Archive for the ‘Munca’ Category

Asteptind, astept un răspuns la rugăciune…sau..unde dai si unde crapa


   Mi-am tot propus în ultimul timp să mă pot trezi mai în zori, dar efortul meu se dovedea a fi inutil. Starea de stres în care mă aflu de ceva vreme mă ţine trează mai toată noaptea sau dorm „în felii”, iar dimineatza cînd să mă dau jos din pat, mă simt mai obosită decît seara la culcare, aşa încît dacă n-ar fi STRICT OBLIGATORIU, nici nu mi-ar trece prin cap să mă dezlipesc de aşternut. Dar, neavînd încotro, mă tîrăsc jos din pat, dau fuga (somnambul, lovidu-mă inevitabil de tot ce-mi iese-n cale!!!) să-mi spăl ochii ( după metoda tradiţională, exersată îndelung în familia mea…), mă uit buimacă la ceas şi constat că e suficient de tîrziu, că nu mi-ar mai rămîne decît s-arunc ceva ţoale de oras pe mine şi s-o iau la  fugă pe scări, apoi pe stradă, şi s-o ţin tot într-o fugă, ca să ajung, oarecum, la o oră cit mai apropiată de ora de începere a programului meu de muncă…

 

Aşa m-am „trezit” şi azi, 1 febr 2013…Ufff!!! Nacazu-i cît casa peste mine, şi eu n-am vreme nici de-o mica rugăciune!.. Cel mai ades, în ultima vreme ( mult prea multă..vreme!!..), doar ce-am mai reuşit să zic un Doamne, miluieşte-mă!, sărind din treaptă-n treaptă pe scări (în jos, pt că nu mai e vreme să aştept un lift care se mişcă prea greoi pt graba mea!!!) şi rugîndu-mă-n mers ( în fapt o fugă..) strig la Sfinţii lui Dumnezeu, funcţie de cum se intersectează ei cu mine, în drumul meu spre „corvoada zilnică” ( slavă, Ţie, Dumnezeul meu, că o am!): Sfîntul Ciprian şi Sfînta Iustina, Arhanghelii Mihail şi Gavriil ( cît şi Rafail!, care nu ţine de hramul acelei Biserici, pe lîngă care am  traseul, da’ eu îl strig şi-l rog la fel de stăruitor ca pe ceilalţi  Arhangheli care patroneaza Lacasul), Sf Dimitrie, sf Nicolae, Sf Spiridon, Proorocul Ilie, Sf Antonie cel Mare, şi tot aşa, grăbit, strig în mers, pe fugă, la  toţi Sfinţii aşezaţi în Lăcaşurile de pe Chei, de pe lîngă Chei sau de-a lungul lui, atentă ca nu cumva să-mi „scape” vreunul, pînă ajung la ..destinaţie. De ce mă grăbesc? Habar n-am! Oricum, nimeni nu mă doreşte…( prin zonă! )…  Nimeni nu mă caută. Doar vreo bătrinică neputincioasă, care a ieşit din casă pentru a-şi mai dezmorţi „oasili” sau ca să mai „ia pulsu’ politicii”, cît şi să mai „plimbe  bastonu’-n cartier”…N-am chef de ea, nicidecum, da’ cum n-am încotro tre’ s-o ascult, s-o suport(…) şi, poate, să-i mai dau şi un îndem la speranţă…poate ş’-un frăncuţ, acolo unde-i cazu’!!!…

Ei…astazi o să fiţi văduviţi de prezenta mea la primă oră, scumpii mei bătrinei; am să rămin, cuminte, fără grabă, acas’, şi-am să îngenunchez…Voi face rugăciunea mult promisă mie insămi şi Domnului meu, Hristos. 

Îngenunchez,aşadar…

…Aduc înaintea Domnului păcatele mele, neputinţele mele, nedreptăţile ce am făcut altora -marunte, dar muuulteee-, bolile mele, zdroabele mele. Îi pun înaintea Lui pe toţi cei pe care-i port în gîndul meu şi în inima mea. Pe cei vii şi pe cei adormiţi, pe cei pe care-i iubesc cît şi pe cei pe care nu-i iubesc, din pricină că… nici ei !!, nu mă iubesc, pe mine ( mă îndreptăţesc eu!!!);  şi-L rog pe Domnul meu, Hristos, să ne dea tuturor Duh de Pocăinţă şi de smerenie!…ca să ne putem ierta unii pe alţii. Îi amintesc pe cei bolnavi, pe cei singuratici, pe toţi oropsiţii şi pe binefăcătorii mei. Apoi decid, brusc, să fac un Acatist. Aleg Buna-Vestire…după care, fac metanie Dumnezeului meu, mulţumindu-I pentru că m-a primit să mă Împărtăşesc cu EL prin..rugăcine, mijlocitori fiindu-mi Maica Domnului, Sfinţii şi Puterile Cereşti, cît şi Îngerul meu Păzitor. Cer binecuvîntare Domnului, pentru Ziua în curs cît şi pentru toate zilele vieţii pe care EL Însuşi mi le-a hărăzit!… Mă ridic şi plec la muncă, continuîndu-mi obişnuita rugăciune în mers şi  strigînd, rînd pe rînd, la sfinţii ce sălăşluiesc în Lăcaşurile întîlnite în cale, aşa cum fac zilnic…

Ajung la muncă…

M-apuc de lucru…

Muncesc asiduu, concentrat pe lucrul meu, fară să mă uit la ceas. Într-un tîrziu, îmi arunc ochii în computerul de pe birou şi constat ca e ora 2. My God! Nimeni n-a intrat pe usă pîna la ora asta! Nici macar una dintre obişnuitele mele bunicuţe…Ca să nu-mi crape capul, mă repliez pe ceea ce aveam de facut. Înca vreo 2 ceasuri. Nimeni nu-mi invadează habitatu’. Mă uit prin fereastră afară. Un soare, luminos, puternic străpunge încăperea. Afară e, aşadar, frumos! Dar…unde-s oamenii? Unde-i lumea? Parc-aş fi in „pustie”… N-apuc să „cuget” mai mult, că aud uşa. Intra prietena mea, ” Zuza”…
Asta cînd intră pe uşă, zici că-i Cruella, personajul acela „simpatic” din 101 Dalmaţieni. Intră trîntind uşa zgomotos, tîrîndu-şi haina luungaaa de blană, dărîmînd tot în jur cu geanta-i cît un valizoi…Pfuiii!!!, s-a dus toată „liniştea” mea!!…acu-ncepe să-i sune telefoanele, iar ea răspunde urlînd în aparate, repetînd întrebările ( sau răspunsurile, după caz!) către interlocutor ( tot un „surd” ca şi ea!!!), dînd din mîini, cerînd şi dînd interminabile explicaţii. Uneori mă-ntreb: de ce n-o fi stînd ea acas’, să vorbească din destul, sa urle-n telefoane cit ii pofteste inima, să lămurească acolo problema?…Cu ce-or fi obligaţi „auditorii”, s-o suporte?…
Si n-apuc a cugeta bine, ca si aud zornaitul telefoanelor…

Eu încă mă rog! Şi, încă  sper!…

pentru că ştiu, că….

…La Dumnezeu toate sînt cu putinţă! Şi nu va lăsa rugăciunea mea fără răspuns!

28 april, 2013

Antoaneta

Anunțuri

Sfintii 40 de Mucenici


  Pomenirea Sfinților 40 de Mucenici coincide în Calendar,  în 2013, cu Pomenirea celor adormiți…
  ..Presupunînd că va fi mare-mare-nghesuiala la Biserici și că fiecare va fi nevoit să împartă, prinoasele, la fiecare, adică între ei, am găsit de cuviință să fac pomenirea, cu o zi mai devreme și asftel, am decis să mă prezint cu prinoasele la Sfîntutul Spiridon.
 Aici vin studenții de la Teologie, întrucît Biserica este Paraclis Patriarhal și, cu siguranță voi bucura pe mulți dintre cei prezenți, că se vor înfrupta cu bucurie din darurile pe care eu le voi duce  în Biserică, spre cinstirea Sfîntului Spiridon  și a Celor 40 de Mucenici!
  Am o oarecare stînjeneală, ori de cte ori merg să duc daruri la Altarul Bisericii Sf Spiridon, deoarece Biserica este păstorită de un calugar, părintele Dimitrie, și nu prea mi-e la indemină, mie, cu călugării, deși am cîțiva „prieteni” printre acestia. Față de părintele Dimitrie, am o oarecare reținere, care, evident că nu este justificată nicicum. Dar, asta e! Mă jenez să-l inoportunez cu prezența mea; și, cel mai ades, cînd merg la Biserică lui, „mă strecor” și aș vrea, dacă s-ar putea,  să mă fac „nevăzută”… Dacă se întîmplă „să ne intersectăm” cumva, mă aplec stîngaci și-i spun discret:
  – Doamne ajută, părinte! După care dispar, la fel de iute precum am venit, nu inainte de a-i face o plecaciune Sfîntului Spiridon -grabnic ajutătorul meu!-…
  Întimplarea ( sau nu!..) a făcut ca din 2009  să am ca și „confident” un părinte care păstorește tot la o Biserică cu Hram-ul Sfîntului Spiridon.
  Necazurile, repetatele mele necazuri, interminabile parcă!!!..INTIMPLAREA sau…DESTINUL, mi-au îndreptat pașii într-o zi spre un om de o blîndețe comparabilă doar cu a parintelui, scumpului și atît de drag mie,  părintele NICODIM BUJOR -autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica; preot despre care am scris si publicat o Carte, foarte draga inimii mele ! Omul acesta, pr N F m-a ascultat cu răbdare, m-a povățuit cu blîndețe și cu înțelepciune de sfînt -om luminat și erudit-. m-a binecuvîntat, și la plecare mi-a spus:
  – Antoaneta, să mergi, te rog!, măcar o dată  pe săptamînă la Sfîntul Spiridon și să i te închini! Că este ..MARE FĂCĂTOR de MINUNI! Eu însa, am plecat de la „confidentul” meu, de la părintele N F, fără să iau-aminte la spusele lui…Ba, în netrebnicia mea, mi-am zis:
  – Ei, na, acuma! Ce să-mi zică și părintele! Mă trimite la Sfîntul Spiridon, că doar nu m-o trimite la alt Sfînt, dacă el, părintele, slujește la o Biserică ce poartă Hramul Sfîntuli Spiridon! Cu siguranță că dacă avea hramul Sfîntului Gheorghe sau al Sfîntului Nectarie sau al oricarui alt Sfînt, mă  îndemna să mă duc să fac închinaciune la Unul dintre Acestia…Și, fie din lipsă de timp, fie din necinstirea cum-se-cuvine a Sfîntului lui Dumnezeu, Spiridon, fie dintr-o oarecare „reținere” ( despre care nu se cade acum, aici, să vorbesc!!!), nu m-am dus să mă închin sau nu m-am dus atît de des cît ar fi TREBUIT!…și cît de des „îmi poruncise”, „confidentul” meu, dragul și blîndul părinte, Nic F. Dar, un singur lucru știu, acum, și anume, că m-am dus la Sfîntul Spiridon într-un moment de mare primejdie, pentru mine, iar  Sfîntul nu numai că m-a primit, dar m-a și ajutat neconditionat!!! Căci rugîndu-l eu cu aprindere de suflet, la mare necaz fiind, degrab’ și-a pus Sfîntul Spiridon papuceii în picioarele sale și degrab’ a purces, dimpreună cu mine, la drum și la..”bătălie!” Și-am ieșit biruitoare din „lupta cea grea!” ( dar, relatarea aceasta pe altă dat’! )
  Așadar, dată fiind „suprapunerea” celor două evenimente, Sîmbăta celor Adormiți și Cei 40 de Mucenici, decid să-i cinstesc pe Cei 40 mai înainte cu o zi, și totodată să-i celebrez, ducînd daruri, unde altundeva decît la ..Sfîntul Spiridon, pentru ca era la 2 pasi de habitatu` meu. Slujea un părinte pe care nu-l știam decît din vedere, profesor la Facultatea de Teologie, dacă nu mă-nșel. Faptul că nu-l știam, aproape deloc, mă stînjenea și mai mult. Fiecare preot are obiceiurile lui, stările lui, rînduiala lui, și eu nu știam absolut nimic, ce și cum să fac acolo, nici ce rînduială are preotul respectiv. Și am făcut așa dupa cum „m-a tăiat capul”, scurt, simplu, rapid. Am dus pungile cu mucenici ( niște covrigei în forma de 8, unși cu miere, peste care se pune nucă pisată ) exact așa cum îi luasem de la o Cofetărie ( fiecare în punga lui de hîrtie și, apoi, puși toți „de-a valma” – martirizîndu-i din nou!!!- în niște pungi de plastic ), pe măsuța din fața Altarului, lîngă Candela care Ardea. Am „atașat” o sticlă de Kagor ( vin dulce, rusesc, care mi-a atras multa antipatie si nenumarate controale de la GF, la micutza mea firma, in urma reclamatiilor pe care GF-ul le primea de la chiar slujitorii Altarului, care se infruptau des din prinoasele mele!!! Slava Domnului!, si ierte-i Domnul pe toti! ) și o lumînare neaprinsă ( luată de la Biserică!!! Prima oară cînd mă comformez!!, anuntului din usa Pangarului Lăcașului …), după care, „m-am prezentat la Altar”.  A ieșit din Sf Altar, părintele care era de rînd la Slujire, căruia, punîndu-i în brațe „jertfa” ce adusesem, îi zic sec, grăbit, fără punct, fără virgulă:
  – Părinte, am adus mucenici AZI!…Să-i slujiți, vă rog! Și să-i împărtiți cu studenții ( și-i indic strana!..care era înconjurată de 10-12 studenti..)! Preotul n-a zis nimic, nici nu știu dacă m-a binecuvîntat…Era parcă preocupat de ceva. Mi s-a părut, un pic, încruntat…Dar, probabil că este doar o părere…Eu întotdeauna am ..PĂRERI! Și nu adesea de rău ( pt faptele mele rele )!!! Și mai am și prostul obicei de a-i cataloga pe oamenii din jur!!!..De data asta însă, nu puteam opina și nici dialoga, pentru simplul motiv că nu era vreme..Trebuia să fug la munca mea, iar preotul să „fugă” la „treaba” lui..Îl aștepta ..LITURGHIA! Așa că am dispărut, chiar mai repede decît mi-aș fi dorit, ca să deranjez cît mai puțin cu prezența mea…Faptul că mă aflu „în frunte ca păduchele” într-un moment în care mi-aș dori să mă fac „nevăzută”, mă stînjenește peste poate, deși eu nu-s așa o timidă, ca să zic asa. Deloc! Dar, ca orice om, am și eu sensibilitățile mele. Și atunci cînd este vorba despre Lucrurile lui Dumnezeu, de lucruri SACRE, am o oarecare ..decență, moștenită de la părinții mei, care nu mai sînt și, în memoria cărora încerc să transpun în fapt educația pe care mi-au dat-o și să cultiv: Frica și iubirea de și pentru Dumnezeu! ( chiar dacă nu-mi iese totdeauna!!…)  Așa că m-am mulțumit că nu m-a certat  părintele, ca, poate, am pus mucenicii într-un loc în care „nu era voie” ( mult prea aproape de Altar, unde oamenii nu pun „jerfele”, cel puțin eu nu văzusem niciodată-vreodată, acolo, dar  nu știam unde să le pun ca părintele să știe de ele și să le binecuvînteze, așa că „le-am plasat” în cel mai vizibil loc…Iertat să-mi fie! Dar eu trebuia să plec la servici! )!!..Și am „fugit” la „corvoada mea zilnică”…oarecum mulțumită ca-mi îndeplinisem dorința de a duce un dar, cu o zi mai devreme, Sfinților Mucenici!…
La vreo două ore distanță, mă „trezesc” cu  doi studenți care dau năvală în Magazinul meu și-mi zic:
  – Bogdaproste, dna Antoanetaaa! Și mulțumim pentru tot! Am mîncat cu toții mucenici de la dvs ( văzuseră ca eu îi dusesem, căci Biserica era aproape goală, doar ici-colo cîte un credincios și, în rest, studentii mai rîvnitori la strana ). Ne-am bucurat de darurile dumneavoastra! Să aveti spor și ajutor și să vă înmulțească Dumnezeu darurile!…Am mîncat cu bucurie! Au fost minunați Mucenicii dvs!, decretară studenții.
  – Mulțumesc mult, dragilor! Ce mai mare bucurie pentru mine decit aceasta, să aud că v-am făcut bucurie!! Nici nu știți cît mă bucur că au fost primite darurile mele!! Vă mulțumesc că mi-ați făcut bucuria aceasta! Să fiți sănătoși! Și vă mulțumesc!
Au plecat studentii lăsîndu-mi …bucuria dăruirii!!
Am avut o zi minunată! Cum foarte puține am avut în ultimele luni de zile…în ultimii ani chiar.
  – Sfinților Mucenici, vă mulțumesc pentru dragostea ce-mi purtați! Ce m-aș fi făcut fără voi!!!…Ce m-aș fi făcut fără truda Sfîntului Spiridon, pentru mine!!…De vie, m-ar fi îngropat cei ce mă răstignesc..( pe nedrept!!! )…Mulțumesc Sfinte al lui Dumnezeu, Spiridoane!
ÎI mulțumesc Îndelug-Răbdătorului și mult-milostivului meu Dumnezeu!anto in ajun de craciun
 
    Antoaneta
 9 martie 2013

„Apocalipsa” 21 decembrie 2012


Lucrez cu publicul.
Lucrul cu oamenii, mi se pare a fi cel mai dificil lucru posibil. Dar, nu  plîng. Dimpotrivă! Am avut o mulţime de lucruri interesante de învăţat  de la semenii mei.
 
E adevăratuneori, şi nu de puţine ori, m-au trecut unii, prin „foc şi sabie”, dar, după ce acestea au trecut, uneori, m-am desoperit mai puternică…
  Daunăzi îmi trece pragul un bătrînel însoţit de către fiica sa. Au căutat cu privirea  -şi nu numai!- cam tot ce era expus vederii-  dar..nu numai!!!-. Treaba asta le-a luat cam vreo oră şi jumătate. Timp în care eu, „răbdatoare” ( cu ghilimele!!! )  încercam să fac faţă întrebărilor de tot felul ( foarte iscoditoare ), legate de obiectele expuse: despre provenienţă, utilitate, structură, mod de funcţionare, etc…
Cînd i-am văzut îndreptîndu-se spre ieşire am dat să răsuflu uşurată, şi să mă aşez la Birou, să-mi continui lucrul început în urmă cu mai mult de o oră şi jumătate. Dar nu fac 2 paşi, că venerabilul domn se întoarce, şi cu mişcări vioaie se apropie de mine şi mă întreabă:
  – Doamna, pe 21 dec o să fiţi aici?
Fac o succintă trecere în revistă a zilelor, apelind la aritmetica lu’ Ţiţeica, însuşită într-o oarecare măsura de catre mine, şi întrucît data de 21dec nu părea, la prima strigare, a fi o duminică -ziua mea liberă de „sarcii”-, nici Crăciunul -căci acesta cade în fiecare an cu dată fixă, pe 25 dec-, îi zic omului:
  – Da, o să fiu aici! Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi fi aici. Aşa că, dacă dvs. veţi decide, pe ultima sută de metri, că aţi putea găsi ceva interesant, pentru cineva drag, vreun mic dar pe care sa-l achizitionaţi de aici, vă aştept pe 21 dec cu bucurie!, îi  zic venerabilului domn.
  – Mda…Pai…
Omul ezita să-şi ducă ideea pînă la capăt. Se uita „cercetator” la mine, şocat parcă de seninatatea şi siguranţa răspunsului meu. Nedumerita, îl „cercetez” şi eu …
  – Dar, bine doamna, cum ziceţi că o să fiţi aici ? Dvs nu ştiţi ce se va întîmpla pe 21 dec?, îmi zice bătrînelul, oarecum contrariat.
 – Nu ştiu, domnul meu, îi răspund sec.
 – Pai..nu ştiţi că pe 21 dec e ..Sfîrşitul Lumii?
 – Nu. Nu ştiu! Nici nu cred! Dar..cine v-a zis asta?, îl chestionez eu.
 – Pai…încearcă a zice bătrînul domn, oarecum fîstîcit de siguranţa mea, toată mass-media spune. Şi..o spun ăia..cum le zice…
 – Mayaşii, tată, intervine fiica.
 – Da, mayaşii. Că ăia ştiu. Ăia ştiu tot, zice bătrînelul, senin.
 – Ziceţi dvs, domnul meu, că mayaşii ştiu?, îl întreb pe venerabilul domn.
 – Da, ei ştiu!, îmi zice ferm, bătrînelul.
 – Iar eu îţi spun dumneata, ceea ce ştiu că zice Domnul Hristos, în Sfînta Scriptură, şi anume, că:  ( citez din memorie ) „..despre ceasul acela, despre Sfîrşitul lumii, nimeni nu ştie! Nu ştie nimeni, nici ziua, nici ceasul! Nimeni , afară de ..TATĂL! Nici chiar Fiul!”…
 – Mda…mda…Aveţi dreptate, doamna, aşa  zice Scriptura…
 – Şi ce mai zice Scriptura?, îl intreb pe batrînelul  care era trecut bine de 85 de ani, şi  care nu era deloc departe de „cunoaşterea” textului Scripturii. Mi-o demonstrase, teoretic, pe parcursul „timpului” petrecut anterior, din „conversatia” avută cu el, cît şi din „dialogul surzilor”….petrecut între el şi fiica sa… pe tot parcursul timpului petrecut de către cei doi, în micuţul meu Magazin de Obiecte Religioase….
…Dar  omul meu ..tăcea…Şi fiindcă tăcea pierdut, i-am zis:
 – Scriptura  mai zice  ceea ce Domnul Hristos zice, şi anume  ( citez tot din memorie ): „aşadar, PRIVEGHEATI şi..vă RUGATI, ca nu cumva să vină CEASUL ACELA şi să vă prindă nepregatiţi!”…Mergeti acasă liniştit , domnul meu, şi nu vă temeţi pentru ziua de 21 dec 2012, ci RUGAŢI-vă!…
Şi pentru că se uita „curios” la mine, îl întreb:
 – Domnul meu, îi zic: „unde voi fugi de la faţa Domnului?; Unde mă voi ascunde?”
 – Pai…dă să insiste omul. Daca ne putem pune la adăpost, de ce să n-o facem?!!…
 – Da?  Să mă pun la adăpost? Păi..personal, nu prea am alternative, domnul meu. Stau într-un bloc cu Bulina Rosie, îi zic. Ştiţi cumva ce reprezintă un bloc cu o Bulină Roşie pe faţada lui?, îl întreb. Şi fără să aştept răspunsul lui, îi zic: Reprezintă un bloc cu un grad de RISC SEISMIC RIDICAT! Autorităţile locale, şi-au găsit să mă „protejeze”  împotriva unui eventual MARE cutremur, punîndu-i blocului meu o „stea-n frunte”…O..Bulina Roşie!!!, şi..gata!!  Sînt în viaţă!!! Nimic nu mă poate atinge!!!
Pe de alta parte, şandramaua asta ( îi zic, şi-i indic gesticulind, clădirea unde ne aflam ), stă să se clatine la o „adiere” mai serioasă de vînt…Acum ca ştiu de la dvs, care ştiţi de la mass-media ( care ştie de la mayaşi! ), că în 21 dec  va fi ..Sfîrşitul Lumii, daca-ar fi să mă gîndesc serios, şi să fiu pusă în situaţia de a decide ce sa fac în ziua aceea, nu cred că aş şti ce să fac: să aleg să rămîn acasă, în blocul meu cu Bulina Rosie ( încrezîndu-mă în  Guvernu’  care s-a gîndit la mine, şi mi-a „asigurat” măsuri de „protecţie” Bulina Roşie, plus un pachet Rucsac anticutremur, în posesia căruia nu am intrat încă…şi dac-aş fi intrat, ce mi-ar fi folosit, la o adică!!! ), sau să vin aici, la muncă, unde şandramaua se clatină, la trecerea unei biciclete, iar proprietarului nici că-i pasă , da-şi încasează lunar,  o chirie super-mega-exorbitantă, comparativ cu oportunităţile oferite…  Unde voi fugi, aşadar ..de la Faţa lui Dumnezeu? Unde mă voi ascunde?, domnul meu…
 – Mergeţi în pace, domnule!, îi zic. Şi..
                                                   NU UITAŢI: „PRIVEGHEAŢI şi vă RUGAŢI!”…
Eu va voi aştepta să-mi treceti pragul după 21 dec 2012!
 
16 dec 2012
Ivana-A
 
  PS. Pe 21 dec 2012, şi mult timp după aceea, m-am tot uitat după venerabilul bătrînel şi după fiica dumnealui, dar..nu i-am mai văzut. Probabil că la ei, profeţiile maiaşilor s-or fi adeverit! Altfel, reveneau!…
 

Parintele „Iulian” de la Sf Munte


    Nici nu ştiu dacă la Sf Munte Athos există un Părinte/călugăr cu acest nume: Iulian! De ce scriu despre el? Pentru că întîmplarea mi se pare faină. Şi doresc să v-o împărtăşesc…

    Acum vreo lună, intră în Magazinul meu un tip. Şarmant. Sigur pe sine. Intră, şi fără să ceară permisiunea, traversează încăperea destinată clienţilor şi, niciuna-nici două, mă trezesc cu el, postat, în Biroul meu, întrebîndu-mă, tupeist, dacă poate să ia loc. Nu mi-au plăcut niciodată „îndrăzneţii”, aşa că mi-a crescut instant, adrenalina, m-am uitat la el ca elefantul la furnică, şi-i zic, greţos:

 – Dacă tot eşti aici, ia loc şi spuneţi păsul!

El, se asează, tacticos, într-un fotoliu, îşi scoate un carneţel (dinainte pregătit) si-un pix ( le avea, omul, gata pregătite..pentru „fraieri” ca mine; credea el!; drept este ca, uneori, mă mai las ..trasă pe sfoară…), şi-mi zice:

– Vin de la Muntele Athos ( şi-ncepe să-şi deruleze spici-ul, dinainte pregătit și ăsta; derula omu’ mai ceva ca cei de la Trinitas TiVi, cînd varsă lacrimogen slogane cu bănuţu’ văduvei pentru Catedrala Neamului…-mă-sii!!! ). Eu, trebăluiam, absent. Sictirită de felul de cerşetorie pe care-l adoptase individu’ ( şi pe care încercau mulţi să-l aplice în Magazinul meu, de parcă afară ar fi Scris: Asociaţia Caritabilă Lelea Proasta, nu Ermant Art ), aşteptam să-şi  termine „bancul sec” şi să-l invit afar’, ca să-mi pot vedea de treabă nebruiată de indivizi fără scrupule, cerşetori de profesie…Îmi zice, printre altele, că strînge Acatiste pe care le duce părintelui Iulian, un îmbunătăţit de la Sf Munte, care se roagă pentru toţi, şi că acesta, pr Iulian, are mare trecere înaintea lui Dumnezeu şi că mare-i este puterea strigării înaintea Domnului…

– Bine, îi zic, ai nevoie de ceva bănuţi? Eşti în impas? Ceva-mi spune ca eşti..pribeag. Nu-mi plac păcălicii, aşa că zi, omule, verde-n faţă, care-i bai-ul! Şi ca să scap, mai rapid de intrus, îi dau nişte bancnote. El, nu se sfieşte să le ia, şi-mi spune să-i dau totuşi un Pomelnic să i-l ducă părintelui Iulian, la Muntele Athos.

– Lasă-ma, dom’le, cu Pomelnicu’ dumitale! Îmi venea să-i zis: „pomelnicu’ mă-tii!!!, dar m-am abţinut şi i-am zis tare: Mergi sănătos! Şi în gînd: Numa’ elibereaza zona!!!…

A plecat, individul, bolborosind ceva indescifrabil mie…N-aveam vreme pt neaveniţi…La bani nu prea mă uit. Am cam dat, oricui am crezut de cuviinţă. Dac-am vrut să dau, am dat. Şi, în general, MILOSTENIA o fac, cu larghețe. Însă, cînd cineva îmi forţează mîna, amețindu-mă cu subterfugii de genul celor pe care intrusul le încercase, îmi cam ies din pepeni. Aşa s-a întîmplat şi cu individu’…Nu-mi inspira nici mila, nici încredere. Dar, cum nu prea aveam vreme de pierdut cu cercetatu’, am încercat să scap de el, cît mai repede, chiar cu riscul de a-i „scăpa” cîteva bancnote. Intrase în habitatul meu, cu tupeu, sigur pe el, şi asta era un alt lucru care mă călcase pe bătături. Dar, cum, eu sint „OGLINDA” mea şi a „bisniss-ului” meu ( vai bisnis-ul meu!!! ), am încercat să nu dau frîu ispitei de a-l lua la trei, şi l-am lăsat în plata Domnului, cu minciunile lui cu tot…deşi, de regulă nu-mi prea place să mă ia cineva de fraieră…

  A doua zi, nici n-am deschis bine ușa Magazinului, că m-am trezit iarăşi cu el. Rapiditatea cu care traversează încăperea, de la intrarea în Magazin pînă la Biroul meu, mă ia prin surprindere, şi mă aflu descoperită. Iar dezinvoltura cu care abordează ”Strategia”, te descumpăneşte…Încerc urgent o terapie…Cu mine însămi! Pînă s-o aplic însă, mă scoate din impas un cunoscut, care intră în Magazin. Cobor de la Birou, ca să schimb cu acel cunoscut citeva opinii. Coboară şi el -intrusul-, dezinvolt…Încerc un dialog cu amicul meu, să-i spun cum că mă vizitase Garda Financiară şi că sînt nervoasă la culme și supărată foc, din pricina asta, pe cei care mi-au trimis-o, pe sinodali adică -pe cei de la…MINISTERUL IUBIRII de SEMENI!!!; Cîtă iubire!!!- de nu mai ştiu de mine. Amicul, la rîndul lui, înceraca să-mi povestească despre niște necazuri pe care le avea, legat de un CREDIT la Bancă…risca să-și piardă casa!! Nu putem dezvolta însă, fiindcă îsi bagă el -intrusu’- … opinatu’…Mă stăpînesc, cu greu, să-l iau la refec. Nu de alta, dar nu se cădea… „Eu sînt OGLINDA Magazinului!” Aşa îmi spusese, mie, părintele meu drag, scump şi sfînt, Nicodim Bujor!, atunci cînd mi-a dat binecuvîntare pentru deschiderea Magazinului de Obiecte Religioase. Aşa că..nu puteam încălca, acum, consemnul..Intrusul însă nu se jenează să-l abordeze, franc, pe cunoscutul meu, şi-i zice scurt, concis, cum că el are trecere la un Părinte Îmbunătățit de la Sf Munte şi ca bla..bla..îi poate duce un Acatist….Încerc zadarnic să-l pun la punct. El da mai departe, din gura lui bogată, expunindu-şi povestea, cu…ATHOS-ul. Cunoscutul meu îi cade-n mreje şi dezvoltă nu-ştiu’-ce-necaz…Îi las să „dezbată”, şi urc la Birou…Ei au ieșit afară din Magazin, şi după 10 minute intrusul revine la Biroul meu, radiind. Nu l-am întrebat care-i motivul de zîmbeşte..enigmatic. Presupuneam însă! Îi „suflase”,  englezeşte, omului, cunoscutului meu, nişte bancnote de care avea nevoie şi acum era..fericit. A mai întîrziat la mine la Birou, încercînd, inutil, un dialog. Mă călcase atît de tare pe nervi, încît am devenit „agresivă” în exprimare…Nu mă mai puteam controla, şi-i răspundeam ACID la fiecare întrebare. Mă scosese din uz faptul că în Magazinul meu un om fusese tras pe sfoară. Era sub demnitatea mea să îngădui asta. Aşa ca decisesem. Atunci, pe loc, sa-l dau afară. Simtind pericolul, individul s-a retras. Şi-a luat rămas bun, gratulîndu-mă cu nişte bolboroseli ieftine… Am răsuflat uşurată că s-a simţit şi a plecat şi n-am fost nevoită să-l arunc eu în stradă! Dar..n-am uitat. Mă frămînta jongleria individului…Decisesem că dacă va reveni să-l pun la index…

  La vreo 2 zile apare iarăşi, la prima ora, în Magazin. Atentă, de data asta, şi mai rapidă decit el, îl opresc la scară…Descumpanit, oarecum, dă să plece, nu înainte de-a încearca…o strategie-doua…Şi, văzînd că nici una nu ţine, îmi zice FRANC, că are nevoie de nişte bani, că bla..bla..

– „Domnule”, ai greşit adresa! Afară, la intrarea în Magazinul acesta, nu scrie: Asociatie de Binefacere! O zi bună îţi doresc! Cautăţi alt „fraier”!…Sau mergi la muncă…Ori de nu,  întoarce-te la trîndăvia ta, la..Athos…Du-te şi mai fă metanie înaintea lui Dumnezeu…

..A plecat, oarecum, descumpanit….

…………………………………………………………………………………………………………..Dupa După alte cîteva zile bune, cînd deja uitasem de intrus, mă trezesc iarăşi inoportunată de prezenţa lui…Intră, mai mult alergînd, şi-mi spune că a trecut doar să mă salute şi să-şi ceară scuze pentru neplăceri. Îmi întinde o broşură cu rugăciuni primită în tren..: Acatistul Sf Pantelimon. Eu îi dau, în cinstea Sf Pantelimon, un măr pe care-l aveam pe birou…

– Plec la Athos, îmi zice!

– Foarte bine faci! Dacă aici, în lume, nu te adaptezi şi nu-ţi place munca, mergi la Athos…că acolo-s cîinii cu covrigi în coadă!, îl zeflemisesc eu, şi cîte altele nu i-oi mai fi zis….

…………………………………………………………………………………………………

A plecat.

 M-am bucurat că nu a mai reuşit să mă enerveze…şi, eram, totodată, bucuroasă că nu îi voi mai vedea mutra prin cartier…

Nu mi-am bătut mintea să mă mai gîndesc la tupeul intrusului.. Dus a fost…

Care va să zică, 27 iulie 2012, Sf Pantelimon…

Duminică…august, cam la o lună de la „eveniment”, îmi sună telefonul…Un numar cu muuulte-muuulte cifre…Alo!..Alo ( se auzea întrerupt, în felii…Credeam că e cineva de la Roma. O rudă. Nu mă uitasem atent la prefixul de ţară…)!..

– Alo! Sînt..X!, se aude într-un final..Te sun de la Sf Munte! Am numărul tău de pe cartea de vizită a Magazinului! Am luat-o cînd am fost în Magazin ultima oară. Te-am sunat să-ţi spun că…Părintele Iulian s-a rugat pt tine…

– Auuu!! De-acuma să vezi prosperitate pe mine, frăţicule!! Pot să dorm liniştită, ca aia care şi-au depus banii la FNI!!!, îl persiflez io. Dar el continuă, nestingherit:

– Ştii, i-am dat Acatist pentru tine, Părintelui Iulian. De fapt pentru mai mulţi, i-am dat. Că am tot strîns. Cîteva milioane…Acum mai tre’ să muncesc pt Părintele, încă 2 săptămîni, în contul banilor luaţi de la oameni. …Mi-a dat canon Părintele Iulian. Ca eu am strîns mai mulţi bani, dar i-am cheltuit, şi i-am dat părintelui mai puţin, fără să-i spun că încasasem mai mult. Însă Părintele Iulian, care are 90 de ani, mi-a spus că trebuie să muncesc, pentru banii însuşiţi de la oameni, încă 2 săptămîni…Şi acum, asta voi face! Încă 2 săptămîni, CANON! TREBUIE să muncesc pt cei cărora le-am luat bani pentru Acatiste…deci şi pentru tine, subliniază personajul…

– Spor la muncă!, i-am zis sec. Spor la metanii și la… la mîntuire!…

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea; 2012
 
 

Ps: În ziua de 12 ianuarie 2014, căutînd ceva pe Google, descopar ca, DA, chiar există la Muntele Athos, la Mrea Prodromu, un Părinte cu acest nume: Iulian. Acum știu despre cine vorbea acel șmecheraș!! Ierte-l Domnul!

Imaginea de mai jos,  am descoperit-o, mult timp după ce am scris Articolul de mai sus. Iat-o:

                                                                     Pr iulian athos