Archive for the ‘Evanghelia’ Category

A doua venire a lui Hrisos


 

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

vine

Se zice ca Noe ar fi predicat cam 120 de ani. El a primit un MESAJ de al Dumnezeu pe care l-a transmis lumii. Unii au crezut. Alţii nici măcar nu  l-au luat în seamă. Unii, crezând la început,  l-au ajutat chiar, cu bani şi/sau cu materialele necesare, să construiască ARCA salvatoare. Altii însă l-au ridiculizat. De ce? Pentru că Potopul despre care le vorbea Noe, întârzia… Astfel, chiar oamenii care la început crezuseră, şi-au pierdut credinţa. Tocmai pentru că TIMPUL trecea şi Potopul nu venea! Credinţa celor care crezuseră la început, încet-încet, s-a stins şi odată cu trecerea timpului  oamenii au uitat motivatia lui Noe de a construi ARCA salvatoare… Dar…

Într-o zi, pe cerul senin, un norişor şi-a făcut apariţia. Nimeni nu l-a luat în seamă la început. E doar un norişor ivit pe cerul senin! şi-au zis oamenii şi şi-au văzut, mai departe, de treburile lor.  Fiecare de treaba lui, fiecare în gospodăria lui! Dar norişorul îsi „vedea „, şi el, la rîndul sau, de…traba lui. Şi s-a făcut din mic, mare, şi din ce în ce mai mare şi mai întunecos, acoperind, din ce în ce mai mult, de la un capăt la altul, cerul. Ba încă a coborât până la pământ, acoperindu-l! A început să plouă. La început mărunt, uşor, liniştit, obişnuit. Apoi din ce în ce mai abundent, picături mari şi dense. Tunetele şi-au făcut apariţia şi zguduiau văzduhul. Apa se revarsa, şuvoaie, peste lume. Şi-a fost aşa, NOAPTE şi ZI şi-apoi.. Zile si nopţi de-a rândul, fără-ncetare! Prăpădul s-a dezlănţuit! Abia atunci, oamenii,  şi-au amintit de „bătrânul nebun” care-şi construise Arca! Şi mulţimea a alergat spre ea. Dar…

Dumnezeu a închis USA…

                                                     ……CORABIEI!!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

 

  Lumea îl crezuse pe Noe nebun, şi mulţi făcuseră chiar glume pe seama lui. Dar Noe, om al lui Dumnezeu, îsi văzuse de treaba încredinţată lui de Dumnezeu! Şi CREZÂND,

se pusese pe lucru! Şi pe propovăduire! Lucra şi propovaduia. Propovaduia şi lucra. Aşa se pregătea el de…venirea POTOPULUI! Încercase de multe ori să-i convingă pe cei din jur să se pregătească şi ei! Inutil însă!!…

……………………………………………………………………………………………………………………………….

Oameni buni, şi astăzi se-ntâmpla la fel ca-n vremea lui Noe! Se tot vesteşte CEA de-A Doua Venire a lui HRISTOS. Ei şi!!!…

  Unii, contemporanii noştri, spun despre cei care se pregătesc pentru CEA de-A   DOUA VENIRE a DOMNULUI HRISTOS cum că acesţia ar trăi într-o..”altă lume”, că ar fi puţin plecaţi cu…PLUTA, că ar fi…NEBUNI!, argumentând, poate, ca şi cei din vremea lui Noe: „unde este făgăduinţa venirii LUI? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau la începutul zidirii!” (Petru 3,3-4)…

  Mulţi sunt dintre cei care azi, ca şi în vremea lui Noe, iau în râs vestea despre reVENIREA Domnului Iisus şi-i iau în râs pe „vestitori”, dar uită că: „la Dumnezeu, 1000 de ani sunt ca o singură zi”…

Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut şi doreşte ca nimeni să nu piară! Însă nu obligă pe nimeni! Fiecare, personal, decide dacă vrea sau nu vrea să fie salvat!

Dumnezeu ne-a lasat pe noi sa alegem.  EL doar ne pune-n faţă alternativele. Iar noi, “băieţi dăştepţi”…ne facem că nu vedem, ne facem că nu auzim Glasul Domnului! IL ignorăm pe Hristos şi ignorăm învăţătura Lui! Nici că ne pasă. Avem 10 PORUNCI dumnezeieşti! Lăsate nouă de al Tatăl Ceresc! Şi-avem un singur TESTAMENT, lăsat nouă de Mântuitorul Hristos, şi anume: „Iubiţi-vă unii pe alţii, ca să fiţi fii ai Tatălui ceresc!” Noi însă, ce facem?? Mâncăm, bem, chefuim, dusmănim „cu ardoare!!” –ca şi cei din vremea lui Noe-,  ne uităm în ograda altuia, fără să luăm-aminte la cuvântul Scripturii care zice: „Luaţi seama, dar, la voi însivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi de băutură sau cu oricare dintre imprejurările lumii acesteia (inclusiv cu sunetul de SIRENĂ www…-aviz amatorilor!!) şi,  astfel, ZIUA ACEEA să vină fără de veste asupra voastră!! Vegheaţi, dar, TOT TIMPUL! PRIVEGHEAŢI şi..RUGAŢI-vă!!, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea FIULUI OMULUI” (Luca 21,34-36)…la CEA de-A Doua Venire a SA!!!, aş adăuga eu.

Nota: PACE celor ce vin, BUCURIE celor ce rămân (şi citesc), BINECUVÂNTARE SFÂNTĂ celor ce pleacă

Reclame

„Şi ne iartă, nouă, greşalele noastre”…


Astăzi am ramas acasaă,  mai mult decît de obicei, aşa că am întîrziat, un pic, la servici.  Cînd mai aveam doar cîţiva paşi pînă să ajung la muncă, opreşte lîngă mine, la colţul străzii, o „potaie”, minusculă,  de maşină, căreia nici nu i-aş zice maşină (căci nici formă nu are!!), dar cum producătorul ei este o mare companie de fabricat maşini, nu am încotro…

Se extrage din ea, deşirat, lung cît o prăjina, Iustin, un fost angajat de-al meu, masterand în Teologie -ultimul an,ultima sută de metri-, cu care nu vorbeam de mai mult de 3 ani, şi fără să-mi dea timp de gîndire, îmi zice:

– Dna Antonella (aşa îmi zice el, derivat de la Antoaneta, ş i eu nu l-am corectat, căci puţin îmi pasă cum îmi spune, de vreme ce, oricum mi-ar zice, nu o va zice cu respect…), staţi aşa să vă dau daruri de la Sfinta Biserică!, zice el, subliniind, apasind cuvintele. Deschide „ideea” de portbagaj a aşa-zisei maşini, scoate nişte pungi  pline şi mi le îndeasă în braţe, „blagoslovind” ceva ce n-am înţeles. Eu, accept „bagajele”, fără să-l privesc, fără să protestez, fără nazuri, zicînd:

– Bogdaproste şi mulţam’! La RAI să le găseşti!

– Sa aveţi un Paşte binecuvîntat!, îmi blagosloveşte el.

– Şi tu la fel!, îi răspund nonşalant, tot fără să-l privesc. Era ca şi cum n-ar fi fost…

Nu ne vorbeam de mai mult de 3 ani, de cînd „l-am pus pe liber”, luîndu-i pîinea şi cuţitul, „laptele şi mierea”, de la gură… Umblase cu mierea pe care i-o dădusem în administrare şi, „se cam îndulcise”, băgînd mîna, pîna la umăr (şi tot pîna acolo, i-o pusese Domnul Hristos, în ghips, pentru „trezire”, la foarte scurtă vreme, după comiterea faptelor, după ce i-a făcut praf, într-un accident, maşina – un Mecedez!- pe care şi-o cumpărase din banii mei; asta în timp ce eu deveneam..falită!!,si datoare..vîndută!!!), în urdiniş…

Nu ne vorbeam, cînd ne întîlneam faţă către faţă, deşi SOARTA ne cam ademenea, şi ne juca, adeseori feste. Ba de mai multe ori, el chiar „m-a înfrunta”, ca să zic aşa, cînd ne întîlneam şi erau de faţă şi alte persoane, salutîndu-le pe acelea, ,subliniind, doar pe acelea, sau vorbind doar cu ele, cum a fost cazul o dată, cînd ne-am întîlnit în poarta Mănăstirii Radu-Vodă. Eu fiind cu o dnă,mama Maria, noi amîndouă fiind, urcam, iar el, singur fiind, cobora, şi a zis, apăsat, concis (ca să priceapă „lumea”):

-Sărutmîna, mama Maria!

Nu fusese singura dată cînd se purta astfel. Mă durea nesimţirea lui (mai ales că, atunci cînd il angajasem era „rupt-în-cur” şi vai-de-lume”,sărac lipit pămîntului), dar îmi vedeam de necazu’ meu, mergiîd mai departe. La cît mă paăubise, ce mai conta acum, această purtare?!! M-am limitat la a-i trimite sş a-i transmite nişte mesaje, mai dure decît viaţa însăşi. Însa erau personale. Între mine şi el. Telefonic! Dacă el, mai apoi a vorbit altora, şi chiar le-a arătat (căci unele fuseseră în scris), unora, a fost strict problema lui! Eu am zis ceea ce era real. N-am fabulat, şi n-am încercat să-l subminez, şi nici să-l batjocoresc. Îmi doream ca Dumnezeu să-l ducă pe bine, şi, dacă EL voia, chiar, cît mai departe de mine, căci nevăzîndu-l fîţîindu-se pe sub nasul meu, în maşini de marcă, nu-mi mai aminteam de pagube. Dar, nu a fost să fie aşa. Ci încă mai abitir, viaţa ne aducea în împrejurări în care dădeam nas în nas. Adevarate lecţii de viaţă, şi încercare…L-am iertat, deşi nu-şi ceruse niciodată iertare, şi nu dădea semne că-i pare rău pentru furtişag. Ba, mai spunea unora, dintre apropiaţi, că nu am niciun motiv să fiu supărată pe el, că el nu a greşit cu nimic. Şi că el m-a respectat şi mă respectă, că i-am întins o mînă!!!…Asta mă înfiera să le zic ălora: Nu, nu a gresit cu nimic, numai că şi-a însuşit bunuri din bunurile mele şi etc, etc… Şi nu înţeleg ce Teologie aprofundează?!!!…Teologia Fariseilor!, îmi răspundeam singură, sau mai degrabă, îmi sufla în ureche „îngerul căzut”…

I-am mai dat, o vreme, nişte teme de cercetat -din Scriptura, pe care se presupunea că o studiază la masterul lui-, după care mi-am văzut de viaţa mea, încercînd să uit, să muncesc pînă-mi sar capacele ca să pot plăti furnizorii ca să pot merge mai departe cu Firma mea, şi ..sa-l  iert. Nu ţi-e însă totuna, cînd paguba e atît de mare şi gura „păcătosului” şi mai mare!!!..Dar, pînă la urmă, am reuşit, şi..l-am iertat!

Dăună-zi aproape că-mi trecuse pragul magazinului, dar nu a îndrăznit prea mult. Era cu un coleg, cu care făcuse un parteneriat oarecare, şi cu care mă mai intersectasem şi eu, şi pe care, personal, nu-l prea agream. Dar, individu’ e genul de om care „se bagă-n seamă”, fără să-i pese de ce cred alţii despre el…
Colegul a intrat, el a rămas în prag. I-am auzit glasul. Ăla a intrat, şi-a cerut iertare pentru lucrurile pentru care,”poate”, „m-a suparat”(a zis el),vreodată, zicînd:
-Să nu mai ziceţi despre noi că am făcut cele ce le-aţi zis, fiindcă noi sîntem nevinovaţi!, a zis, rînjind, colegul lui, care intrase. Eu i-am răspuns, la modul general, dar şi ştiind că la uşa care era întredeschisă se afla Iustin:

-Am zis despre voi lucruri reale! Si, v-am zis ceea ce a fost de zis! V-am zis vouă şi altora. Şi, da, am fost supărată pe voi, căci m-aţi mîhnit, nu atît cu „năştruşniciile” voastre, cu pagubele pe care mi le-aţi pricinuit, fiecare în chip diferit, cît cu purtarea voastră ulterioară, dar…v-am iertat! Să fiţi sănătosi, şi să aud că v-aţi pocăit, că vă faceţi oameni cumsecade, şi că aţi ajuns mari arhierei (visul oricarui student la Teologie!!!)!, am adăugat eu în glumă… Apoi ei au plecat rîzînd, iar eu „am uitat” de ei…

Şi acum, iată că Iustin, cel care preţ de 3 ani încheiaţi nu a dat niciun semn de părere de rău, pentru faptele lui, vine să-mi „aducă daruri de la Sfinta Biserică”!!! Dumnezeule Mare!!! Cum, dar, să nu le primesc?!…Şi dacă nu acum, în Săptmîna Patimilor, atunci cînd?…

Slavă, Tie, Doamne! Tu eşti CEL CARE ai zis: „de 70 de ori cîte 7, să iertaţi!”…

Iată, Doamne, am iertat! Ca să-ŢI pot zice, atunci cînd rostesc TATĂL NOSTRU: „şi ne iartă, nouă,
greşalele noastre; precum şi noi iertăm, greşiţilor noştri!” Amin.

Antoaneta

2 mai 2013

PS: Aveam o problemă, la rostirea rugăciunii Tatăl Nostru. Cînd ajungeam la versetul: „şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum iertăm şi noi, greşiţilor noştri, dintr-o dată intram în impas. Să zic!!! Sau să nu mai zic!!! Aveam atîţia pe care nu-i iertasem!! Şi pentru că voiam să-mi duc Rugăciunea la bun-sfîrşit ziceam: Şi ne iartă, Doamne, geşalele noastre; şi ne AJUTĂ, SĂ IERTĂM, ŞI NOI, greşiţilor noştri și, totodată, să cerem și să primi iertare de la cei cărora, noi, le-am geșit! Ca să putem zice, cu inima curată: „şe ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!”

Sfintii 40 de Mucenici


  Pomenirea Sfinților 40 de Mucenici coincide în Calendar,  în 2013, cu Pomenirea celor adormiți…
  ..Presupunînd că va fi mare-mare-nghesuiala la Biserici și că fiecare va fi nevoit să împartă, prinoasele, la fiecare, adică între ei, am găsit de cuviință să fac pomenirea, cu o zi mai devreme și asftel, am decis să mă prezint cu prinoasele la Sfîntutul Spiridon.
 Aici vin studenții de la Teologie, întrucît Biserica este Paraclis Patriarhal și, cu siguranță voi bucura pe mulți dintre cei prezenți, că se vor înfrupta cu bucurie din darurile pe care eu le voi duce  în Biserică, spre cinstirea Sfîntului Spiridon  și a Celor 40 de Mucenici!
  Am o oarecare stînjeneală, ori de cte ori merg să duc daruri la Altarul Bisericii Sf Spiridon, deoarece Biserica este păstorită de un calugar, părintele Dimitrie, și nu prea mi-e la indemină, mie, cu călugării, deși am cîțiva „prieteni” printre acestia. Față de părintele Dimitrie, am o oarecare reținere, care, evident că nu este justificată nicicum. Dar, asta e! Mă jenez să-l inoportunez cu prezența mea; și, cel mai ades, cînd merg la Biserică lui, „mă strecor” și aș vrea, dacă s-ar putea,  să mă fac „nevăzută”… Dacă se întîmplă „să ne intersectăm” cumva, mă aplec stîngaci și-i spun discret:
  – Doamne ajută, părinte! După care dispar, la fel de iute precum am venit, nu inainte de a-i face o plecaciune Sfîntului Spiridon -grabnic ajutătorul meu!-…
  Întimplarea ( sau nu!..) a făcut ca din 2009  să am ca și „confident” un părinte care păstorește tot la o Biserică cu Hram-ul Sfîntului Spiridon.
  Necazurile, repetatele mele necazuri, interminabile parcă!!!..INTIMPLAREA sau…DESTINUL, mi-au îndreptat pașii într-o zi spre un om de o blîndețe comparabilă doar cu a parintelui, scumpului și atît de drag mie,  părintele NICODIM BUJOR -autorul Acatistului Sfîntului Calinic de la Cernica; preot despre care am scris si publicat o Carte, foarte draga inimii mele ! Omul acesta, pr N F m-a ascultat cu răbdare, m-a povățuit cu blîndețe și cu înțelepciune de sfînt -om luminat și erudit-. m-a binecuvîntat, și la plecare mi-a spus:
  – Antoaneta, să mergi, te rog!, măcar o dată  pe săptamînă la Sfîntul Spiridon și să i te închini! Că este ..MARE FĂCĂTOR de MINUNI! Eu însa, am plecat de la „confidentul” meu, de la părintele N F, fără să iau-aminte la spusele lui…Ba, în netrebnicia mea, mi-am zis:
  – Ei, na, acuma! Ce să-mi zică și părintele! Mă trimite la Sfîntul Spiridon, că doar nu m-o trimite la alt Sfînt, dacă el, părintele, slujește la o Biserică ce poartă Hramul Sfîntuli Spiridon! Cu siguranță că dacă avea hramul Sfîntului Gheorghe sau al Sfîntului Nectarie sau al oricarui alt Sfînt, mă  îndemna să mă duc să fac închinaciune la Unul dintre Acestia…Și, fie din lipsă de timp, fie din necinstirea cum-se-cuvine a Sfîntului lui Dumnezeu, Spiridon, fie dintr-o oarecare „reținere” ( despre care nu se cade acum, aici, să vorbesc!!!), nu m-am dus să mă închin sau nu m-am dus atît de des cît ar fi TREBUIT!…și cît de des „îmi poruncise”, „confidentul” meu, dragul și blîndul părinte, Nic F. Dar, un singur lucru știu, acum, și anume, că m-am dus la Sfîntul Spiridon într-un moment de mare primejdie, pentru mine, iar  Sfîntul nu numai că m-a primit, dar m-a și ajutat neconditionat!!! Căci rugîndu-l eu cu aprindere de suflet, la mare necaz fiind, degrab’ și-a pus Sfîntul Spiridon papuceii în picioarele sale și degrab’ a purces, dimpreună cu mine, la drum și la..”bătălie!” Și-am ieșit biruitoare din „lupta cea grea!” ( dar, relatarea aceasta pe altă dat’! )
  Așadar, dată fiind „suprapunerea” celor două evenimente, Sîmbăta celor Adormiți și Cei 40 de Mucenici, decid să-i cinstesc pe Cei 40 mai înainte cu o zi, și totodată să-i celebrez, ducînd daruri, unde altundeva decît la ..Sfîntul Spiridon, pentru ca era la 2 pasi de habitatu` meu. Slujea un părinte pe care nu-l știam decît din vedere, profesor la Facultatea de Teologie, dacă nu mă-nșel. Faptul că nu-l știam, aproape deloc, mă stînjenea și mai mult. Fiecare preot are obiceiurile lui, stările lui, rînduiala lui, și eu nu știam absolut nimic, ce și cum să fac acolo, nici ce rînduială are preotul respectiv. Și am făcut așa dupa cum „m-a tăiat capul”, scurt, simplu, rapid. Am dus pungile cu mucenici ( niște covrigei în forma de 8, unși cu miere, peste care se pune nucă pisată ) exact așa cum îi luasem de la o Cofetărie ( fiecare în punga lui de hîrtie și, apoi, puși toți „de-a valma” – martirizîndu-i din nou!!!- în niște pungi de plastic ), pe măsuța din fața Altarului, lîngă Candela care Ardea. Am „atașat” o sticlă de Kagor ( vin dulce, rusesc, care mi-a atras multa antipatie si nenumarate controale de la GF, la micutza mea firma, in urma reclamatiilor pe care GF-ul le primea de la chiar slujitorii Altarului, care se infruptau des din prinoasele mele!!! Slava Domnului!, si ierte-i Domnul pe toti! ) și o lumînare neaprinsă ( luată de la Biserică!!! Prima oară cînd mă comformez!!, anuntului din usa Pangarului Lăcașului …), după care, „m-am prezentat la Altar”.  A ieșit din Sf Altar, părintele care era de rînd la Slujire, căruia, punîndu-i în brațe „jertfa” ce adusesem, îi zic sec, grăbit, fără punct, fără virgulă:
  – Părinte, am adus mucenici AZI!…Să-i slujiți, vă rog! Și să-i împărtiți cu studenții ( și-i indic strana!..care era înconjurată de 10-12 studenti..)! Preotul n-a zis nimic, nici nu știu dacă m-a binecuvîntat…Era parcă preocupat de ceva. Mi s-a părut, un pic, încruntat…Dar, probabil că este doar o părere…Eu întotdeauna am ..PĂRERI! Și nu adesea de rău ( pt faptele mele rele )!!! Și mai am și prostul obicei de a-i cataloga pe oamenii din jur!!!..De data asta însă, nu puteam opina și nici dialoga, pentru simplul motiv că nu era vreme..Trebuia să fug la munca mea, iar preotul să „fugă” la „treaba” lui..Îl aștepta ..LITURGHIA! Așa că am dispărut, chiar mai repede decît mi-aș fi dorit, ca să deranjez cît mai puțin cu prezența mea…Faptul că mă aflu „în frunte ca păduchele” într-un moment în care mi-aș dori să mă fac „nevăzută”, mă stînjenește peste poate, deși eu nu-s așa o timidă, ca să zic asa. Deloc! Dar, ca orice om, am și eu sensibilitățile mele. Și atunci cînd este vorba despre Lucrurile lui Dumnezeu, de lucruri SACRE, am o oarecare ..decență, moștenită de la părinții mei, care nu mai sînt și, în memoria cărora încerc să transpun în fapt educația pe care mi-au dat-o și să cultiv: Frica și iubirea de și pentru Dumnezeu! ( chiar dacă nu-mi iese totdeauna!!…)  Așa că m-am mulțumit că nu m-a certat  părintele, ca, poate, am pus mucenicii într-un loc în care „nu era voie” ( mult prea aproape de Altar, unde oamenii nu pun „jerfele”, cel puțin eu nu văzusem niciodată-vreodată, acolo, dar  nu știam unde să le pun ca părintele să știe de ele și să le binecuvînteze, așa că „le-am plasat” în cel mai vizibil loc…Iertat să-mi fie! Dar eu trebuia să plec la servici! )!!..Și am „fugit” la „corvoada mea zilnică”…oarecum mulțumită ca-mi îndeplinisem dorința de a duce un dar, cu o zi mai devreme, Sfinților Mucenici!…
La vreo două ore distanță, mă „trezesc” cu  doi studenți care dau năvală în Magazinul meu și-mi zic:
  – Bogdaproste, dna Antoanetaaa! Și mulțumim pentru tot! Am mîncat cu toții mucenici de la dvs ( văzuseră ca eu îi dusesem, căci Biserica era aproape goală, doar ici-colo cîte un credincios și, în rest, studentii mai rîvnitori la strana ). Ne-am bucurat de darurile dumneavoastra! Să aveti spor și ajutor și să vă înmulțească Dumnezeu darurile!…Am mîncat cu bucurie! Au fost minunați Mucenicii dvs!, decretară studenții.
  – Mulțumesc mult, dragilor! Ce mai mare bucurie pentru mine decit aceasta, să aud că v-am făcut bucurie!! Nici nu știți cît mă bucur că au fost primite darurile mele!! Vă mulțumesc că mi-ați făcut bucuria aceasta! Să fiți sănătoși! Și vă mulțumesc!
Au plecat studentii lăsîndu-mi …bucuria dăruirii!!
Am avut o zi minunată! Cum foarte puține am avut în ultimele luni de zile…în ultimii ani chiar.
  – Sfinților Mucenici, vă mulțumesc pentru dragostea ce-mi purtați! Ce m-aș fi făcut fără voi!!!…Ce m-aș fi făcut fără truda Sfîntului Spiridon, pentru mine!!…De vie, m-ar fi îngropat cei ce mă răstignesc..( pe nedrept!!! )…Mulțumesc Sfinte al lui Dumnezeu, Spiridoane!
ÎI mulțumesc Îndelug-Răbdătorului și mult-milostivului meu Dumnezeu!anto in ajun de craciun
 
    Antoaneta
 9 martie 2013

Galeriile Ivanei


Marturii Botez

Cruciulite/marturii pentru BOTEZ

 

 

smirna originala

smirna originala

NGP_0118tamiie naturalaCasete pt SF TaineCaseta pt Sf MoasteCandela de perete (lemn)Candela cu lant UK rainaBrățări UnisexBratari traditionale (Pachistan )2Bratari barbatesti Brățări Unisex

Bratari dama strasuri

Bratari cu strasuri

Troita  LemnIcoana Sf Ecaterina

cruci agate

Cruci Agat/pt git

Cr Rustic

Rustic

Cr Rustic 1

Rustic 1

Vaza 2 fete pictate cu icoane

vaza acu icoane

unicat-pictura

Ic-Ferecatura (Maica Domnului cu Pruncul)

Maica Domnului cu Pruncul Ic Catapeteasma(imaginea de sus)

 

Candela lemn-Rustic

Candela lemn-Rustic(de masa)