Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Octav Lica; lectura proprie din ”Lupta cu timpul!”


Bucurie și implinire


Azi mărturisesc un moment de mare bucurie, descoperirea mea din 2017, cel ce a devenit redactor de eveniment la revista Convorbiri literar-artistice, a absolvit cu notă mare examenul de licentă, absolvind cu brio Politehnica București. Bravo Alexandru! sunt foarte bucuroasă că te-am descoperit! Dumnezeu să te acopere cu iubirea Sa cea SFÂNTĂ, AZI și în toate zilele vieții tale! Ferice de părinții tăi, de bunici și de cele două rânduri (dac n-or fi chiar trei) de nași! Îți mulțumesc că exisți și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că te-a hăruit atât de deplin!

Este posibil ca imaginea să conţină: Alexander Gogoasa, cadru apropiat şi în aer liber
Despre lumină
De Alexandru Ionuț Mihai

Pentru că se apropie Paștele, discuțiile și conflictul pe tema ,,Să mergem să luăm lumină sau să nu mergem” sunt din ce în ce mai intense. Cum se întâmplă în majoritatea situațiilor, cauza acestor neînțelegeri care se răsfrâng tot asupra oamenilor este clasa politică după cum cred unii sau nu, după cum cred alții. Simbolistica luminii este foarte importantă în această perioadă. Și nu numai acum și nu numai pentru creștini. La fiecare popor regăsim lumina în multe ritualuri:lumina înseamnă viață, speranță, depășirea situației noastre limitate, călăuzirea prin întuneric.
Foarte mulți pledează ca anul acesta lumină să fie doar în sufletul nostru, că nu lumina luată de la biserică ne face mai buni sau mai împliniți, că noi trebuie să fim persoane evlavioase. Sunt de acord, dar totuși de ce unii au o reacție mai, să spunem, mai vehementă?
Răspunsul este simplu:ne-am pierdut identitatea națională, specificul nostru național și folclorul dispar ușor-ușor. Globalizarea ne-a pus pe toți pe un același rând, anulând tot ce ne definea pe noi. Sărbătorile Pascale în America, Italia, Canada sunt diferite de Sărbătorile Pascale din România.
Pentru cei mai mulți români, Săptămâna Mare presupune și multe obiceiuri, datini pe care le-au respectat ani de zile. Faptul că acum, într-o situație de criză, trebuie să renunțe la ele nu este tocmai ușor de suportat. O persoană care fumează de 30 de ani câte un pachet pe zi nu va putea renunța așa ușor la a nu mai fuma. La fel o persoană nu poate renunța la spiritualitate care presupunea respectarea unor obiceiuri săvârșite de mic copil.
Fiind toți parte a aceluiași popor, ar trebui să existe mai multă înțelegere, să fim mai împăciuitori. Este tot o responsabilitate a noastră să fim mai toleranți:putem înțelege și nevoia omului care vrea să ia Lumină, putem înțelege și omul care nu vede nimic în Sărbătoarea Paștelui. Când în alte colțuri ale lumii vedem că s-au întâmplat nenorociri ne arătăm îngrijorați, arătăm milă, ajutăm cum putem, ne comportăm ca și când am face parte dintr-o familie mare și unită. Însă când vine vorba de poporul nostru, parcă de abia așteptăm să mușcăm unii din alții precum niște haite de lupi care vor să câștige supremația. Faptul că foarte mulți români nu respectă recomandarea de a sta în case nu ne mai îngrijorează. Că vom vedea de Paște în grupuri adunați în vreo casă închiriată, motivând celor care se ocupă de control că merg la părinții bolnavi nu ne mai îngrijorează și nici nu ne mai arătăm atât de vehemenți.
Tradiționaliștii vor respecta așa cum au respectat și până acum recomandarea și vor renunța la obiceiurile specifice perioadei. Vor spune o rugăciune acasă, vor aprinde o lumânare și totul va fi în regulă. Dar oricât ne-am amăgi că vom deveni mai buni, că lumina se află, de fapt, în noi, nu va fi așa. Este de ajuns să te uiți în jur și îți vei da seama de asta. Este de ajuns să fii conștient ce gânduri ai despre alții.
Înțelegere înseamnă să acceptăm de ce unii oameni vor un lucru și de ce alți oameni vor alt lucru. Să putem accepta că un bătrânel care toată viața lui a fost în Noaptea de Înviere să ia Lumină să vrea la fel și acum. Să îl înțelegem de ce vrea el acest lucru. Nu din nebunie pentru că a fi bătrân nu înseamnă să-ți fi pierdut facultățile mintale și nici din răutate sau egoism, ci pentru că așa a făcut dintotdeauna, asta îi hrănește spiritualitatea și asta îl definește.
Nu vorbesc de biserica ca instituție, nici de îmbârligături politice, ci de spiritualitatea fiecăruia. Tot auzim în mass-media că situația creată de izolare este o provocare peste care trebuie să trecem, să ne învingem limitele. Atunci putem pune și pe lista provocărilor și toleranța. Și nu pentru că este Săptămâna Mare și ar trebui să avem o atitudine mai blândă, ci pentru că așa ar trebui să fim în oricare altă săptămână și situatie. Așa cum de 30 de ani îi tolerăm la conducere pe politicienii corupți, așa cum tolerăm atâtea păduri tăiate, așa putem tolera și un om de rând care își ascultă sufletul, dacă el o mai exista în lumea aceasta.

Părintele Gheorghe Pandelică, Heruvimul de la Reviga


Naștere grea, grea…CARTEA aceasta!!

Heruvim copertaFiindcă or fi ei HERUVIMI, sunt, în Universul acesta, însă DRACII încă își fac de cap, -și încă cum!!-, iar încercările prin care trecem noi cei care încercăm din răsputeri să ne ținem de poala hainei lui Hristos, prin oameni sfințiți, prin oameni -preoți cu har, prin rugăciune și prin osteneli la măsurile la care suntem, fiecare, sunt foarte, foarte mari. Și numai Dumnezeu este cel care are grijă să nu clacăm.

Am decis să scriu povestea HERUVIMULUI de la Reviga și acest lucru mi-a fost prima ispită. Am sperat să găsesc banii necesari tipăririi, și aceasta mi-a fost a doua ispită. Am schimbat editura, vrând să public în altă parte, și aceasta mi-a fost a 3-a și una dintre cele mai apăsătoare ispite(și pedeapsă, totodată). Așa e când trădezi! (Sper să-mi fie învățare de mint, și să n-o mai fac!). Covidu`, ”arestul la domiciliu” #stai-in-casă, din ORDINUL Guvernului, a fost o mare încercare și un stres indefinit, căci în acest timp eu a trebuit să fac retușuri și corectură și, vai, nu-mi stătea gândul la asta…. Cel mai lung drum al unei cărți pe care am publicat-o (de la depunerea manuscrisului pina am vazut-o gata tipărită, final februarie-final iunie 2020). Acum, ce să mai cârtesc, ce să mai zic, dacă toate au trecut, dau slavă lui Dumnezeu și merg mai departe.

Slăvit să fie Dumnezeu! Binecuvântat fie Părintele Gheorghe!

Redau un  fragment, primul:

Cuvânt înainte

 

Strângerea materialului pentru întocmirea volumului mi-a creat starea aceea în care experimentez, din nou, ”terapia durerii prin durere” (Doamneee, pentru a câta oară!!), și aceasta  pentru că eu însămi am trecut, cumva, prin ceea ce a trecut părintele Pandelică Gheorghe –de la Reviga, protagonistul cărții mele  (și fiul sfinției sale, Casian, dar despre dumnealui vorbesc prea puțin în carte, deoarece nu-l cunosc, nu știu aproape nimic despre persoana sa). Căci și eu a trebuit, câțiva ani, să fac față unui război pornit împotriva mea şi să duc o sfâșietoare luptă  cu sinodalii Bor, dar și cu mine însămi, situaţii deloc plăcute, și, scriind acum povestea părintelui, m-am simțit ca şi cum m-ar fi muşcat din nou şarpele sinodalilor, deschizându-mi rana. Ori de câte ori aud de vreun preot caterisit, îmi retrăiesc și eu poves-tea…”înjunghierii”, executată cu sânge rece de unii dintre prea…iubiții ”tătici” ai Bisericii mele. Scriind, retrăiesc timpul acela, de 3 ani, în care am fost …pusă pe altarul jerfei Gărzii Financiare de sinodalii BOR,  monștri  (nu  comisarii, ci sinodalii) care  m-au  lăsat  falită, și mare lucru a fost că…nu m-am dus cu capul, să plimb șoșonul prin parc și să-i zic: Cuțu-cuțu, hai la mama!!… Slavă Ţie, Doamne!!

Scriind, evident, îmi retrăiesc fiecare zdroabă de suflet a acelui timp, și trăiesc, totodată, tainica și adânca zbatere petrecută în sufletul părintelui Gheorghe Pandelică, la vremea caterisirii sale din 2011 și a toată înjosirea la care a fost supus de mai-marii sfinției sale, mai înainte și după aceea. Sfinția sa s-a străduit să nu lase să se vadă în afară durerea pe care o simțea până la sângerare, pe care cred că încă o simte, după 9 ani de la samavolnicia caterisirii, dar eu știu ce-a simțit, știu ce simte, iar durerea lui îmi este mie însămi durere.

Documentându-mă, ca să aflu și să consemnez ce a scris presa și ce au spus unii-alții la vremea caterisirii părintelui, citind vorbele smintite lansate de chiriarhul zonei și de acoliții lui la adresa părintelui, am simțit tăișul sabiei lor, am gustat veninul vorbelor lor, am trăit și trăiesc până în străfundul sufletului meu durerea sfinției sale și am băut dimpreună cu părintele Gheorghe (și cu fiul dumnealui) din cupa cu otrava de  cucută servită de mai-marii BOR, sinodalii.

Vizualizând îngrozitoarele scene premergătoare caterisirii și cele de după, vizualizând scena focului, (care i-a mistuit casa, acareturile, întreaga agoniseală și bisericuța din curte), sau a scenei din cimitir, (petrecută la înmormântarea unui creștin, care a avut loc sub asediul jandarmeriei, moment în care preotul Gheorghe Pandelică a fost cotonogit -jalnică scenă!!), și vizualizându-l pe părintele slujind cu atâta credincioșie în Biserică,  îmi  dau seama câtă tărie de caracter și câtă putere i-a dat Dumnezeu ca să poată să îndure și să treacă prin încercarea aceasta și, totodată, să depășească momentul fiecărei încercări și să iasă biruitor din atât de multe… Dar, vai, cu ce sacrificii sufletești și cu câtă trudă! Câte lacrimi a vărsat sufletul său contorsionat de durere, numai sfinția sa, familia și Dumnezeu știu!!

Ei bine, îl caterisești pe preotul Gheorghe Pandelică, după 40 de ani de slujire în Altarul lui Dumnezeu, îl vrei ”mort și-ngropat”, dar, bomboană pe colivă, îi mai caterisești și fiul? Fără să ții cont de toată osteneala lui de a învăța carte, ca să devină preot și de sârguința lui de a fi om! Îi batjocorești în fel și chip, la pachet? Cui faci tu, sinodalule, acest lucru? Unuia despre care știi prea bine că Dumnezeu a zis: ”Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face voile Mele!!” (Fapte 13:22). Căci, da, știai prea bine, sinodalule, că părintele Gheorghe Pandelică este un ”bărbat după inima Domnului”, care a făcut și face voile Domnului. Iar pentru noi, cei care i-am călcat pragul bisericii, este ”BUN CA APA DE IZVOR pentru omul care a îndurat chinul setei zile de-a rândul” (Emanoil Copăcianu), este mângâiere și bucurie deplină. Desigur, cei care au decis să-l caterisească plesneau de invidie că părintele făcea să strălucească sfințenia și harul prin slujirea lui, şi-au ales să-l batjocorească în loc să facă  și  ei asemenea, în loc să facă și ei voile Domnului, ca să-și adauge loruși Har și Dar de la Dumnezeu. Le-a fost mai la îndemână josnicia decât osteneala și jertfelnicia. În loc să urmeze și ei, sinodalii, cuvântul Evangheliei lui Hristos, și-au făcut propria lor ”evanghelie”, pe care au și pus-o-n aplicare cu ”sfințenie”!! Și așa, cu ciubotele lor pline ce glodul urii, l-au călcat în picioare pe cel sfințit prin Har în darul preoției de Însuși Domnul Hristos, și care se sfințise și el însuși prin propria osteneală și dăruire deplină întru lucrarea celor bine plăcute lui Dumnezeu, părintele Pandelică Gheorghe, căruia eu, cu duioșie, i-am zis: Heruvimul de la Reviga, (acum și la Lehliu-sat, la Biserica ”Sfântul Gheorghe”, aflată într-o margine de câmp, biserică primită-n dar de la un creștin, de la un om al lui Dumnezeu, dl. Radu Bejenaru, fost consul al Ambasadei României în Turcia –țară musulmană, în care a mijlocit pe lângă autorități și a reușit să obțină aprobare pentru construirea unui Lăcaș pentru creștinii ortodocși; Slavă lui Dumnezeu!; Actualmente consul la Chișinău). I-am zis părintelui Heruvimul de la Reviga și veți vedea de ce.

 

Mai pe la jumătatea anului 2019 am decis să scriu despre Golgota părintelui Gheorghe  Pandelică  de la Reviga, fiindcă eu îl consider un …mucenic. Ei bine, nu chiar din acela răstignit cu susul în jos pe o cruce în Piaţa Publică, nu unul căruia, pentru credincioşia lui întru slujirea lui Hristos, să i se taie gâtul, dar mare diferenţă în durere şi în prigoană nu este. Doar metodele şi tehnica şi le-a schimbat Vrăjmaşul lui Hristos, fondul rămânând acelaşi. Frica mai-marilor că s-ar ridica în frumusețe și har deasupra lor vreun oarecare, şi lăcomia lor după bani și după lux, au atins cote maxime și-n loc să se rușineze și să se pocăiască fac fărădelegi. Nimic nou sub soare, la acest capitol. Ştim că în istoria creştinătăţii s-au întâmplat multe nenorociri, comise chiar de înalţi prelaţi, începând de la prelaţii care L-au răstignit pe Hristos şi, iată, şi-n zilele noastre se tot petrec…răstigniri!! Multe dintre ele au fost consemnate. Şi, din consemările unor curajoşi ai timpuri-lor, cunoaştem despre atrocităţile săvârşite de nerușinații din vechime. Din consemnări am aflat noi, cei de azi, cât şi cei care au trecut prin veacuri de existenţă, că nicio atrocitate, oricât a fost de dură, n-a desfiinţat creştinismul, ci, dimpotrivă, atrocităţile au dat creştinătăţii sfinți. Şi aşa cum despre lucrurile mârşave petrecute față de creştinii din trecut, -aşa cum, spre exemplu, despre calvarul Sfântului Ioan Gură de Aur (batjocorit până la exilare, la cheremul şi la ordinul împărătesei Eudoxia) sau a atâtor alţi creştini batjocoriţi, a mulţimilor de mucenici de care e plin calendarul-, cineva a consemnat, astfel ajungând ştirea până în zilele noastre, aşa trebuie să rămână consemnat şi după noi faptele petrecute în acest timp. E nevoie să ştie omenirea că au fost martiri, că au fost crucificaţi creştini şi în zilele noastre. Şi dovada o face părintele Gheorghe Pandelică (şi fiul dumnealui, Casian), dar o fac şi mulţi alţii despre care nimeni n-a scris. Desigur, pe câţiva dintre ei îi ştim, dar îi ştim noi, cei de azi, care suntem contemporani cu martirajul lor și cu a lor crucificare, dar după noi, următoarea generaţie, nu va mai şti. Şi nu se va mai şti pentru că nimeni n-a consemnat despre Golgota lor, cu toate că azi mulţimea scribilor este mare, însă le lipseşte curajul, le lipseşte…asumarea!! Dar dacă ai în tine suflet, dacă ai conştiinţă, cum poţi să taci când vezi mârşăvia în toată josnicia ei?? Hristos ne cere, imperios, să nu fim farisei, ci să rostim, cu demnitate sfântă, adevărul!!

 

Să ne-amintim, fiindcă nu e mult de-atunci, că părintelui, ca un făcut, poate deloc întâmplător, la scurt timp după ce-a fost răstignit pe crucea caterisirii, (după mai bine de 40 de ani de slujire!!), din ”senin” i-a luat foc casa și totul a devenit scrum!! Asta așa, ca să aibă răstignitorii și hulitorii lui apă la  moară, că, vezi Doamne, „i-a trimis Dumnezeu o pedeapsă-n plus ereticului Pandelică”.  Şi dacă pitt-bull-ii de pază, prea-plecați mai-marilor BOR, vor lătrăi asta la fiecare ieşire la amvon, cred ei că… poate s-or sminti, în sfârșit, definitiv și irevocabil credincioșii care au rămas uniți, alături și în jurul părintelui Gheorghe Pandelică și se vor risipi! Ei, uite că acest lucru nu s-a întâmplat, prea…înalțimile voastre!! Ci, dimpotrivă, cei care știau despre credincioșia şi cuminţenia părintelui, cei care văzuseră ani la rând slujirea lui după cuvântul Sfintei Evanghelii, știau că părintele nu trebuie părăsit doar pentru că sinodalii l-au batjocorit, caterisindu-l. Știau  că  ”amendarea”  era  fără motivație întemeiată, că era doar un moft, o ”pohtă ce-au pohtit-o sinodalii”. Așa că, oamenii cuminți i-au acordat credit și au mers mai departe alături de părintele Gheorghe și au fost câștigați. Iar eu, am dorit ca toate cele consemnate aici, (în mică măsură consemnate), să rămână mărturie a ceea ce a fost.

Am dorit acest lucru deoarece,  întreaga  mea viață mi-am dăruit-o și mi-am asumat-o, cu mari riscuri…, netăcerii asupra celor rele văzute. Și n-am făcut asta pentru că aș fie eu ”judecător în locul Domnului”, așa cum mi-ar zice, cu siguranță, vreun ”evlavios”, ci am dorit să nu tac, vrând să contrazic, faptic, într-o oarecare măsură, dictonul lui Albert Einstein, care spune: ”Lumea nu va pieri din cauza celor care fac rău (sinodalii, în cazul nostru), ci, mai degrabă, din pricina celor care se uită tăcuți la cei care săvârșesc răul și nu întreprind nimic ca să-l curme”. Și-n acest context, nu vreau să fiu un om al tăcereii în fața răului și a nerușinării acestor… ”învățători de Lege” (episcopi, sinodali), ci, încerc să-i trag de mâneca sutanei pe sinodalii care, în mod cert, și-au uitat cu totul de Dumnezeu și de frumusețea și strălucirea hainei cu care au fost îmbrăcați, întinând-o, și făcând de râs și de batjocură ortodoxia și însăși Biserica lui Hristos.

Știu că prin spusul meu nu pot curma răul, deoarece sunt…prea mică pentru un război atât de mare, dar trag nădejde că cei implicați în săvârșirea unui rău, oricare ar fi aceia, să se rușineze de faptele lor mârșave și să le împuțineze, pocăindu-se!! Să nu uităm însă că trebuie să ne înmulțim și noi, noi cei care…nu stăm tăcuți în fața răului, privind nepăsători, ci acționăm, luăm atitudine. Fiecare la măsurile lui. Chiar dacă nu suntem perfecți, zic să nu rămânem muți în fața urâciunii. Să nu ne băgăm capul în nisip precum struțul, nici să devenim asemenea fariseilor fățarnici din Evanghelie, ci, după ce am stat în genunchi înaintea lui Dumnezeu și ne-am rugat să ne dea înțelepciunea, să ne dea puterea necesară înfruntării, să ne ridicăm în picioare în fața lumii, să ridicăm  fruntea  și, demni, să acționăm. Să cuvântăm împotriva răului! Să cuvântăm, asumându-ne riscuri. Cerând binecuvântarea Domnului, să cuvântăm fără teamă, crezând și nădăjduind că prin cuvântul lui Dumnezeu, pus în gura noastră și rostit de buzele noastre, se vor rușina vrăjmașii Domnului, care sunt, totodată, vrăjmași ai omului, vrăjmași ai copiilor lui Dumnezeu, a noastră, a creștinilor. Să luăm atitudine, însă, să ținem seamă, permanent, de faptul că lupta e inegală și că vrăjmașul are cele mai sofisticate arme și legiuni întregi, bine antrenate. Să nu uităm că ceea ce i s-a întâmplat părintelui Gheorghe Pandelică nu e o simplă lucrare a sinodalilor Bor, ci e lucrarea, e LUPTA lui Satan împotriva lui Hristos și a Bisericii lui de pe Pământ!! E o luptă a lui Satan îndreptată asupra unui popor, poporul român, credincios lui Dumnezeu!! Iar Satan, care nu mai vrea rânduiala lui Dumnezeu nici măcar în Biserică, Satan, care îi urăște pe creștini, care îi urăște pe cei aleși ai lui Dumnezeu, face sminteală. Îi urăște cu atâta înverșunare pe creștini, încât, vrând să dea lecții de…”ce poate”, turbat, se zvârcolește, se dă peste cap, face el ce face și-i pune pe frați contra frați, ba mai mult, îi pune pe frați împotriva câte unui ales, al unui uns al lui Dumnezeu, al unuia care trăiește împlinind pe deplin voia și Legea  lui  Dumnezeu!  Asta face Satan! Și…uitați  ce  face!!  Taman  pe mai-marii Bisericii noastre, care de peste 2000 de ani ne predică de la Anvon ”să fim smeriți”, să iertăm celor care ne greșesc și să împlinim ”Legea Iubirii”, aceea în care suntem învățați ”să ne iubim unii pe alții”. Taman pe ei îi înfierează împotriva unui frate întru Domnul, ca să-l sfâșie ei pe unul dintre preoții sporiți. Ce ispită!! Și iată-i pe sinodali scoțând hangerul din teacă și năpustindu-se, de data aceasta, asupra părintelui Gheorghe Pandelică, pe care l-au pus, fără frică de Dumnezeu, pe altarul jertfei, (la pachet cu fiul sfinției sale, Casian, caterisindu-i)! Ce ușor e să-l jertfești pe semenul tău!! Și câtă sminteală nu s-ar fi rostogolit din pricina aceasta printre credincioșii pe care sfinția sa îi slujea de mai mult de 40 de ani, dacă dragostea părintelui Gheorghe și rugăciunile stăruitoare puse de sfinția sa înaintea lui Dumnezeu, în genunchi și cu lacrimi fierbinți, cu lacrimi de suflet, n-ar fi încununat izbânda dumnealui în lupta pe care a fost obligat să o poarte! Și, iată că, nu s-a produs mult-așteptaul efect scontat de episcop, anume  îndepărtarea credincioșilor de sfinția sa, ci, mai abitir s-au strâns ei sub aripile luminoase ale acestui…

Heruvim de la Reviga!

 

Omule bun, viața e un amestec de bucurie și durere, iar noi, vibrăm la toate aceste…Bucurii şi Dureri! Le simţi, le trăieşti, chiar şi atunci  când  crezi  că ele nu te ating personal! Le simți, căci te-ating, totuși, și pe tine. Fiindcă-n lumea asta nu eşti doar tu, singur, individ izolat, ci eşti parte dintr-un întreg. Trăieşte în tine ceva ce te leagă de semenul tău! Iar el, nu-i absent, ci-i prezent, lângă tine mereu! Şi nu-i un străin. E fratele tău! Şi tu, şi el, şi eu, suntem, fiecare în parte, „un Petru”, o „piatră” pe care, şi prin care, Dumnezeu Îşi zideşte…Biserica Sa! Și, ”Ce este mai bun și mai frumos decât numai a locui frații împreună!!”  O,  Doamne,  ce bine ar fi să ne iubim atât de mult unii pe alții, atât de mult încât să facem Biserici din inimi fierbinţi de iubirea de semeni! Binecuvântează, Doamne! (Autorul).

anto oval 22

Pr Gheorghe Pandelică pe 14 iunie va sluji la Lehliu-sat


pr Gh Pandelica 2020 6 ian

Dragii mei, vă anunț cu MARE BUCURIE că Părintele Gheorghe Pandelică, mâine (duminică, 14 iunie 2020), va sluji la Lehliu-Sat.

Să vă ajute Dumnezeu, TUTUROR, să ajungeți în brațele binecuvântătoare ale Părintelui! Amin.

(Antoaneta).

Mesajul părintelui Isaia de la Sf. Gherasim Kefalonitul, Negresti (jud. Cta)


Persoanele care doresc să ajungă la Sf. Gherasim Kefalonitul, (Negrești, jud Constanța), acolo unde îl vor găsit pe Părintele încărcat de har, Isaia, (dar și pe pr. Zante George -un preot înduhovnici, o minune de om  cu multă dragoste pentru slujire și pentru semeni), îl pot contacta pe dl Cristi, conform anunțului postat de pr. Isaia pe pagina de Facebook (pe care-l postez, mai jos).

După cum, unii, știți deja, Părintele Isaia stă de vorbă, după Sf Liturghie, cu fiecare credincios.

Să vă ajute Dumnezeu și Maica Domnului, precum și Sf Gherasim Kefalonitul și Îngerii lui Dumnezeu, celor care vă doriți să ajungeți acolo, să vă împlinească, TUTUROR, cât mai rapid, vrerea și rugăciunile! Amin. (A. Rădoi)

Pr Zante

 

Program slujire Pr Gheorghe de la Reviga, pt 7 iunie si 8 iunie 2020


Duminica, 7 iunie, si luni (de Rusalii) parintele Gheorghe Pandelica va sluji la Reviga.

PAG 1 Heruvimul

Doamne ajuta sa ajungeti la sfintia sa, toți cei care vă doriți! Părintele vă va primi cu multa dragoste. Amin.

Antoaneta

REZULTATELE Concursului Convorbiri literar-artistice ”Panait Istrati”


PROZĂ:

  1. Scorțanu Adela A.; Premiul special ”Panait Istrati”
  2. Maria Magdalena Stan; PREMIUL I
  3. Socol Antonia; PREMIUL II
  4. a) Socol Maria; Premiul III
  5. b) Alexandru Mihai Dociu;  Premiul III
  6. Barbu Ioana-Laura;  MENȚIUNE

 

POEZIE

 

1.Antonache Ilinca M.; (elev clasa  a IX-a) Călărași; PREMIUL Special ”PANAIT ISTRATI”

2.M.M.Stan. (Eleva clasa a XII-a, Colegiu ”V. Madgearu” Ploiești);  PREMIUL I

3.Scorțaru A.A.; (Elev  clasa a XII-a, Colegiul Național ,,Spiru Haret’’, Târgu-Jiu, Gorj).;  PREMIUL II

  1. Maria Vasian; (Elev clasa a IX-a Colegiul Naţional „Gheorghe Munteanu Murgoci” Brăila).  PREMIUL III

5.S. Costin; clasa  a X-a, Liceul Tehnic de Arhitectură I.N. Socolescu, București.   PREMIUL III

  1. Vasiliu Cristina (Clasa a VIII-a; C. N. „GH. MUNTEANU MURGOCI”, Brăila).  MENȚIUNE

 

PICTURĂ

1.Premiul „Ion Pacea” – Vâlcu Ana, clasa a V-a, Școala Gimnazială ”Dimitrie Sturza”, București;

2.Premiul „Emil Pavelescu” – SLOBOZIANU Timeea Lavinia, cls.a 7-a B, Școala Gimnazială 59 ”Dimitrie Sturza”, București;

3.Premiul „Tia Peltz” – BĂLĂȘOIU Andreea-Patricia cls. a 7-a B, Dimitrie  Sturza, București;

4.Premiul „Constantin Piliuță – DRĂGAN Alexandra Ștefania, cls. a 5-a D, ”Dimitrie Sturza”;

5.Premiul „Alexandru Ciucurencu” – Maria Magdalena Stan, cls. a  XII -a, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Ploiești

6.Premiul „Traian Furnea” – PĂUN Ștefania, cls. a 5-a D, Școala Gimnazială ”Dimitrie sturza”, București;

7.Premiul „Leonte Năstase” – CRISTINA Maria Banu, cls. aXI-a, Colegiul Economic ”Virgil Madgearu”, București.

 

 

Epigrama

  1. Maria Magdalena  Stan, ”Colegiul Cconomic ”Virgil Madgearu”, Ploiești;  DIPLOMA de participare

Pr. Gheorghe Pandelică va sluji la Reviga pe 31 mai 2020


PAG 1 Heruvimul

Duminică, 31 mai 2020, Pr. Gheorghe de la  Reviga va sluji la Reviga. Credincioșii vor rămâne afară în curte, până la terminarea Sf.Liturghii. Apoi fiecare persoana va intra si se va spovedi si va sta de vorbă cu Părintele.

Săptămâna viitoare, f probabil, vom afla noul program al slujbelor.

Doamne ajută!

Antoaneta R.

Despre mine…


…și despre situ meu

 Cafeneaua interviurilor și A.R. activitate

anto-va-invita-al-cafeanua-interv-bn333Bună să vă fie inima!

Vă poftesc la Cafeneaua Interviurilor!

Gazdă vă va fi: Antoneta Rădoi, jurnalist (redactor-șef la revista Convorbiri literar-artistice; Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România).Ca scriitor semneaza cu: Antoaneta Rădoi -de la Vrancea.

Poza de profil:

Aici vom vorbi despre ideile dumneavoastră, realizate sau în curs de realizare, despre tot ceea ce doriți să mărturisiţi, prin viu grai (în faţa camerei de filmat) sau prin scris!

Pagina contine PAMFLETE, RECENZII carte, OPINII despre diverse evenimente, pareri PRO&Contra, Poezii, Proza, interviuri de situaţie, etc. Fara suparare…

Despre mine: Antoneta Rădoi, Absolventă Arte Plastice (design vestimentar; ţoale, mai pe româneşte!!);

Scoala Naţională de Jurnalism Media Fem (cameraman/fotoreporter); scriitoare.

Locaţie: Peste tot si nicarieri.

Anto-la-Camera-by-Vlad-Petcu-33333

Din dec 2017, director/redactor-șef (fara simbrie!!!) ZILIER-şef (truditorul) la revista (tipărită): Convorbiri literar-artistice.

Publică şi în  „Bogdania” (Focșani), ”Detectiv literar”, Bucuresti, ”Luceafărul de Vest” (Timișoara), ”Cronica timpului” (Bucuresti), UZPR (in online), şi, periodic, în Antologia Starpress -Rm Vâlcea.

Are două canale de youtube (unul care ii poarta numele Antoaneta Rădoi, și un altul Ivana Cristescu), unde sunt peste 1300 de filmulete, in special lansari de carte, Bookfest, Gaudeamus, interviuri.

A publicat 7 titluri (proză). 5 sunt încă disponibile publicului doritor. Pentru doritorii de carti sau revista (Convorbiri literar-artistice), lasati mesaj aici, sau pe antoradoi@yahoo.com.

Lucrez (coordonator) la Dicționarul Scriitori din Generația 2000 (în cadrul Proiectului AGIR). Alcătuiesc  Profil de Autor. (Primul volum este deja spre definitivare…publicare și, sperăm, va apărea în toamna 2020.

Semnat: Antoaneta Rădoi

ATENTIE: SENSIBILOŞII la critică, luaţi-vă un RUDOTEL înainte de a citi! Sa nu ziceţi că nu v-am zis!! Aici se spun lucuri pe bune, fara ocolisuri, fara menajamente, fara floricele, aşa cum le-am constatat la faţa locului…întâmplat!! Nu mângâiem pe nimeni pe cap, nici nu pupăm Piaţa Independenţei… Spunem/scriem/arătăm realitatea din teren exact aşa cum se prezintă ea!

Toate interviurile sunt publicate necenzurat şi NIMIC (într-un interviu) nu-i pregătit dinainte. Totul se-ntâmplă la cald. Chiar dacă mai dăm bâlbe sau nesuferitele ăăă-uri, le considerăm a face parte din firea umană. Numai cine nu munceşte nu greşeşte! N-avem timp de fasoane…

Vă aştept cu drag sa cititi şi… sa va spuneti, cu decenţă, parerea! Atenţie, spuneţi orice despre orice fără a folosi limbaj licenţios!

Notă: Dacă cineva doreşte o filmare pentru o lansare de carte sau la un alt eveniment cultural important din viaţa sa ori un INTERVIU ne poate contacta! Faceţi-o din vreme!

COMUNICAT: Referitor la Concursul ”Panait Istrati”


Dragi concurenți, s-au făcut departajările la Concursul ”Panait Istrati”, organizat sub egida revistei Convorbiri literar-artistice. În curând vom anunța premiile, și ne gândim la posibilitatea de a organizăm festivitatea de premiere.

Mulțumim participanților!

Antoaneta Rădoi, redactor-șef