Archive for the ‘Cuvinte de folos de Ioan Stuparu’ Category

Cuvinte de folos, de Ioana Stuparu


http://confluente.ro/ioana_stuparu_1468845952.html#

Cuvinte de folos
Dragul, scumpul şi sfântul meu Părinte protosinghelul Nicodim Bujor – autorul Acatistului Sfântului Calinic de la Cernica – , un …”ilustru necunoscut”, este intitulat volumul de proză al autoarei Antoaneta Rădoi, pe care l-a publicat la Editura Bucureşti, în 2015. Este un omagiu adus unui slujitor al Lui Dumnezeu, care, până la vârsta de 96 de ani a trăit în smerenie, în iubire de oameni, oferind, prin cuvinte înţelepte şi de folos, ajutor duhovnicesc, celor aflaţi în suferinţă.
Fiind înzestrată cu darul povestirii, verbală sau în scris naraţiunea având aceeaşi curgere, autoarea recurge de această dată la a aşterne pe hârtie, pentru rămânere, despre modul în care l-a cunoscut pe Părintele Nicodim Bujor, precum şi despre binefacerile întâlnirii cu el, ajutorul duhovnicesc primit pe parcursul mai multor ani.
Întâmplările de toate felurile se ţin lanţ, căutând-o, parcă, anume pe ea. Nu că ea s-ar considera fără de păcat, că, de, om este, iar în afară de Dumnezeu, cu toţii suntem predispuşi păcatelor mai mari sau mai mici, mai multe sau mai puţine. Doar că, Antoaneta Rădoi are calitatea, curajul de a-şi recunoaşte greşelile şi a scrie despre ele ca pe o „spovadă”.
Modul de viaţă creştinească venind din familie, încă din anii copilăriei, dar, mai ales, puterea credinţei care o înnobilează zi de zi, au dus la povestirile din viaţa personală, ea fiind personajul principal, se înţelege… Fiindcă cele mai multe dintre greşeli s-au petrecut împreună sau datorită societăţii din care face parte, automat îi împlică şi pe alţii în povestire. Însă, are puterea să ia adesea asupra ei şi păcatele celorlalţi, cerându-i iertare Lui Dumnezeu, în numele ei, pentru toţi.
Limbajul folosit în povestirile Antoanetei Rădoi este cât se poate de colorat, ceea ce face deliciul povestirilor şi depăşirea anumitor situaţii, de multe ori foarte complicate. Totuşi, termenii duhovniceşti folosiţi din belşug, scot la iveală şi pun în prim plan caracterul autoarei, educaţia, sinceritatea – una dintre caracteristicile de bază. Ea nu-şi caută personajele, ele se ivesc, pur şi simplu. Iar după ce au apărut, nu se mai dezlipesc, ci fac parte din soartă, cum s-ar spune. Din momentele povestite realizează tablouri de viaţă, pe care le înfrumuseţează cu sentimente, gesturi, care, deşi par superficiale, obişnuite, au o mare încărcătură de omenie, de iubire faţă de semeni, alcătuind adevărate cântări duhovniceşti.
Aşa cum unicat este fiecare om, şi scrierea Antoanetei Rădoi este unică şi de laudă.
M-au impresionat, în primul rând, paginile de la începutul cărţii, unde autoarea vine cu însemnări din biografia Părintelui Nicodim Bujor, precum şi cu relatări referitoare la plecarea lui la Domnul, în special din timpul „Privegherii”. Am citit, minunându-mă, adevăraţi psalmi, scrieri sensibile pornite dintr-un suflet milostiv, creştin, în momentele despărţirii pentru totdeauna, de o persoană foarte, foarte dragă.
Lucrarea este consistentă, cuprinzând aproape 200 de pagini, cu o povestire fermecătoare, cu descrierea unor peripeţii antrenante, cu tablouri rupte din viaţă, cu o coloratură fascinantă, atrăgându-l şi implicându-l pe cititor, însă, chiar şi doar prin cele câteva pagini de la începutul cărţii, numele Părintelui Nicodim Bujor (n. 1915 – d. 2011), rămâne înscris în veşnicie, datorită autoarei Antoaneta Rădoi.
Doamne-ajută!
Ioana Stuparu
1 iunie – 2016, Bucureşti
  ioana_stuparu_1468845952
Anunțuri