Archive for the ‘Îndemn la omenie’ Category

Florin Barbu pentru a 3-a oară în greva foamei în speranţa că-şi va recupera copiii care i-au fost luaţi şi încredinţaţi unui cuplu gay in Anglia


anto 2 si florin abrbu

L-am găsit astăzi, 10 iulie 2017, la intrarea într-un părculeţ de pe strada Dionisie Lupu, în apropierea Ambasadei Angliei, abătut şi slăbit, aproape fără vlagă…

Ei bine, nu ştiu cu ce o fi greşit acest om, Florin Barbu,  în faţa legilor sociale şi chiar în faţa divinităţii ca să i se programeze o atare „plată”!!! Mie, personal, mi s-a părut un om cuminte ( şi intuiţia nu mă-nşeală!!, n-a făcut-o niciodată), îndurerat de soarta copiilor lui, pe care , spune, că nu i-a mai văzut de muult!!

Nu cred că e pe lumea asta ceva mai dureros decât să ţi se ia copiii de lângă tine!! Ba mai dur decât atât, lui Florin Barbu i se aplică o „DUBLĂ corecţie”, pentru un motiv prezumtiv. Şi asta i se întâmplă omului acestuia într-o tară ultra-democrată, Anglia!! Pe motiv de „rele tratamente”, Serviciul de Protecţie socială din Anglia, îl decade pe om din drepturile părinteşti şi-i dă copilaşii spre adopţie unui cuplu de gay…Mă ia capu’, dacă mă gândesc mai profund!! Cum, Doamne iartă-mă, să faci, tu legiutor englez, aşa ceva cu nişte persoane minore, care nici măcar nu sunt cetăţenii ţării tale!!!

Oameni buni, unde ne aflăm? Cumva pe Planeta maimuţelor?? În ABSURDISTAN??

Păi, să presupunem că Florin Barbu ar fi fost un părinte care ar fi meritat decăderea din drepturile părinteşti, pentru vreun oarecare motiv, constatat, să zicem, de Serviciul de Protecţie Socială din Anglia, dar nu trebuia, mai întâi, căutate rude în România cărora ar fi putut fi încredinţaţi copiii?? S-au eliminat aceste alternative, sau ele nu existau?? Cine a avut interesul să dea un asemenea verdict în cazul familiei Barbu?? Cum e posibil să nu se ţină cont în Înaltele Instanţe Judecătoreşti că acei copii aveau totuşi cetăţenie română?? Ce fac autorităţile române, îndrituite cu..Protecţia socială, în acest caz?? Dar, oameni buni, ce facem noi, românii, ca naţie, ca oameni?? Stăm cu mâinile în sân?? Eu zic că n-ar trebui să fim nepăsători faţă de durerea unui părinte, ca Florin Barbu, care este pentru a 3-a oară în greva foamei pentru că nu şi-a mai văzut copiii de 2 ani şi pentru că, efectiv, nu mai ştie nimic de ei!! Fraţi români, dacă stăm cu mâinile-n sân, mâine s-ar putea să fim oricare dintre noi în situaţia lui Florin Barbu! Haideţi, dară, să-i fim solidari! Nu să facem Greva Foamei, căci acestui Stat nu-i pasă de Greva noastră. Mai crapă unu’ de foame, mai scapă guvernu’ ăsta ipocrit de-un protestatar! Eu zic să ne solidarizăm altfel!!!…

Haideţi să-i fim alături! Haideţi să-l motivăm pe Şeful statului sau pe Guvernatorul României să ia atitudine şi să o ia urgent!! Să se facă demersuri la nivel diplomatic pentru recuperarea copiilor de la cuplul gay şi redaţi familiei lor sau rudelor apropiate sau..oricărei familii din România. Sunt sigură că mii de familii româneşti sunt gata să-i adopte pe micuţii Barbu cu mare drag şi copiii ar creşte într-un climat de pace, linişte, iubire!! Gândiţi-vă că sunt doi copii, unul de 6 ani şi unul de 9 ani. Nişte îngeraşi care au fost deposedaţi, abuziv aş zice, de părinţi şi de rudele apropiate şi încredinţaţi unui cuplu gay! V-aţi dori cumva, dragi români, aşa ceva pentru micuţul vostru?? Dacă nu, atunci haideţi să fim solidari demersului dlui Florin Barbu şi să stăm pe baricade până obţinem o dreaptă-socoteală a autorităţilor anglicane şi româneşti şi revenirea copilaşilor Diana şi Andi Barbu în familia lor! Sunt convinsă că bunicii lor sunt la fel de îndureraţi ca şi tatăl copiilor! 

Nu pot să nu mă întreb  şi întreb autorităţile ambelor ţări cât şi pe voi, dragi români: oameni buni,  oare ce o fi în inimioarele celor doi copilaşi care-s despărţiţi de tatăl şi de mama lor de atâta amar de vreme??

Vă învit să lăsaţi commentarii, păreri, oricare ar fi ele. Doar că vă rog să fiţi decenţi în exprimare, oricare vă va fi opinia! Mulţumesc!

Antoaneta Rădoi -scriitor/fotoreporter

Anunțuri

„Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”…


…că tot ceea ce cauzezi altora, vei primi înapoi înzecit.

maladies-mentales-mon-voisin-est-il-fou

Bătrânii au o vorbă: “Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu face”.  Ei au descoperit înaintea noastră că, pe lumea asta nimic nu este întâmplător, ci tot ceea ce ne este dat, ni s-a dat pentru ca noi am gândit, am acţionat, am proiectat, am…implementat. Răul şi/sau binele făcut altuia prin orice mijloace, gând, vorba sau faptă ni se întoarce înzecit.

Legea bunei rânduieli este Legea de Bază a Universului. Ce dai bine sau rău, aceea primeşti, deseori, înzecit. Facem rău, el se va întoarce la noi, mai devreme sau mai târziu, aşa cum vom primi binele dacă am făcut bine. Tot ce emite individul în mediu, vibratoriu (gânduri, sentimente, dorinţe,  cuvinte, fapte), dacă sunt de natură rea va produce efecte perturbatoare şi se va întoarce la individ, mai devreme sau mai târziu. La fel se-ntâmplă şi cu vibraţiile bune, positive, de pace, de bunătate, fiindcă acţiunile noastre, gândurile, cuvintele, sunt energii şi tot ce emitem în exterior se întoarce la noi. Prin urmare, ceea ce semănăm (în Univers), aceea vom şi culege…Bine facem, bine vom găsi…

Dacă cineva va agresa pe altcineva, aceeaşi agresiune se va întoarce împotriva agresorului, adesea înzecit. Dacă cineva nu se îndreaptă, nu se căieşte de fapta lui cea rea şi persistă în a face răul, în a ataca, el va atrage asupra sa aceeaşi agresiune şi chiar una şi mai grozavă, chiar dacă nu imediat. Tot ceeea ce trimitem în Univers: afecţiune, gând, cuvânt, faptă, se întoarce către noi, uneori înzecit, când nici nu ne gândim. Culegem roadele faptelor noastre, bune sau rele! Noi atragem asupra noastră, în permanenţă, evenimente compatibile cu ceea ce emitem. Toate noxele energetice şi informaţionale le atragem la noi, la casa noastră, dar şi în structura corpului nostru prin gândurile de tristeţe, ură, mânie, invidie, lăcomie, frustrare despre noi sau despre alţii şi aşa ne scade imunitatea şi ne îmbolnăvim. Sângele va fi primul atacat de vibraţiile joase prin gândurile şi cuvintele rostite, apoi tot corpul fizic, şi cel eteric şi…etc. Noi singuri suntem cei care ne implementăm întâmplările vieţii. Nimeni altcineva, afară de noi înşine, nu poate fi răspunzător de implementarea întâmplărilor noastre decât noi înşine, fiecare în dreptul lui….

Izbucnirile nervoase însoţite de cuvinte necontrolate, nu trec niciodată fără urme, nici pentru cel căruia îi sunt adresate, nici pentru cel care le adresează”. Aşadar…atenţie la cuvintele ce necesită muulte…beep-uri!! Aviz amatorilor!!…(Mie mi-am spus asta!!)
Înţelepţii susţin, şi eu nu am motive (întemeiate, deocamdată) să nu-i cred (încă mai cercetez, experimentez, vai, pe pielea mea!!), că fiecare se agresează de fapt singur prin acţiunile lui, prin ceea ce gândeşte. Fie şi sieşi! Aşa că: “Noi suntem singurii responsabili pentru consecinţele faptelor, gândurilor, sentimentelor şi cuvintelor noastre; Orice cuvânt, orice gând, orice faptă rămân întipărite în arhiva conştiinţei cosmice şi după ele vor fi judecate de  spiritele noastre după moarte”. Iată că şi Scriptura zice:Vă spun vouă că pentru orice cuvânt deşert pe care-l vor rosti oamenii, vor da socoteală în ziua judecăţii, căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
(Matei 12: 36, 37)

Îndemn la omenie


cuvint de folos cu luminare0000

 Să facem rugăciuni de cerere dragii mei, dar să nu reducem Rugăciunea la un simplu ori contiuu cerşit! Să facem, înainte de toate, multă Rugăciune de pocăinţă şi, totodată, să nu uităm să mulţumim pentru toate şi, mai ales, pentru prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră!

 Şi Rugăciunea este o ÎMPĂRTĂŞIRE a noastră cu Dumnezeu! ne ÎMPĂRTĂŞIM, dară, cît mai des cu ACESTA prinRUGĂCIUNE! Fie ea de cerere, fie de păcăinţă, fie de mulţumire şi slavă lui Dumnezeu!

 Să nu uităm că, cu fiecare păcat, mai batem un cui în Crucea Răstignitului!!! Ia-uziţi ce spune un Înţelept: „Oamenii L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu şi nu vor să răspundă cu dragoste la dragostea Lui, ci, cu încăpăţînare, refuză categoric, coborîrea Lui de pe crucea Răstignirii!!!”Relvant! Foarte relevant!!, dacă pot spune aşa

 Şi iată ce spune mai departe înţeleptul: „Ajută-mă, semenule, să te ajut să-L coborîm pe Hristos de pe Crucea pe care, cu duşmănia, cu ura, cu nemilostivirea, cu neiubirea de semeni, cu lăcomia noastră, ÎL ţinem răstignit!” Haideţi, dară, să fim oameni buni şi haideţi să nu mai amînăm, printr-un încăpăţînat refuz, coborîrea Domnului Iisus de pe Cruce! Haideţi împreună, toţi ( tu Petrişor, tu Radu-Iustin, Tu Ioan-Alexe, tu Lucian Z, tu Cordunene şi tu Veniamine, tu Cipriane, tu X şi tu Y şi voi cei care v-aţi sfădit cu mine şi io cu voi şi unii cu alţii şi care ne duşmănim fără rost), să ne unim inimile în bunătate, în blîndeţe şi în dragoste şi… să ne iertăm unii altora toate cîte le-am geşit unii faţă de alţii, ca toţi să răspundem, astfel, cu dragoste la dragostea lui Hristos! Care, din dragoste pentru noi, S-a răstignit pentru mîntuirea noastră, a fiecăruia! Haideţi, dar, oameni buni, oameni ai lui Dumnezeu, să fim… atenţi! Haideţi să fim…OAMENI! Că bun lucru este acesta înaintea ochilor lui Dumnezeu!

 Samarineanul din Evanghelie n-a fost numai bun ci şi atent! A ştiut să vadă! Şi a ştiut aceasta, pentru că…A ÎNVĂŢAT şi a experimentat verbul: A VEDEA! Să-l experimentăm, zic, şi noi! Haideţi, înainte de toate, să învăţăm să fim…oameni! Să-i rupem gura Satanei!!!

Să-l urmăm şi noi pe cel înţelept şi să zicem ca şi el: „M-am săturat să tot port obidă celor netrebnici care-mi urgisesc viaţa cu ochii lor răi! Am decis, astăzi, să-i iert, chiar dacă nu-i înţeleg!” Fă şi tu asemenea, copile al lui Dumnezeu! Şi ca să-L bucuri şi mai mult pe Hristos, să-i mai scoţi cîte un cui din trupu-I însîngerat, mergi degrabă şi cere tu, mai întîi, iertare celui căruia ai greşit şi cere împăcarea şi cu acesta şi, chiar, cu cel care ţi-a greşit! Că el poate este „neputincios” în a vedea greşeala şi în a-şi cere iertare! Ieşi-i tu înainte lui şi întîmpină-l cu iubirea ta! Ieşi-i cu iubire nefăţarnică, din toată inima şi cu tot cugetul păcii! Ca să se bucure Hristos! Căci prin Domnul Hristos, Care a pătimit pe Golgota, pe Crucea Răstignirii, s-a înlocuit Legea Talionului, acea Lege în care se cerea „dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi” cu…Legea iubirii!! LEGEA lăsată nouă de domnul Iisus drept TESTAMENT! Legea care sună aşa: „Iubiţi-vă unii pe alţii, ca să fiţi fii ai Celui Preaînalt! …Binecuvîntaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă prigonesc!!” ( Matei 5; 38-38) Şi aşa cum Hristos Domnul, Cel fără de păcat, fără vină, S-a lăsat răstignit pentru noi, şi noi, răstigniţi fiind, pătimind adesea pe nedrept –poate chiar de la cei pe care îi iubim şi la care ţinem, de la cei dragi sufletului nostru-, să căutăm şi, cu siguranţă, dacă ne vom strădui şi ne vom dori, vom găsi resurse pentru a ierta!   Haideţi să-l urmăm pe Înţeleptul care zice: „Haideţi, dară, cu toţii să ne străduim să scăpăm de metehne, să scăpăm de răutatea din noi, să ne dăm şansa să nu fim nişte simpli asistenţi, privitori ai CRUCIFICĂRII lui Hristos! Nici Crucificatori la nesfîrşit ai semenilor noştri şi, prin ei, ai Domnului Hristos!”

 Haideţi, dară, dragi semeni, să-L dăm jos de pe Cruce pe Iisus! Haideţi să întindem mîna iubirii noastre spre semenul nostru, fie şi dacă acesta ne-a supărat cu ceva sau ne-a greşit, avînd-o sprijinitoare pe Fecioara Maria, Maica noastră a tuturor!

 Înainte de a încheia, veau să vă mai pun în faţă încă ceva legat de milostenie şi de rugăciune şi de daruri duse al Altar drept Jetfă sau drept mulţumire lui Dumnezeu. Domnul Hristos ne îndeamnă să fim milostivi. Milostenia însemnînd întrajutorare frăţească, dărnicia noastră în a oferi daruri celor sărmani de lîngă noi. Ştim deja din Scriptură (vă îndemn s-o citiţi şi s-o recitiţi, căci de fiecare dată vi se va descoperi altceva şi altceva, ce înainte nu vă fusese descoperit!!!) că Dumnezeu anume a pus lîngă noi Lazări! Oameni sărmani. Şi noi, chiar dacă sîntem sărmani, dar ştiind noi că avem ceva mai mult decît acei Lazări puşi anume în dreptul/calea noastră, să le dăm şi lor din ceea ce avem! Căci bun şi bineplăcut lucru este acesta înaintea lui Dumnezeu! Şi, să nu dăm aşa…să ne arătăm lumii că dăm, ci să dăm tainic, „să nu ştie stînga ce face dreapta!!”, pentru ca „milostenia ta să fie într-ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare!!” ( Matei 6; 3-4) Apoi, toate rugăciunilepe care le aducem înaintea Domnului sînt bune şi foarte folositoare sufltului şi este foarte bine să le facem, fiecare după cum putem şi după chemarea sa! Dar MOŞTENIREA pe care ne-a lăsat-o Domnul Iisus, ca rugăciune este: Tatăl Nostru! ( Matei 6; 7-!3) Să nu uităm aceasta, alergînd mai mult după altele!! Iar „cînd te rogi de, intră în CĂMĂRUŢA ta şi închizînd uşa roagă-te…în taină Tatălui care este întru ascuns , pentru ca Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare!!( Matei 6; 5-6) Aşadar, pe primul plan, rugăciune Tatăl nostru! Şi, mai prescurtat, la vreme de grabă mare, să spunem : „Doamne, Îisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine neputinciosul!” şi să nu uităm pe maica Domnului, Fecioara Maria, căreia să-i spunem: „Bucură-te Fecioară maria, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine; Binecuvîntată eşti tu între femei şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău, Iisus Hristos! Că ne-ai născut nouă pe Hristos, Mîntuitorul nostru! ACESTUIA roagă-te pentru noi şi fii binecvîntată! Amin” Să nu-l uităm pe Îngerul nostru Protector, pe Sfinţi şi pe Puterile Cereşti!…

Şi încă ceva, ce noi, deşi susţinem că sîntem creştini, deşi ne străduim să facem milostenie, după putinţă şi să mergem şi la Biserică să ducem daruri, uităm un lucru esenţial şi anume, lui Dumnezeu nu-i este bineplăcută Jerfa pe care noi I-o închinăm, dacă ducîndu-I daruri la Altar ştim că sîntem cumva în sfadă cu vreun semen de-a nosru. Însuşi Domnul Hristos ne povăţuieşte în Matei 5; 23-24, să facem următoarele: „Dacă-ţi vei duce darul tău la Altar, şi-acolo îţi  vei aminti că semenul tău are ceva împotriva ta şi tu împotriva lui, lasă-ţi darul acolo, înaintea Altarului, şi mergi mai întîi de te împacă cu semenul tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul!” Hristos Domnul, ne artă prin acest mesaj, că EL, Dumnezeul Atotputernic, Se smereşte pe Sine, aşteptînd ca noi să ne arătăm dragostea faţă de semeni, iertăndu-i pentru eventualele lor greşeli faţă de noi dar şi cerînd noi iertare celor cărora am greşit! Împăcîndu-ne şi în PACEA Domnului fiind noi cu semenii noştri, putem merge liniştiţi, împăcaţi cu semenii, cu noi şi cu Dumnezeu şi să-I înmînăm la Altar, Domnului Hristos, darurile noastre! Ceea ce noi…nu prea am făcut dar…am putea face! Numai de vom fi ascultători Cuvîntului lui Dumnezeu din Matei 5; 23-24!! şi din toată Scriptura! Căci ea, „ Scriptura, ne-a fost lăsată nouă de la Dumnezeu spre citire, gîndire şi îndreptare şi pentru hrănirea duhovnicească a tuturor!”, zice Andrei Şaguna. Şi tot el îndeamnă pe mai-marii Bisericii şi ai lumii astfel: „ Să se dea poporului în mînă, înainte de toate şi mai presus de orice carte din lume, Sfînta Scriptură!…”(Motto de pe Biblia Sinodală 1936 –Mitropolit Andrei Şaguna)

Dea Domnul să auzim cu toţii Cuvîntul lui Dumnezeu, din Scriptură, să-L ascultăm cu luare-aminte şi să ni-L însuşim, practicîndu-l, spre Slava lui Dumnezeu şi spre binele nostru!

Dea Domnul să ne ajute nouă, tuturor, să-L cunoaştem pe Dumnezeu în ADEVĂR!

Dea Domnul vouă să aveţi parte de experienţe unice şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu, ACUM şi în VEAC! Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

de Antoaneta Rădoi