Archive for the ‘recenzii’ Category

Romeo Ioan Roşiianu…


romeo rosianu

Romeo Ioan Roşiianu, un poet căruia i-aş putea da LIKE, şi nu doar unul, ci 100 şi chiar mai mult, fără să citesc ce postează pe Facebook, dar nu mă pot lipsi de bucuria de a citi versuri profunde, cu miez! Dl acesta, ce-şi zice hâtru „femeie de serviciu” la ECreator, dar care este redactor sef la Necenzuratmm şi editor chief la Ştirile MM, fost şi actual jurnalist, te fascinează încă de la titlu şi te incită să parcurgi întregul text! Ba mai mult, te obligă să ai grijă să nu pierzi vreun verset! Totul este plin de semnificaţii de-o profunzime ce te trimite şi te poartă prin Univers, prin UNIVERSUL SUFLETULUI, cu o decenţă plină de eleganţă a cuvântului! Nu-s în măsură să spun eu vorbe despre sublima lui creaţie literară, doar vreau să atrag atenţia spre unicitatea acestui gen de creaţie, un fel de…poezie în proză sau..nici nu ştiu cum să-i zic, să atrag atenţia că omul acesta, poetul R I Roşiianu, creatorul de la ECreator, este un arhitect ce-şi creionează cu mare fineţe conturul, dar şi fondul poemelor sale, dându-le umbre şi lumini şi..străluciri fără egal, un sculptor desăvârşit de cuvinte-poem!

Vă propun doar atât  („Subtilizată” de pe Facebook, pg lui R I Roşiianu; 29 aug 2017):

Romeo Ioan Rosiianu

 

Scrisoare despre o moarte aproape

IUBITO, niciodată nu mi-a fost atâta frică de moarte ca acum
niciodată, Iubito moartea nu a fost atât de aproape de mine
i-am simţit respiraţia rece în ceafă sângele îngheţa în vene
aerul se stafidea în plămâni şi pe cărarea ce ducea mereu înspre tine urmele mele-au fost acoperite de vânt
aşa a fost, Iubito în ceasul acela de seară moartea a venit şi m-a găsit singur acasă
eroii din cărţi au făcut zid în jurul trupului meu plăpând
metaforele au dat cu poeme în ea cuvintele închideau uşa ferecau calea spre inima mea
picturile m-au ascund în culorile lor şi cu respiraţia întretăiată desenam alte panze în spaţiul speriat
mirosea a coşmar şi-n liniştea făcută fărâme mi-era mai dor de tine ca acum.

(Mai ştii când păşeam grăbiţi spre niciunde pe drumul nostru ce ducea nicăieri?)

Iubito, aşa de frică nu mi-a fost niciodată de moarte deşi ştiam că e îndrăgostită de mine de mult
credeam că-s pregătit să mă-ntâlnesc cu ea visam la cina de taină şi la poemul nescris
credeam c-o pot convinge să mă lase să-mi termin poemele şi cărţile multe
credeam că sunt prelungirea mâinii lui Dumnezeu cum mi-ai zis tu cândva
credeam că mai am multe de spis şi făcut.

(Mai ştii când în sauna aceea îngustă am simţit în plamâni aerul rece al morţii?)

Iubito, m-am speriat de moartea urâtă şi rea în seara aceasta de gol
m-au salvat cuvintele nespuse şi cărţile încă nescrise, Iubito au pledat pentru răstignitul din mine
a fost ca atunci când stăteam singur la Cina de taină şi totuşi cineva mă vindea mereu
a fost ca atunci când băteam la uşa inimii tale şi telefonul vieţii suna ocupat.

 

 

Scriitoarei Aura Dan, preţuire!


Marţi, 22 august 2017; Pentru unii MARŢEA nici iarba nu creşte. Pentru alţii însă e altceva. Tocmai atunci le creşte iarba şi e …verde-verde, iar ei înfloresc ca nişte crini!! Succesul este desăvârşit când pleacă MARŢEA la drum!! O spun, ca s-o afle şi scepticii.

Aura Dan nu s-a temut să-şi programeze Dubla lansare de carte într-o zi de MARŢI! Şi bine a făcut! Ştia ea ce ştia!!! 💡  💡  💡

Nici eu nu mă tem de ziua de MARŢI. Dimpotrivă, dacă am o problemă majoră de rezolvat, plec la drum într-o zi de marţi şi reuşita mi-e deplină!!

Scriitoarea Aura Dan a decis să-şi organizeze DUBLA lansare de carte, de proză şi de poezie: „De 3 ori 33” şi „Jurnal despre ceilalţi”, într-o zi de marţi. Şi iată că această zi, de marţi, i-a adus bucuria aşteptată şi, poate, chiar pe cea…neaşteptată. Zic acest lucru pentru că a avut parte de prezenţa unui critic literar de prestigiu, care nu numai că a fost prezent, fizic, adică..în carne şi oase, la lansare, dar a mai şi luat cuvântul. Şi când un acreditat de asemenea calibru cuvântează la o lansare de carte, şi o face în modul în care a făcut-o distinsul critic literar, dl Daniel Cristea Enache, apoi, chiar că nu prea mai ai ce-i cere lui Dumnezeu de la viaţă!!

Zic.

Îi văzusem numele trecut pe afiş şi am întrebat:                                                                    -Mă’, ia stai aşa!!, chiar vine Daniel Cristea Enache la lansarea asta?                             -Da, mi s-a răspuns sec!                                                                                                                           Măi să fie!! „Ce are ea şi nu am eu!!…”, îmi venea să fredonez!! Auzisem, aşadar, cu urechile mele,  că dl D C Enache va veni la lansarea aceasta, dar nu am crezut. Vă spui drept! Io mi-s aşa mai sceptică în anumite privinţe. Cam ştiu în ce împrejurări vin critici de asemenea calibru la lansările celor „mici„, a „noului val” (pe care nu-l doreşte şi nu-l agreează  „vechiul val”). În viziunea mea, criticii literari (ştiu că acum îmi mai dau încă o dată -dacă mai era nevoie!!-, O, Doamne, pentrua  câta oară!!, foc la valiză, dar am s-o spun totuşi!!) nu se prea ostenesc ei să-şi descătuşeze limba ca să cuvânteze despre  unii dintre aceştia „mici„, chiar dacă, prin absurd, ar fi nimerit sub ochii lor cărţile publicate de aceştia…, preţioasele lor condeie nu se vor tocite cu…”insignifianţii” „noului-val„!!, cu aceste…”chiştoace anonime„, cum, tare simpatic, spunea (fără vreo precizare anume!!; sau , poate, n-am prins-o eu!!, cine ştie) în romanul său „Enigma”, dramaturgul E L, dar iată că…există minuni şi  pentru cei „mici„! Şi încă MARI! Când l-am văzut pe dl D C Enache că intră alergând, după ce se încheiase şi ultima sută de metri [Întârziase din pricina sensurilor unice din centru!! Rătăcise drumul, încurcase locaţiile, mergând, poate şi din instinct, zic!, la Casa de Cultură a Ministerului de Interne în loc de Casa de Cultură Calderon (deh’, puterea obişnuinţei!! Zic. Deşi, şi într-un loc şi în altul, se face…cultură!!! Ah, Doamne, plizzz, fă să nu mă duc iar în păpuşoi!!, ma Ti prego!). Iar eşti răutăcioasă!!, veţi zice. Nuuu, nicidecum!! Nu gândiţi voi ce n-am gândit eu, jmechereilor! Ce vă mai place să-mi puneţi în gură ceea ce eu nici măcar n-am gândit!! Vă ştiu eu, pezevenchilor!! Hai, lăsaţi-o aşa cum a  picat!! Nu mă deranjează! Îmi asum!, fiindcă-mi sunteţi simpatici!! Deci sunteţi iertaţi!] şi cele de două ori cinşpe minute de-aştepare a organizatorilor, mi-am zis: Ooo, My God!! Taci, a coborât MUNTELE la Mahomed!! Măi să fie!! Când am văzut că mai ia şi cuvântul şi când l-am mai şi auzit ceea ce exprimă, mi-am zis:  Hmm,  „mahomedul” nostru chiar însemnă ceva pentru PRICEPUTUL ăsta! PRICEPUTUL (Hai, nu-mi săriţi la jugulară, pretinaşi!; nu l-am omorât!!, ba, dimpotrivă!!; scuze: MAESTRE!!) fiind nimeni altul decât arhicunoscutul critic literar! Bravo Aura Dan, mi-am zis în gând! Eşti mare! Ai dat lovitura! Ai atins cu scriitura ta inima criticii literare!! În ce lapte te-ai scăldat scumpete?? Zi, să-ncercăm şi noi, retroactiv!! Şi-am mai zis şi altele şi..m-am felicitat, totodată, în gând, evident, şi pe mine pentru flerul meu, legat de valoarea scriitoricească a Aurei. Şi eu fusesem una dintre cei care o sfătuiseră pe Aura Dan să scrie proză. Şi eu!! Dar eu…nu ştiam, la vremea când i-am dat sfatul, că ea are sertarul bogat în texte de proză, ce stau gata pregătite să-şi ia startul într-o carte!! Bravo Aura! Felicitări şi, totodată, mulţumiri distinsului critic literar, dlui Daniel Cristea Enache! Pe care-l rog să treacă peste pasajele „glumeţe

de mai sus cu nobleţea unui…”boier!!” MAESTRE, fiţi cu înţelegere faţă de „neputinţele” mele!! Iaca, spre iertăciune, postez Cuvântul domniei voastre!!  Mulţam’ de iertare!

Desigur că o să postez şi cuvântul meu, dedesubt! Iată-l:

Cărţile Aurei Dan, scriitura ei, de fapt, a  fost foarte apreciată. Nu ştiu numele tuturor celor care au ţinut să o onoreze pe prietena noastră cu prezenţa lor şi chiar cu câte un cuvânt rostit, aşa că nu o să mai amintesc pe niciunul aici, însă am postat pe canalul meu de pe Youtube, cam tot ce am filmat  la acest Eveniment. Fiecare vorbitor, fiecare dintre cei care au luat cuvântul, pot vedea ceea ce au spus, dând căutare pe Google: „Antoaneta Radoi pe Youtube„.

N-am să mai adaug nimic în plus de ceea ce am spus în Cuvântul meu din cărţile Aurei Dan, nici n-am să spun mai mult decât am spus în  cuvântul meu la lansarea cărţii. O felicit din toată inima pe Aura Dan, şi îi doresc spor la scris şi publicat! Mă bucur pentru ea, aşa cum mă bucur pentru mine! Îmi doresc să i se înmulţească, totodată, VORBITORII de calibrul celui care a fost prezent la lansare, în speţă, D C Enache! Nădăjduim şi la CRONICI  literare, în Reviste LIterare, despre scriitura Aurei Dan, fiindcă ea merită din plin! Este un real talent! Mulţumiesc tuturor!

Anto-si-Aura-dan-cu-cartea

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea; 28 aug 2017

Edituri de..familie!!!


Edituri de..familie!!!

„Cuvintele nespuse sunt oase de peşte pentru mine! Mă înec cu ele!!” Aşa că…le dau drumul să zburde şi…fie ce-o fi, dar astăzi nu pot să tac.

Cineva mă invită să-i admir o Pagină de Facebook!! Cum nu pot lăsa persoana să aştepte „admiraţia” mea, dau fuga pe pagină. Uauu!! Mai descopăr, ca şi cum nu îmi era de-ajuns ce ştiam (Vai păcatele mele, Doamne!! Ce ispite pe capu’ meu!! Cum mă laşi, Doamne, să mă-mpovărez iar cu Judecăţi de..VALOARE?? Phui!!!…),  încă o EDITURĂ al cărui Editor şef e soţia, iar soţul e…coordonator (al editurii), iar în viaţa lui de zi cu zi este…critic literar!!

De mult aveam în căpşor să scriu despre asemenea cazuri, dar…am tot amânat. Se pare că SCORPIONUL nu-mi dă pace. Altfel nu-mi explic ce l-a împins pe Editorul respectiv să mă INVITE să-i admir Pagina…noi neavând nicidecum vreo amiciţie, chiar dacă ne-am şi întersectat în câteva rânduri, la anumite Evenimente culturale, în ultimii 5 ani. Dar nu-mi dădea semne cum că ar şti omu’ cine sunt sau cu ce mă ocup. Ba, dimpotrivă, IGNOR-ul total la adresa mea era la cote înalte, chiar dacă, îmtâmplător sau nu, i-am făcut chiar servicii (făcându-i publicitate fără să mă fi plătit!!), iar acum iată-mă invitată să-i admir pagina!! Poi, nu e asta o oportunitate să mă exprim??…Cum să pierd, aşadar, ocazia s-o fac!! (Doamneee,  fii bun şi nu mă înscrie la păcate!! Tu ştii că nu pot să tac!!)

Treaba, la aceste Edituri de..familie, stă cam aşa: Cineva dăştept înfiinţează o Editură. Când soţul, care e, în anumite cazuri, şi critic literar sau, mă rog, vreun scriitor cu ştaif, e director-manager, soţia lui e recenzista, adică cea care  scrie Cuvântul Înainte la cartea ce urmează s-o publice un autor la Editura lor. Nu ştim cine scrie acest cuvânt, nu ştim dacă ea, soaţa, are vreo calificare în domeniu, vreo pregătire oarecare, dar ştim ce vedem, adică vedem Cuvântul înainte semnat de…soţia editorului. Situaţie valabilă şi invers, adică soţul în postura soţiei. Sunt şi asemenea cazuri, doar să vreţi să le cercetaţi. Inteligentul Googălică vă stă la dispoziţie oricând! Când soţia este directorul-manager al Editurii, atunci rolurile se inversează, şi soţul este cel ce scrie Cuvântul înainte al Cărţii respective. Tot el este cel care va lua  cuvântul la lansarea cărţii, la prezentarea autorului cărţii, şi tot el este cel care va scrie o cronicuţă, două, nouă, după caz, şi după INTERESE (şi, poate chiar după BONUSUL încasat de la autor) o va publica în vreo Revistă de profil şi, de ce nu, tot el, soţul, care este, de multe ori, cum am spus, chiar critic literar (cu ştaif; adică recunoscut şi/sau care are un cuvânt greu de spus în URS -ţintă spre care îşi îndreaptă antenele mai toţi autorii de cărţi, chiar dacă unii sunt de-a dreptul catastrofali în materie de..literatură!!, dar sunt comparaţi cu „Votaire sau cu..Camil Petrescu”, atribuindu-li-se, adesea…”feminin”, cum mi-a fost dat mie odată să aud despre o cucoană; vai, ce onoare pe mine, să-mi fie dat să respir acelaşi aer cu un „Camil Petrescu-feminin”!!!), va pune umărul la intrarea în Uniune a autorului pe care l-a pulicat la Editura lui.

După principiul o mână spală pe alta şi-amândouă obrazul (deşi în acest caz, nu face decât să-l păteze!!) partenerii de..afacere, de…familie!!, merg mână-n mână prin pădurea deasă, uneori plină de bălării, a literaturii române, luându-şi co-parteneri de năstruşnicii unu-doi foşti colegi de breaslă, în speţă, critici liteari sau…cronicari, părerologi, şi cu toţii, uniţi în CUGET şi SIMŢIRI, participă activ, ca vorbitori pe la lansările de carte ale Editurii respective, ori pe la alte Evenimente organizate de ei înşişi sau de alţii.  Părerologii, apropiaţi ai managerului Editurii, cunoscuţi scriitori cu, să zicem, ştaif, ori unu-doi critici literari de renume sau măcar, oarecum, cunoscuţi în branşă, se ung şi ei, din belşug, pe botic cu dulceaţă!! Bondăreiii!!

Aşadar, Editură de..familie!! Când soţul este director/manager al Editurii, soţia recenzează cartea încredinţată Editurii spre tipărire, iar când soţia este managerul editurii, atunci rolurile se schimbă şi soţul devine recenzist, ori creator de..Cuvânt Înainte. Părerologii, RECENZIŞTII -cum îmi place mie să le spun, unu-doi per Editură, sunt acreditaţi şi stimulaţi cu BONUSURI aferente, zice-se-n Târg, funcţie de interesul…autorului!! Şi dacă TARGETU’ autorului este intrarea în UNIUNE, să te ţii recenzii, tată!! Să te ţii osanale!! Să te ţii câta-i tonele de saci de ciment puşi la soclu’ unei statui!!  Aşa s-a umplut USRu’ de…manelişti literari! Punct.

Primind invitaţia aceasta despre care am vorbit ami sus, m-a prins o curiozitate şi mi-am aruncat o privire pe Google. Aşa am descoperit că destul de mulţi dintre criticii literari, care au un cuvânt de spus în USR şi-au înfiinţat Edituri, iar aparţinătorii familiei sunt şi ei angrenaţi în treabă, şi nu oricum, ci pe post de dătători cu opinatu’, autointitulându-se…cronicari!! Mai publică o cronicuţă într-o..FIŢUICĂ, şi aceea înfiinţată tot de familia editorului, uneori, mai ia cuvântul în public, ba pe la Bookfest ori Gaudeamus, mai într-un cerc , mai strâns ori mai larg de…literaţi, deh’, după …”buget!!”, adică, mai explicit spus, după  bonusul oferit de autorul Manuscrisului ce urmează a fi publicat în cadrul Editurii. Când editorul este şi critic literar şi/sau membru marcant al USR, atunci autorul a dat de-a dreptul lovitura! Destui sunt autorii care, deşi muritori de foame, strâng din fese şi îşi duc Manuscrsiul la o Editură „de succes”, deşi sumele pentru publicare unei cărţulii de nici o sută de pagini, (pe care unii o numesc „roman”), de multe ori, este astronomic!!, dar o fac doar pentru că au convingerea, şi CUVÂNTUL editorului, evident, (care este, de multe ori, chiar critic literar cu ştaif!! adică cu un CUVÂNT de SPUS în cadrul URS -ţintă urmărită în ultimii ani de toti „maneliştii literari”), că se va vorbi şi/sau scrie despre el. Şi-atunci când eşti încredinţat, de cuvântul dat de editor, că X sau Y, marele critic literar, va scrie şi/sau va vorbi despre scriitura ta, cum naiba să nu-ţi pui poalele-n cap, cum să nu faci pe dracu’ ghem, cum să nu te-mprumuţi de bani la CAR-u’ din cartier şi să nu-ţi duci, şi tu,  Manuscrisul la un astfel de Editor, despre care s-a dus veste-an Târg că…face şi drege pentru lansarea ta pe Piaţa…literară!!! Nebun să fii să nu dai şi tu un pic din coate!! Ce naiba!! Dai şi tu din ce ai!! Adică din…coate! Unde nu-ţi poţi face loc cu capul, îţi poţi face loc cu coatele!! Iar banu’,  cu banu’ muţi munţii…literaturii!! Schimbi opţiuni…

Notă: Datele despre N Edituri de..familie le-am descoperit pe Google. Personal, nu cunosc astfel de cazuri, şi, prin urmare, orice asemănare cu realitatea cotidiană este…pur întâmplătoare!! Aşadar, nu-mi puneţi în cârcă ceea ce nici eu n-am insinuat!! 🙄  🙄  ➡

„Jurnal despre ceilalţi”, sau MINUNEA de azi, de ieri şi de-a…pururi!!


Minunea de azi, de ieri şi de-a…pururi poartă numele unei delicate, discrete fiinţe, Aura Dan.

Am mers cu ea de mână, mână-n mână, azi la Editură. Avea palmele transpirate de emoţia…întâlnirii cu  noua sa creaţie: „Jurnal despre ceilalţi„. Pe drum mi-a mărturisit că, ştiind că va merge azi să-şi ia prototipul cărţii, nu a dormit toată noaptea trecută!! Hmm, ea nici nu ştia că tocmai din acest motiv şi eu îmi lăsasem baltă anumite trebuţe, ca nu cumva să mai slăbească, biata de ea, şi mai mult,  aşteptând mai mult. Ştiu că aşteptarea îi creează emoţii mari, aşa că am dat bice cailor spre întâlnirea cu ea. Am luat-o de-o aripioară, de la metrou şi…când am ajuns la Sediul Editurii, abia mai putea păşi. N-am văzut un om mai emoţiv decât ea ( afar’ de regizorul Daniel Pralea Blaga -autorul „Admirabel-ul” publicat la Ed Astralis, manageriată de scriitoarea Camelia Pantazi Tudor, pe care l-am întîlnit mai acum vreo două săptămâni- şi de traducătoarea lui Paulo Coelho, Gabriela Banu!!). Emoţii pînă la leşin, dom’le!! N-ai văzut aşa ceva!! Le-aş putea zice chiar smeriţi acestor oameni. Nu le place deloc să iasă-n faţă, şi-atunci când o fac leşină!!! Ei fac asta, pe când neisprăviţii, non-valorile, te dărâmă cu tupeul lor!!…

Aura Dan, o scriitoare foarte talentată, a strâns un mănunchi…un fel de FAPT DIVERS şi le-a întocmit într-un „JURNAL despre ceilalţi!” Un JURNAL mucalit!

Cititorii ei vor găsi în acest JURNAL  despre ceilalţi situaţii de ..FAPT DIVERS trecute prin filtrul gândirii şi simţirii AUREI DAN, care gândeşte şi simte puţin…altfel! PRIETENII ştiu de ce!!!…

Iată câte ceva despre…

Vegetarienii…la „Vegetarianul, povestea ta”….


de Antoaneta Rădoi

Sâmbătă, 10 iun 2017.

Pe la 10 fix, diminaţă, mă sună Marius Petrescu de la Antreprenor TiVi.

-Ce vrei Boss?? De ce mă deranjezi la orili’ astea, nu ştii că dorm??…

-Ba da, madam’, ştiu da’….

Cred că se scărpina-n cap, să scoată ideea…ştia că urma să-l sudălmesc şi, dacă scotea ceva ingenios, se gândea că, poate aşa, îl voi sudălmi mai…subţire!! Aş!!!…

-Şi-atunci, de ce mă suni?? Dar, dacă tot m-ai sunat, glăsuieşte, că nu ţi-oi fi înghiţit limba!! Dă-i drumul! S-aud!! Iar vreo filmare??? Iar mă trimiţi ca la Armata Salvării??? Ţi-am spus că nu mă mai prinzi dacă faci asta?? Am filmare la ora 14,oo, eşti cu capu’, pretinaşule???

Ăsta dacă-i zici vreo sudalmă, chiar şi în glumă, aşa cum ades îi zic eu (ca în exemplul de mai sus: „eşti cu capu’, pretinaş!!”- a fi cu capu’ pentru el e vorbă de mare supărare!!,  se strofocă tot, se dă de ceasu’ morţii, că cică îi bag programe negative!! Bleah!! Aşa mi-i drag să-l necăjesc, şi-aşa îi

mai administrez cîteva-n plus de ce voiam iniţial să-i zic, încât omul se lasă păgubaş. Acum însă avea nevoie s-ajung, şi încă…URGENT!!, la o filmare.

-Ce filmare, Marius Petrescu??!! (Moare când îi rostesc cu accent nervos numele!! Şi d-aia io şi mai abitir îi zic, subliniat: MARIUS PETRESCU, şi mai tre’ să şi dorm pân-atunci, neisprăvitule…

-Măh’, haidi’ măh’, nu mai zi aşa….Te rog frumos!! Te rog muuult! Hai, plizzzz, fă ceva, du-te măcar o oră că aia şi ailaltă…

-Nu mă duc nicăieri, Maris Petrescu! auzi al el e 10 şi io să fiu al 11 nu-ştiu-unde!!! Mă duc la…somnic, pretinaş!! Şi fă bine să nu mă mai suni tu pe mine dimineaţa la ora 10, că ştii că nu-s aptă la ora asta!! Trebuia să-mi spui, cel puţin, de ieri că vrei să-ţi filmez ceva. Io nu-s anagajată la Armata Salvării, măi Boss, auzi?? sau, mă rog, fie, dar..cine-mi plăteşte mie URGENŢA asta?? Aud!!!

Au urmat NEGOCIERI, după care s-a tars cortina peste convorbirea noastră telefonică, fiecare cu sudalma lui la adresa celuilalt, una mai dulceagă decât alta…Io recunosc, Marius Petrescu nu recunoaşte!! Sau poate da, dar doar sieşi!…

Urma să mă duc la lansarea de carte a lui Marius Vornicescu, la Cinema Pro. Doi paşi de casa mea. Aveam, aşadar cum să ajung al 11,00.

Ştiam că Vornicescu are lansare de carte, dar ştiind că se cam suprapune, cel puţin un timp, cu un Event la care urma să muncesc, nu mi-am anuţat prezenţa la Vornicescu, cu care, dealtfel, mă cunosc. Nu-mi place să promit că fac ceea ce ştiu că nu voi putea face!…

Ei bine, pisălogită bine ha’ de Bossul de la Antreprenor TiVi şi sub auspiciile unei promisiuni a unui BONUS consistent de la acesta, m-am dus. Şi…bine am făcut, deşi nu mă interesa pe mine SUBIECTUL de-acolo. VEGETARIANISMUL nu mă preocupă cum nu mă preocupă dacă Baba Cloanţa avea clonţi sau nu!! Se presupune că-i urâtă şi fără clonţi. Iar eu pot trăi liniştită, la fel de mulţi ani şi fără…cârnaţii din legume, la fel cum trăiesc şi fără…cei din carne de porc! Deh, nu mi-i permit nici pe unii, nici pe ceilalţi!! Postire de bună voie şi…nesilită de nimeni, cel mai SFÂNT Vegetarianism!!

Prezentarea cărţii „Vegetarianul, povestea ta”, scrisă de Marius Vornicescu începe promiţăror. Vegetarienii s-au adunat, cu mic-cu mare, în fastuoasa sală a CinemaPro-ului. Fotografii, mulţi (fără număr, îmi vine să zic!!), cameramani (şi io printre…), o cântăreaţă, Alyanna Lu (am aflat cum o cheamă tot de pe Facebook, din pg lui Vornicescu, acum o vedeam prima oară, straşnică muieruşcă!!) de numa’numa a făcut o figură frumoasă.

Au fost câţiva spikeri, buni de gură, a vorbit, cu mai puţin aplomb, cu emoţie, poate, şi Marius Vornicescu, dar…nu ne-a spus, secretosul, NIMIC despre carte. O fi vreo strategie!, mi-am zis. O şti el, ca scriitor, ce nu ştiu eu ca..scriitoare, şi chiar ca şi cameraman!!, la capitolul promovare!! Doamne ajută să fie bine! El, Marius Vornicescu,  ne-a

prezentat o mulţime de imagini care, recunosc, m-au bulversat pe moment, aşa încât nici nu le-am privit!!! Ăsta să fi fost targetu’ lui?? Să ne bulverseze pe noi, mâncătorii de…carne??!! Nu ştiu. Cert este că eu, cu toată bulversarea, m-am întors acasă şi înainte de-a intra în casă, am trecut pe la KFC şi mi-am luat de la unchiaş, în duşmănie, o porţie de fro’ 12…aripioare!! Aici e doar..ce-a mai rămas după ce m-am săturat!!

 

 

Aveam nevoie să-mi crească…apripi, după tot ceea ce vizionasem pe ecran. Nu mai aveam pic de vlagă al plecare. Văzusem, pe ecran panoramic, numai porci care se zbăteau să scape de moş Ignat care-i alerga cu cuţitul, găini care-şi răsuceau capul pe tăietor, şi câte altele de nedescris, care mai de care mai profunde…

M-am şi distrat copios la lansarea cărţii „Vegetarianul…”, a lui Maris Vornicescu. Nişte năstruşnici actori, al căror nume, recunosc cu jenă, nu-l ştiu, au făcut o reprezentaţie de zile mari. (Dau numele lor aşa cum le-am cules din pg de Facebook a lui Marius Vornicescu, dacă i-am botezat, cer anticipat scuze! Asadar: Carmen Magdalena Sascau, Ştefan Oprean şi Ştefana Badiu). Urmăriţi reprezentaţia! Aşa vegetarieni, mai da! Bestiali!!

Felicitări Marius Vornicescu. Felicitări invitaţilor tăi speciali! La mai mare! şi…

vorba ta, la lansarea cărţii, Vornicescule, felicitări mie, c-am venit!!

Tânăra editură ASTRALIS la BOOKFEST 2017…


de Antoaneta Rădoi

Interesant lucru, Editura ASTRALIS, manageriată cu multă măiestrie de distinsa scriitoare Camelia Pantazi Tudor, şi-a făcut triumfal intrarea la Bookfest 2017, cu 10 autori şi 13 titluri, la doar un anişor de la apariţia pe Piaţa de profil. Iată titlurile şi autorii lor:

Taine în vis, de Camelia Pantazi Tudor; Rezerve de suflet, de Livia Mihaela Frunză; Ca o rugăciune, de Boris Marian Mehr; Eu nu ascult de nimeni! (tetralogie), de Elena-Maria Cernăianu; Minut infinit, de Silvan G. Escu; Tenebre lirice, de Vlad Teodor Petcu; Teatru+Muzică=Poveste, de Teodora Constantinescu (soprană); Admirabél, de Daniel Prallea-Blaga; Secretul de la Costișa, de Cleopatra Luca; Temple de trei zile, de Cristina Crețu.

Standul Asociaţiei Difuzorilor de Carte, de la Bookfest 2017, a fost îmbogăţit şi înnobilat, totodată, în 2017, cu o nouă, tânără editură şi cu noi titluri, după cum am arătat ami sus. Noutatea-noutăţii constă însă nu în titlurile publicate, cât în faptul că Editura ASTRALIS este doar un bebe care păşeşte în viaţă nu cu paşi mici, ci cu paşi mari de VOINIC!! Păşeşte şi se strecoară cu dinamism prin acest lăstrăriş, chiar prin liane aş putea zice.                                                                                                                                 Astralisul nu merge de-a-buşilea, cum, firesc, ar fi oricărui copilaş, ci, MINUNE, a făcut salturi peste anumite trepte şi iată-l mergând direct…BIPED…DEMN, FALNIC printre cei de demuuult!!                                                                                                                   Nu poţi să-i scuipi coji de seminţe-n cap de la balcon, dacă ţi-ar trece prin cap să faci asta, orcât ai fi de arogant şi de tăriciune în domeniu, fiindcă n-ai face decât să-ţi  asumi o întoarcere-napoi a cojilor scuipate.  ASTRALISUL vine în forţă şi trece… călare fiind pe-un cal alb ce-i hrănit, parcă, cu jar, precum calul lui Făt-Frumos din poveste. Zic.

Distinsa, fragila (în aparenţă) domniţă, Camelia Pantazi Tudor, managerul-editor al proaspăt intrate-n TÂRG a Editurii Astralis, ştie cum să facă LUCRURI…faine! Cărţile apărute sub semnătura ASTRALIS arată..IMPECABIL şi afar’ de acest lucru, editoarea organizează prezentări şi lansări de carte şi de autori, loc în care autorii au ocazia de a se cunoaşte între ei şi a face un schimb de …idei.

Cu ocazia prezenţei la Bookfest a „bebeluşului” ASTRALIS, editorul Camelia Pantazi Tudor a organizat şi o Serată literară. În 28 mai 2017. Au fost invitaţi şi au fost prezenţi toţi cei care au publicat la editura Astralis, cu cărţile lor cu tot, dar au fost invitaţi şi au fost prezenţi şi o seamă de critici literari şi/sau scriitori, confraţi de condei, care au luat cuvântul şi au vorbit despre…

Felicitări Cami Pantazi Tudor şi succes Astralisului!