Archive for the ‘Antonisme…’ Category

Linşajul Preotului Pomohaci; Luis Lazarus versus Ion Spânu; Acuzatorii versus apărătorii în cazul Preotului Cristian Pomohaci


Anto PP 3331

Mă uit la o emisiune TiVi, în care se dezbate, pentru nu ştiu câta oară, situaţia Preotului Cristian Pomohaci. Nu ştiu ce rele, ce „neascultare” a săvârşit (gama sinodului e destul de elastică la acest capitol!!) acest slujitor  afar’ de ceea ce se vorbeşte prin Târg. Dar na’, gura Târgului n-o astupă decât pământul!!                                                                                                                                                      Am ami spus, însă repet, nu îl cunosc personal pe preotul Pomohaci, dar asta nu mă opreşte să opinez! Aşa că am să spun şi acum, ceea ce am mai spus: Preotul Pomohaci e decapitat de mai marii lui. Cineva a decis că nu-l mai vrea pe Pr Pomohaci în Biserică şi, gata, i-au pus de prohod!! Cuiva îi stătea în gât, aşa că a decis să-l elimine şi a făcut-o! Mârşav!

Las baltă treaba, m-aşez confortabil în fotoliu şi decid să urmăresc linşajul mediatic. Sub pretext că aduc ei ştiri Bombă de ultimă oră, moderatorii unui post TiVi anunţă cu surle şi trâmbiţe, cu voci grave, că vom avea ŞTIREA Ştirilor dacă ne vom uita. Personal nu înghit găluşte de-astea. Ştiu cam cum stă treaba cu TiVi-ul. El te ridică, el te coboară, aşa că nu mă aştept la vreo minune mult trâmbiţată, dar mă uit ca să văd ce, cum şi cât aberează fiecare invitat şi chiar moderatorul. Nu mă aşteptam ca ateul Luis Lazarus să creadă că în Biserica Ortodoxă sunt, într-adevăr,  preoţi şi oameni sfinţi! Şi că, DA, prin intermediul unora se pot înfăptui şi se înfăptuiesc minuni, şi încă mari!! Lazarus spune că mai-marii BOR ar fi declarat că actualmente în Biserică Ortodoxă nu s-ar fi semnalat MINUNI. Eronat! Zic. Pentru că în Biserica Ortodoxă se întâmplă ZILNIC minuni, dar că oamenii, şi, mai ales, ateii (precum Lazarus),  sunt orbi, aşa că ei..nu pot vedea!! Lazarus nici atât!! Cât despre mai-marii Bor, de la care, chipurile, ar fi auzit Luis Lazarus ceea ce el a susţinut în emisiunea TiVi din 26 august 2017, şi anume că „nu s-au constatat minuni în Biserica Ortodoxă„, am să spun că ei ştiu şi spun despre ceace ei  înşişi n-ar putea să facă, din pricina necredinţei lor în Dumnezeu! Fiindcă dacă ar avae credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, ar şti, că doar Hristos le-a spus lor, prin glasul Apostolilor, că minuni MARI (şi mai mari decât acestae; adică mai mari decât cele făcute de Hristos) vor putea face şi ei, ucenicii, preoţii, de vor avea credinţă cât un bob de mei! Dar cum să poată face ei minuni dacă sunt ocupaţi cu…caterisiri nejustificate! Şi cu…alte cele!!

Mă surprinde, totodată,  lipsa de…nici nu ştiu cum s-o numesc, ca să nu jignesc, de intuiţie profesională a avocatei nou numite a Preotului Pomohaci. Poate o fi o strategie pe care eu nu o înţeleg, dar eu cred că mai mult păgubeşte decât face servicii doamna aceasta. N-are experienţa intrării în direct la TiVi, la o oră de vârf, n-are experienţa atacului la baionetă în lupta cu şacalii mediatici, n-are spici, n-are informaţie, n-are sânge-n instalaţie, n-are…mai nimic! Pardon, greşesc! Are ceva, are…dragoste pentru Preotul Pomohaci. Dar asta, doamna mea, nu-i destul când ai de-a face cu un linşaj. Şi când întreg aliotmanul s-a pornit împotriva unui preot dintr-un sătuc oarecare, preot despre care mulţi mărturisesc că ar avea har. (Oare toţi sunt nebuni?? Oare toţi sunt mincinoşi?? Tind să cred că nu!) Aşa că, doamnă avocat, ori renunţi să mai apari în direct, ori te înarmezi serios cu toate armele de trebuinţă unei BĂTĂLII dure! Este în joc soarta unui om. Nu ne putem juca de-a şoarecele şi pisica cu şacalii mediatici şi, mai ales, cu şacalii din Sinod!! Ăştia, de regulă, ştiu ce vor! Şi  când îşi pun ceva-n gând, ies învingători! Şi asta nu din pricina DREPTĂŢII lor, ci pentru că ei deţin…iarba fiarelor, care le deschid lor orice uşă!!

Singurul care este documentat şi care ştie cu ce se mănâncă Şedinţele Consistoriale ale Bor şi chiar Legile laice este ziaristul Ion Spânu. Dar oricât de pregătit ar fi, când trâmbiţaşii mai-marilor sunt trimişi să sune din goarne şi să bată tamburinele caterisirii, nu prea mai are ce face Spânu cu toată priceperea şi cu toată documentarea lui!

Vom vedea ce se va întâmpla. Sănătoşi să fim şi s-avem nervi să ne ţină!! Dar..acest om, Preotul Pomohaci, care este târât şi tăvălit în acest dublu linşaj, medaitic şi BORist, câţi neuroni întregi să mai aibă după atâta tevatură!!!

Şi când te gândeşti că totul pleacă de la bani!! Fieacare dintre părţi îşi are TARGETUL ei. Mai-marii Preotului Pomohaci vor mai multă pincă de la el (că de la aceasta a plecat totul, în opinia mea), televiziniştii vor mai mult RATING (care înseamnă tot bani), avocaţii vor mai multă…recunoaştere!! Preotul Pomohaci se alege cu paguba! Iar psihicul lui, mai devreme şi/sau mai târziu, va avea de suferit! Din toată nebunia perdantă este Biserica Ortodoxă! Căci mulţi oameni nu mai ştiu ce să creadă din tot circul acesta!! Ţara s-a împărţit în două: Pro şi Contra… Pomohaci, uitând de Dumnezeu! Dar, doar EL va face lumină în acest caz. Să ne rugăm, dară!

Dea Domnul bine!

Anunțuri

Edituri de..familie!!!


Edituri de..familie!!!

„Cuvintele nespuse sunt oase de peşte pentru mine! Mă înec cu ele!!” Aşa că…le dau drumul să zburde şi…fie ce-o fi, dar astăzi nu pot să tac.

Cineva mă invită să-i admir o Pagină de Facebook!! Cum nu pot lăsa persoana să aştepte „admiraţia” mea, dau fuga pe pagină. Uauu!! Mai descopăr, ca şi cum nu îmi era de-ajuns ce ştiam (Vai păcatele mele, Doamne!! Ce ispite pe capu’ meu!! Cum mă laşi, Doamne, să mă-mpovărez iar cu Judecăţi de..VALOARE?? Phui!!!…),  încă o EDITURĂ al cărui Editor şef e soţia, iar soţul e…coordonator (al editurii), iar în viaţa lui de zi cu zi este…critic literar!!

De mult aveam în căpşor să scriu despre asemenea cazuri, dar…am tot amânat. Se pare că SCORPIONUL nu-mi dă pace. Altfel nu-mi explic ce l-a împins pe Editorul respectiv să mă INVITE să-i admir Pagina…noi neavând nicidecum vreo amiciţie, chiar dacă ne-am şi întersectat în câteva rânduri, la anumite Evenimente culturale, în ultimii 5 ani. Dar nu-mi dădea semne cum că ar şti omu’ cine sunt sau cu ce mă ocup. Ba, dimpotrivă, IGNOR-ul total la adresa mea era la cote înalte, chiar dacă, îmtâmplător sau nu, i-am făcut chiar servicii (făcându-i publicitate fără să mă fi plătit!!), iar acum iată-mă invitată să-i admir pagina!! Poi, nu e asta o oportunitate să mă exprim??…Cum să pierd, aşadar, ocazia s-o fac!! (Doamneee,  fii bun şi nu mă înscrie la păcate!! Tu ştii că nu pot să tac!!)

Treaba, la aceste Edituri de..familie, stă cam aşa: Cineva dăştept înfiinţează o Editură. Când soţul, care e, în anumite cazuri, şi critic literar sau, mă rog, vreun scriitor cu ştaif, e director-manager, soţia lui e recenzista, adică cea care  scrie Cuvântul Înainte la cartea ce urmează s-o publice un autor la Editura lor. Nu ştim cine scrie acest cuvânt, nu ştim dacă ea, soaţa, are vreo calificare în domeniu, vreo pregătire oarecare, dar ştim ce vedem, adică vedem Cuvântul înainte semnat de…soţia editorului. Situaţie valabilă şi invers, adică soţul în postura soţiei. Sunt şi asemenea cazuri, doar să vreţi să le cercetaţi. Inteligentul Googălică vă stă la dispoziţie oricând! Când soţia este directorul-manager al Editurii, atunci rolurile se inversează, şi soţul este cel ce scrie Cuvântul înainte al Cărţii respective. Tot el este cel care va lua  cuvântul la lansarea cărţii, la prezentarea autorului cărţii, şi tot el este cel care va scrie o cronicuţă, două, nouă, după caz, şi după INTERESE (şi, poate chiar după BONUSUL încasat de la autor) o va publica în vreo Revistă de profil şi, de ce nu, tot el, soţul, care este, de multe ori, cum am spus, chiar critic literar (cu ştaif; adică recunoscut şi/sau care are un cuvânt greu de spus în URS -ţintă spre care îşi îndreaptă antenele mai toţi autorii de cărţi, chiar dacă unii sunt de-a dreptul catastrofali în materie de..literatură!!, dar sunt comparaţi cu „Votaire sau cu..Camil Petrescu”, atribuindu-li-se, adesea…”feminin”, cum mi-a fost dat mie odată să aud despre o cucoană; vai, ce onoare pe mine, să-mi fie dat să respir acelaşi aer cu un „Camil Petrescu-feminin”!!!), va pune umărul la intrarea în Uniune a autorului pe care l-a pulicat la Editura lui.

După principiul o mână spală pe alta şi-amândouă obrazul (deşi în acest caz, nu face decât să-l păteze!!) partenerii de..afacere, de…familie!!, merg mână-n mână prin pădurea deasă, uneori plină de bălării, a literaturii române, luându-şi co-parteneri de năstruşnicii unu-doi foşti colegi de breaslă, în speţă, critici liteari sau…cronicari, părerologi, şi cu toţii, uniţi în CUGET şi SIMŢIRI, participă activ, ca vorbitori pe la lansările de carte ale Editurii respective, ori pe la alte Evenimente organizate de ei înşişi sau de alţii.  Părerologii, apropiaţi ai managerului Editurii, cunoscuţi scriitori cu, să zicem, ştaif, ori unu-doi critici literari de renume sau măcar, oarecum, cunoscuţi în branşă, se ung şi ei, din belşug, pe botic cu dulceaţă!! Bondăreiii!!

Aşadar, Editură de..familie!! Când soţul este director/manager al Editurii, soţia recenzează cartea încredinţată Editurii spre tipărire, iar când soţia este managerul editurii, atunci rolurile se schimbă şi soţul devine recenzist, ori creator de..Cuvânt Înainte. Părerologii, RECENZIŞTII -cum îmi place mie să le spun, unu-doi per Editură, sunt acreditaţi şi stimulaţi cu BONUSURI aferente, zice-se-n Târg, funcţie de interesul…autorului!! Şi dacă TARGETU’ autorului este intrarea în UNIUNE, să te ţii recenzii, tată!! Să te ţii osanale!! Să te ţii câta-i tonele de saci de ciment puşi la soclu’ unei statui!!  Aşa s-a umplut USRu’ de…manelişti literari! Punct.

Primind invitaţia aceasta despre care am vorbit ami sus, m-a prins o curiozitate şi mi-am aruncat o privire pe Google. Aşa am descoperit că destul de mulţi dintre criticii literari, care au un cuvânt de spus în USR şi-au înfiinţat Edituri, iar aparţinătorii familiei sunt şi ei angrenaţi în treabă, şi nu oricum, ci pe post de dătători cu opinatu’, autointitulându-se…cronicari!! Mai publică o cronicuţă într-o..FIŢUICĂ, şi aceea înfiinţată tot de familia editorului, uneori, mai ia cuvântul în public, ba pe la Bookfest ori Gaudeamus, mai într-un cerc , mai strâns ori mai larg de…literaţi, deh’, după …”buget!!”, adică, mai explicit spus, după  bonusul oferit de autorul Manuscrisului ce urmează a fi publicat în cadrul Editurii. Când editorul este şi critic literar şi/sau membru marcant al USR, atunci autorul a dat de-a dreptul lovitura! Destui sunt autorii care, deşi muritori de foame, strâng din fese şi îşi duc Manuscrsiul la o Editură „de succes”, deşi sumele pentru publicare unei cărţulii de nici o sută de pagini, (pe care unii o numesc „roman”), de multe ori, este astronomic!!, dar o fac doar pentru că au convingerea, şi CUVÂNTUL editorului, evident, (care este, de multe ori, chiar critic literar cu ştaif!! adică cu un CUVÂNT de SPUS în cadrul URS -ţintă urmărită în ultimii ani de toti „maneliştii literari”), că se va vorbi şi/sau scrie despre el. Şi-atunci când eşti încredinţat, de cuvântul dat de editor, că X sau Y, marele critic literar, va scrie şi/sau va vorbi despre scriitura ta, cum naiba să nu-ţi pui poalele-n cap, cum să nu faci pe dracu’ ghem, cum să nu te-mprumuţi de bani la CAR-u’ din cartier şi să nu-ţi duci, şi tu,  Manuscrisul la un astfel de Editor, despre care s-a dus veste-an Târg că…face şi drege pentru lansarea ta pe Piaţa…literară!!! Nebun să fii să nu dai şi tu un pic din coate!! Ce naiba!! Dai şi tu din ce ai!! Adică din…coate! Unde nu-ţi poţi face loc cu capul, îţi poţi face loc cu coatele!! Iar banu’,  cu banu’ muţi munţii…literaturii!! Schimbi opţiuni…

Notă: Datele despre N Edituri de..familie le-am descoperit pe Google. Personal, nu cunosc astfel de cazuri, şi, prin urmare, orice asemănare cu realitatea cotidiană este…pur întâmplătoare!! Aşadar, nu-mi puneţi în cârcă ceea ce nici eu n-am insinuat!! 🙄  🙄  ➡

Autostrada 3 (zona str. Petricani-Voluntari;Bucureşti) între a fi sau a nu fi….


Mai acu’ vreo săptămână m-a prins o curiozitate şi-am purces să mi-o satisfac. Voiam să văd cum mai stă treaba cu lucrul la Autostrada 3, din zona Petricani-Voluntari (Bucureşti). Deah’, sâmbăta nici iarba nu creşte, darmite săpăturile la Autostrada A3!! Nici ţipenie de lucrător, nici ţipenie de utilaj în lucru!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Drept îi că plouase câteva zile non-stop şi, probabil, lucrătorii aşteptau întrarea apei în pământ ca să-şi poată continua lucrul. Bag samă că porţiunea aceasta, după cu ne indică panoul, are termen la finele anului 2017,

 

 

 

 

dar după cum arată treaba în teren, mira-m-aş să fie gata prin 2027!!…

Mă gândesc că, într-o zi de lucru însorită, n-ar fi trebuit pregetat niciun moment să purcezi la lucru cu toate forţele utilajelor şi a lucrătorilor!! Timpul se scurge şi termenul se apropie, noiembrie 2017 fiind doar la o aruncătură de băţ distanţă de iulie 2017, dar, se pare că, contractualilor, nu prea le pasă de termene şi condiţii, fiindcă timpul trece, iar banul de la Bugetul de Stat curge năvalnic cu zerouri infinite spre aceste Firme, beneficiare ale unor contracte de invidiat cu Primăria (Bucureşti, în acest caz)!! Ferice de ei! Vai de noi, boborul care aşteptăm înfriguraţi (sau..înfierbântaţi!!, funcţie de situaţie; că te cam înfierbânţi când vezi că stai timp indefinit în trafic cu motorul pornit, motor care consumă benzina, benzină care are preţurile cele mai ridicate din..Europa!!, chiar dacă salariile din România sunt cele mai mici, comparativ cu restul Europei!!, dar  asta-i o altă discuţie…; dar şi comparativ cu TAXE peste TAXE către Buget, la care suntem supuşi an de an!!) să fim eliberaţi de aglomeraţia de la ieşirile şi intrarile din Capitală şi de toate gâtuirile zilnice care sufocă traficul rutier, sufocându-i, la propriu, pe conducătorii auto!

Aşadar, pe când vom putea circula pe Autostrada A3??, dacă suntem în 15 iulie 2017, iar până în noiembrie 2017 mai e doar un pas, şi lucrările sunt exact aşa cum se pot vedea în imaginile de mai sus!! Iar Şantier pustiu!!… Contractualii nu se grăbesc deloc!! Ei doar încasează banii…noştri, ai contribuabililor!!!

Helloo, doamna Primar Firea!! (Primar al Bucureştiului) Poţi mătăluţă să-i dai o stigătură şoţului Pandelică, să-l trezeşti?? Să ia seama la lucrările alea din zona Voluntarilor unde el este stăpân suprem!! Hai, daţi-vă mâna şi toată silinţa întru împlinirea dezideratelor!! Ne-am săturat de promisiuni deşarte! Vrem FAPTE stimată doamnă Firea! Nu de alta, dar poporul acesta, mai-mai că nu-şi mai poate ţine firea!…

de Antoaneta Rădoi -fotorep/scriitor

„Jurnal despre ceilalţi”, sau MINUNEA de azi, de ieri şi de-a…pururi!!


Minunea de azi, de ieri şi de-a…pururi poartă numele unei delicate, discrete fiinţe, Aura Dan.

Am mers cu ea de mână, mână-n mână, azi la Editură. Avea palmele transpirate de emoţia…întâlnirii cu  noua sa creaţie: „Jurnal despre ceilalţi„. Pe drum mi-a mărturisit că, ştiind că va merge azi să-şi ia prototipul cărţii, nu a dormit toată noaptea trecută!! Hmm, ea nici nu ştia că tocmai din acest motiv şi eu îmi lăsasem baltă anumite trebuţe, ca nu cumva să mai slăbească, biata de ea, şi mai mult,  aşteptând mai mult. Ştiu că aşteptarea îi creează emoţii mari, aşa că am dat bice cailor spre întâlnirea cu ea. Am luat-o de-o aripioară, de la metrou şi…când am ajuns la Sediul Editurii, abia mai putea păşi. N-am văzut un om mai emoţiv decât ea ( afar’ de regizorul Daniel Pralea Blaga -autorul „Admirabel-ul” publicat la Ed Astralis, manageriată de scriitoarea Camelia Pantazi Tudor, pe care l-am întîlnit mai acum vreo două săptămâni- şi de traducătoarea lui Paulo Coelho, Gabriela Banu!!). Emoţii pînă la leşin, dom’le!! N-ai văzut aşa ceva!! Le-aş putea zice chiar smeriţi acestor oameni. Nu le place deloc să iasă-n faţă, şi-atunci când o fac leşină!!! Ei fac asta, pe când neisprăviţii, non-valorile, te dărâmă cu tupeul lor!!…

Aura Dan, o scriitoare foarte talentată, a strâns un mănunchi…un fel de FAPT DIVERS şi le-a întocmit într-un „JURNAL despre ceilalţi!” Un JURNAL mucalit!

Cititorii ei vor găsi în acest JURNAL  despre ceilalţi situaţii de ..FAPT DIVERS trecute prin filtrul gândirii şi simţirii AUREI DAN, care gândeşte şi simte puţin…altfel! PRIETENII ştiu de ce!!!…

Iată câte ceva despre…

Cine este Dumnezeu MARE ca Dumnezeul meu….Care mi-a trimis DARURI, chiar din VIA Păstorilor Săi


Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
O, Doamne, iartă-mă!, dar dacă nu cuvântez, nu mi-s eu!!!
Precum mulţi ştiu de-acum, io mi-s mai săracă aşa..a…a cu duhul!! Şi nu prea stau eu să cuget îndelung dacă să spun ceva sau să nu spun! De aceea iaca, şi acum, o să cuvîntez!
Azi, 23 dec 2016, am „tengâtită”, în traducere, mă doare-n gât de stau să crăppp, mă dor măselili’, mă doare capu’, cât despre coloană…ce să spun, ea nu mai e demult…VERTEBRALĂ! Hei, nu săriţi aşa şi..nu vă daţi cu opinatu’! Nu e ceea ce pretindeţi voi! Ci pur şi simplu, am dureri care nu ma lasă să stau drepţi/dreaptă! Taman acu’, când ar fi de treabă! Hmm, treabă!! Ce-mi pasă mie, om sărac lipit pământului, că e Crăciunul?? Că e MUSAI trebuinţă să se taie porcii -bieţii de ei!! Ooo, dar ce carne gustoasă au!!, cine i-a pus să fie..PORCI!! Aşa le trebuie!!-, că e musai să se prepareze cârnaţii -o minunăţie, la care..nu-mi permit să visez, de mai mulţi ani!!-, că e musai de făcut cozonaci, plăcinte cu răvaş -vai mie!!-, că e musai să se împodobească bradul, că e musai…dar ce nu este acum MUSAI??
Ei, bine, nici că-mi pasă de acest MUSAI! Ce bine că nu mai am aceste GRIJI apăsătoare!! Ce bine ca nici măcar la Maxi- Mega-Mall nu e MUSAI să mă duc! Îl urasc din toti rarunchii, cu înverşunare, pt ca mi-a transformat concetăţenii in niste consumatori fara discernamânt!!; dar asta e alegerea lor! Sa fie bucurosi in BUCURIA lor mega-mall-istică!! şi să aibă parte de cărucioare arhi-pline, învârfonate chiar, aşa cum îşi doresc, pe bani puţini, de belsug pe masa si de iubirea lui Dumnezeu!
Toată lumea, aşadar, trebăluieşte, care încotro şi-şi încarcă memoria şi sufletul cu PROGRAME, ca să ştie EXACT ce au de făcut! Numai eu sunt relaxată!
-Ce pregăteşti de Crăciun, Anto?, mă întreabă, mai dăunăzi un amic.
-Nimic!, îi răspund relaxat, în timp ce dau să urc scările blocului cărând în spatele încovoiat gentoiul în care-mi aveam camera de filmat, trepiedul, aparatul foto şi toate cele aferente. Nu megea liftul!! Slavă Domnului că stau la etaj inferior!!! Binecuvântaţi fie cei care au avut inspiraţia să urce doar până la doi când au procurat apartamentul! Fie-le ţărâna uşoară!
-Cum nimic?, mă întreabă amicul constrariat.

-Aşa bine!, i-am răspuns, şi am tăiat-o din cale-i. Aş fi putut să-i dezvolt, dar…ce folos. După ce că are omu’ cîrca plină de griji şi de zdroabe, să-l mai încarc şi cu ale mele!! Meargă sănătos, cu Domnul, la trebile lui!…Apoi…la ce bună atâta pregăteală, chiar de-ar fi, când năpraznicul s-a pus de-a curmezişul, încă de acum 2 ani, şi, după ce că eram Lefterica Popescu, mi-a mai stricat şi frigideru’…Am vrut în mai multe rânduri să-l arunc, să scap de hurdubaie, dar nu l-am aruncat, deşi-mi cam stătea în cale şi aşa…CALD, şi gol mereu, MARE şi PROST (că se stricase!!), tare mulţi nervi îmi mai făcea. În urmă cu vreo 3 luni, am decis să nu-l mai arunc şi să-l repar. Uşor de zis, mai greu de realizat, deşi defecţiunea lui, parol, e de 3 parale!! Dar când eşti mic, prost, încăpăţînat, lipsit de SOARTĂ, şi te mai cheamă şi Antoaneta, e dezastru!! N-am să vă povestesc PERIPEŢIILE prin care-am trecut întru procurarea unei amărîte de garnituri de frigider, care se trezise ea, mai acu’ 2 ani, că nu mai are chef să stea lipită, trup şi suflet, de corpul măgăoaiei, să închidă etanş hardabaua!, deşi, credeţi-mă, că merită povestit!! Cert este că am purces, cu MERGEDESU’, făcând kilometri (noroc că aveam „cauciucuri” strong, fiabile!!) în căutarea garniturii, şi m-am ales cu aceea că am dat un avans la un magazinaş, iar acum aştept să sosească… garnitura!! Mila Domnului!! Oricum n-am ce să pun în frigider, mi-am zis, aşa că, nu mă frământ de ziua şi ceasul sosirii garniturii pentru frigider!! Dar, până să sosească garnitura frigiderului, iaca, numa’ ce m-am trezit azi cu-n telefon de la un preoţel:
-Dna Antoaneta sunteti cumva acasă??
-Nuuu…
-Da unde sunteţi??
-Mi-am luat VACANŢĂ şi bilet şi… zbor spre Paris!!
-Haha..haideţi doamna Antoaneta (aşa-mi zice el, şi orice i-aş face, nu se exprimă altfel!! Nu-mi place DELOC să mi se adreseze cineva cu „doamna”, dar îl iubesc pe acest preoţel-e abia ieşit de pe băncile Teologiei, de aceea îi spun „preoţel”, însă va ajunge un MARE Preot!! Zic. Şi dea Domnul sp fie precum simt!), mă faceţi să râd!! Hai că trec pe la dvs!
-Cu drag! Pun ibricu’ pe foc!, îi zic. Dar el închide şi nu ne-am mai auzit! Aici la mine, oricum, e ca la nebuni cu semnalul telefonului. Ne auzim în felii! E bine şi aşa, altu’ moare şi-aşa n-are!!
Mai trece, Preoţelul, din când în când şi mai stăm la o şuetă. Gândesc că avea drum prin Centru şi nu voia să mă ocolească. Ajunge în faţa blocului şi mă sună, rugându-mă să cobor.
-Păi nu urci?, îl chestionez intrigată, cu ochii pe ibric. Hmm, iar mi-a dat cafeaua-n foc…

-Nu, că mai am drumuri de făcut! Am de spovedit nişte bătrânei şi…O să trec altă dată şi stau mai mult…
-Ooo, şi io care mă şi pregătisem de-o bârfuliţă de sezon…
-Altă dată!! Hai, coborâţi!…
-Cobor-cobor!!
Mă gândeam că vrea să-mi zică: „La mulţi ani” şi cama sta, dar..NU! Când ajung jos, Preoţelul era în maşină cu tot familionu’, cu soţie, prunc, soacră, mamă şi..juma de porc în portbagaj!! porcu’ destinat mie!!
Mămulică!!, m-a luat capu’!! Cum să-i spun omului că..n-am un’ să depozitez porcu’? Am dat io să zic ceva, dar, apoi, m-am oprit… Nu voiam să-i stric bucuria. Am luat produsele, am mulţumit şi am plecat! Nici măcar n-am putut să-l îmbrăţişez, să-i îmbrăţisez, pt că sunt arhi-plină de Viruşi!! La’ că, cică, şi ei, TOŢI, erau cam la fel de bogaţi în viruşi ca şi mine!!
Ajunsă sus şi despachetând, m-a luat şi mai rău capul!! Un’ să depozitezi atîtea bunătăţi…alterabile?? Afară e cam..prea riscant! Nu e suficient de frig. Vom vedea…
Dar, ce găsesc la fundul sacului Moşului meu grijuliu?? Hmmm…O, Doamne, de-ai putea ierta cât am mai commentat eu, şi nu de bine, pe seama acestui PRODUS, pe seama acestu TITLU dat vinului de către înalţii prelaţi!! Şi iată că a ajuns în casa mea şi va sta pe Masa mea de Crăciun un vin numit…”VIA DOMNULUI!!!” Şi nu mai pot zice decât atât, măi Părinţele, o făcuşi de ..viţă-de-vie!!
Le-am primit pe toate, ca de la Domnul! Atâtea daruri de mâncare pentru Masa de Crăciun, în mod neaşteptat!! Şi încă nu a fost singura surpriză plăcută pe ziua de azi. Mai fură încă două, dis-de-dimineaţă, un miracol, două miracole -da’ nu vă spui, să nu v-apuce pizma!! Taman acum înspre Ajun si să păcătuiţi!!-, şi aud -mi-a şoptit o albinuţă!!-, că mai pe seară se mai arată MOŞUL la orizont cu ceva daruri!! Fie primit, în numele Domnului! Bine faci, bine găseşti, chiar dacă şi cu oarecare..întârziere!!
Oameni buni, L-am supărat pe Dumnezeu de miliarde de ori -eu sunt un om foarte cîrtitor şi, una-două, „mă iau de piept cu Dumnezeu”, cît despre semeni, se să mai zic, nu cred că e om pe lumea asta, care s-a intersectat cu mine, să nu-i fi produs eu un discomfort!! Ierte-mă Domnul! dar..şi pe ei!! Dacă am făcut binele, nu l-am făcut ca să aştept şi să primesc binele, dar ce am făcut cândva, am făcut şi, poate, mai fac şi astăzi, din toată largheţea inimii mele, aşa mică cum e ea, şi iată că Dumnezeu..LUCREAZĂ! Şi o face în STILUL Său! Binecuvântat fie Dumnezeul meu! Amin.
Să te binecuvânteze pe tine, Părinţele, şi familia ta cea sfântă, şi primească-ţi Domnul Jertfa şi dragostea! Fie să ai parte de PREOŢIE Veşnică! Amin. Iară voi, cititorii mei, s-aveţi parte de DARURI ÎMBELŞUGATE de la MOŞUl şi BELŞUG pe masă şi în SUFLETE! Amin.

Iată şi „mărul discordiei”

dintre mine şi sinodalii BOR -ierte-i Domnul, că poate nu or fi ştiut ce fac, atunci când prea…amarnic m-au prigonit!!-, „măr” ce sa- transformat, acum, în dar, şi chiar de la un..preot Bor! Mulţam!, omule bun al lui Dumnezeu! Aşa să te ţie Dumnezeu: bun, blând, milostiv şi..curat cu inima! Amin.