Archive for the ‘Răbdarea lui Iov…’ Category

„Răbdarea lui Iov”…


   De multă vreme îmi doresc să deschid o dezbatere pe subiectul „răbdării lui Iov” despre care, mi s-a acrit să tot aud cum că dreptul Iov ”a răbdat în tăcere nenorocirea!!!” Iată că, în sfîrşit, a venit vremea, vorba scumpului şi sfîntului meu părinte, Nicodim Bujor ( „un ilustru necunoscut”, care a dat României şi românilor un Acatist de o valoare spirituală inestimabilă; Acatistul Sfîntului Calinic de la Cernica; vă învit să-l aprofundaţi, ca să vă convingeţi! Pr Nicodim Bujor -Dumnezeu să-l așeze de-a dreapta Sa, căci precum un Înger în trup, așa a viețuit pe pămînt, 96 de ani!!-, cînd cineva îi punea întrebări cu ”de ce?”, dumnealui răspundea franc: ”Pentru că n-a venit vremea!” Iată că acum, a venit vremea să intrăm, măcar un pic, în Cartae lui Iov!).

De-a lungul timpului, mi-a fost dat, în mai multe rînduri, să tot aud, cu precădere la preoţi ( cînd m-am dus să mă tînguiesc lor pentru vreun necaz anume, pentru vreo supărare sau zdroabă ), să primesc drept „mîngîiere” şi să mi se tot dea exemplu: „răbdarea lui Iov”. Am auzit sloganul acesta de atîtea ori, încît, GATA!!!, deja nu-l mai suport! Oricum, niciunul dintre cei la care l-am auzit, nu cred că erau în stare de răbdarea pe care mi-o propovăduiau, dacă, Doamne ferește, s-ar fi aflat ei în vreun necaz ca acela despre care le vorbeam eu, dar..ştiţi cum e! Îi uşor să dai 25 de nuiele la „dosul” altuia!!! Că doar nu pe tine te pişcă nuieluşa, nu?  Sau poate  o bîtă de beisbol. Ori poate te calcă o cirzmă cu „greutate” a vreunui sinodal pe cap!!! Cum a fost şi în cazul meu!!! Şi nu a fost doar o cizmă ci…multe!!! Domnul să-i ierte şi să le dea Duh de Pocăinţă, ajutîndu-i să-şi vadă „neputinţele”, şi să se întoarcă de la răutatea și de la viclenia și fățărnicia lor, pînă cînd nu le închide Domnul uşa SA! Amin.

Am citit Biblia din scoarţă-n scoarţă şi am re-re-re-luat Cartea lui Iov, de N ori, din exemplare şi ediţii diferite şi am ajuns la una şi aceeaşi inconfundabilă concluzie: Iov, o fi avut el răbdare, nu zic nu, pentru că NU A AVUT ÎNCOTRO! Dar răbdarea asta a lui, nu a avut-o fără cîrtire!!! Asta-i clar! Iov a cîrtit şi încă… LA GREU! Şi-am să vin, imediat cu explicaţii şi cu versete din Biblie, pentru justificarea concluziei la care am ajuns, şi anume:

În Cap 1, versetele 20-22, ni se spune că la aflarea avalanşei de veşti rele, Iov, „s-a sculat, şi-a sfîşiat hainele de pe el, s-a ras  capul şi căzînd la pămînt, s-a închinat şi a zis: „gol am ieşit din pîntecele maicii mele şi gol mă voi întoarce în pămînt! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvîntat!” Și întru acestea ( nota mea: de aici, acestea de aici, de pînă acum! ), Iov nu a păcătuit şi nu a rostit niciun cuvînt de hulă împotriva lui Dumnezeu.  Pînă aici toatul e ca la Carte. Numai că imediat după închinăciunea pe care tocmai o făcuse şi după acele minunate cuvinte pe care buzele lui le rostise, în Cap 3, Iov a deschis gura sa şi…ATENŢIE!!!, ” a blestemat ziua în care s-a născut!”… ( Iov, Cap 3, versetul 1 ). Şi dacă mai vreţi argumente, iată vă mai dau. Şi mergem mai departe la versetul 3, al aceluiaşi capitol 3 şi, uitaţi ce zice Iov: „Piară ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!”; apoi în versetul 4, acelaşi Iov, suferind cumplit, spune cu obidă: ” Ziua aceea să se facă întuneric şi Domnului din Cer să nu-I pese de ea şi lumina să n-o mai lumineze!”; iar în versetul 5 zice: „bezna şi umbra morţii s-o cotropească, norii s-o învăluiască şi toate negurile s-o înspăimînte!” N-am să continui cu exemplele. Puteţi cerceta şi singuri Cap 3 din Cartea lui Iov, care vă va arăta, limpede, cele concluzionate de mine. Iov nu numai CÎRTEŞTE, ci…ATENŢIE!!!, blestemă ZIUA ÎN CARE el s-a născut!!!!, cînd zice: „…pentru că n-a închis pîntecele care m-a zămislit, şi n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei ( Iov 3, verset 10 )!”

Şi, Iov, în nemărginita lui durere sufletească şi fizică  ( să nu uităm că era plini de răni! ), continuă, şi zice: „Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieţii celui nenorocit şi zile celor cu sufletul amărit?…”

Apoi, sărmanul Iov, plin de obidă, de deznădeje, de durere ce doare cumplit, mai spune, printe multe altele: „..pentru aceea, sufletul meu AR VREA mai bine ştreangul, mai bine moartea decît aceste chinuri!”…

Am să vă mai spun şi că, am constatat, din „cercetarea” mea, cum că bietul Iov, nu numai că a cîrtit şi a blestemat, dar că, sărmanul om, s-a mai şi îndreptăţit pe el, arătîndu-i lui Dumnezeu, în văicăreala lui, cît de drept a fost el în viaţă! Şi-şi doreşte să vorbească Celui Atotputernic ( Iov 3, cap 13, verset 3 ), ca să-şi apere pricina înaintea Lui şi chiar o face. Ia ascultaţi ce zice: „M-am ţinut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui şi nu m-am abătut de la ea; De la porunca buzelor Sale nu m-am depărtat, la sînul meu am ţinut ascunse cuvintele gurii Sale!”, spune Iov prietenilor săi ( Cap 23, versete 12-12 ). Şi: „fiindcă scăpam de pieire pe cel sărman care striga după ajutor şi pe orfanul fără sprijin” , adaugă Iov, îndreptăţindu-se ( Iov 29,12 ). Apoi zice: „mă îmbrăcam întru dreptate ca într-un veşmînt, iar judecata mea cea draeptă era mantia mea şi turbanul meu” ( cap 29, versetul 14 ). Şi spune, săramanul Iov, în suferinţa lui: „Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Dumnezeu care a împovărat sufletul meu!” ( Iov 27, verset 2 ). Poate voi continua analiza pe text, a acestui foarte interesant Capitol al Bibliei. Pînă atunci…

…am să vă spun, aşa cum Iov le-a spus prietenilor săi, care veniseră să-l viziteze şi în loc să-l mîngîie, îl criticau şi-i scoteau în evidenţă cîrtirile: „sînteţi nişte jalnici mîngîietori!”, voi cei care, atunci cînd eu, mîhnită, îndurerată pentru ceea ce-mi făcuseră sinodalii, am venit la voi ca la Apostoli şi Ucenici ai lui Hristos, să-mi plîng amarul, iar voi „m-aţi mîngîiat” aşa cum şi pritenii lui Iov o făcuseră, cînd acestuia-i era sufletul în gît de mîhnire şi de întristare!!!..

Şi vă întreb şi eu, aşa cum şi Iov işi întreba prietenii: „cînd se vor sfîrşi aceste vorbe goale” ale voastre?

Voi  m-aţi mîngîiat „numai cu gura şi cu mişcarea buzelor voastre” şi aţi crezut că-i aduceţi uşurare inimii mele!

Dar eu, înţelegîndu-vă buna intenţie şi iertîndu-vă totodată, zic şi eu, ca şi Iov: ” şi eu aş vorbi ca şi voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu!”  

Şi revenind la Iov, DA, ştiu că, deşi Iov a CÎRTIT, a BLESTEMAT ziua în acre s-a născut, s-a ÎNDREPTĂŢIT pe sine, atît inaintea prietenilor cît şi a lui Dumnezeu, aşa cum reiese din tot ce v-am arătat mai sus, cu exemple concrete ( doar cîteva, dar sînt f multe; poate voi reveni! ), Domnul l-a socotit pe Iov, „dreptul Său rob”. Pentru criterii numai de către EL ştiute, Domnul nu i-a luat în seamă lui Iov, nici cîrtelile  ( multe la număr ), nici blestemele ( cu duimul, pe care le-a lansat ca ploaia rapidă şi deasă de vară!!! ), nici îndreptăţirea sa! Ci l-a socotit pe el un om drept! Domnul ÎŞI are socotelile şi judecăţile Sale! Eu am vrut doar să arăt că lucrurile nu stau intocmai cu sloganul pe care-l tot lansaţi către cel în nevoi, şi anume: „Rabdă, ce Iov cum a răbdat?” Am vrut doar să arăt cam cum a..”răbdat” Iov, care ni-i dat ca exemplu …de răbdare!

Iertată să-mi fie îndrăzneala! Certaţi-mă, dacă vreţi, dar…mai cu milă!!! Şi nu uitaţi să aprofundaţi Cartea lui Iov, din Biblie! Antoaneta R.

Anunțuri