Archive for Februarie 2013

Smirna


  Am decis astăzi să scriu cîteva cuvinte despre smirnă.

Fac acest lucru deoarece, în timp, am constatat că foarte multă lume confundă Smirna cu acea Tămîie cristalizată, cu nuanţă uşor-gălbuie, cu bob mărunt.

  Foarte mulţi oameni vor să utilizeze tămîia pentru un oarecare tratament şi caută smirnă, în loc de tămîia acea uşor-gălbuie, cristalizată, cu bob mic.

 Am văzut chiar pe un site cu pretenţii în domeniu, imaginea unei grămăjoare cu tămîie galnen-cristalină şi a unor punguliţe în care aceasta se găsea ambalată şi care purta titlul de smirnă.

Personal, import smirnă din Grecia, de mai mulţi ani, şi ştiu că Smirna nu arata deloc aşa cum este ea infăţişată în anumite poze de pe anumite site-uri şi, de aceea, aş vrea să fac cîteva precizări, şi anume:

SMIRNA este sub formă de bulgăre/bolovan (ce poate avea si 30 kg ) de culoare gri-pămîntie. Nu are miros specific decit atunci cind este pusa pe un carbune aprins sau pe jar. Atunci emană un miros plăcut. Smirna nu are adaosuri de arome. Este naturală. Sub această formă pe care v-o descriu. Prin ardere Smirna devine scrum, precum lîna naturală prin ardere…

Smirna este obținută din arbori.

Nu fac eu acum, aici, o descriere a procedeului, dar mi-aş dori ca oamenii să nu mai fie atît de creduli, să nu se mai ia după auzite şi să nu înghită cumva Smirnă. Smirna poate folosită în casele noastre și în Biserici, și poate fi folosită în anumite de terapii sub formă de creme/alifii (chestiuni la care nu ma pricep eu) … Eu pot spune doar ca Smirna este foarte bună și e indicat să se folosească în propriile noastre case, în loc de tămiie, pentru fumigații înainte de rugăciune, pentru purificarea încăperilor! Are proprietăţi pe care le puteţi descoperi numai după o mai îndelungă utilizare ( pusă pe cărbune aprins, într-o căţuie -sau o linguriță, dacă nu aveţi căţuie- şi făcîndu-se o micuţă rugăciune. Cea mai la îndemînă rugăciune fiind, în opinia mea: Tatăl nostru. Dar, evident că fiecare işi poate face o rugăciune personală sau se poate ruga după un model ştiut de la Sfinţii Părinți.

Am scris acestea şi vreau să se înţeleagă şi să se ştie că, Profeţii L-au întîmpinat pe Domnul Hristos la Nașterea Sa, cu 3 daruri, şi anume: Aur, Smirnă şi Tămîie. Aşadar Smirna este Smirnă, şi Tămiia, Tămîie!! De aceea v-aş ruga să fiţi înţelepţi, şi să nu vă mai lăsaţi înşelaţi (sau derutaţi !), de jumătăţi de informaţie! Una este Smirna, alta este Tămîia. Sînt două lucruri diferite. Smirna, spre deosebire de Tămîia aceea cu bob gălbui-cristalin, este, cu mult mai scumpă.

SFAT: Nu înghiţiți Smirnă, pentru tratamentul pietrelor la rinichi!, ci Tămîia aceea cu bob mărunt, gălbui-cristalin. Și nu înghițiți Njde boabe, ci dor unul singur/zi, timp de 10 zile, apoi faceți pauză 10 zile, după care reluați încă 10 zile. Apoi 6 luni nu mai înghițiți niciun bob! Nu ronțăiți Tămîia între dinți!! Că vi-i sfarmă!!! Înghițiți Tămîia băgînd bobul într-o bucățică de miez de pîine, ca să fiți siguri că nu veți ronțăi!!

„Cercetaţi toate lucrurile şi luaţi ceea ce este bun”, spune Ap Pavel.

Cu toţii ne dorim sănătatea trupului, dar pentru aceasta TREBUIE!, să fim foarte atenţi la ceea ce îngurgităm! Cu rinichii nu este de glumit! Smirna nu se va folosi în tratamentul pietrelor la rinichi! Tămîia alb-gălbuie de consistență cristalină, DA!

Păstraţi-vă mintea trează şi luaţi-amite la informaţii!

Treceţi-le prin sita minţii şi utilizaţi-le cu inţelepciune! Unde nu știți ceva sau aveți dubii, întrebaţi de două sau de trei ori şi/sau cercetaţi surse diferite. De undeva trebuie să vină un răspuns cît mai aproape de concret. 

Nu ştiu dacă am la îndemină, acum, vreo imagine mai clară a Smirnei, ca s-o postez aici. Personal, după ce am „omorît” cu ciocanul și dalta la ditai bolovanu’ de 33 kile  de Smirnă și am sfărîmițat-o, am ambalat Smirna în cutiuţe de 25 gr. Voi posta o imagine, însă îmi cer scuze pentru că ştiu că nu este prea clară. În  imaginea de mai jos, în cutiuță, Smirna sfărîmată din bolovanul adus de mine din Grecia.

În nădejdea că v-am fost de folos vă doresc:

Toată darea cea bună de la Dumnezeu!

Cu drag,

Antoaneta-Ivana

smirna originala

smirna originala

Am postat aici, sus, o imagine cu Smirnă. Precizez și repet: în cutiuţa de mai sus este Smirnă. Aceasta se arde in casă și/sau în Biserici. Nu se înghite! Se poate face din ea alifie, folosită în anumite tratamente!

Atentie: Îm imaginea de mai jos, in punguțe, este: TĂMIIE. Este Tamîie naturală. Sper ca se vede clar diferenţa, din imaginile pe care le-am postat!

poze 2013 nokia 016

Aceasta de mai sus, este tămîia naturală, de consistenţă cristalină, culoare gălbuie, care poate fi folosita ca tratament pentru pietrele la rinichi…

PS: Ştiu de la foștii mei clienţii, care veneau dupa tămîie naturală, că ar exista la Spitalul Militar din Bucureşti, un doctor care tratează naturist şi care recomandă pentru pietre la rinichi, înainte de-a trimite pacientul la chirurgie (cum multi alții se grăbesc să o facă!!, ”să-i trimită pe oameni direct la cuțit”), tratament cu tămîie naturală…Ușor, fără cuțit, fără dureri, fără cheltuială inutilă, scapă omul de pietrele de la rinichi! Îndrăzniți!!…

Atentie: Pentru tratamente alternative, consultati mai inainte pe cei in drept sa recomande acestea! Nu consumati, nu inghititi tămîia la voia întîmplării, dupa”ureche!” Ea va poate fi foarte utila, daca cineva priceput vă va indica dozarea corecta! Si nu sint eu aceea care sa stie! Eu am încercat așa după cum v-am spus, un bob/zi, timp de 10 zile. A fost alegerea mea să decid! Asa că si pe voi va sfătuiesc să vă ascultati instinctul și..sfatul medicului!

Anunțuri

Vin Kagor


  Participarea fiecarui crestin-ortodox, la Sfinta Liturghie, se implineste prin aducerea la Sfintul Altar, de DARURI ( drept multumire pentru ceea ce Domnul ne da noua ) reprezentate prin prescuri, vin si tamiie.

De regula, toate Bisericile au prescuri, pe care credinciosii le pot procura de la Pangar, pentru a le duce la Altar, drept jertfa. In lipsa prescurilor, se poate darui o pâine. Se alătura si un pliculeţ cu câteva boabe de tămâie.

Vinul adus la Sf Altar pentru Sfânta Jertfă, prin traditie, trebuie sa fie dulce si neamestecat cu niciun fel de substante. Un astfel de vin este : KAGORul.

Kagor-ul este un vin rosu, dulce, cu aroma de prună-uscată. Foarte apreciat, mai ales ca pot fi impărtăşiţi, cu uşurinţă, copiii.

Provenienta: Republica Moldova.

kagor dec 2013 pe visiniu

Notă (oct 2017): ATENŢIE! NU am de vânzare acest vin! E posibil să-l găsiţi în Market. Am scris despre Kagor pentru că este un vin bun (dacă îl găsiţi pe cel original), şi am postat fotografia pentru ca cei interesaţi să caute EXACT produsul original. Am comercializat mai demult acest vin.

Rugaciune de pocainţă, pentru pruncii avortaţi


Dăunăzi, mi-a revenit în minte un lucru petrecut în viaţa mea cu mult-mult timp în urmă. Uitasem definitiv (…) de lucrul acesta. Tot frămîntîndu-mă sa înteleg „rostul” unor evenimente neplăcute care au avut loc, repetat, în viaţa mea, am pus multa rugăciune înaintea Domnului meu Hristos. Am rugat-o pe Maica Domnului şi a mea, pe Fecioara Maria, cît şi pe Sfinţi, pe Îngerul Păzitor să-mi fie mijlocitoari în a descoperi ce anume îmi împiedica evoluţia, atît pe scara spirituală cît şi pe scara socială. Şi, surprinzător, un răspuns am primit.

   Mi-a aparut, din strafund de minte, venind la suprafata, în conştiinţa mea, un lucru demult uitat….”

{ Cu mulţi ani în urmă, am îndemnat o femeie să facă avort. Femeia avea mulţi copii şi familia trăia modest. Muncea mult pe bani puţini, avea un bărbat care cam bea, şi deşi era foarte, foarte harnic şi priceput la multe, nu-şi găsea un servici stabil cu carte de muncă, aşa că muncea cu ziua pe unde apuca, iar cei cărora le slujea îl răsplateau pentru munca sa, cel mai ades, cu cîte un pahar de vin sau cu cîteva ţuici.

Cînd am văzut-o pentru a N-a oară pefemeie cu burta mare, i-am zis cu seninatate:

– FEMEIE, la ce-ţi mai trebe’ încă un plod? N-ai şi aşa destui?

– Păii..păiii… zice, fîstîcit, femeia…păi, dacă am rămas grea, acu’ îl las,  ce să-i fac, dacă Domnu’ mi l-a dat?

– Cum, ce să-i faci? Dă-l afar’!, îi zic sec.

– Păii..păiii…

– Ce păi? Niciun păi!  Esti dusă, FEMEIE! Ce le mai dai să mănînce? Cu ce-i mai îmbraci? Cu ce-ţi mai plăteşti hangaralele casei, dacă tot torni la plozi?…Şi nici una, nici două îi propun s-o recomand cuiva să-i provoace un AVORT. Femeia s-a cam codit. Nu prea voia. Îi era frică…

Nu mai ţin minte cum sau în ce fel am ajuns la femeia care se pricepea la „meşteşug”.

Nu-mi mai amintesc ce s-a întîmplat. Tot ce-mi mai aduc aminte acum este aceea că „meştera” nu şi-a desăvîrşit „opera”, şi FEMEIA a dat naştere la două atunci,

frumoase gemene. Dar la vreo două săptămîni după naştere, una dintre ele a murit. Nici cealaltă nu era prea bine. Plîngea întruna, era mereu agitată, nu dormea, nu voia la sîn şi părea bolnăvicioasă. Femeia a dat fuga la mine şi m-a rugat să-i BOTEZ prunca. N-am stat pe gînduri. Am luat copila, am dat fuga la Biserica de care aparţinea  casa FEMEII, l-am rugat pe preot să săvîrseasca Botezul, şi acesta s-a şi înfăptuit.

Am dus copila acasă la părinţii ei. Naşul a înălţat-o în prag, mai sus de înălţimea lui (1,84) zicînd: fiica Daciei libere, fii binecuvîntată!!! După care a aşezat-o în pătut şi am plecat la casa noastră. Nu am „petrecut”, aşa cum petrec oamenii, cu băutura şi muzică. Oamenii cărora le Botezasem copila erau amicii noştri, trăiau modest

iar noi, naşii, nu eram petrecăreţi de felul nostru. Ne-am bucurat că am putut creştina copila, mai ales că mama se temea ca aceasta să nu „plece” dupa sora ei geamană…

Nu ne vizitam. Mai bine-zis, noi nu mergeam la ei. Treceau ei, din cînd în cînd, pe la noi, şi mai aduceau şi prunca uneori. Era frumoasă şi creştea, „cît alţii într-un an!!” Îi mergea excelent după Botez, spre bucuria noastră şi a părinţilor ei.

După o vreme nu ne-am mai văzut, timp de mai mulţi ani, desi locuiam în acelaşi oraş, dar în cartiere diferite.

Cînd copila a facut 14 ani, ne-am dus acasa la ei şi i-am dus finuţei noastre un dar de preţ. Ceva de aur, care , ziceam noi, să-i amintească de naşi, cît şi de vîrsta de 14 ani…apoi nu ne-am mai revăzut, decît la Cununia ei, la care finuţa a ţinut morţiş să fim prezenţi. După care ne-am dat uitării reciproc, finută căsătorindu-se cu un neamţ şi urmîndu-l pe acesta în ţara sa….

…………………………………………………………………………………………………………..

Ani în şir am ţinut POSTURILE şi m-am spovedit. O dată, preotul duhovnic m-a întrebat:

– Ai făcut avort?

– Nuuu, părinte!, i-am răspuns, oarecum MÎNDRĂ de mine!!!Apoi, instant, mi-a venit în minte…imaginea cu avortul…Şi-atunci, pun virgula şi-i zic preotului: Personal, n-am facut avort!, dar…am dus pe cineva, am îndemnat, pe cineva să facă avort!

-Ioi, ioi!!!, a zis părintele, dînd din cap, a tragedie. Şi-mi zice, mai apoi, ca trezindu-se dintr-un vis urît:

– Trebuie să Botezi un prunc!! Negreşit!

– Dar, am şi Botezat, părinte !, ii zic, victorioasă…şi-i povestesc, pe scurt, SENIN!!!, cum s-a întîmplat să Botez, chiar pe cea căreia eu, în netrebnicia mea, îi hotărisem SOARTA, prin îndemnul insistent pe care-l dădusem mamei sale..şi care, ca prin urechile acului, a scăpat, vie şi navătămată…şi care astăzi este o FRUMUSEŢE de femeie cu copii la casa ei…

– Da. Ai făcut bine! Dar..să mai botezi! Să mai botezi!

– Mai Botez, părinte!, îi răspund, senin, pierdut…fără să realizez DRAMA VIEŢII MELE în plinătatea ei…

…………………………………………………………………………………………………………………

Nu mai ţin minte mare lucru din „dialogul”, de atunci. Nici nu mi-am mai amintit, pînă mai ieri, despre CAZ. Nici măcar atunci cînd Dumnezeu a rînduit şi pe nepregătite, pe negîndite, am Botezat gemeni, copii în vîrstă de 6 luni ai unei femei ce-şi făcea veacul pe la poarta Mănăstirii Cocoşu de la Niculiţel, unde mersesem la un Hram, prin 2009. La „solicitarea” expresă a stareţului -cu care eu şi partenerul meu eram f apropiaţi-, am încreştinat pruncii. Atît! Doar i-am încreştinat. Cu peripeţii (despre care, poate voi scrie), dar..i-am încreştinat şi nu mai ştiu nimic despre prunci, deoarece, „soarta” ne-a purtat de atunci pe drumuri diferite şi nu ne-am mai intersectat…

Nu mi-am adus aminte de vorbele părintelui duhovnic, nici măcar atunci cînd mi-a fost rînduit s-o Botez pe o turcoaică. N-am Botezat-o pt păcatele mele, ci am Botezat-o pentru că ea a cerut! Şi nu mi-am adus aminte că am un păcat de..moarte!; pe care trebuie să-l ispăşesc! Şi nu mi-am adus, niciodată, aminte că am săvîrşit păcat,  nici spovedania nu am făcut-o, NICIODATĂ cu revărsare de părere de rău şi/sau cu zdrobire de inimă. N-am avut, pînă mai ieri, nicio apăsare!…

Şi pentru că, mai dăunăzi, păcatul acesta mi-a invadat conştiinţa, venind din străfund de minte şi de suflet, AZI  mă spovedesc!…}

atî

…………………………………………………………………………………………………………..

Mi-am petrecut aşadar ziua „meşterind” o rugăciune, personală, dar pe care vreau s-o fac cunoscută şi altora.

Atît femei cît şi bărbaţi! Poate nu strica!! Poate încă nu e prea tîrziu!!!…

pergament 98

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea