Archive for decembrie 2017

Ateistica


 

 

(„Subtilizata” din pg de Facebook a lui Julaian Radu)

Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii:
Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate.
Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare.

Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios…
Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade.
Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica,racneste:
– Doamneeee!!!.

In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer.
Tipul, socat, auzi o voce:

– Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toatacreatia Mea pe seama intamplarii cosmice… Vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
– As fi ipocrit sa iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin?
– Foarte bine, raspunse vocea.

Lumina disparu, zgomotul padurii reveni.
Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:
– Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin…

urs-afp

Cuvântul criticului literar Victor Atanasiu la lansarea primului număr al revistei Convorbiri literar-artistice


18 dec 2017, AGIR, Bucureşti

Eu am şi am avut tot timpul o speranţă în Antoaneta Rădoi, dar n-am avut o atât de mare speranţă să facă o revistă. Antoaneta Rădoi a depăşit speranţele mele pentru că este ambiţioasă, este valoroasă, este inteligentă, este competitivă şi, în ciuda tuturor fanatismelor şi chiar a prostiilor şi prostioarelor care le debitează, şi mai ales pe internet, şi alea nu sunt puţine (se referă la faptul că i-am criticat, destul de dur, aş zice, pe monarhiştii, care n-au contenit cu laudaţiumul,  post-mortem,  la adresa fostului suveran al României,  Mihai cel care a abdicat şi care nu ne mai era rege la decesul său, şi nu ne mai era rege de fff muulti ani, adică de prin ’47, drept pentru care eu nu am acceptat idiomul “regele nostru”, rostit cu obstinaţie acum la 70 de ani distanţă de abdicarea acesluia, dar dl Victor Atanasiu, probabil regalist convins fiind, având o altă opinie,  s-a deranajat puţin în orgoliu că i-am criticat regale iubit. De fapt eu nu am spus nimic nelalocul lui despre rege, mort fiind –despre morţi numai de bine!!, fie ei şi regi!!!-, ci am spus vorbe grele la adresa  lăudătorilor în exces a acestuia!!), este personală. Văd în sală pe Marian Ilie, un poet colosal, pe Ioana Stuparu, scriitoare, pe Cristina Creţu, o scriitoare epocală, aş putea zice, văd mulţi cunoscuţi,  pe prof Ţiclete, pe prof Geo Călugăru, şi-l văd pe doctorul Corneliu Zeană, care spune că vine la un eveniment la care sunt invitat, ca să mă asculte pe mine, şi dacă doctorul Corneliu Zeana spune că vine să mă asculte pe mine, de ce să nu spun şi eu ceva interesant. Şi de ce să nu spui ceva calumea când ai o revistă nouă,

care nu e ridicată nici pe principii de partid, nici pe principia de literatură ambiţioasă, nu ştiu cu ce bani s-a făcut, dar s-a făcut cu multă ambiţie. S-o sprijinim, să fim alături, chiar dacă nu avem un temei să fim. Să încercăm să fim cei care-am fost (Nici eu nu mai sunt ce-am fost, c-am mers alaltăieri după cortegiul Regelui Mihai şi-acum mă dor toate şi-a trebuit să stau două zile-n pat!!), dar să încercăm să fim ce-am fost, într-o recidivă valorică axiologică a noastră. Toţi aici încercăm să ne coagulăm în ceva. Părerea mea e că în rândul acestor reviste, care sunt făcute dintr-un motiv sau altul, să căutăm să ne facem locul. În măsura în care pot, în măsura în care numele meu (am să vă spun ceva, i-am păcălit pe toţi, n-am nici măcar pe departe acel mare talent despre care se spune că-l am, dar merg mai departe), dacă se spune că am un nume, că am un talent, merg pe el. Ei, în măsura în care se spune că am un talent, că sunt un nume  trebuie să mergem mai departe cu toţii să facem o revistă mai nouă şi, uitaţi, s-o ascultăm şi pe micuţa, dar ambiţioasa, dar valoroasa, dar inteligenta, dar coerenta Antoaneta Rădoi.

(Victor Atanasiu, critic literar)

Cuvântul filologului Marian Nencescu la lansarea Convorbiri literar-artistice


AGIR, 18 dec 2017

M Nencescu vb la Carturesti 333

Stimaţi invitaţi, e o zi importantă azi, pentru că doamna Antoaneta Rădoi face un salt mortal, aş zice, iese în faţa publicului cu o revistă nouă.

.

Nu e nici prima, nici ultima, dar e foarte importanta cest moment  pentru ca deschide o cale şi ne arată un lucru. Într-o vreme în care nu doar literatura, ci chiar  cultura, chiar spiritul nostru este din ce în ce mai agresat, din ce în ce mai supus unor încercări greu de explicat, faptul că o mână de oameni, mai mult tineri decât aşa… ca şi mine, încearcă să iasă în public cu o revistă literară este meritoriu. În acelaşi timp este un salt mortal pentru că odată intrat în lumea literară riscurile se schimbă, cresc, iar cu timpul doamna Antoaneta, fără să-şi dea seama, pe măsură ce numere din revistă se vor aduna, va deveni ţintă, va intra şi ea în rândul celor care sunt, cum să spun, vânaţi nu vânători. Plăcut este să citeşti şi să priveşti dinafară, şi aşa cum ar spune Bolintineanu, în Ultima noapte a lui Mihai Viteazu: „Nu vă urez viaţă căpitanii mei, ci dimpotrivă moarte e tot ce vă cer” . Nu e vorba de moarte fizică, Doamne fereşte, ci de salt mortal în lumea culturală. De altfel în Editorialul pe care l-am scris, care se referea la o notă de botez a lui Nicolae Steinhardt, am făcut referire la schimbarea pe care o face omul atunci când intră în lumea spirituală, prin botez în cazul părintelui Nicolae de la Rohia, unde se vorbeşte de transformarea spirituală a omului. În acest caz, doamna Antoaneta Rădoi şi colectivul redacţional ne invită la o schimbare spirituală, la o schimbare de paradigmă. Sunt convins că pe măsură ce va trece timpul vor veni alături de dânsa numai cei care, în mod normal, ar fi trebui să fie, prietenii literari, prieteni cărora dna Antoaneta Rădoi le lua interviuri şi le prezenta viaţa şi opera şi care vor fi din ce în ce mai mulţi. Dintr-un punct de vedere, această revistă, care are, aşa cum a spus şi colegul Victor Atanasiu, această sintagmă „Convorbiri”, care ne duce cu gândul la istoria literară este o convorbire despre cultură, despre artă, despre literatură, film, despre teatru, despre muzică, un garant, o secvenţă vie din viaţa culturală românească. Sunt sigur că se vor aduna şi foarte mulţi tineri care vor da sens acestei publicaţii şi noi, cei care suntem mai obişnuiţi cu cuvântul scris, vom căuta să susţinem din toate punctele de vedere demersul colegilor noştri.

M-aştepam la doamna Rădoi să nu iasă în public cu o revistă literară, ci, mai degrabă, cu o revistă de contre-emploi, având în vedere că o parte din opera literară a dumneaei este o parabolă la viaţa religioasă. Cred că ar fi avut şi sponsori şi n-ar fi pornit de la zero, ci ar fi plecat de la plus infinit, ar fi avut şi mai mult Proiect de interes decât cel literar… Sigur e o observaţie care nu ar trebui luată ad-literam, a făcut bine, e un moment important că pornim la drum sub astfel de auspicii şi sunt convins că în timp revista va deveni şi mai frumoasă literar şi mai frumoasă grafic. Am marcat prezenţa multor artişti plastici.

Despre copertă nu vreau să spun decât că, puţin, culorile estompează conţinutul, dar astea sunt aspecte grafice şi nu de conţinut. Într-adevăr colega a obţinut acest colaj de artă cubistă, vrând să sugereze postmodernismul pe care-l străbatem cu toţii.

Îi urez dnei Rădoi curaj în continuare, să treacă de la minus către plus şi de valoare şi de realizări, iar nouă să ne mai cheme să mai participăm la astfel de aniversări!

Marian Nencescu, dr. în filologie, jurnalist

Teatru Joc, profesoara de artă teatrală Magda Băcescu şi copiii ei, într-o impresionantă reprezentaţie la Teatrul Elisabeta din Bucureşti


 Joi, 21 dec 2017; la Teatrul Elisabeta (Bdul Regina Elisabeta) din Bucureşti, Trupa „Teatrului JOC„, coordonată de actriţa Magda Băcescu, a făcut un „joc” de zile mari!

Cunoşteam activitatea Trupei de Teatru Joc şi auzind că au un spectacol nu mi-am mai dat silinţa să-mi iau ca prioritate în data de 21 dec prezenta mea la Teatrul Elisabeta, unde urma să aibă loc Evenimentul micuţilor-MARI actori. De fapt, nu ştiam unde să mă împart mai întâi eu fiind invitată (în scop lucrativ!!) în mai multe locuri deodată!!… Am decis  pe ultima sută de metri şi am ales…Trupa de Teatru Joc. Şi bine am făcut! Copiii au jucat magistral!! Fără pic de trac!! Natural! Copii! Ştiau că au CEVA de făcut acolo şi…au făcut! Bravo copii! Bravo Magda! Bravo Ştefan Apostol, nelipsit sustinător, omule care pui umărul tău firav, precum un voinic din poveste!! Cred că tu îi dai toată FORŢA necesară Magdei! Tu care o acoperi cu iubirea ta! Ai fost un Moş Crăciun pe cinste!! Darnic! Tu însuţi un DAR pentru cei din jur!

Mulţumesc Magda Băcescu pentru invitaţia specială pe care mi-ai făcut-o! Deşi m-am simţit ca un intrus (din cauză că nu-mi luasem ca prioritate venirea la teatru ieri seară, şi totuşi am ajuns!! şi mă aflam acolo, m-am simţit un pic jenată de starea mea!!; mea culpa!!; uneori îmi doresc să mă pot dedubla, ca să pot onora toate invitaţiile/să merg la toate evenimentele culturale!!, dar n-am acest EXERCIŢIU…al dedublării! ), mă bucur că m-am putut strecura prin labirint şi am putut onora invitaţia ta! Mulţumesc!

Felicitări dragi actoraşi! Copii minunaţi! Să creşteţi mari, să vă împliniţi menirea!

Moartea fostului suveran al Rom\niei, Mihai I, prilej de mascaradă şi de aservism televizat…


Despre morţi, numai de bine! Dumnezeu să-l odihnească de-a dreapta SA pe fostul suveran Mihai I!

Aşadar, despre morţi numai de bine, dar ce ne facem cu cei vii (aceşti morţi-umblători, aş zice!! , care-s mai morţi decât cei morţi de-adevăratelea!!), ce ne facem cu cei aserviţi, care n-au contenit, zile-n şir, cu linguşeala şi cu adulaţia la adresa monarhiei, dar cu cei care s-au prosternat fără discernământ, închinându-se, ca lui Dumnezeu, înaintea unui catafalc (pe care nu se ştie dacă era aşezat cadavrul fostului suveran sau vreo mumie, ori daca era  ceva sau nu!!). Ce ne facem cu aceşti indivizi care au mers, nesiliţi de nime’, şi au sărutat covorul de sub catafalc stând în genunchi, de parcă ce-au fost siliţi să facă mulţi, mulţi ani, (inclusiv pe vremea regalităţii), adică statul în genunchi, le-ar fi intrat in instinct, precum necuvântătoarelor!!! EXemplu:

Am asistat, zile-n şir, la un periplu de linguşeli, de leorbăieli pro manarhie. Nu era vorba că ar fi spus, aşa cum se spune: „despre morţi numai de bine”, ci, zile-n şir, televiziunile (ca delatfel, cred, toată MEDIA -audio/vizual, presa scrisă, etc) n-au contenit pupincureala monahistică. Păcat că „Principele” Duda, a fost ocupat cu obligativitatea princiară, aceea de a participa la înmormântarea socrului său, care, iată, îi lasă moştenire, (cu acordul, poate, chiar tacit al statului român!!), un titlu nobiliar (de imprumut, dar titlu), Njde hectare de proprietăţi de o valoare inestimabilă, deşi când a abdicat, fostul suveran (cum/necum, nu asta analizăm acum!!) a spus clar:act abdicare rege

Păcat, zic, că princiarul Duda nu a putut vedea, în direct, toate imaginile cu prostimea care a ieşit să aplaude şi să se închine…monarhiei…defuncte!! Dacă ar fi văzut ar fi intrat in extaz până la ejaculare!! Îţi dai seama, moare sorcu-su, şi pe dată se declanşează fraternitatea! Milioane de români manipulaţi prin dirijabilul MASS-media!! „Istoricii” români şi-au scos fracurile (era să zic fracturile!! minţii) de la naftalină, le-au şetrs de praf, au dat năvală, gătiţi ca de bal!!, care mai de care, mai agitat, ca scăpaţi de la Balamuc, şi dăi şi luptă, au făcut spume la gură, vorbindu-ne ca la nişte „empatici” despre „onoare”, despre „ţinută morală” despre Njde alte rahaturi fezandate!! Ba încă s-a găsit un scăpat de la Balamuc, un „rege al canalelor”” (tii, ce mai rege, tii ce mai canal!!), avocat, zice-se, (avocatul cui??), unu’ Ionaşcu, discipol al renumitei Paula Iacob, să spună că „monahia este imperios necesară!!

av ionascu patetic la regeMă rog, nu acestea au fost cuvintele lui, dar sensul era fix acesta!! Adică, încă un plătit să facă lobby pro manarhism în România! (Despre acest Ionaşcu am mai vorbit şi altă dată. Unde-i rost de ceva bomboane pe colivă, hop şi el!! Simbriaş cu ora!! la televiziuni, aşa încât eu nu mai ştiu când mai are vreme să practice meseria pe care şi-a ales-o, aceea de avocat! De fapt şi aici e tot pe post de avocat, avocat al diavolului, aş zice, având în vedere că pledează pro monarhism, adică pro…Duda, şe ştie!! Zic)

Aşadar, întreagă populaţie a fost în vrie! Cu mic, cu mare, au ieşit şi s-au dus, ba la catafalc, ba întru întâmpinare ori întru „drum bun, majestate!!”. Ce i-a mânat pe români pe străzi? Ce i-a dus la catafalc, cu miile? Ce i-a determinat să stea la interminabila coadă, nesiliţi de nime’? Aşa cum erau siliţi pe vremea lui Ceauşescu, par ezamplu!!, de care erau foarte nemulţumiţi că-i obligă să stea la coadă la lapte şi la iaurt, pe când, dacă ăştia, organizatorii, îl mai ţineau pe fostul suveran pe catafalc şi juma de an, sau 10 ani, tot atâta timp românii s-ar fi  preumblat şi s-ar fi prosternat, aiurea-n palat!!, ca să sărute covoarele de pe duşumeaua palatului..regal!! Fiindcă, bieţii români, s-au învăţat cu circul!! Până într-atât încât vor să fie..actori în Piesă, actori-păpuşi, actori-marionetă!!…

Nu pot crede că i-ar fi mânat dragostea pentru un fost suveran, fiindcă despre acesta   majoritatea celor prezenţi nu au ştiut aproape nimic, sau mă rog, au aflat abia în aste zile de la „istoricii” aserviţi.

„Regele nostru” a fost cuvântul de ordine!! Mă ia capul!!… Noi nu mai avem rege de când acesta a abdicat!! Iată dovada sub semnătura lui Miahi!act abdicare rege

Aud cum că şi ierarhul argeşului Calinic ar fi inventat, şi el, şi ar fi spus o poveste, relatând, chipurile, după o convorbire a lui cu fostul suveran şi că vai..aşa şi pe dincolo… Păi, vorbe putem spune acum infinit!! (Iar Calinicul Argeşului, e „motivat” să povestească…poveşti, că l-au umplut ăştia de cinstire!! Are-n găzduire numai morţi celebri!!) Treaba e, ce mai credem, cum mai discernem noi între atâtea… manipulaţiuni!! Mai gândeşte românul cu propriul lui creier? Mai poate?? Da, dar…mai rar. Fiindcă nu are acest exerciţiu, al gândirii proprii!! E manipulat într-un aşa hal, încât, ce am văzut noi înainte de ’89 (pe casetele video, făcute rost cu greu la acea vreme; dar azi e la liber, poate viziona oricine!! aşa că: aviz amatorilor!!) în memorabilele „1984” şi/sau „Ferma animalelor”, demonstrează că…totul e posibil. Orwel, marele vizionar, e mai actual azi decât atunci când a avut „viziunea..viitorului”!!

Am citit pe internet, fiindcă am vrut să descopăr opinii despre…Eveniment. Am citit replici atât de acide, atât de vulgare, atât de fără noimă, încât am ajuns la concluzia că: Românii sunt gata să-şi sară loruşi la jugulară pentru un fost suveran mort, dar şi pentru un viitor al…monarhiei în România, chiar dacă, poate, îşi dau seama că, în caz că…, ei vor fi nişte viitori supuşi ai actorului Duda, ajuns peste noapte prinţ consort!! Dar, se pare că le place statutul de supuşi, şi nu le mai pasă cui pleacă capul!! Grav! Şi asta pentru că românii nu mai au nicio speranţă, gata, nu mai întrezăresc, nicicum, luminiţa de la capătul tunelului. Au trecut prea mulţi ani. 28 (de la asasinarea lui Ceauşescu)! O viaţă de om. Românii sunt gata să încerce…moharhia. Iată ce moment oportun!! Tocmai moartea ultimului fost suveran!! S-au dezmorţit monarhiştii şi-s gata să reintre-n scaune! Poporu-i în delir!! Aplaudă!!..

O, poporul meu! Cât de naivi sunteţi! Ce repede aţi uitat cât de mult se strânge-n jurul gâtului vostru funia UE!! Ce-aţi mai aplaudat la aderare!! Ce vă mai fluturau steagurile! Ce mai vervă, atunci!! Ce mai jale acum!! că v-a murit „regele nostru!!” Dar ce mai lacrimi fi-vor mâine în sânul tău, fratele meu român!! Deşi eu…mă rog zilnic, să te lumineze Dumnezeu şi să te înţelepţească!! Dar tu întru întuneric umbli…

Să vă mai aduc aminte, fraţii români, de cei 13 ani împliniţi de la aderarea în NATO?? DE carnea de tun care sunt soldaţii români pe câmpurile de luptă a unui război care nu ne aparţine?? I-azi şi tu, fratele meu român, ce-am auzit eu dimineaţă la un post TiVi (Vajnicul nostru MANI-pulator!!): „De 13 ani soldaţii români sunt acolo unde ALIANŢA o cere!!” Dar uită vorbitorul că tot de 13 ani trupele ALIANŢEI şi-au făcut „casă” în ţara noastră!! Însă, poate şi fără să-şi dea seama, spune un adevăr crud: ” România este un aliat de nădejde, mereu gata să-şi îndeplinească misiunile încredinţate!” Dar..să trecem la oile noastre…că-n chestiunea cu UE şi NATO ce-a mâncat LUPU-i bun mâncat!!

De ce atât de mulţi lingăi, de ce atâta lobby regal, la toate televiziunile, şi, mai ales, la TVR -televiziune bugetată de la Bugetul de stat!!-??

Făcând o retrospectivă a acestor „zile de doliu”, dedicate fostului suveran, văzându-i pe aşa-zişii istorici, puşi la frac, dând din gură, re-scriind, practic, istoria (pe care, pe ici-pe colo, tot ei o scriseseră cândva!!), mi-am dat seama că istoria a fost, este, şi va fi scrisă de istorici, în funcţie de „convingerile” istoricului respectiv. Acum, subit, au devenit, toţi, istorici regalişti, probabil la comanda lui Duda! Şi, nu-mi rămâne de adăugat decât atât: Românule eşti perfect! Rămâi aşa! Să nu te schimbi! Dimpotrivă, aliază-te, înscrie-te grabnic în Clubul Pro Duda de Hohenzzolern! Dacă acum îţi e rău, curând vei huzuri sub camarila hohenzzolerniană!! Vei pupa poala Margaritei şi cizma lui Duda!!–pupinciubota

 

Mesaj de Ziua României, de la Mihai Şerban!


   Mesajul lui Mihai Şerban pentru români, de 1 Decembrie!
„Dragi prieteni, stimați colegi,
După cum bine știți, din păcate, evoluțiile la care asistăm ne anunță o confruntare inevitabilă! Viitorul nostru, a celor care simt românește, a devenit un gând plin de incertitudine și parcă tot mai apăsător! Știind că puțini vor merge până la capătul acestui drum de cruce, mai mult ca oricând trebuie să ne strângem rândurile și să fim uniți!
Fie ca Ziua Națională să deschidă o cale nouă de mari fapte pentru Neamul Românesc și pământul strămoșesc!
La mulți ani, România! la mulți ani, români!
Mihai Serban”
„După jertfe și sacrificii, prigoniri și pribegii, mărturii și luptă neîncetată, curată răsplată a libertății veți primi și a voastră împărăție veți domni.”
ascetic-1

Ţării mele, România!


1 dec 2017: Ziua României!Toate posturile Tv, radiourile, transmit, la unison, Parada. S-anceput cu…”Deşteaptă-.te române!”. Imnul acesta, cântat acum, mi se pare o glumă…! Păi de ce cântaţi, oameni buni, dacă încă dormiţi şi vă simţiţi bine în somnul vostru cel spre…pierirea neamului românesc?? Se stringe carnea pe Guvernanţi la auzul inmului?? NU!! Nicidecum! Ei ştiu că e…doar un cântec şi nicidecum vreo luare de poziţie faţă de duşmanii României, care sunt ei, guvernanţii vânduţi! Ei stau la Paradă, rânjind a batjocură la adresa naţiunii române, căreia, probabil, îi va oferi azi, din nou, o porţie de cârnaţi cu fasole!! Iar după Paradă, de mâine-ncolo, vor trece iar la asuprirea şi îngenuncherea poporului român şi la vânzarea a ceea ce a mai rămas din România!! Şi fac asta pentru că…au cu ce, mă! Au cu ce!!
Nu ies în stadă, nu vreau să văd şi/sau să particip la paradă, nu vreau..fasole cu cârnaţi, ci, în acestă SFÂNTĂ ZI pentru România, încă de dimineaţă mi-am pus genunchi înaintea lui Dumnezeu şi mă rog Lui ca România să devină INDEPENDENTĂ şi…LIBERĂ! Eliberată de toţi neaveniţii, de toţi lacomii de la putere, de gunoiele care ne-au vândut…Europei şi NATO la preţ de nimici! Să-mi trăieşti!, scumpă Românie: LIBERĂ şi INDEPENDENTĂ! Să trăieşti ..demn, popor român! Asta îţi doresc, ţie neamul meu, ţie, iubită şi frumoasă ţară, România! Să te scape Dumnezeu de păgâni şi de barbari! Amin.

ascetic-1