Archive for the ‘oameni ai lui Dumnezeu’ Category

Alin Stoica, tenor al Operei Române…


Reclame

Un gînd Parintelui Cristian Baroianu, la 3 ani de la plecarea la Domnul!


  Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Au trecut 3 ani de la plecarea la Domnul a Parintelui Cristian Baroianu. Lumina din candela nu s-a stins niciodata in tot acest timp, in casa mea! L-am purtat, de asemenea, in gindul meu, cu credinciosie, ca pe unul dintre ai mei, cei multi plecati la Domnul! El fusese un apropiat! Un preot care trecea des pragul Magazinului meu. Nu ca sa cumpere, ci sa stea la o vorba. Era un om citit, cu care aveai ce discuta. Vreme de 5 ani, nu trecea o data prin fata Magazinului, sa nu opreasca si sa intre 5 minute macar. Apoi..n-a mai putut veni!! A plecat la Domnul… Năpraznica BOALĂ a venit, s-a insinuat şi l-a smuls dintre ai lui, rapid, dur, fara menajamente, acum 3 ani…

Nu stiu cum s-a scurs timpul acesta. Pentru soţia şi cei doi băieţi ai lui, cu siguranţă, timpul s-a scurs între lacrimi, dus la Cimitir, parastase si..DURERE!! 3 ani de durere si de jale! Eu in toti acesti 3 ani, i-am pastrat vie amintirea. Parcă mai ieri ma sfadeam cu el, incercînd sa-l conving sa renunte la medicamentatie si sa aplice un ALTFEL de tratament BOLII lui! Dar el nu si nu! Argumenta ca sint BOLI care nu ascultă decit de CUTIT si de…citostatice!! O, Doamneee!!, cînd auzeam „citostatice”, mi se zbârlea parul! La vreun an de la declansarea INFERNULUI, dupa ce trecuse prin mai multe operatii (de care, eu cind auzeam, ma cutremuram stiindu-l cu by pass), slăbise mult şi abia se mai tîra, dar avea o voinţă şi o dorinţă de-a se face bine, încît, ca să nu-l „prindă Moartea” (pe care o presimţea -îmi zice din ce în ce mai des: -Gata, mă duc de-acum!! Ştiu că nu mai scap, orice-aş incerca! Şi…ce n-am încercat!! Dar eu îi ziceam: -Ba n-aţi încercat decît tratamentele alea care-mi dau fiori, numai gindindu-ma ca le ingurgitati! Incetati cu ele! Incercati un …ALTFEL de tratament!! si-mi insiram prescripţiile!! Am citit pe net despre BOALA lui, intr-un an, cit nu credeam ca voi citi vreodata. Voiam sa ma informez si..voiam sa-l conving. Stiam ca daca va incerca, va izbindi! El, a incercat, dar…PREA tirziu, din pacate!!) se urca-n maşină şi dădea o fugă la mine. Se simtea la mine, ca la el acasa. Multi dintre cunoscutii lui, chiar credeau ca e Magazinul lui, pentru ca multora le dadea intilnire la mine la Magazin. Cînd îl vedeam intrînd pe uşă între două cîrje, mă treceau fiori pe şira spinării! Unde era omul puternic de mai înainte?? Unde era omul pentru care nu exista „nu pot!” Dacă aveai o problemă şi i-o povesteai şi-i ziceai: -Părinte Cristian, pur si simplu NU POT sa rezolv problema asta! El degrab zicea rîzînd si stapin pe sine: -N-aţi incercat suficient! Nu exista NU POT! La orice problema exista o rezolvare!! Pleca şi..la citeva zile venea cu solutia si de cele mai multe ori cu ajutorul. Nu stiu ce facea, cum ii iesea. Il vedeai, scotea telefonul de sub reverenda, dadea telefoane, intreba, propunea si..rezolva!! Chiar cind tu uitaseşi de problema, ti-o scosesei din calcule!  Asa era pt Cristian Baroianu! El avea SOLUTIE la orice! Doar la BOALA lui nu a mai avut solutie!…Morţii nu i-a putut veni de hac!!

Părintele Cristian Baroinau era omul cu foarte putine defecte si cu foarte multe calitati! Si, in afar’ca era bun la suflet, de un calm imperturbabil, era un om de mare angajament, un om de cuvint şi era punctual pina la extrem. Nu stiu cum ii reusea lui, dar daca iti spunea ca te vezi cu el la ora 3, apoi el la 3 fara 2 minute iti intra pe usa!! -Parinte, cum ati reusit, prin traficul asta infernal, sa va strecurati si sa ajungeti la timp??, il intrebam, iar el raspundea rîzînd: -Care trafic!! Nu a fost NICIUN trafic!! Adesea mergeam spre undeva cu el cu masina şi i-am DESCOPERIT scurtaturile. Am descoperit cum FENTA el infernalul trafic bucurestean. Era un şofer desavirsit! Ştia toate stradutele, toate cotloanele bucurestiului şi se strecura ca o pisica. Numai MOARTEA n-a putut-o pacali!! Parcare? Oriunde te-ai fi dus cu el cu maşina, în oricare loc din infernalul Bucuresti, omul acesta, Părintele Cristian, găsea loc de parcare pentru maşina lui!! Mă uimea, prezenţa lui de spirit şi bafta lui. Numai MORŢII nu i-a putut juca niciun renghi. I s-a oferit fără bătălie?? Nu! Doar că nu i-a întors spatele  la vremea potrivită!!!…

Bunule Părinte Cristian Baroianu, acum, la 3 ani de la plecarea dumneavoastră la Domnul, Îl rog pe Bunul Dumnezeu să vă ierte orice aţi greşit, poate, ca un om, cit ati trait pe pamint şi să vă aşeze sufletul de-a dreapta Sa! Eu ŞTIU că aţi făcut numai bine! Numai binele să vi-l socotească Domnul şi să vă aşeze întru Lumină! Amin.

Adormirea Maicii Domnului un Hram al Bisericii de la Sinteşti…


  Comemorarea Adormirii Maicii Domnului era aşteptată în satul Sinteşti din jud Ilfov de toată suflarea cu multă emoţie. Cu mic-cu mare, toţi se făceau părtaşi prăznuirii. Aveau în fruntea obştii un preot, un păstror cu suflet mare. Pe Preotul Cristian Baroianu.  Cu două săptămîni înainte începreau pregătirile. Era zarvă mare…Se aduna lumea şi se sfătuia cu Preotul Cristian ce şi cum vor face. Puneau şi oamenii din sat, dar şi părintele, bănuţ peste bănuţ şi adunau ca să facă o comemorare cumsecade Maicii Domnului. Lumea încă păstrează tradiţiile şi Preotul Cristian deşi era un erudit, încerca să menţină în satul acela, Sinteşti, tradiţia neamului, aşa încît nu încălca obiceiurile tradiţionale româneşti ale locului, acelea de SFÎNTĂ Credinţă în Maica Domnului, unde se dă de pomană colaci şi sarmale. Cu toţii se străduiau să fie acea zi un Mare Praznic şi toată lumea amărîtă din sat lua masa cu preotul, după Sf Litughie. Fără nici o excepţie! L-am văzut personal pe Preotul Cristian stînd la aceeaşi masă cu aurolacii satului…fără mofturi…deşi el era, prin definiţie, un BOER!! Sinteştenii, dacă au verticalitate, pot da mărturie… El era din neam preoţesc… Soţia dumnealui, dna Elena, de asemeni.

Băiatul cel mic al Preotului Cristian se juca în curtea Bisericii cu toţi copiii amărîţi din sat care veneau după un bănuţ sau un biscuit la Preotul Cristian. Era foarte primitor şi..darnic. El nu făcea nicio diferenţă între copiii celor bogaţi din sat şi copiii celor săraci. Îi trata pe toţi la fel. Ştiu asta pentru că l-am cunoscut şi, cîţiva ani l-am ajutat la fiecare NOU An, sau de Crăciun ori de Paşte să pregătească, în ascuns, cîteva pachete cu daruri. Mă ruga să le ţin la mine pînă în preziua  Evenimnetului. Atîta le titirisea, atîta le aranja, numai să-i bucure pe cei mici, şi chiar pe cei mari. De Hramul Bisericii, fiecare om care venea la Biserică primea de la Pr Cristian o Iconaă. În fiecare an, alta. Iar copiii daruri…

Ei, bine! Acum nu ştiu ce mai primesc sinteştenii. Ştiu doar că bravul Preot Cristian Baroinau nu mai este! A plecat la Domnul prea…devreme! Doborît de o boală necruţătoare, care l-a ras fulgerător…în  nov 2013.

Dumnezeu să te aibă de-a dreapta Sa, veşnic, Bunule Părinte Cristian. Maica Domnului să te acopere azi şi în VEAC cu Sfîntul ei Acoperămînt şi să te ducă în RAIul Ceresc, acolo unde ţi-ai aşternut prin fapte bune!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

 

p kirt1

”Te salut, Voievoade”, de Sebastian Drăgan


Sebastian Dragan în Targoviste, Dâmbovița, Romania.

sebastian dragan

Te salut, Voievoade !

De când te-ai înălțat
suntem mai mici și maica ta, limba română
nu mai e a noastră.
Au siluit-o și-au sfârtecat-o ereții,
ciocoii noi și grofii,
valeții
Din Răsărit și din Apus
cu toții,
netoții
Te salut, Voievoade! Pe-aici
s-au pus lupii paznici la stână și pradă
ne pradă până și sângele supt din țâța de mumă
Codrul tău a căzut sub topoare
Plopii nu-s
s-au dus la Viana și s-au făcut
brichete, peleți și rumeguș pentru
curva de europă
Lacul a secat doar miasma morții mai dăinuie
cu parfum de nuferi
Teiul nu ne mai străjuie
Sub domneasca-i, dumnezeiasca-i floare
Te salut, Voievoade!
România la care visat-ai
s-a cocoșat sub duhoarea hoției
și-a putreziciunii jafului
pe vecie
Ce de cuvinte năvălit-au
peste leșul limbii române, Voievoade!
Ca viermii și mușița hăcuit-au
Crezul, silaba și dorul și Doina
Pe-aici e politically correct
să nu te mai cântăm, Voievoade!
Să nu mai oblojim ROMGLEZA cu versurile tale
să nu mai pomenim nevermore de-un răstignit
atât de hulit În fiecare an epigonii te mai omoară odată
și-ncă odată și-ncă odată și încă o-da-tă
fiindcă ei știu, de fapt, că n-ai murit niciodată
Te salut ca pe-un sfânt Voievoade!
Sebastian Drăgan, 14 ianuarie 2016

Un Hram al Sfintei Maria, fara parintele Cristian, la…Sintesti


  15 August 2014. Adormirea Maicii Domnului.

Multe Biserici Ortodoxe au acest hram. Ziua de 15 August este zi de comemorare a Adormirii Maicii Domnului.

Printre multele Biserici cu acest Hram, este si Biserica din Sintești, care a fost ctitorită, cu dăruire, preț de 20 de ani de către bunul părinte Cristian Baroianu, un om de mare angajament…

An de an, cu cel putin două săptămîni înainte, părintele Cristian Baroianu, începea pregătirile pentru Hram. Se îngrijea, cu meticulozitate și cu maximă dăruire, ca totul să fie perfect la vremea cuvenită! Toata lumea prezentă, de la mic la mare, trebuia să fie gratulată cu un cit de mic dar, iar masa trebuia să fie îmbelșugată.

L-am văzut făcînd lucrurile cu bună rînduială, preț de vreo 5 ani, timp în care îmi solicita sprijinul. Două săptămîni înainte de ”eveniment” părintele se chivernisea și se îngrijea ca fiecare lucrușor să fie pus la punct în detaliu. Era un perfecționist! Și făcea totul, cu dăruire! Ultimul Hram l-am pregătit anul trecut! Părintele era atunci foarte bolnav. Și totuși, m-a sunat și m-a rugat să-l sprijin în aranjarea lucrurilor. Nu mai avea, de ceva vreme, putere să slujească Liturghia, chiar își adusese un înlocuitor. Deși se afla într-o mare ”neputință”, totuși s-a preocupat pentru comemorarea Adormirii Maicii Domnului și pentru Hram. Nu voia ca lumea din sat, enoriașii, să simtă ”neputința” lui. Boala îl obosise și storsese din el toată energia. Devenise o umbră umblătoare. Cu ultimele lui puteri a organizat Hramul Bisericii de la Sintești, anul trecut. Nimănui nu cred că i-a trecut prin minte că va fi ultima lui organizare! Cu totii  ne rugam și speram ca părintele să se facă bine! Eu speram mai mult decît oricine, dintre cei cu care stăteam de vorbă despre starea lui! N-am vrut să cred nicio clipă că el se va da bătut! Fiindcă el, părintele Cristian Baroianu, avea solutii la orice problemă, de orice gen. La el nu exista: NU POT! Deseori mă mai enervam pe dumnealui, cînd încercam să-i demonstrez cîte o situație în care, argumentat, ceva nu puteam rezolva. El găsea soluția instant!!!, la o problemă la care eu mă frămîntasem mult și bine… Uneori acest lucru mă scotea din uz! Practic ar fi trebuit să-mi iasă și mie..”pasența”, fiindcă eram aceeasi zodie, nascuți în ani diferiti, în aceeasi lună, ianuarie, eu pe 6, dumnealui pe 9 ( am aflat acest lucru la decesul dumnealui  )! Ei bine, lui îi ieșea rezultatul EXACT, la orice problemă, în orice situație critică, iară mie, îmi dădea, adesea, cu..virgulă!!…Cum de nu i-o fi ieșit rezultatul pozitiv, în lupta cu boala? Este marele mister care mă bîntuie….

Luni și luni de zile l-am tot rugat, insistînd, să renunțe la tratamentul medicamentos, și în tot atîtea rînduri, dumnealui îmi aducea argumente ”solide” pro…știință! Și, iată că ”știința”, atît de ”solidă” ”în argumente”, l-a băgat, în foarte scurt timp, la 2 metri sub pămînt, lăsîndu-i familia -soția și cei doi băieți ( niște oameni minunați și de un real bun-simț, plus mama sa și un tată octogenar, preot și el, la a cărui durere pentru tragica despărțire de fiul său, puteau plînge și pietrele!!! )- îndurerată și nemîngîiată pentru…eternitate!!! Iar pe enoriasii săi, pe oamenii din Sintești, pe sinteștenii pe care-i iubea în mod cert, demonstrat, i-a lăsat pe ”mîini străine”. Mîini care niciodată nu vor ști să-i mîngîie pe sinteșteni, așa  cum o făcuse el…

Nu stiu ce se va fi petrecut de Adormirea Maicii Domnului la Sintesti, în anul 2014, dar știu sigur că lumea…în proporție de 99,99%…l-a plîns cu amar si cu dor pe bunul lor baci, pe părintele Cristian Baroianu!

Domnul să te aseze întru Lumină!, bunule părinte. Căci lumină ai răspîndit în toată vremea vieții și pe mulți ai bucurat alinîndu-i în fel și chip, în vreme de necaz! Eu iti păstrez VIE amintirea! Și VIU este regretul meu, că n-am reusit să te conving să renunți la tratamentul…știintific-medicamentos…și să bei, în schimb, niște ZEAMĂ de ”buruieni de leac!”…de la Mama Natură…

Odihneste-te-n Pace, bunule samaritean, părinte Cristian! 

                                                                                Fotografie2790

Vine ploaia, vin şuvoaie peste..fraţii noştri!


Dragi creştini,
Vine ploaia! Se anunţă nori negri şi vînt furtunos peste ţară! Acum e în vest, apoi se mută în est, mai apoi în sud-est.
În Banat ori Moldova. Şi nu stă o clipă! Se mută-n tot locul..
Vin ploi…şuvoi
Şi vine …furtună!
Şi ploaia nu-i ploaie, cum ştim şi-am tot învăţat pe la „şcoalele” noastre, ci-i gheaţă cu „bob” cît un ou de găină…iar casa-i luată de val!
Şi-i văd pe rămâni, pe bătrîni, spăimîntaţi şi..nu pot să-şi revină! Ei, doar, se tem de…mînia divină!
Mi-este milă de ei
şi-aş vrea
cumva
să-i pot
răscumpăra!
De-aceea: Mă rog!
Şi
vă rog
şi pe voi
să uităm urîciunea
şi
să ne înfrăţim
într-o stăruitoare
grabnică
URGENTĂ
RUGĂCIUNE!
Pentru
fraţii noştri români!
Pentru
cei care-şi plîng munca
şi SOARTA
într-un CRÎNG blestemat!!!
Vă rog!
Nu uitaţi:
Negreşit vă rugaţi!
Pentru…
ai noştri fraţi
sinistraţi!

Schima si alte „arme” ale calugariei


     La tunderea in monahism candidatii, primesc drept marturie de depunere a voturilor lor monahale, dar si ca „arme”:  crucea, schima mica  sau Paramanul, si siragul de metanii:

ImagineImagine

Aici sint 2 modele ce reprezinta Schima mica sau paramanul, pe care cel care s-a calugarit, si a intrat in monahism, de buna voie, o va purta pe corp, ca un scut impotriva vrajmasului.

In imaginea de jos este un purtator al Shimei Mari. Un schimonah din Rusia, pe care, eu l-am intilnit in  oct 2006. Este primul schimonah REAL, pe care l-am intilnit, pina atunci, spre Slava lui Dumnezeu! Despre Schima mare insa, alta data!

Schimonah rus

Interviu schimonah rus

Siragul de metanii, sau Metanierul, poate avea un numar divers de noduri. Iata mai jos, citeva metaniere:

metanii bob diverse

 Metanierele se fac din ate diverse, insa cele mai apreciate de catre calugari, sint metanierele din lina.

Pe siragul de metanie, monahii (calugarii), si monahiile (calugaritele) isi fac canonul de rugaciune.

Este foarte util in socotirea numarului de inchinaciuni, sau rugaciuni ale inimii ( sau, cum i se mai spune, rugaciunea Isihasta): „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma, pe mine, pacatosul/pacatoasa!” Rugaciune care, spusa, dimpreuna cu inchinaciunea, este o reala si de temut arma impotriva diavolului, care se teme de Hristos, doar la auzul cuvintului Lui!

 Actualmente, foarte multi dintre mireni, purtam (e o moda!) metaniere, pe la oglinda masinilor, sau chiar in stil arab, in mina, ca um moft ( a se vedea, cazul femeii psiholog, care, la toate emisiunile de circarie -mondene- TiVi, poarta, ostentativ, metanier!!!). Eu am o opinie legata de purtarea „la vedre” a metanierului de catre mireni. Cred ca, in fapt, multi dintre cei care-si expun , „la vedere”, metanierul, nu se si roaga pe el! Dar, e parerea mea, si e ..doar o parere!

Si, mai jos, va prezint si o cruce pt calugarie:

cr scultata ruseasca

Aceasta cruce pentru calugarie, este cam de 12 cm inaltime, si este sculptata manual. Poate fi purtata de catre orice crestin insa. Nu neaparat de catre calugari!