Posts Tagged ‘carti’

Tara mea frumoasă, România


Nu e pasiunea mea participarea cu texte în Antologii, dar când mi s-a propus să trimit un material legat de România, de limba română, am decis pe loc s-o fac şi m-am pus pe scris. Am pus pe hârtie, fix ce mi-a venit atunci, instant, în minte, şi am trimis Textul fără să mai  adaug sau să mai elimin vreun cuvânţel. Mulţumesc Starpress! Iată ce-a ieşit!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Notă: Sunt din Bucureşti, născută în Vrancea! Semnez cărţile cu: Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Cărţi, cărţi, daruri de mare preţ…


de Antoaneta Rădoi

Ieri, tocmai ieşisem din casă, alergând pe scări, grăbindu-mă s-ajung la o-ntâlnire. Se pare că luasem startul cu-n minut mai târziu şi voiam să recuperez sprintând s-ajung la-ntâlnirea cu Marius P dela Antreprenor TV. Şi, ca-ntotdeauna când te grăbeşti, când eşti într-o întârziere spre undeva, se-ntâmplă să te oprească cineva cunoscut şi să aibă chef de vorbă, dau şi eu nas în nas cu cineva. Mă opreşte, scuzându-se. Mă văzuse echipată ca la Armata Salvării, într-o altă variantă, evident, dar cică mă urmărea demult ca să-mi vorbească. Ce bine că doar ca să-mi vorbească!!!

-Spuneţi, dar vă rog, spuneţi repede ce vă doare că..tare mă grăbesc!!

-Ştiu, iubita mea, te rog să mă ierţi, dar….

-O, Doamne, pune-o pe femeia asta să spună mai degrab ce-are a-mi spune, ştii că nu-mi plac oamenii molcomi. Simt că-mi mănâncă timp din..viaţă!! îmi zic în gând. Şi zice femeia:

-Iubita mea, am un Manuscris, mă jenez, ştii eu….

-Aaa, da! Mi-aţi mai spus odată…demult…abia aştept să-l citesc. Nu vă jenaţi. Acum mă grăbesc, mă duc undeva să fac un Interviu, nu ştiu cât o să întârzii acolo, dar, aduceţi-mi-l diseară, căutaţi-mă până daţi de mine, nu ştiu când mă-ntorc!! Veniţi diseară, nu vă jenaţi!! Chiar de vin târziu, nu mă culc, lucrez…sunt noctambulă…V-aştept! Scuzaţi-mă acum, mă grăbesc!! Ohhh, timpul…

-Am să v-aduc manuscrisul şi am să vă aduc şi altceva…

-Oh, nu, vă rog nu!! Nu vreau răspaltă ca să vă citesc un Manuscris. Abia aştept să-l citesc, presimt că o să fie ceva care o să mă delecteze după corvoadă!!!, îi zic şi-o salut din mers…

Biata femeie!! Cândva, femeia aceasta a vieţuit ani mulţi, într-o maşină, în faţa blocului meu. Ierni şi veri la rând, primăveri şi toamne!! O femeie care, probabil, dintr-o pricină oarecare, îşi pierduse casa, familia, totul. Poate că doar demnitatea nu şi-o pierduse, dar nah’, să locuieşti într-o maşină stricată, în mizerie şi să fii la mila publică, ce fel de demnitate o mai fi şi asta??!!! Îi dădusem şi eu de mâncare cândva şi o alinam adesea stând de vorbă cu ea, deşi atunci nu era prea…comunicativă. Desigur, se ruşina de satrea ei, poate o durea, iar prezenţa unui semen care făcea parte dintr-o altă clasă socială decât cea în care se afla ea, nu-i producea, decât răni sufleteşti. Deşi diferenţa dintre ea şi mine nu era decât aceea

că eu aveam un acoperiş deasupra capului. În fine, am suferit ca un câine în toată perioada cât femeia a stat acolo, pripăşită în mşina aceea abandonată. Adesea mă luam de vecinii mei cu ochii albaştri, celebri de-acum,  Băieţii de la doi şi-un sfert,  care treceau nepăsători pe lângă maşina stricată, parcată ilegal pe spaţiul de parcare al blocului nostru. Treceu impasibili, mergând spre joburile lor. Le reproşam că sunt orbi şi că nu fac şi ei cunoscut la Protecţia Socială, că ei au mai multă trecere decât noi locatarii care dădusem N telefoane şi făcusem cunoscut cazul amărâtei  femei, şi le ziceam aia şi ailaltă…Veneau televiziunile, multeee, cum şi astăzi vin, mai ales când e reţinut pentru cercetări câte un interlop cu ştaif, vedeau maşina aia şi vedeau că vieţuieşte un om amărât în ea, dar..nu făcaeu NIMIC!! Mă-nfuriam la culme, când le vedeam nepăsarea faţă de acel suflet, dar nu aveam ce sa fac! Scrisesem la Primărie, telefonasem la Protectia Socială, nu vreţi să aflaţi răspunsurile iresponsabililor…responsabili de soarta amărâţilor!! V-ar da dureri de cap. În fine, sfrârşeam cu-n oftat amar după fiecare-ncercare şi mă seca inima ori de câte ori intram sau ieşeam din bloc, privind la biata femeie!! Mă gândeam că..sigur are toate bolile şi poate şi păduchi de la nespălare…

Într-o bună zi, aflu o veste mare cât viitoarea Catedrală a..Neamului!!( a neamului cui??) Hmm, BĂIEŢII cu ochii albaştri de la…Poliţia Capitalei, megieşii mei de-o viaţă, făcuseră, în sfârşit ceva, dăduseră dispoziţie să se ridice rabla din parcarea noatră!! Ok, dar ce se va-ntâmpla cu femeia?? Locatarii au făcut Şedinţă de bloc şi s-a decis  ca ea  să stea într-una din cămăruţele din podul blocului nostru!! Erau multe, acolo aveam noi, locatarii, camere de serviciu alea-alea…, plus spaţii de spălătorie

şi etc. Nu le folosea nimeni, aşa că peste biata femeie venise…Paştele!! Venise Învierea!! Doamneee, ce m-am bucurat! Slavă Ţie, Doamne!!! O cămăruţă, 3 metri pătraţi, doar atât, dar…câtă bucurie!!! Plus că sus, acolo în pod era baie, era uscătoria pe acre n-o mai folosea nimeni, avea şi ea unde să se spele, avea un pătuc unde să-şi pună capul, avea…linişte!! Slavă Ţie, Doamne!!

Mă bucuram că nu o mai vedeam chinuindu-se-n maşina din parcare. O ştiam acum la loc sigur. Nu era cine ştie ce, dar era confort unu sporit, comparat cu ceea ce avusese!!

O salutam, din mers,  când o-ntâlneam pe la scara blocului, dar..cam atât. Iar acum ea mă oprea să-mi spună că are un Manuscris. Sigur avea nevoie de ajutor. Sigur nu are acasă un computer şi nici să lucreze pe el nu ştie..o voi ajuta, orice mi-ar cere, mi-am zis…

M-a căutat aseară. Mă-ntorsesem târziu, dar femeia venise şi revenise şi ciocănea în uşă. S-a bucurat când, în sfârşit, pentru a N-a oară, i-a răsuns cineva. Smerită îmi pune-n faţă o Agndă în care avea Manuscrisul.  Agenda în care era textul arăta impecabil…

-Oauuu…ce coperţi?? De unde-aveţi frumuseţe de Agendă??

-Am găsit-o la ghenă împreună cu ALTE LUCRURI, aruncate de nişte italieni! Nici nu ştii ce de lucruri aruncă unii la ghenă!!

-Mda….mi-ar fi plăcut şi mie o Agendă atât de faină. Ceva regal…

Deschid Agenda şi-ncet să citesc. Interesant…Scrisul impecabil. Un scris de artist, de proiectant destoinic. O caligrafie arar întâlnită. (o să postez imagini, ca să vă convingeţi, dar momentan n-am, că n-am facut, i-am dat Agenda inapoi, dar va reveni şi-o va aduce, nu terminase ce-avea de scris…; Azi, 20 martie 2017, iată şi o mostră de caligrafie ) M-am dus cu gândul la un unchi al meu care trăgea linia perfect dreaptă  fără riglă şi făcea nişte cercuri perfecte fără raportor. Doamne, cât har!!

-Lăsaţi-mi-l aici, sunt cam obosită…ochii îmi joacă feste… Mâine dimineaţă, la „bibliotecă” (prietenii ştiu locaţia!!), sigur mă voi delecta cu SUBIECTUL…apoi vorbim!

Dimineaţa mea a venit cu-n ciocănit în uşă. Era ora 8… Uăhhhh!! N-am apucat să dorm, lăsasem deschis geamul, bătuse vântul toată noaptea şi fusese curent dar lenea-i lene şi nu m-am mai ridicat din pat să-l închid, şi-acum aveam ochii umflaţi… Cine-o fi?? Realizam că e…foarte devreme, pentru mine. M-am dus buimacă la uşă. Era femeia. Îmi promisese seara că-mi va dărui ceva şi venise cu nopatea-n cap, bucuroasă că acceptasem să-i citesc Manuscrisul, de parcă i l-ar fi încredinţat celui mai mare..recenzist de pe planetă!!

-Ooo, iartă-mă!! Dormeai??

-Nu-i bai! Doar că daca-ţi venit după Agendă, n-am apucat să citesc, dar uite-acuş intru în „bibliotecă”, numa’ să-mi fac o cafeluţă, şi-n câteva caesuri vă dau verdictu’…

-A, nu de asta am venit, ci am venit să-ţi aduc ceva!!

-Ouauuuuuuu….să-mi bat copiii cu fularu’ ud!!!, nu m-abţin io să rostesc idiomul acesta care-mi dă satisfaţie maximă…

-Ce e, te-am supărat cumva??

-Cum să mă superi, Femeie!! E cel ami mare dar pe care mi-l face viaţa!!! Cărţi..Cărţi!!! Te iubesc, Femeie!!Lasă-le-aici!! Mulţam’, mulţam’… Te iubesc, Doamne!!!

-Îţi plac?? Îţi mai aduc!! Am foarte multe, iar eu nu mai am loc nici în pat, dorm pe un scaun lângă uşă de luni de zile, că nu mai am loc de cărţi…cineva a aruncat la ghenă multe…multe, şi…n-am putut să le las acolo, să le ardă la crematoriu…

-Bine-ai făcut, Femeie!! Dumnezeu să te răsplătească pentru generozitate!! Mi-ai făcut cea mai mare bucurie!! Mulţumesc! Mulţumeeesc!!!

-Lasă-mi uşa deschisă, că vin să-ţi mai aduc! Eu le-am citit! Îmi opresc doar câteva pe care n-am apucat să le citesc!!

-Ok…mulţam’!

…Şi uite-aşa a început ziua mea de 17 martie 2017!! Mulţam’ Doamne!! Generosul meu Dumnezeu! Care lucrezi prin…oamenii de lângă noi!! Unde nu-mi faci în fiecare zi aşa bucurii!!

(Cărţile din imagine sunt doar cele pe care mi le-a adus, dar…VESTEA BUNĂ e că vor mai veni!! Mulţam’ Doamne!! Mulţam Doamneee!!! Carte vrei, de carte ai parte!!; Poate c-ar trebui să-i mulţumesc şi Sfântului Alexie, care-i sărbătorit azi, pentru acest dar de mare preţ. Mulţumesc Sfinte Alexie!! Şi-ţi mulţumesc ţie, Femeie -al cărei nume nu-l ştiu!!)

CĂRŢI, hrana mea cea de toate zilele…


  Antoaneta Rădoi –de la Vrancea

    Viaţa este foarte DURĂ cu mine, dar…mulţumesc Domnului! că…azi,  29 oct 2016, mi-am permis cărţi!! Marea mea bucurie: cărţile!! Plecasem ceva mai departe de casă, mai departe de Zona în care locuiesc, spre o Piaţă, să-mi iau ceva de mîncare, mai ieftin, cu ultimii mei bănuţi (Magazinele de pe lîngă reşedinţa mea fiind ff scumpe, deh, Zona Zero!!; se presupune că toţi cei care locuiesc în această Zonă ar fi putred de bogaţi, nimic mai fals!! Asta  era odată!! Pe vremea lui Ceaşcă, mult-blamatul, cînd orice muritor îşi putea permite o rată la Bancă pentru o casă şi un concediu pe an la mare!!, nu acum în Epoca parlamentarilor puscăriabili fără Puscărie!!) şi, în statia de autobus, „ghinion de neşansă”, mi-au ieşit în cale…Cărţi!! Cînd văd cărţi sînt ca drogatul, intru în sevraj!!! Nu intenţionam să cumpăr, azi, din pricină de MOTIV -şi vă spun că..foamea e un motiv foarte serios-, dar..băiatul care le vindea, văzîndu-mi interesul pentru anumite Titluri, se-apropie de mine şi-mi  zice: „Orice carte 1leu, doamnă!!” Îl ştiu de mai mulţi ani şi ştiam că vinde orice carte la 5 lei bucata. Acum însă întrecuse măsura…Preţul era jenant de mic, pentru nişte cărţi atît de importante. Numai cînd mă gîndesc cît a stat autorul aplecat asupra manuscrisului, nu doar să scrie, ci şi să revizuiască şi să pună, frumos, în pagină totul sau cîtă foame o fi făcut ca să-şi poată permite cumpărarea cernelii şi/sau a hîrtiei!! Scriu, aşa că ştiu ce înseamnă!! Doamneee, rău am ajuns!! Şi eu, dar mai ales aceste genii ale scrisului din veacurile trecute, a căror valoare a scăzut într-un asemenea hal!! 1 leu pentru o carte de 300-500 de pagini!! Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul!!! O carte la preţul unei bomboane! Ei bine, ambele la fel de dulci!! sau..una mai DULCE decît alta… Cînd mă gîndesc cîţi bani încasează INGRAŢII scrisului de azi pe maculatura unui singur exemplar şi cît de bine văzuţi sînt, inclusiv de critica literară a vremii mă ia cu nervi!! Mi-a fost jenă să-i ofer tînărului care vindea cărţile, “doar 1 leu pentru o carte!!”, drept pentru care mi-am ales în tăcere cărţile dorite, cele care la prima strigare m-au chemat, care mi s-au părut mai interesante, mi-am numărat bănuţii ce fuseseră pregăţiţi pentru de-ale gurii, i-am pus buluc în palma tînărului, zicîndu-i: „e bine aşa!!”, şi am şters-o, ca să n-aibă timp să strige după mine, că i-am dat mai mulţi bani pentru cărţile cumpărate!!…

 Evident, nemaiavînd bani de Piaţă, m-am întors acasă.  Cu cărţi! Abia le-am cărat. Mi s-a rupt plasa pe drum, dar…am ajuns. Mai bogată decît plecasem!!…

Acum alte douăsprezece cărţi vor fi deschise, la diverse pagini, dacă nu toate deodată, măcar 5-6, peste tot prin casă, şi… vor fi citite simultan!! Stilul smuls!!…

Mulţumesc, Doamne!! Ceea ce gîndeam să mănînc şi n-am mai mîncat, să fie întru pomenirea  autorilor care, unii, de mai mult de 100 de ani au trecut la Domnul!!

Mîncarea dăunează GRAV SĂNĂTĂŢII! Hrăniţi-vă cu … LECTURĂ!! Cumpăraţi CĂRŢI!!! Ele vă vor hrăni..sufletul.

carti-cumparate-in-29-oct-2016-cu-1-leu-buc

„Enigma” de Emil Lungeanu


„Enigma”, de Emil Lungeanu (”REFLECȚII!!” by Antoaneta Rădoi)

ENIGMA
        de Emil Lungeanu
(”REFLECȚII” de…Antoaneta Rădoi)

              

 Hmm, eu..Antoaneta Rădoi, ”un chiștoc anonim”, îi mulțumesc Domnului pentru INSPIRAȚIA pe care am avut-o cînd am decis să merg la Lansarea  cărții ”ENIGMA” a COLOSULUI  Literaturii Române Emil Lungeanu! Căci m-a binecuvîntat Dumnezeu cu un exemplar al cărții ( Îi zic binecuvîntare pt că eu ”Lefterica Popescu” nu mi-aș fi permis, chiar întorcîndu-mi buzunarele pe dos, suma necesară achiziționării unui exemplar!!!, oricît mi-ar fi lăsat gura apă după o așa apetisantă ofrandă!!!; de cînd mă știu am fost săracă -financiar!!-, dar parcă mai săracă decît mi-s acum, n-am mai fost NICIODATĂ -dea Domnul să mă îmbogățesc subit!! și să nu mai am parte NICIODATĂ-VREODATĂ de-un așa…BLESTEM!!! ). M-am îmbogăţit, aşadar, cu un exemplar  ENIGMA, pe care mi l-a dăruit cu larghețe, iar eu l-am primit cu nemărginită bucurie de la Editorul de la BETTA, dl Nicolae Roșu – căruia îi mulțumesc pe această cale!!; Dumnezeu să vă binecuvînteze și să vă primească acest DAR, de MARE preț mie, dle Nic Roșu! Așa DE PREȚ cum îmi este mie, așa să fie primit înaintea Domnului și mai mult decît atît, darul acesta și să vi-l socotească Dumnezeu la Dreapta Sa Judecată, drept JERFĂ adusă înaintea LUI!! Amin.
Așadar, eu, Antoaneta Rădoi, ”un chiștoc anonim” (Doamne, nici că aș fi putut vreodată să găsesc un cuvînt, o etichetă care să mi se potrivească mănușă!!!…Și ca un ”chiștoc anonim” ce mă simt -comparativ cu Mastodonţii Literaturii Ro!!-, nu neapărat FRUSTRAT din pricina aceasta, ci, mai degrabă întristată, îndurerată din pricina NEPUTINȚELOR mele!!, și frămîntîndu-mă întru această ZDROABĂ, Te-ntreb Doamne: cum de i-ai binecuvîntat pe alții cu atîta INTELIGENȚĂ, cu atîta sclipire!!! Cum de ai dat-o Tu, Doamne, parcă, pe toată numai unora!!, uitîndu-Ți de cei mici???!!! Ufff!! NU mai zic NIMIC, Doamne, căci multe aș mai avea să-Ți reproșez, TATĂ…, dar și așa am tot zis și zis DESTUL cît să Te înfurii maximorum!!! Te rog să mă ierți!! Și TOTUȘI… ce-ȚI era, ȚIE, TATĂ CERESC, așa de greu să fii un pic mai nepărtinitor??? Ce-Ți era, ȚIE, să împarți mai cu măsură TORTUL LUMINII/INȚELEPCIUNII/PRICEPERII/SCLIPIRII/INSPIRAȚIEI/INTUIȚIEI al..BINECUVÎNTĂRII?? Ce-Ți era, Doamne??? Au, ai TU, oare, numai anumiți copii la care ții în mod exceptional și EXCLUSIVIST?? Hai, c-am tăcut!!…deși un miliard de-ntrebări mă războiesc fără-ncetare și-aș  fi dorit să mi le lămurești instant!!
 ”M-am ostenit” și-am citit ”ENIGMA” dlui Emil Lungeanu.
 Ei, bine! Dacă pînă acum acest domn, criticul literar Emil Lungeanu, era pentru mine o..ENIGMĂ, acum, după citirea ENIGMEI a devenit o…NEBULOASĂ!! Sînt și mai abitir afundată în ceață!! Căci citindu-l, chiar dacă CEVA mi s-a descoperit legat de scriitorul şi de omul Emil Lungeanu, ALTCEVA m-a adîncit în…DILEMĂ!!, deși, repet, ”m-am ostenit” și-am citit ”de la cap la coadă!!”. Și pentru că ”m-am ostenit” să citesc ”de la cap la coadă Enigma” dlui Emil Lungeanu, am să-mi permit, eu neisprăvita, ”chiștocul anonim” -micuța scriitoare (o să-mi iau pogorămînt și-o să mă intitulez, totuși așa!!)-, eu Antoaneta Rădoi, am să-mi permit LUXUL să-i fac o scurtă..RECENZIE!! (Cine m-ar putea opri s-o fac??) Hah, se va prăpădi de rîs, desigur, MAESTRUL Emil Lungeanu, cînd și dacă va descoperi aceste rînduri!! Sau..se va-nfuria!! Sper însă că nu-i umblă deștele prea mult pe Blogurile neisprăviților, ale..”chiștoacelor anonime!!” (Pfuiii, ce mult mi-a plăcut găselnița asta: ”chiștoace anonime!!”; Expresia asta m-a făcut să mă regret cum se regretă un chiștoc -de țigară, să fie clar!!-, pe care nu l-a dibuit încă…cerșetorul care caută avid pe trotuare sau prin tomberoane, unul pe care, mai apoi, găsidu-l, îl savurează cu nesaț, mai ceva cum își savurează un NABAB havana…) Ș-apoi..dacă mă va descoperi, printr-o minune sau, Doamne feri!, printr-un nenorocit de BLESTEM!!, trag nădejde să nu se-nfurie într-atît încît să-și pună deștele-n mișcare și să se ”ostenească” să trudească întru întocmirea unei RECENZII de BRAND!!, marca: Emil Lungeanu, la vreuna dintre cărțile mele și să mă desființeze definitiv și IREVOCABIL cu vreun CUVÎNT cu..GREUTATE!! și, astfel, să devin și mai mic decît un..”chiștoc anonim!!”, să-mi iasă din cap definitiv și IREVOCABIL cum că aș fi măcar și un scriitoraș printre..SCRIITORI!!!…Plecăciune MAESTRE!!, în cazul în care treci pe-aici și mai și poposești!! Io însă am să cuvîntez, ca nah’, așa mi-i starea!! Dacă nu spun ce simt și ce gîndesc despre…crăp!! ”Cuvintele nespuse sînt oase de pește pentru mine. Mă-nnec cu ele!!”  Așadar, am să cuvîntez, asumîndu-mi, evident, TOATE RISCURILE!!!
Ajungînd acasă, după lansarea din 8 oct 2015 (offf, opt, opt!!!; 2015=2+0+1+5!! Noroc cu zecele din Octombrie!!, dar cu 2 de 8 în combinație, e clar că mă cam mănîncă spinarea și că rău mă-mpinge cugetarea să cuvînt, îndemnîndu-mi neisprăvitele astea de dește să facă ceea ce fac ele acum…) nerăbdătoare, am răsfoit ”Enigma” sumar, și la prima strigare mi-am zis: Ah, Emil Lungeanu! Mult zgomot…Și obosită fiind, am pus cartea deoparte ghîdîndu-mă după un preconcept: nah`, unul e Emil Lungeanu în Literatura Ro! Dacă el nu va fi promovat cu lansări de carte fulminante, la care însuși ”primarele” Onțanu de la Primăria Sector 2 să participe  ”în carne și oase” stînd solemn la costum și cravată în fotoliul rezervat din prezidiu, atunci cine…Cui să i se mai organizeze o asemenea triumfală..lansare de carte?? Mie? În niciun caz! Cine-s eu? Un ”chiștoc anonim”, care a scris fiindcă așa i-a fost datul ori, poate împlinirea ”unui blestem al sîngelui!!”  Un ”chiștoc anonim” căruia CRĂIASA MUZELOR i-a pus spre ”mîngîiere” pixu-n mînă, obligîndu-l să scrie ca să ”nu ajungă la balamuc (după ce ”scumpa și sfînta” Patriarhie, prin sinodalii Bisericii Ortodoxe Romîne -BOR-  care, folosindu-se de metode mai puțin ortodoxe, o obligaseră pe Antoaneta Rădoi să-și închidă micuțul  Magazin cu Obiecte de Cult Ortodox -pe motiv de monopol BOR!!!; ”sucălită” fiind de trupele înarmate ale  comisarilor GF – la comada sinodalilor BOR SRL!!- să-și strîngă catrafusele și s-o șteargă din loc!! -a se citi pe internet capitolul ”Bule Patriarhale” denumite de BOR: Circulara X, Circulara Y, etc…emise în 20 nov 2012, febr 2013, 29 oct 2013 s.a.m.d…-, să-și încheie micul bisnis, Ermant Art, și s-ajungă falită financiar și..spiritual!!!…)!!”
Ei, bine! A doua zi după lansare, dis-de-dimineață, de cum am făcut ochi m-am dus direct la..Enigma. Mi-am zis: orice-ar fi, eu am să citesc totuși cartea aceasta! Și, de va fi să fiu dezamăgită, atunci..fie! Mă mai dezamăgiseră și alte Titluri ale unor GREI ai Literaturii, așa că un Titlu în plus, n-ar fi fost mare lucru! Cu deviza asta, am purces la citit! Și bine am făcut luînd decizia aceasta! Căci citind ”ENIGMA”, mi-am dat seama că Emil Lungeanu își merită PIEDESTALUL! E bun, dom`le! Ce mai!! M-a fascinat! Plus că am descoperit ..alt om! Altul decît îl văzusem eu! Unul la polul opus!
Eu îl știu pe dl Emil Lungeanu, scriitorul, dramaturgul, etc…de vreo 3 ani. L-am catalogat a  fi un …SCORȚOS!! Mi s-a părut a fi un tip plin de sine! Îl vedeam a fi un om RECE/DISTANT , un tip care trece printre oameni plutind cumva pe deasupra lor. Toate etichetele i le atribuisem fără să-l cunosc. Doar din ceea ce văzusem la suprafață, din luările lui de cuvînt foarte sobre, observîndu-l sumar, prin OCHIUL MAGIC al Camerei de Filmat pe care o mînuiam pe la diversele Lansări de Carte. Nu-l văzusem rîzînd NICIODATĂ în 3 ani, deși participasem la f ff multe evenimente literare!…și-l tot sfredeleam cu privirea încercînd să pătrund ceva mai în adînc…Nu m-am ostenit să-i citesc cărţile!…
În fine, citind ENIGMA dlui Emil LUNGEANU, m-am elucidat, oarecum, asupra omului Emil LUNGEANU! Am descoperit, pentru a nu știu cîta oară că sub soare NIMIC nu se-ntimplă..ÎNTÎMPLĂTOR și că NU ÎNTÎMPLĂTOR m-am aflat de mai multe ori sub același acoperiș cu omul, cu scriitorul, cu dramaturgul cu…recenzistul (asa imi place mie să spun…) EMIL LUNGEANU! Că NU ÎNTÎMPLĂTOR mersesem la Lansarea aceasta de carte la  care mi-a fost dat să descopăr…CHESTII!!!, despre care n-am să vorbesc! Nu încă! Am să spun doar că și pe mine m-a preocupat și mă preocupă ff tare problema DESTINULUI. Aceea a BINECUVÎNTĂRII si/sau a BLESTEMULUI!! Am descoperit LUCRURI, puse într-un mod cu totul special în ”ENIGMA” dlui EMIL LUNGEANU!
 Ei dar…”ce-ți pare a fi alta decît un blestem, să-mi albesc noaptea înnegrind hîrtiile???” și vorbind eu, ”chiștocul anonim” despre MARELE Emil LUNGEANU! Sau poate o fi..binecuvîntare!!! Dumnezeu știe!
Vă învit la lectură! Procurați-vă ”ENIGMA” de Emil Lungeanu. Nu veți regreta! ”Enigma” e doar un titlu, dar cartea vă va aduce multe, foarte multe lămuriri la multe dintre frămîntările existenței…
 
 
de Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Întîlniri ÎNTÎMPLĂTOARE??!!!….


ÎNTÎLNIRI…ÎNTÎMPLĂTOARE??!!!

super 2

(Luni 23 mai 2016)

Mă-ntîlnesc cu Elena, Zuza, Ylonka, amica mea de-o viaţă….Mă sună , pe la 11,00 a.m. (abia ce făscusem ochi după o noapte de nesomn şi neodihnă!!O, Doamne!! Oare a cîta??), şi-mi propune să ne întîlnim la Xeroxul din Edgar Quinet -aproape de casa mea- ca să xeroxăm o carte a ei de care eu aveam mare nevoie. Ea are cartea, ea plăteşte xeroxarea…Zis şi făcut! Asta, tre’ să-i faci pe plac la momentul ei!! Aşa că dau zor cu îmbrăcatul şi zbor pe Edgar Quinet!  Nu de alta, dar nu vreau să se răzgîndească!! Am nevoie de Cartea aia!!!…

Dăm cartea la xeroxat, dar fiindcă era ff aglomerat –studenţii de la Arhitectură  sînt în Sesiune şi au multe hîrţogăraie de xeroxat-, a trebuit să lăsăm cartea (de fapt erau 3 cărţi!!) şi să revenim.

Ne-am dus în părculeţul de la Arhitectură, am băut cîte o cafea şi am sporovăit vreo două ceasuri. Apoi  am revenint la Xerox, dar cărţile nu erau gata iar băiatul care lucra acolo era pur şi simplu asaltat, aşa că am  plecat şi am mai hălăduit încă două ceasuri. Ne-am dus la un Magazin de hanţe, la vreo 4 staţii distanţă (ca şi cum aş fi avut prea multe călătorii ITB pe Card!! şi îmi prisoseau…),  să vedem de nişte pantaloni pentru mine, căci eu rămăsesem ruptă-n cur  -la propriu (ultima pereche de blugi descoperită prin dulap, singura care încă îmi mai venea, se rupsese la spălat mai dăunăzi, spre disperarea mea supremă!! , doar la 3 zile de la descoperirea lor printr-un dulap uitat de lume… Neah’, cine m-a pus să-i spăl???  Am haine,  dar din pricină că m-am făcut de-o tonă, luînd, din cauza stresului,  vreo douăj’de kile-n plus faţă de cît ar trebui să am!!!, nimic nu mă mai încape…Aşa că cele nouj’de perechi  -la propriu : 90 bucăţi!!, parol! Pe numărate şi pe luate!!; sînt doar..designer, nu???-, n-au decît să mai aştepte timpuri mai…subţiratice!!!). Am găsit ceva, am pus deoparte în aşteptarea unor eventuali bani…Eu nu mai aveam lăscaie. Nu mai am bani de…mult prea multă…VREME!!! Curînd o să ajung să nu mai recunosc decît…monezile!! Avusesem dimineaţă vreo 7 lei, dar pusesem pentru cafeaua şi  covrigeii pe care îi luaserăm să-i ronţăim în părculeţ, aşa că acum eram…Lefterica Popescu!!! Yonka mai avea DOAR cîţiva leuţi peste banii pentru a achitarea xeroxării… zisese ea. Nu ştiam cîţi! Nu îmi ARUNCASEM azi privirea peste portofelul ei!!! De obicei o mai dibuiesc şi ştiu că ea are ÎNTOTDEAUNA un COMPARTIMENT SECRET unde-şi ţine surplusul!!! Azi însă nu am vrut SĂ VĂD!! Cît îmi zice că are, este LEGE pentru mine!!…iar dacă se-ntîmplă SĂ VĂd, văd…ÎNTÎMPLĂTOR!!!, cînd în Piaţă, unde mă invită destul de des, sau în Magazine (nu ratează NICIUNUL de pe RUTA aleasă…) se tot cotrobăie insistent după…”mărunţiş!!!”(de-o sută sau chiar de 500!!!; cam ăsta-i „mărunţişul” ce-l  dibuie cînd caută prin portofel!!; asta după ce DECLARĂ sus şi tare că n-are..lăscaie!!, de parca-ar întreba-o cineva sau de parcă i-ar lua cineva avutul ei!! Plus că, „în puii mei!!”, nici măcar zgîrcită nu e…dar, nu ştiu de ce-i place ei să-l facă pe celălalt să creadă că ea nu are bani…ca mai apoi să se scotocească şi să scoată ditai bancnota…şi s-o pună la bătaie pînă la ulimul crăiţar…)

Ne-am întors la Xerox. Cînd, la Xerox, ce să vezi? Don  Aurelio!!  RĂPOSATUL şoţ al Ylonkăi!! Uhh…Am intrat ca năroadele hlizindu-ne de nuş-ce amîndouă şi am dat nas în nas cu …reacţiunea!!! Nu puteam să ignorăm un MORT-VIU, aşa că..l-am salutat zîmbind ca două…Gioconde..Enigmatic!!!, şi ne-am tirat afară. Nu voiam să ştie de ce ne aflăm acolo. A ieşit după noi, sprinten. L-am minţit spunîndu-i (ca să-i gîdilăm orgoliu’!!) că-l zărisem pe geam şi am intrat să-l salutăm!! Că..ne pare bine de re-vederea cu el şi..bla…bla… Omul a „îngurgitat„dezgurgitările” noastre, cu bucurie!!! Ne-am luat rămas-bun şi  ne-am tirat fără să trebuiască să ascultăm prea mult noile lui…”oportunităţi de afaceri!!!” şi etc…Astea-s chestii pe care le-am tot auzit de-a lungul a fro’ 13 ani şi mai mult…I-am urat  „SUCCESURI” şi ne-am tirat, hlizindu-ne de întîmplare…şi de nerozia noastră!

Trebuia să rămînem însă în zonă să ne recuperăm Cărţile xeroxate!!

Nu ne depărtăm prea mult de don Aurelio  şi de locaţie, că sună don Florinio Adams, actualul viitor RĂPOSAT al Ylonkăi!! Uah!!! Altă „pagubă!!” Scapi de una, dai de alta… Se ţinea scai de Ylonka, cu telefoanele, de dimineaţă, şi nu vroia să o rateze. Cînd Ylonka i-a spus că sîntem în zona Universităţii dar că el nu poate veni acolo fiindcă e şi don Aurelio pe-acolo, s-a potolit instant don Florinio …Adams (negreşit, Adams!!!) şi s-a tirat sub cupola Sf Nicolae, la Biserica Rusă…unde am ajuns apoi şi noi, însoţite de restul de covrigei rămaşi din părculeţ…şi de 3 cutii cu cea mai ieftină şi mai proastă poşircă de bere existentă în comerţul românesc, cumpărate de Ylonka după ce şi-a făcut, la sînge, socotelile pentru achitarea xeroxului. Ouuu!! Cînd ne vede don Florinio cu berile în curtea Bisericii, l-a luat capu’!!! A început să ne toace mărunt!!! Ne-a luat cu NLP-uri (neurolingvistica!! Puterea cuvîntului..rostit!! Oh, Doamne!! Cîte cuvinte n-am auzit în 4 ani!! Doar că, NIMIC nu „s-a prins” de noi, neiprăvitele!!!O, dar ce Kant aveam în faţă!!! )!! Noi, două ZUZE, ne amuzam copios de lamentabilele-i expuneri  şi, ca să-i retez spiciu’, îi zic:

Uite, don  Adams, hai că mă duc în Biserică să-i fac o metanie Sfîntului Nicolae! Ştii că-i bun şi blînd! O să-i cer voie să ne lase să bem berea pe banca aia  a lui de lîngă lumînărar!! Avem doar cîte una bucată bere pentru fiecare! „Apă chioră de la moară”, don Florinio Adams!! Nu ne-mbătăm din asta! E ca şi cum am bea un suc!!…

Nuuuu!!! Cum să facem aşa ceva în curtea Bisericii??, se lamentează omul mai departe. Mareevlavios!!!…”

N-auzi, omule, că-i cer voie Sfîntului Nic??? Şi zicînd, îl las cu lamentaţiunea lui mai departe , ca să-i facă Ylonkăi capul arşice, şi dispar în Biserică. Am dat o raită şi am ieşit. Nici vorbă să-i suflu fro’ vorbuliţă despre băutul berii Sfîntului Nicolae!!

Ajung afar’, îmi scot cutia cu bere şi o desfac tacticos, după ce îi ofer mai întîi  una bucată cutie cu bere lui don Florinio! Ylonka deja, cît eu fusesem în Biserică, îşi desfăcuse cutia ei cu bere, în interminabilele şi „graţioaselelecţii de dirigenţie şi, mai ales, de „evlavioasă” duhovnicie ale lui don Florinio..Adams!! Io, prinzînd din zbor „satisfacţia” Ylonkăi de a-l şicana pe bietul..”animal!!”, pun cireaşa pe tort şi purced la adăugirea şicanării, desfăcînd zgomotos  cutia cu bere!! Biata de ea!! Licoarea îndefinită ca şi conţinut, sechestrată atîta amar de vreme, de cum s-a văzut eliberată de sub capac, s-a revărsat în şuvoi, ţîşnind mai întîi în sus ca un iezer, împroşcînd totul în jur! Atenţie eu nu mi-s DELOC băutoare!! Dar nu ştiu ce-mi veni să-i ţin acum hangul Ylonkăi şi să-i facem viaţa amară bietului don Florinio!! Adams!! Negreşit: Adams!!!…   O, Doamne!!! Ce l-am mai torturat!!! Era pe-acolo unul care tot căra nişte tomberoane de gunoi şi trecea des prin faţa noastră-n sus şi-n jos, iar don Florinio, Adams, stresat maxim, la fiecare trecere a individului prin faţa noastră, tresărea, intra în fibrilaţii, apoi ne umplea de „sudalme graţioase”, pe noi…”păcătoasele”. Eram fiecare o Maria Magdalena, altfel, în dublu exemplar! Stam  aşezate alături de „preacucernicul Adams”  şi-l blasfemiam, chipurile, pe Sfîntul Nicolae…Nemairezistînd TORTURII la care l-am suspus, s-a prefăcut că-l sună cineva la telefon şi că are grabnic ceva de înfăptuit!! Hmm, omul care NICIODATĂ nu are NIMIC de făcut cînd e vorba de ţinut un SPICI, ACUM, subit, avea…TREABĂ!!! Du-teee…TROI!! Călătorie sprîncenată!!!Mare sfînt”, omul ăsta!!!, dle. O să ajungă precis în Calendar!! Dar nu ştiu dacă CULTUL căruia slujeşte are vreun…calendar!!! În fine!! E părerea mea şi e doar…O PĂRERE!! Trebuie luată ca atare!! NU dezvoltăm!! Cert este că noi două, neisprăvitele, scăpasem, cum-necum, şi de cel de-al doilea MORT-VIU, pretendent la mîna Ylonkăi!! Fiindcă acum, nevoie-mare, tare mai aleargă iar bărbat-su, fostul, don Aurelio, RĂPOSATU’, după fustele ei!!! , după ce o VIAŢĂ de Om a bătut la ea ca la hoţii de cai!!Cît despre don Florinio, ce să mai zic!! Dragoste mare, dom’le!!! Oh…”Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele!!!” Ăştia mai degrabă s-ar iubi prin corespondenţă!! Că, decum se întîlnesc faţă către faţă, la 13 secunde sar scîntei!!! Cîinele cu pisica  sînt bieţi pitici pe lîngă ăştia doi! Au ăştia doi nişte gheare de numa-numa!! Fiecare, care mai de care, mai tare în…”argument!!” Şi o ţin aşa de fro’ 4… anişori!!! Mie, mi s-a urît, de „dragostea” asta a lor!! Dar, nah’, nu io hotărăsc!!! Oricum Ylonka, draga de ea, a respirat uşurată şi, după plecarea PRINŢULUI (pe cal ALB!!!), după plecarea…”marelui ASCET!!” şi „isihast” pe deasupra -mare rugător, dle!!!; O, de-aţi şti cît de conştiincios dă pagină după pagina Acatistierului! Şi cît de gros e acesta!!-, ne-am putut bea berea în tihnă…stînd paşnic în sînul Sfîntului Nicolae, care, SIGUR că în viaţa lui pămînteană, şi el a băut măcar o bere!! Dacă o fi fost inventată berea pe-atunci!!…

Ei, bine!! La intrarea pe poarta Bisericii  Sf Nicolae -Biserica Rusă-, după o hălăduială de aproape o Zi LUMINĂ, mai mult fară rost decît cu rost, am dat nas în nas cu o doamnă, o fostă clientă a Magazinului meu, pe care nu o văzusem de vreo 4 ani. Cîtă bucurie pe ea! Şi cîtă bucurie pe mine!! Am afalt LUCRURI despre care NU ŞTIAM! Acum ŞTIU! Dar..

despre asta pe altă dat’!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

 

 

 

Sf Spiridon vine cu Fun Currierul ca sa biciuiasca sau si mingiie…


Sfîntul Spiridon vine cu Fun-Curierul ca să biciuie sau să…mîngîie!!

Luni 20 aprilie 2015 dimineaţă, disperată de viaţă, mi-a venit un gînd şi anume, acela de a-l chema şi a-l lua să-mi fie mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pe Sfîntul Spiridon. Zis şi făcut. Mi-am aprins o lumînare şi luînd o Iconiţă a Sfîntului m-am dus într-un colţ al casei mele şi, îngenunchind, am făcut o rugăciune. Aflîndu-mă de multă vreme în nişte strîmtorări financiare dar şi spirituale şi nemaiştiind încotro s-o apuc, nemaiştiind nici măcar dacă ceea ce fac este util şi bun şi neavînd cu cine mă sfătui, simţind că-mi fuge pămîntul de sub picioare şi cerul de deasupra capului, mi-am zis să apelez la sfinţii lui Dumnezeu, că aşa să mai capăt un strop de nădejde. Aşa l-am ales, fără să cuget prea mult, instinctiv -ca să zic aşa-, pe Sf Spiridon. Fără credinţă, fără nicio nădejde, ci, pur şi simplu, m-am rugat. Apoi m-am dus în sufragerie cu gînd să mă pun pe recapitulat şi învăţat engleza -pe care nu o mai vorbisem decît accidental, mai exact, de 4 ori în 5 ani-. Mă bătea gîndul încă din 2013 să plec în Grecia ca să-mi schimb SOARTA –necruţătoarea mea SOARTĂ-, să încerc să fac ceva acolo, ceva ce aici în ţara mea nu reuşisem să fac, deşi nu numai că încercasem, ci cheltuisem foarte mulţi bani şi multă energie, mulţi nervi… Aş fi plecat oriunde, dar nu avem lăscaie!!

Aşadar, mă duc în sufragerie la învăţat…engleza! Greaca fiindu-mi asemenea chinezei… Măcar engleza e o limbă vorbită mai peste tot! Mă duc, aşadar, la învăţat, dar nu apuc să-mi deschid bine cărţile şi caietele că-mi sună telefonul. Cineva dorea să cumpere de la mine o Icoană şi o voia urgent, astfel că, îmi solicita stăruitor să i-o trimit cît se poate de urgent, chiar cu Fun Curierul şi mă ruga să o expediez chiar în ziua aceea. Upsss!!! Fun-Curierul costa mai mult de jumătate din preţul Icoanei. Grijulie, i-am explicat omului acest lucru dar el a insistat să trimit Icoana, fiindcă are mare şi urgentă nevoie, drept pentru care o ambalez şi plec în grabă în căutarea unui Fun-Curier. Aşa am ajuns să mă întîlnesc cu un curier pe care-l cunoşteam şi cu care mi-am dat întîlnire chiar lîngă Biserica Sf. Spiridon….

Am livrat coleţelul, am intrat apoi în Biserică să mă închin, după care am plecat în treburile mele zilnice. Treburi fără rost, fără niciun rezultat bănesc ori spiritual. Singurul bun spiritual pe care nu l-am pierdut odată cu pierderea afacerii mele -Magazinul de Ob Religioase Ermant Art-, este rugăciunea. Singura care mi-a rămas. Un ceas de rugăciune zilnică, este bunul meu cel mai de preţ, care mă ţine, oarecum, într-o stare de echilibru -dacă echilibru se poate numi starea în care mă aflu!!!

Treaba era că eu în acea zi nu aveam mai mult de 10 lei în buzunar ( pe care-i păstram pentru cartela de tramvai, ca să mă pot duce la cursurile unei Scoli la care dădusem un examen şi cîştigasem o bursă pentru 6 luni…) şi că în frigider nu mai aveam NIMIC de mîncare. Aveam facturi restante la utilităţi, restanţe, de cîteva luni, la plata întreţinerii, îmi fusese întrerupt de cîteva zile şi calblul Tv / internet, de pe telefon nu mai puteam vorbi pentru că îmi expirase creditul, aşa că…totul legat de cele materiale era…MINUNAT!!! Şi cînd nu stai bine cu cele materiale, spiritul nu se simte, nici el, prea confortabil!! Zic. Doar că m-am putut ruga în dimineaţa aceea de luni! Mulţam’ Domnului! Mă rugasem instinctiv, fără vreo nădejde, dar Domnul Cel iubitor, pe dată mi-a trimis un ajutor nesperat. Îl luasem mijlocitor pe Sf Spiridon şi acesta degrab îşi pusese papuceii şi purcese la călătorie. Venise la mine, sau mai bine zis mă chemase pe mine la el, urgent, cu Fun-Curierul!! Căci eu mi-am dat întîlnire cu delegatul Fun-Curierului chiar în colţ la Biserica unde sălăşluieşte Sf Spiridon. Nu mi-am dat seama pe loc de lucrarea Sfîntului. Cînd băiatul de la Fun-Currier a spus că mă aşteaptă în colţ, la Biserica Sf Spiridon, eu am acceptam şi am plecat la locul întîlnirii, fiindcă trebuia să trimit rapid coletul. Nu am stat să pritocesc. Abia spre seară mi-am dat seama cum lucrase Dumnezeu. De fapt, în mod real, nu spre seară am realizat LUCRAREA Sfîntului, ci miercuri, 22 aprilie, atunci cînd am mers să-mi încasez banii pe Icoană de la Fun-Curier. Trimisesem Icoana cu plata ramburs, aşa că miercuri primisem banii. Şi m-am dus să mă întîlnesc cu delegatul de la Fun-Curier tot în colţ la Biserica Sfîntului. După care, din nou, miercuri am intrat să mă închin. Doar că de data aceasta m-am întîlnit în uşa Bisericii şi cu un preot pe care de mult doream să-l întîlnesc şi…l-am întîlnit!! Ne-am dus in Biserica, intr-un colt, si ne-am asezat pe niste scaune. I-am arătat cărţile pe care le publicasem de cînd nu ne mai văzusem. Şi-a aruncat privirea peste titluri şi…Am avut  parte de o PRELEGERE la care, sincer, nu mă aşteptam. Mi-am încasat cîteva PORŢII consistente de PILDE, la foc rapid, una după alta, administrate cu… rafinament intelectual!!!. Le-am simţit ca pe nişte nuieluşe cu vărf foarte ascuţit. Toate mi-au fost administrate bine dozat, cantitativ şi calitativ…ca la carte!!! Deh’, doar eram în faţa unui…DOCTOR DOCENT în…TEOLOGIE!! Şi un doctorat obţinut nu oriunde, ci…în Franţa!! Exprimare, deci..pe măsură BRANDului…

M-am enervat un pic -mai mult!!-, m-a iritat, chiar, peroratia lui! Fiecare pildă plasată de acel preot cu multă dibăcie „duhovnicească” sub centura mea şubrezită de multe alte „pocniri de bici” ( ale confraţilor lui mai-mari, BORiştii, Sinodalii mai exact), aproape că mă strivea! Mă sinţeam precum o furnică sub talpa unui bocanc cazon. Foamea din stomac mă înghiontea insistent. L-am ascultat cu stoicism simulat, tocută, vreme de vreun ceas! Din minte-mi zburau replici care dacă le-aş fi emis, ar fi ucis pînă şi un hipopotam! Cu greu m-am stăpînit să nu sar de pe scaun şi să-i dau, „samariteanului”,  nişte replici, cu mult mai usturătoare decît virful biciuştii lui, care ATINGEA necruţăror, direct în inimă, în stomacul meu gol, dar şi în demnitatea mea…umană! Mă biciuise, necruţător, omul, cu vorbe, înţelepte altfel, dar dac-am mîncat în ziua aceea sau în cele Njde zeci şi zeci de zile scurse de cînd nu ne văzuserăm, nu mă întrebase samariteanul!! Mă scormonea stomacul, de foame, şi mii de REPLICI  îmi sfredeleau gîndul îndemnîndu-mă să-i zic samarineanului despre…foamea mea şi despre stomacul meu flămînd și să-i spun DOCENTULUI  că nu pot amorţi foamea cu prelegerile lui fariseice!! Îmi șoptea gîndul să-i  aduc aminte, DOCENTULUI samaritean, de vremea cînd era în vrăjmășie cu superiorii lui (despre care eu scrisesem acum in Cartile mele, iar ”sfinția sa” decise brusc sa ma critice aspru ținindu-mă din PILDĂ-n PILDĂ!!) și cum i-ar fi mîncat fierți!!! Și întru aceasta, amintindu-mi eu, i-aș fi spus…cît de fariseic îmi sună acum în urechi..prelegerea asta duhovnicească, chipurile, care în auzul meu nu făcea nici măcar 2 bani găuriți, știind ”treaba” cu ”mîncatul fiert”, căci DOCENTU` mi-o spusese, tot cu gurița asta a lui, BOGATĂ acum în ..PILDE!!!…, dar, Îngerul meu a lucrat şi am făcut faţă, cu brio, momentului (dificil pntru mine!!), fără cîrtire verbală ( cum nu mi-e-n fire!! A tăcea, este un verb pe care nu-l prea utilizez în practica mea de zi ci zi!!! Daca am ceva de zis, zic si gata! Nu sint farisee! Îmi asum riscurile vorbirii mele!! Rar țin în mine ceva ce simt ca TREBUIE spus!), chiar dacă în mintea mea am cîrtit la greu şi am avut replică, în gînd, la fiecae PILDĂ a docentului samaritean. Samarinean, zic,, fiindcă-mi dorea binele!! Îmi voia…mîntuirea!!! Ţinîndu-mi predici!!! Dacă mîncasem sau nu în acea zi, nu era problema lui! Dacă aveam sau nu aveam casă sau masă sau pat şi pernă unde să-mi pun capul spre somn, iar nu era treaba lui! Chiar dacă el este şi Adminu’ unui Aşezămînt de..Caritate!! și are, ca sa zic asa, CARITATEA-n sînge!!! și ca..sarcina de serviciu!! Caritate?? Hmmm… Să tăcem, dară!! Pe afară-i vopsit gardu`, înlăuntru-i..LEOPARDU`, care păstrează toate CARITABILLELE pentru el și familia lui de..LEOPARZI!!! Treburile astea lumeşti, nevoile astea materiale/biologice ale mele, umane pînă la urmă, nu era atunci treaba lui! Ce-i păsa lui de ..foamea mea??? Ce-i păsa lui că eu, poate, nu mai mîncasem demuuuult?? Ce-i păsa lui că eu nu aş fi avut o pernă unde să-mi plec capul?? Totul se rotea în jurul cărţilor pe care eu le publicasem şi în care arătasem BUNELE OBICEIURI ale unor sinodali Bor care mă biciuiseră pînă la sacrificare… biciuiri care mă aduseseră în sapă de lemn şi în disperare și în deznădejde mare, căci ei, tăticii mei, mă dăduseră, repetat, pe mîna Gărzii Financiare ca să mă killărească acesștia și ei, sinodalii să rămînă cu…mîinile curate!!!  fără să le pese de sufletul meu!!! 

Nu-i plăcea, docentului, că am scris despre aceasta, pe motiv că cineva s-ar putea sminti de cele pe care le-am arătat eu în cărţile mele, amintindu-mi, printre altele, că „răul se face uşor dar binele mai greu” (pildă pe care ar fi putut să le-o dea tovarășilor lui de slujire, căci nu era DELOC străin de lucrarea lor spurcată!!! pe care acești o executau asupra mea, repetat, duhovnicește!!!)şi că, „ce dacă sînt înteligentă şi am scris, că am scris doar ca să arat că sînt inteligentă, dar tot în IAD o să mă duc, precum ORIGEN Înţeleptul” şi cîte altele. Nu se temea niciun pic şi nu-i păsa nicicum de sminteala pe care confraţii lui, mai-marii Bor, sinodalii, au făcut-o şi o fac prin comiterea multor fapte urîte, nici de necazurile pe care le-au declanşat, în lanţ, asupra mea (cînd mi-au trimis în mod repetat Garda Financiară, pe motiv de..MONOPOL Bor pe obiectele de cult!!! -asta aşa ca să mănînce numa’ gura lor -a sinodalilor-, nu şi a credincioşilor ortodocşi de rînd!!!; noi să murim, doar! Ca să ne facă ei VEŞNICA Pomenire!!!, de pe urma căreia să încaseze bani!! Bani, bani şi iar bani!!!), nici de supărările şi necazurile pe care sinodalii le fac -prin modul lor inchiziţional de a conduce- subalternilor, preoţilor din parohii! El, docentu` samarinean, avea pilde doar pentru mine! Mulţam` Doamne!…

Desigur că avea mare-mare dreptate în tot ce-mi spunea docentu`, iar pildele lui erau una şi una, muc şi sfîrc, mai plastic spus! Am tras învăţătură, în sensul că m-am îmbogăţit cu faptul că am aflat de starea în care se află  şi se va afla de-a pururi ORIGEN (care, în zisa „docentului samaritean” -şi poate şi a altora-, nu va fi mîntuit din pricina smintelii pe care ar fi produs-o în rîndul creştinilor de la acea vreme -tre’ să cercetez să văd dacă pe vremea lui Origen erau creştini, că eu ştiu că doar de la Christos încoace avem creştini- si din toate timpurile viitoare…), care, pentru cîteva fraze pe care le-a emis la un moment dat, a creat confuzie între oameni şi aşa s-au format SECTELE, drept pentru care, Origen va fi sancţionat cu IADul pentru vecie, din pricina fiecărui om care a aderat, în toate timpurile trecute, prezente şi viitoare, la sectele respective!!! Aşadar, ce contează că Origen a conceput SEPTUAGINTA  ( el, Origen a dictat scribilor -altfel se numeau la acea vreme copiştii, dar nu-mi amintesc acum exact termenul- Septuaginta, care a fost scrisă pe mai multe coloane, în mai multe limbi. Origen era atît de inteligent si de inspirat, încît el dicta la 7 scribi deodată, în limbi diferite, şi cei 7 scriau  pînă oboseau după care erau înlocuiţi cu alţi 7 scribi )! Ce contează că el, ORIGEN, a dat lumii ( neamurilor toate) învăţătura Evangheliilor!!, care a juns pînă la noi. Lui îi va fi socotit doar PĂCATUL de care se face vinovat (în zisa docentului) pt că a scris cîteva fraze în care a spus despre un CREZ al său, şi anume, acela că ”Dumnezeu este iubire şi că în marea Sa iubire, Dumnezeu îl va mîntui pînă şi pe diavol” şi ,de aici i se trage tot necazul bietului Origen şi …IADul veşnic!!! Şi asta după ce el, Origen, a trăit ca un sfînt şi a scris Tomuri întregi cu învăţături despre Dumnezeu, despre Atotbunătatea şi Atotputernicia lui Dumnezeu! Aaa, şi da, mai era ceva, îl va paşte IADul pe bietul Origen şi pentru că a decis să se mutileze, să-şi extirpe un mădular al trupului lui, pentru ca lumea din vremea lui să nu-l mai bănuiască de desfrîu cu femeile care lucrau pentru el pe post de scrib ( Origen a fost primul bărbat care a abolit misoginismul, luîndu-şi ca scribi, femei!! Drept pentru care fusese acuzat de lume că întreţine relaţii sexuale cu acestea, lucru despre care aflînd Origen s-a mîhnit foarte, căci el era un om foarte cuminte, trăia ca un sfînt şi nici prin gînd nu-i trece să se dea la faptele despre care era acuzat. Drept pentru care a decis să-şi extirpe mădularul cu pricina!!, ca să nu mai aibă lumea motiv să-l acuze nefondat! Dar pentru că Dumnezeu spune că nu ai tu, om, voie să te mutilezi, uite că eşti ameninţat cu IADul tocmai pentru că ai fost prea ..orgolios să suporţi acuzaţii nefondate. Nu te-ai smerit, nu ai suportat otrava oamenilor, care te acuzau de orgii la care niciodată nu ai luat parte nici măcar în gînd!!!  Păi, atunci, îmi venea ză-i zic „samariteanului meu”, cum rămîne cu ceea ce zice Evanghelia: „dacă unul dintre mădularele tale te bagă în ispită, taie-l!” Mai exact, „dacă ochiul tău..scoate-l afară! Taie braţul tău…” (a se vedea citatul exact din Biblie). Cum rămîne cu acest paragraf din Biblie? Sau acum nu se mai pune? Aici nu-l mai luăm add-literam, căci, nu-i aşa, „litera poate ucide!!!” Iată că Origen, cel despre care se spune că a fost cel mai deştept om care a trăit vreodată pe pămînt, n-a mai fost inteligent cînd şi-a extirpat mădularul ca să nu mai fie acesta -mădularul lui- sminteală lumii!! Hmm, ce-ar fi să vă extirpați și voi, ” docenților” – din Deal, și nu numai- anumite mădulare cu care faceți rău semenilor? Cum ar fi, să-și extirpeze episcopul Ciprian și colegu`lui Corduneanu, fiecare în parte (cu partea lui de vină și de vrăjmășie!!; ca să-i enumăr doar pe cei doi ”frați” întru năstrușnicii) mîna cu care au semnat împotriva mea, SESIZARI (reclamatii) catre GF si cîte alte…mădulare scîrbavnice… cum ar fi ochii lor hulpavi și gura cu care emit verdicte!!!, și etc..

Eu mă-ndoiesc că nu ştia Origen ce-i bine-plăcut sau ce nu-i bine-plăcut lui Dumnezeu! Fiindcă el îl cunoştea pe Dumnezeu, avea cu ACESTA o relaţie cu totul specială. Dumnezeu îl binecuvîntase cu atîta înţelepciune şi pricepere încît uimea lumea, chair şi cu vigoarea lui în a rezista unei munci aproape fără odihnă. Cu siguranţă că Dumnezeu i-a vorbit pe toată durata scrierii SEPTUAGINTEI! Să-l părăsească Dumnezeu şi să-l pedepsească cu IADul veşnic pentru că şi-a tăiat din proprie iniţiativă un mădular pe care el îl considera ispită? Să-l pedepsească Dumnezeu pe Origen pentru că a spus lumii, relatînd şi în scris, că „Dumnezeu este iubire şi în marea Sa iubire îl va mîntui pe Diavolul”, care s-a răzvrătit asupra Lui? Citat din pricina căruia, chipurile, au apărut Sectele!!! Citat din pricina căruia, chipurile, oamenii din toate timpurile, bazîndu-se foarte tare pe iubirea lui Dumnezeu, au făcut, fac şi vor face multe rele, sperînd să fie iertaţi că, vezi Doamne, aşa au învăţat de la Origen, citind ceea ce el a scris! şi ceea ce este scris, rămîne… Că scrisul nu e ca vorba care, odată spusă, zboară! Nu! Ci, scrisul rămîne peste veacuri şi, unele scrieri -printre care, vezi Doamne, şi carţile mele, pot sminti!!!, trag eu concluzia din prelegerile docentului…

Doar scrierile mele despre faptele sinodalilor pot sminti! Nu şi faptele acestora!!! Faptele lor nu sînt sminteală lumii!!! Nicidecum!! Ei, sinodalii, şînt nişte îngeraşi cărora le vedem filfîind..aripioarele!! Iertat să-mi fie, dar aş zice că lor, sinodalilor li se cam…fîlfîie de ce cred oamenii despre comportamentul lor şi, li se cam fîlfîie de multe alte chestii dar nu se cade să mai vorbesc acum, că nah..ar fi cu..păcat! Şi nah’..nu vreau să mă duc după Origen, totuşi…deşi ar fi de mare cinte pentru mine să ajung pe aceeaşi teaptă cu Origen, fie ea treapta și în IAD! Dar, tare mi-e că dacă mă duc în Iad, voi ateriza fix pe capetele sinodalilor Bor sau, şi mai sigur, voi ateriza fix peste scăfîrlia docentului samarintean!!…

(Doamne, iartă-mă! mai glumim și noi ca să nu plesnească inima-n noi de atîta obidă! Mă mai persiflez și io, și Tu știi asta!! Căci ești TATĂL meu, iar eu..copilul TĂU! Amin.)

Despre faptele mai-marilor lui, nu a scos un chiţăit „samariteanul meu”. Nu şi-a ales nicio pildă întru relatarea faptelor acestor sinodali care m-au prigonit cîţiva ani, aducîndu-mă în sapă de lemn şi în pragul depresiei!!! ( C-am avut luni și luni de zile în care nu m-am putut ridica din pat și luni și luni de zile în care nu mai puteam nici măcar să văd sutană-n fața ochilor mei!!!, nici să merg la Biserică să mă-nchin lui Hristos!! Și-am luptat cu mine, luni și luni și m-am rugat ca să pot face asta din nou, așacum am făcut în întreaga mea viață!! ) Mie, a avut „duhovnicia” să-mi vorbească, să-mi pună-n faţă „neisprăvitele” mele fapte, acelea că am scris NEGRU pe ALB şi am publicat două cărţi, despre neruşinările sinodalilor, mai exact despre ”bunele lor obiceiuri”, dar demnitatea de a le spune mai-marilor lui că nu e uman, că nu este creştineşte, că  fapta lor mîrşavă nu este în acord cu Evanghelia lui Hristos, că a-ţi da semenii, aţi da oiţele pe mîna lupilor (în cazul meu, pe mîna Gărzii Financiare!!) nu e în acord cu iubirea de semeni pe care o propovăduiesc ei, fariseic, de la Anvon, această „demnitate” de a le spune în faţă, mai-mariolor lui (care unelteau, inclusiv în Altarul Sf Spiriodon, împotriva mea, nu a avut-o, docentu` guraliv!!  Deh, dacă nu se acoperă ei unii pe alţii, atunci cine să-i acopere!!… Iartă-i, Doamne! Că eu nu mai am nimic asupra lor!

Aşadar, în zisa docentului toţi cei care vor citi cărţile mele (în care am scris despre bunele obiceiuri ale sinodalilor Bor), se vor duce în IAD, ca şi aceia care au citit pe Origen, care a spsu că: „Dumnezeu este iubire şi în iubirea Lui îl va mîntui şi pe Diavol! ” Toţi cei care, bazîndu-se pe iubirea lui Dumnezeu, pe bunătatea şi pe iertarea Lui, și care au făcut şi vor face rele de-a lungul veacurilor, de la Origen pînă la sfîrşitul veacurilor, vor fi puşi în cîrca bietului Origen, drept pentru care el va sta în IAD, veşnic!!! Aşadar, pot fi, oarecum, liniştită, voi sta alături de…marele, UNICUL, Origen!!! Ei, la asta chiar că nu mă aşteptam! Mare eşti, Doamne!!! M-am mai liniştit acum, un pic, ştiind că voi avea aşa o companie! Nu-i de colea să stai în acelaşi habitat cu Origen, fie el şi în…IAD!

Ei, tre’ să mai relatez încă una dintre PILDEle expuse de „samarineanul meu” în acea oră pe care am petrecut-o cu el. Mi-a mai relatat docentu` că a mai cunoscut un om care a scris impotriva Bisericii (de fapt, nici eu, nici acel om sau altcineva, din cîţi cunosc și știu că au avut curajul să-l scuipe-n față pe Antichrist!!!), nu am scris NIMIC împotriva Bisericii lui Dumnezeu, ci am relatat fapte concrete, nişte urîciuni ale unor sinodali, urîciuni pe care le-au săvîrşit împotriva credincioşilor, credincioşi de pe urma cărora ei, sinodalii respectivi, trăiesc precum nababii, în îndestulare…dar ei n-ar fi lăsat nici măcar o firimitură să cadă de la masa lor bogată, ca s-o mănînce vreun sărac!). Nu mi-a spus şi ce anume a scris omul despre care-mi relata. Doar mi-a relatat cum că, la puţin timp după ce i-a citit cărţile, l-a întîlnit pe acel om într-un căruţ cu rotile ( eu sper să fiu scutită, dat fiind faptul că ştiu din ce-am citit că Dumnezeu nu pedepseşte de două ori la fel, nu aplică aceeaşi bătaie. Eu am fost paralizată o dată, în 2004-2005, aşa că sper să fiu absolvită şi să mă aleg cu acel timp de pedeapsă trecut!!, „samarineanule!!”) şi, mai apoi, la reîntîlnit, după o altă perioadă de timp, într-o stare fizică foarte rea şi că una-alta…bla..bla… Ei, bine! Nu ştiu ce o fi vrut să spună docentu` cu pilda lui, însă, cert este că după ce am plecat de la CONFERINŢA adhoc ( un fel de rîsu-plînsu), mi-am dat seama că o singură pildă nu mi-a dat preotul acela, înduhovnicitu` şi anume, PILDA SAMARITEANULUI MILOSTIV! I-au trecut prin minte toate pildele din lume, părintelui (semn că a citit!!!..mult) dar i-a scapat una, şi anume, aceea să mă întrebe dacă cumva am mîncat ceva în ziua aceea!!…dar…

Nu-i bai, chiar la ieşirea din Biserică, în timp ce, după prelegere, „samarineanul meu” mă conducea spre uşă ( ca să fie sigur că plec şi că nu-i mai murdăresc gresia cu urmele paşilor mei!!!), o creştină care mă cunoştea şi care ştia de supărarea mea, de faptul că închisesem Magazinul din pricina BĂTĂILOR pe care mi le administrase Patriarhia SRL, adică…Biserica (Biserica; iertat să-mi fie din pricina termenului folosit, dar nu ştiu alt termen; Sinodul susţine că el este Biserica, aşadar dacă sinodalii m-au batjocorit, cum mă pot exprima, ce cuvînt să utilizez, ca nu cumva să lezez BISERICA în care sînt botezată?) prin mijlocireaa comisarilor GF ( puteţi citi relatările din cartea mea: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!…”), m-a rugat să o aştept să se închine. Am aşteptat-o afară în curte. Am plecat, apoi, împreună făcînd cîţiva paşi. S-a oprit la un chioşc şi mi-a cumpărat ceva de mîncare. De unde ştia femeia aceasta simplă, necăjită, poate, ca şi mine, că eu nu mîncasem nimic de multe zile?? … Știa? Ea venise la București, de al Tn-Severin, ca să meragă la..FUNDENI!! Știm cu toții cam ce caută lumea pe la FUNDENI!! Dumnezeu s-o acopere cu iubirea SA!

Da, mă dusesem la Sf. Spiridon, în colţ, lîngă Biserică, să mă întîlnesc cu delegatul de la Fun-Curier, ca să-mi iau banii pe Icoana trimisă cu acest curier! Urma să am nişte bani. Cîţiva leuţi. Prea puţini însă pentru cît de îndatorată sînt, pentru timpul îndelungat de cînd nu mai pipăisem un ban, prea puţini pentru multele mele facturi neachitate, prea puţini pentru multele mele neajunsuri şi lipsuri, prea puţini pentru…dar…urma să am bani!!! 100 de lei! Şi 100 de lei este cu mult mai mult decît nimic!!! Cînd ai 100 de lei în buzunar nu mai poţi jura că nu ai!!! Miroşi şi tu a om! Te desprinzi un pic de nevertebrate! În fine!… Cert este că amărîta aceea de femeie, care venise de la capătul lumii, tocmai de la Turnu-Severin, mă miluise! Nu-mi ţinuse predici (avantajul „neiniţiatului”)! Nu-mi cerea pentru ea vreo favoare! Ci…mă miluise!

Acum, dacă e să analizăm un pic la rece, amîndoi m-au miluit. Fiecare cu ce-a avut şi cu ce-a putut. De la fiecare am avut de cîştigat. De la femeie, covrigii, şi de la „docentu` samarinean”, pildele! Amîndouă milostiviri mi-au fost şi-mi vor fi, învăţătură! Şi-mi vor fi de folos! Atunci însă, în acel ceas, eu aveam mare nevoie de milostenia pe care femeia o făcuse pentru mine! Ea m-a mîngîiat cu alifia necesară momentului: COVRIGII! Ştiu, o să concluzionaţi că mă gîndesc numai la stomac. Ei, bine, da! Deși nu-s nicicum o mîncăcioasă și stomacul meu, ca și al vostru, are nevoie de hrană! Ca şi al samarineanului meu, presupun. Şi stomacul este una dintre pricinile căderii. Şi cînd este prea îmbuibat ( ca al samarineanului meu, probabil, care sătul fiind nu i-a trecut prin cap că în loc de sau printre PILDE cu BICE,  mi-ar fi putut da ceva de mîncare), dar şi atunci cînd, de mult prea multe zile, este…gol!!!, aşa cum era al meu în ziua aceea…

Eu nu-s o mîncăcioasă şi nu pun, nicidecum, pe primul plan stomacul, dar ştiu că poţi ajunge să-ţi pierzi minţile dacă stai prea mult timp nemîncat. Şi poate interveni căderea şi prin această ispită, a neajunsurilor…doar că docentului meu nu-i trecuse, nicicum, prin minte că mi-ar fi putut fi..foame!! Și că el mi-ar fi putut da de la Altar, o bucată de pîine!!… Somn ușor!, samaritene.

Înainte de a publica „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste”, m-am gîndit mult, luni de zile m-am gîndit şi am gîndit că mi-am asumat toate riscurile! Aşa mi-am zis eu înainte de publicare şi înainte de-a încasa „pildele samariteanului”. Stînd însă de vorbă cu acest samaritean  -preotul pe care l-am întîlnit în Biserică, atunci cînd am intrat să mă închin-, mi-am dat seama că nu analizasem suficient problema publicării. Am pus în balanţă faptul că aş fi putut sminti pe unii mai slabi de Înger, pe ”evlavioși”, prin ceea ce scrisesem (fapte reale), dar speram că acesastă sminteală să nu fie mai mare decît aceea de care se fac vinovaţi cei despre care am scris! Apoi, nu m-am gîndit că ceea ce am scris şi publicat, va deveni o carte Best-seller și că va fi vîndută în mii şi mii de exemplare (ca Septuaginta lui Origen, devenită BIBLIE și vîndută în milioane de exemplare de-a lungul timpului; ca să fac o paralelă, că intă și el, Origen, în ciorba noastră!!)  şi va sminti perpetuu, gneraţii după generaţii, pînă la sfîrşitul veacurilor!!!, pe cititori!! Și, nu m-am gîndit şi nu mi-am calculat riscul de a ajunge în IAD din pricina tuturor…”smintiţilor” lumii!!! Apoi, c-am să dau, în IAD, nas în nas cu ditai ORIGEN, la asta, chiar nu m-a dus scăfîrlia să mă gîndesc!!! Nu m-am gîndit, ce-i drept, la asta! Însă, cu siguranţă, ştiu că se vor mai naşte clerici care vor face urîciuni şi vor mai fi şi scriitori care vor scrie şi publica despre aceste urîciuni!

Aşadar, dacă lucrurile se-ntîmplă după gîndirea mea, strîmbă, atunci, voi avea companie în IAD, clerici şi alţi scriitori care, nu au putut și nu pot…tăcea, ci au vorbit și vorbesc, au scris și vor scrie despre…”smintiţi şi smintelile” lor!!! Başca Origen! Mai companie decît asta, ce mi-aş putea dori??!!!, samarineanule!!  Vezi să stai în dreptul meu să te salut, cînd ne vom întîlni pe aleile..IADULUI Pregăteşte-ţi prelegerea!!!…

Revenind la rugăciune şi la lucrările lui Dumnezeu care se-ntîmplă prin mijlocirea unor Sfinţi ori prin mijlocirea unor semeni în vița noastră (fie preot sau un om oarecare -cum a fost femeia cu covrigii ori omul care m-a sunat să-i trimit urgent Icoana prin Fun-Curier sau oricine altcineva-, care ne apare în cale, la un anumit moment), la alegerile pe care le facem de a ne lua mijlocitori anumiţi Sfinţi, la momentele cînd anume facem aceasta, ideea ar fi aceea că Dumnezeu are un fel special, numai de EL ştiut, în care comunică cu noi. Şi eu, recunosc acum, că DA, prin acel preot cu care m-am întîlnit în uşa Bisericii, și pe care eu l-am numit docent și samatinean,  Dumnezeu şi-a făcut lucrarea Sa în viaţa mea! Rămîne de văzut cum va acţiona El mai departe, prin cine şi cum VA LUCRA, astfel încît să mă mîngîie, să-mi ungă sufletul cu untdelemn şi cu alifia necesară sufletului meu, să-mi aducă PACEA, BUCURIA, să-mi redea CREDINŢA aceea cît un bob de mei (care a  slăbit şi-i mai mică decît firicelul de nisip!!), NĂDEJDEA ( căci nu-s relaxată nici la acest capitol!), ÎNŢELEPCIUNEA şi PRICEPEREA de care am URGENTĂ nevoie (de-ar veni cu Fun-Curierul n-ar fi deloc prea repede!!!), SĂNĂTATEA trupească şi sufletească ( tot mai şubrezite, şi ele), şi… „toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit” pentru viaţa aceasta cît şi pentru cea viitoare! Căci eu, nădăjduiesc în Domnul Hristos (Cel Care şi pentru ÎNVIEREA mea S-a răstignit și a ÎNVIAT!!) să-mi dea mînă de ajutor şi de îndreptare pentru relele şi greşelile pe care le-am săvărşit -căci nimeni nu-i drept înaintea lui Dumnezeu!, iar eu nu sînt fără de păcat!!- şi să mă aşeze de-a dreapta Sa, la dreapta Sa judecată! Și să-i așeze și pe docenții care cu atîta duhovnicie mi-au implantat atîta amărăciune în suflet…

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care a făcut-o, în ziua de 22 aprilie 2015, prin mijlocirea Sfîntului Spiridon, pentru PREDICILE preotului samaritean -căci pline de tîlc au fost pentru mine!; chiar dacă, poate aş fi avut şi eu ceva de spus ( „în apărarea mea”, cum se zice) dar…cine m-a întrebat??; n-a avut loc un dialog, practic, dar mi-a fost o reală învăţătură, nectar, dacă aş fi fost albinuţă!!, însă..mare-i Domnul! şi poate o să devin…pentru femeia cu covrigeii şi pentru alte PILDE de viaţă care…bate filmul.

Ipocrizie…


  La mare rang a adus românul ipocrizia! De fapt, toți oamneii o practică într-o mai mică ori mai mare măsură, dar la noi, la români, parca mai abitir decît la alte nații. Ei bine, că nu am umblat eu prin lume ca să știu, dar…mai bine, fiindcă măcar așa nu mă mai lovesc și de ipocrizia altor ..neamuri. Mi-ajung neamurile noastre proaste!! Le zic proaste pentru ca NU SINT DEȘTEPTE în a cultiva PRINCIPIILE care, după cum se știe, sînt LEGI NESCRISE ale lui Dumnezeu! Dar ce vorbesc eu? Cui îi mai pasă acum de Dumnezeu și de Legile LUI?? Acum primează BANU`, Rangu` și JILȚU` în care stai! Iară mie, pur și simplu, mi s-a actrit de ipociti și de toată ipocrizia lor! M-am săturat de SISTEME și de GĂȘTI, de CASTE care ”fac legea” in țata asta în care DESTINUL m-a hărăzit să viețuiesc! Viețuiesc??!! Exist, și asta îi încurcă mult pe unii, dar…și mie îmi dă ceva (mai mult!!!) bătăi de cap!!!

Nu de mult am ieșit, cum-necum, dintr-o MAFIE ( cea a Obiectelor de Cult peste care mai-marii BOR au pus  MONOPOL, sub TAINICA și NEÎNȚELEASA TĂCERE a preotilor și a enoriașilor ascultători la cele administrate de mai-marii lor -și nu vorbesc acum de cele sfinte, că pe acelea nu se silesc ei a le administra, ci de cele ce par a fi…sfinte, și anume: colportajul, care le aduce bani in CONTURI cu nemiluita!!!) și  DESTINUL, implacabilul meu DESTIN, m-a purtat el (multe giumbușlucuri mai face cu mine!!; asta pînă m-o sictiri suficient cît să-i trag una-n freză!!! si sa-l trimit la plimbare..scuipîndu-l, mai înainte, cu curaj în față pe Anticrist…) spre o…altă Mafie!!! MAFIA CĂRȚILOR! Acum, Doamne iartă-mă (că era să-l pomenesc pe Stăpînul Mafiilor!!), încă nu știu care dintre cele două e mai mare, dar știu că au CĂPĂTENII aproape identice, care se ghidează după același princiupiu: BANU`! Și..dacă ai bani, evident că ai PUTEREA și ai..un cuvînt de spus într-o societate lipsită de PRINCIPII, în care BANU face Legea! Iar tu, individ cu principii, n-ai decît să ți le faci sul și să ți le bagi în cur, fiindcă NIMENI nu dă doi bani pe tine, nici pe principiile tale, pentru că oamneii au nevoie de bani, de ranguri, de jilțuri, nu de kkturile tale de principii!!! Plus că, dacă ești un individ care ții la principii, automat vei intra în confict deschis cu cei fără și vei ajunge curînd UNA BUCATĂ PERSONA NON GRATA! Și apoi, știut este că, atunci ”cînd cineva e prigonit, ceilalți fug de acesta ca de un lepros” sau, mai exact, ca dracu` de tămîie!!

Eiiiiiiii, și…s-a făcut că, ieri am ajuns să mai cunosc încă un EDITOR (să-i zicem așa unui individ oarecare, care si-a înființat într-o pivniță, într-un subsol de bloc -plin cu tevi  prin care se scurge, la propriu, kakatu` uman; tot e bine și-n pivniță, măcar asta, pivnița, există FIZIC și-i mai mult decît una virtuală, la care așa-zisul patron sau, mai nou, MANAGER, profitînd de naivitatea ta să-ți mai ia și banii- nici mai mult nici mai puțin, o…EDITURĂ!, de unde-nvîrte, și el, o cîtime importantă din CARTEA produsă în Țara lu` Papură-vodă )! Încă unul!!! „Doamneeee, spune-mi ce-am greșit!!!”, vorba lu` Bănică jr….

M-am prezentat cu un Manuscris la care am lucrat cam 3 ani și jumătate! Speram într-o colaborare, deși știut este că editorii ăștia nu oferă mare brînză pe creația ta! Proporția dintre ceea ce-și oferă ție și ceea ce-și rezervă luiși, este nu jenantă ci umilitor de jenantă!!!…

M-am dus totuși…îndrumată de cineva cu gînduri bune de întrajutorare frățească! Mulțam draga mea Miha! Mulțam pentru dragostea ta, pentru gîbdul tău cel bun! Să-l primească Domnul înaintea Sa drept JERTFĂ înmulțită adusă Lui!

Am găsit locația, oarecum, repede, doar că descoperind-o mi-era cam tîrșă să intru. Dar fiindcă earm însoțită de ”secretara și PR-ul meu”, adică de Yle K, amica mea și omul bun la toate!!!, ne-am îndemnat una pe alta și am coborît treptele spre o…Pivniță!!!, pardon, EDITURĂ, prin spatele unui bloc de cartier..printre tomberoane pline cu resturi menajere și maidanezi. Cîini! Despre ei e vorba! (Că înăuntru, în subsolul acela dădusem peste un altul, MANAGERUL PRINIȚEI, pardon, Editurii, asta-i o altă problemă!!!).Eheiiii, oamnei buni, habar n-aveți ce bani învîrt unii, chiar și prin aceste..subsoluri de bloc!!! În fine! Am intrat ”comentînd” cu ”secretara mea” starea locației. Aia, ”secretara si PR-ul meu” nu voia nici în ruptul capului să intre, de teamă ”să nu o violeze careva” prin subsolul ala!!! Plus că are fobie de coborît scări…și de spații de genul celora în care tocmai încercam s-o conving să mă însoțească și să intrăm…Am intrat dar am intrat…comentînd! Pe asta, pe Yle, n-o poți opri cîn ceva nu-i convine! Seamănă cu mă-sa! Rea de gură! E mai așa, mai…din topor. De la Zamostea de sus! Acolo oamenii spun pe față, fără ocolișuri ceea ce au de spus!! Ei nu te iau cu finețuri, nu umblă la subțirimi cînd nu e cazul!!! Și asta, Ylonka mea, ”țăranca de Zamostea de Suceava” nici ea nu se dezminte! Poți s-o tai cu toporu`, că ea tot se exprimă…Așa că s-a exprimat și acum, coborînd, mai mult siluită de mine, scările PIVNIȚEI, pardon..EDITURII…

Ei bine, dl manager, patronul Editurii de Pivniță, nu știa cine sînt! Dar, vorba Mititelului cu maneaua (cînd l-a luat Iulia Albu la un post TiVi cu: ”îmi pare rău dle Adi M, dar eu nu vă cunosc, nu știu cine sînteți!!!” -asta așaaaa, ca afront căci, cine, Doamne iartă-mă, nu a auzit măcar și o dată în trafic, răzbătînd în miliarde de Hertzi dintr-un merțan, la un semafor care ține o veșnicie, lătrătura lui Cel atît de Mititel ca mărime fizică, din lumea manelei, și anume: ”auuuuuuuuuuu, viața meeeeaaaaaaa!!!!”; imposibil, așadar să nu-l fi auzit chiar și ”maestuoasa stilistă”, Iulia Albu, care-și plimbă ”cu stil” găina, pe LULU a ei, pe Calea Victoriei, în loc să poposeasca, sărăcuța, măcar și pentru o vreme, cu găina ei cu tot -că și ăleia, adică găinii, îi trebe` de-acum ceva tratament, ca s-a molipsit, biata de ea, de la stăpînă-sa!-, pe la Sănăcădiți, să încerce cumva vreun tratament adecvat pentru eliberarea de PERSONALITATEA care-o stăpînește și-o face să se creadă Regina Fashion-designului din Univers!!!-, la care A Mititelu i-a răspuns frac: ”nici eu nu vă cunosc, don`șoară!” (Corect! La obrăznicie se răspunde cu obrăznicie! Zic. Pentru că ”don`șoara” asta prea se crede buricu` pămîntului!!!; trebuia să i-o (s)pună careva, cumva!!! M-a uns pe suflet manelistu`!!!, cînd i-a dat replica asta INTELIGENTĂ!!!, a crescut  subit în ochii mei!!!, cu vreo patrujde centrimetri…), nici eu nu-l cunoșteam pe el, pe EDITOR, așa că am purces mai întîi la scurte descrieri curriculare și așa am ajuns să-i spun cum că am mai publicat și alte cărți decît cea cu care mă prezentasem la ”Editura” `mnealui, pentru un eventual contract de colaborare! Dar cînd a descoperit domnia sa Editorul cine sînt și ce fel de teme abordez, cînd a aflat despre mine că tai în carne vie și că NU CRUȚ pe nimeni și NIMIC  atunci cînd e vorba de ADEVĂR, nu a mai fost interesat nicicum de scriitura mea, chiar daca publicarea, cel putin a unui Manuscris al meu, chiar și într-un singur tiraj, i-ar fi adus importante zerouri in cont! O propunere mi-a făcut totuși, dar a fost cam ca cea din filmele cu Big Mac, in care, Gardianul Închisorii le zicea prizonierilor: ” băh, aici ori faci ca mine ori faci ca mine!!!”, adică aveam oportunitatea sa public sub Editura `mnealui, doar dacă: ori publicam sub preudonim, ori schimbam ”pe alocuri” Structura Textului!!!, ceea ce însemna KILLĂRIREA cam a 90% din text. Și cum nu puteam să accept nici una, nici alta, m-am ridicat de la ”masa tratativelor” (unde a fost cam ca România la Yalta), și, luîndu-mi Manuscrisul, am părăsit ”Sediul Editurii” .

Apoi, toată după-amiaza am fost urmărită de ipocrizia individului! Nu a lui, neapărat! Ci a individului care-și caută doar comfortul material și un statut social bine implementat între mafioții care fac legea în toate domeniile, de la cel Religios, pînă la Asociația Drumurilor ori a Kăkănarilor și a mai știu eu ce!!! Nimeni nu mai caută ADEVĂRUL! Minciuna și fățărnicia au ajuns la loc de mare cinste! Iar indivizii societății, din ce în ce mai ipocriți! Căci, nu-i așa, învățăm unul de la altul…

În incursiunea aceasta am descoperit  -nu că pînă acum îmi era străin lucrul acesta! Nicidecum!  aș putea exemplifica chiar, dar nu e cazul acum- că indivizi din aceștia fără scrupule sînt cei care scot pe piață cărți precum ”Viețile și minunile anumitor sfinți”, iar lumea le cumpără, înghesuind, astfel, bănet de bănet în buzunarul, mă rog: CONTUL, editorului, căruia nici că-i pasă lui de viața de sfințenie a Sfîntului despre care a scris/publicat sau de sufletul individului care cumpără, ci de numărul de exemplare tipărite și vîndute la..”fraieri”. Și întru aceasta, mă gîndesc că acele cărți, nu sînt cu mult mai departe decît maneaua aia pe care-o tot aud pe la semafoare răzbătînd să-mi ardă și să-mi desființeze timpanele cu lătratura decibelilor: ”auuuuuuuu, viața mea!!!” Drept pentru care, nu-mi rămîne decît să mă aolesc și eu…”auuuuuuu, viața meeeaaaaaa!!!”…Ce mă fac, Doamne, cu ea??, în condițiile în care, toți semenii mei, indiferent de rasă, sex, nație sau religie sînt stăpîniți de DUHUL FINAȚIST… ori de..pupincurism…

Renunțăm sau nu la PRINCIPII???

Eu una, prefer să deranjez cu ADEVĂRUL! Condamnîndu-mă, evident, la sărăcia de bună voie și la marginalizarea mea ca scriitor!