he, lasă măi, nu le putem şti pe toate, ăsta e un tip înalt, unul tuns zero, şi…poartă mereu o şapcă-ntoarsă”; „Păi de ce nu zici, domle, aşa, l-am văzut mai adineauri, vezi pe-afară!!…”.

Aşadar îl ştiam pe Julian Radu, dar nu ştiam cum îl cheamă (oricum Julianule suntem chit, ca să zic aşa, să-l parafrazez pe un micuţ oarecare, că…nici tu nu mă cunoşteai pe mine, poate nici tu nu ştiai cum mă cheamă şi ce talanţi am, chiar dacă eu…nu am valoarea ta artistică!!). Mă intersectasem cu el de mai multe ori, dar nu ştiam ce face exact. Dar dl Goci mi-a mai zis ceva, mi-a zis despre Julian că …scrie foarte fain. „Ce scrie, domle?”, l-am întrebat (eu fiind foarte interesata de oamenii care „au condei”). „Scrie poezie, scrie proză”, dar e un foarte, foarte bun caricaturist”, şi multe altele, mi-a mai zis, totul la superlativ. Atunci mi-am zis: „Mă, io tre să-l cunosc mai îndeaproape pe acest tip”! Şi l-am cunoscut! După aceea, dându-mi seama de talanţii cu care a fost binecuvântat, i-am oferit câteva pagini în revista Convorbiri literar-artistice. I-am găzduit multe lucrări grafice (şi de pictură) în paginile revistei,  i-am publicat, chiar şi pe coperta 4 a revistei, câteva lucrări şi intenţionez să prelungesc colaborarea cu el, fiindcă este un artist foarte valoros, iar prezenţa lucrărilor lui, cât şi a materialelor (poezia şi proza) în revista mea, mă onorează!

La Vernisaj n-a fost lume multă. Vremea a fost vitregă, a plouat non-stop, şi lumea n-a avut chef de artă! Când plouă nici iarba nu creşte, dar…după acea…

Am fost o mână de oameni. Dar ne-am bucurat de ceea ce am văzut expus. Caricatura lui este, aşa cum am spus şi în cuvântul meu atunci, punctuală, el urmăreşte subiectul, punctează şi dă accent prostiei sau răutăţii, politicienilor în general, dar are şi viziuni -cum e cazul lucrării (pictură de data asta) Catedralei Notre-Dame, lucrare făcută acum aprox 3 ani, şi iată că viziunea lui tocmai s-a împlinit mai acum 3 săptămâni…Dar nu e singura lucrare vizionară. Expoziţia mai deţine multe lucrări vizionare. Trebuie văzută. Treaba e că noi privitorii, nu înţelegem întotdeauna mesajul pe care Julian vrea să-l transmită prin lucrările lui. Eu însămi, deseori văd altceva decât a vrut el să arate. Şi-ntr-adevăr, când el îmi spune ideea lui, îmi dau seama că…el este vizionarul, şi-atunci mă destup!!

Eu am descoperit în Julian Radu, cu mare bucurie, omul foarte talentat, hăruit de Dumnezeu nu cu un singur dar, ci cu multe. Totodată, discutând de mai multe ori cu el , pe diverse teme, am descoperit omul profund…spiritual care este Julian Radu!

De curând, hălăduind pe mapamond, cu mouse-ul, i-am descoperit câteva lucrări de-ale lui într-un Catalog internaţional, pe site-ul irancartoon, desigur alături de încă vreo 3 români, artişti plastici cunoscuţi, şi consider că, din moment ce oamenii aceia, care se pricep la artă (arta persană nu mai are nevoie de prea mlte cuvinte, fiind arhicunocută!!-, nu e deloc simplu că lucrările compatriotului nostru, Julian Radu, se află printre preferatele celor care-au întocmit acel Catalog, Julian fiind printre primii 30 din 100!!

Ţin să mai adaug că eu i-am publicat în Convorbiri literar-artistice „lucrări îndrăzneţe”, pe care alte publicaţii,  pe nu ştiu ce criterii, i le-au refuzat la publicare, şi chiar custozii de expoziţii le-au respins de la expunere. Pe mine mă interesează atât ideea, cât şi creaţia în sine. Julian nu face reproduceri după…ceva, el creează, lucrările lui ori ies din creierul şi din inima lui, ori nu mai ies deloc!

Dl Ion Hultoană, octogenarul artist plastic, a spus, la Vernisaj, un cuvânt de excepţie: „Anumite lecţii nu se-nvaţă la Şcoli, ci doar la… Şcoala SUFLETULUI!” Asta este ŞCOALA de unde-şi trage seva creaţiei artistul Julian Radu.

Ceea ce mi-aş dori pentru artistul Julian Radu este să aibă mai multe expoziţii, să fie mai…prolific, şi chiar şi în scriitură, fiindcă…are ce împărtăşi lumii! Este un artist foarte, foarte valoros! Este polivalent!

Personal, sunt onorată pentru colaborarea lui la revista pe care o manageriez şi sper ca ea să fie de lungă durată!

Felicitări omule! Felicitări artistule!

Vă voi arăta doar două lucrări, (RELEVANTE, as zice), restul mergeţi şi vizitaţi expoziţia!

Si citeva imagini de la Vernisaj: Foto Dragos Ghita Gabriel.

Săptămâna pătimirilor…mele!!


2019, 21 april, începutul săptămânii patimilor.

Ce-mi vine mie, care nu beau sucuri de niciun fel, -aproape ca-ntr-un canon respectat cu sfinţenie-, îmi cumpăr dintr-o dată două cutiuţe de pepsi şi le beau pe nerăsuflate, deşi mă tăiau la lingurică de reci ce erau. Pe urmă, ca un făcut, vine o tipă la mine şi scoate din traistă… o cutie cu pepsi, pe care mi-o înmânează, iar o alta şi-o desface sieşi. Am desfăcut şi acea cutie şi, de la prima înghiţitură, foarte rece, gâtul a refuzat-o. Am pus cutia deoparte. Una ar fi fost prea puţin, dar 3 era deja…forte mult!! Presupuneam ce mă aştepta, căci gâtul meu dădea semne de nemulţumire pt că-l agresasem, o dată cu pepsi (sucul, cu care gâtul meu nu era obişnuit), a doua oară cu pepsi ff rece (ceea ce era iar neobişnuit gâtului meu, eu care nu consum apă rece niciodată, nici vara nu am apa pusă la frigider). Presupuneam, aşadar, ce mă aşteaptă, dar…de la a presupune, până la a înfrunta realitatea e diferenţă enormă.

Seara, la culcare, am început să bat tobele. Si..le-am tot bătut, apoi, zile şi nopţi, tuşind până la piederea respiraţiei şi sufocare. Nimic din pilulele cu care am încercat să mă doftoricesc n-a dat rezultate!! Si-am încercat, la greu!! Am grohănit, de-am crezut că, la un moment dat, o sa-mi ceara vecinii evacuarea…

Ieri m-am simţit mai bine, m-am ridicat din pat chiar citeva ore. Mi-am zis că, gata, mi-oi fi ispăşit pătimirea. Dar nu. Asta noapte am inceput să tusesc, din senin, şi-am tuşit până mi-am pierdut suflul. Am văzut moartea cu ochii, in mai multe rinduri… La un moment dat, în cele citeva secunde, cind mi-a revenit suflul, m-a străfulgerat un gind: mămăligă!!! Ah, da! Numai de-aş avea putere s-o fac. Incovoiata de tuse, aproape fără suflare, am reusit sa incropesc terciul. Norocul meu c-aveam mălai in casa, eu care…nu mănânc mămăligă!! Mi-am pus compoziţia la git şi, continuind baterea tobelor, am ajuns in pat. Am tuşit şi-am tusit, si-am tot tuşit!! Dar intre timp gâtul se-ncălzea şi simţeam local o stare de binecuvintare. A incetat, subit, tusea, şi-am adormit!! M-am trezit. Imi căzuse bandajul miraculos de la git. M-am ridicat, am facut alt terci si am repetat faza. Am readormit, oblojită de bandajul cald din jurul gitului, care-mi dadea o stare de bine.

Dimineata am reluat faza. Tusea s-a mai domolit. Am reusit sa si maninc ceva, dar…nu mi-e foame!!

Cit am pătimit saptamina trecuta, chiar nu m-a deranjat, cu toate ca n-a fost deloc fain, dar cind mi-am dat seama ca vrăjmaşul vrea să mă ţină captivă, punându-se pe capul meu şi săptămâna asta, deja lucrul acesta m-a scos din sărite. Ei, şi! Ce poţi să faci, când ţi-e scris să pătimeţti? Si ce e mai enervat cind şi preaiubitul vodafon -care, altfel, mă gratuleaza şi mă mângâie pe cap, că vai sunt un client credincios si ca ma rasplateste cu nu stiu cite mii de rahaturi fezandate-, acum 3 zile ma anunta scurt ca…mi-a expirat creditul şi că…trebuie sa-ncarc!! Usor de zis, greu de realizat din pat. In cazul meu, altii butoneaza telefonul de doua ori si..gata incarcarea, dar…nu e cazul meu! Iar şi mai enervat, cireaşa pe tort, au fost…mesajele, care intrau val, care spuneau unul şi acelasi lucru: Paste fericit!!! Îhî!!..

.

Imagini din CÂMPUL MUNCII, azi 20 april


După cum, probabil, mulţi care mai bântuiţi pe-aici, prin Blogu meu, ştiţi că eu lucrez la …CoopMZ (vă fac traducerea in privat, ca nu vreau sa fac public reclama, ca sa nu dati buzna…).

Nu prea postez eu poze cu mine, din câmpul muncii, pricina fiind datorată principiului pozaru` n-are poze (derivatie de la cizmaru n-are cizme, croitoru` n-are haine!!), dar uite că se mai găseşte câte-un samarinean şi mă imortalizează chiar când sunt în exerciţiul funcţiuniii, ca să zic aşa…

La Muzeul Satului din București azi a înflorit poezia”.   S-au întîlnit membrii cenaclului POEŢII CETĂŢII, unde 40 de poeți au recitat din creațiile proprii. A fost un regal de poezie și muzică folk. Un eveniment organizat şi moderat de omul de radio (şi istoric de artă), poeta Liliana Popa. 20 aprilie 2019 la Muzeul Satului, Bucureşti, la ora 15, 00 fix.

Felicitari Liliana Popa, şi felicitari vouă, tuturor celor care ati participat, prezentându-va cu poezii inedite. Azi ati fost la cote inalte, vremea a fost de partea voastra (noastra), iar soarele chiar ne-a zimbit larg, trimitindu-ne raze mângâietoare printre crengile copacilor şi printre casutele rustice ale Muzeului. Eu m-am ales cu un interviu luat unui…opincar!! Bucurie!

Câteva pozNe, trimise de Cristina Creţu. Mulţam Cris!

Şi „prestatia” mea, in filmuletul de mai jos. Autofilmare…

Un moment dedicat IN MEMORIAM: Traian Furnea. Un poet colosal, care ar fi implinit 65 de ani, pe 14 aprilie, dar…a plecat la Domnul prea de timpuriu! Fie-i veşnic vie amintirea!