Archive for the ‘Interviuri’ Category

„Clubul caricaturiştilor -Sorin Postolache”: Cuptorul cu lemne; Vernisaj Expoziţie de caricatură -azi: Ioniţă Nicolae din Ploieşti


anto interv IOnita NIc 1

Care nume să-l pomeneşti mai întâi? Al expozantului, al gazdei, al moderatorului (curatorul, cum îi place lui să spună), sau al vreunui invitat de seamă? Greu de decis, aşa că am să pornesc peripluu pomenind, mai întâi, numele unui caricaturist, anume Julian.

Nu l-am putut refuza chiar dacă afară e o căldură ce mă scoate din uz şi Eventu’ lui se suprapune, bine ha, peste un Event al meu programat în urmă cu două săptămâni. Cum să mă-mpart, eu fiind una?? Dar, hai c-om vedea! Domnul cu mila!

Şi, când ai bunăvoinţă şi Dumnezeu pune umărul, creându-ţi şanse optime. Aşa că am ajuns şi la „Clubul Caricaturiştilor -Sorin Postolache”.

Trec destul de des prin zonă, dar habar n-aveam că la Pizzeria aceasta numită Cuptorul cu Lemne (de pe str Pache Protopopescu, visavis de Colegiul Mihai Viteazul) au loc astfel de evenimente, nici că aici ar fi „Clubul caricaturiştilor -Sorin Postolache”.  Am aflat azi şi sunt surprinsă plăcut de ideea pe care caricaturistul Sorin Postolache -Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii Săi!- a avut-o, ideea ce este menţinută de 15 ani de amabilul domn Constantin Vlădăreanu, patronul Pizzeriei CUPTORUL cu LEMNE din str PacheProtopopescu. Faină locaţie şi, aş zice,  măiastru patron! Nu e deloc uşor să organizezi un aşa Event, cultural, de la care nu pică bani, ci, dimpotrivă, se chetuiesc, totul fiind din partea CASEI!! Şi, oricât ar fi de puţin, să zicem (o pizza, o halbă cu bere, o limonadă respectabilă, o cafea, o carafă cu vin, alune, sărăţele, etc; iată „cât de puţin!!” pentru fiecare dintre cei prezenţi la Event, şi nu cred c-am avut timp să observ chiar totul!!), tot mult este în condiţiile în care ştim şi noi care sunt azi costurile întreţinerii unui Local. Felicitări dlui Ctin Vlădăreanu! Am mâncat (şi eu) o Pizza grozavă. Păcat că n-am putut să mă desfăt şi cu berea rece care-mi făcea semne discrete din paharul aburind răcoare. Aveam treabă, aşa că…berea, pe altă dată!!

Mi-am clătit ochii cu desene (caricaturi) de foarte bună calitate, bine punctate situaţii din Societatea actuală, creaţia maestrului Ioniţă Nicolae, ale cărui lucrări pot fi văzute preţ de două luni de azi încolo în locaţia mai sus amintită.

În jurul orei 13,30 (ora aceasta,  extrem de neprielnică multora, ca şi mie, ziua în amiaza mare, pe un soare torid, azi, 12 iulie 2017!!; dar, se pare că ar fi o oră care aminteşte de plecarea la Domnul a iniţiatorului ideii de Expoziţie de Caricatură în acest spaţiu, dl Sorin Postolache, oră care este respectată cu sfinţenie), spaţiul ultraconfortabil al Pizeriei Cuptorul cu Lemne, din Pache Protopopescu,  a devenit ff aglomerat. Julien, curatorul Eventului a urat bun venit celor prezenţi şi a început desfăşurarea Eventului (voi posta filmul imedait ce va fi gata), cerând vorbitorilor să spună mult în cuvinte puţine, iar eu chiar am crezut că asta are să se-ntâmple. Dar cum s-o opreşti din vorbărit pe inegalabila actriţă Doina Ghiţescu?? La un moment dat, nici c-ai vrea să se oprească, pentru că este actriţa care se pliază oricărui moment şi..place! E unică, ce mai! Are nişte scheciuri debordante, şi apoi ea niciodată nu ratează să-i prezinte pe mai toţi cei prezenţi. Asta a făcut şi azi, dar a şi cântat, spre încântarea unor oaspeţi francezi. Bravo Doina! (voi exemplifica cu film, imediat ce va fi gata)

Aveam impresia că cei care creionează caricatură sunt oameni înfipţi, tupeişti. Ei bine, m-am convins că nu-i deloc aşa. Ioniţă Nicolae, comparativ cu VALOAREA lui în materie de arta caricaturii, mi s-a părut a fi un tip…cuminte! I-am luat un mic interviu. Mic de tot. Timpul nu ne permitea să ne-ntindem la vorbă. Urmăriţi-l aici:

Apoi am reuşit să-i adun la un loc şi pe Julien, curatorul Eventului, pe dl Ctin Vladăreanu, patronul Cuptorului cu Lemne, Pizzeria din str Pache Protopopescu unde-şi are locaţia Clubul Caricaturiştilor, şi unde a avut loc astăzi Vernisajul Expoziţiei de Caricatură, sub semnătura dlui Ioniţă Nicolae din Ploieşti, pe dl Ioniţă Nic şi pe invitatul lor special din Spania, Del Pino (caricaturist; sper ac nu l-am „botezat”) şi al traducătoarei, distinsa domniţă Ada Dăscălescu, şi să le smulg câte un cuvântel. Dacă v-aţi elucidat, e bn, dacă NU, pe data viitoare mă voi strădui ceva mai mult!

Vă îndemn să vizitaţi expoziţia de caricatură. Aveţi timp din belşug. Va ţine două luni încheiate!!

Vizionare plăcută!

Antoaneta Rădoi -fotorep/scriitor

 

Anunțuri

Florin Barbu pentru a 3-a oară în greva foamei în speranţa că-şi va recupera copiii care i-au fost luaţi şi încredinţaţi unui cuplu gay in Anglia


anto 2 si florin abrbu

L-am găsit astăzi, 10 iulie 2017, la intrarea într-un părculeţ de pe strada Dionisie Lupu, în apropierea Ambasadei Angliei, abătut şi slăbit, aproape fără vlagă…

Ei bine, nu ştiu cu ce o fi greşit acest om, Florin Barbu,  în faţa legilor sociale şi chiar în faţa divinităţii ca să i se programeze o atare „plată”!!! Mie, personal, mi s-a părut un om cuminte ( şi intuiţia nu mă-nşeală!!, n-a făcut-o niciodată), îndurerat de soarta copiilor lui, pe care , spune, că nu i-a mai văzut de muult!!

Nu cred că e pe lumea asta ceva mai dureros decât să ţi se ia copiii de lângă tine!! Ba mai dur decât atât, lui Florin Barbu i se aplică o „DUBLĂ corecţie”, pentru un motiv prezumtiv. Şi asta i se întâmplă omului acestuia într-o tară ultra-democrată, Anglia!! Pe motiv de „rele tratamente”, Serviciul de Protecţie socială din Anglia, îl decade pe om din drepturile părinteşti şi-i dă copilaşii spre adopţie unui cuplu de gay…Mă ia capu’, dacă mă gândesc mai profund!! Cum, Doamne iartă-mă, să faci, tu legiutor englez, aşa ceva cu nişte persoane minore, care nici măcar nu sunt cetăţenii ţării tale!!!

Oameni buni, unde ne aflăm? Cumva pe Planeta maimuţelor?? În ABSURDISTAN??

Păi, să presupunem că Florin Barbu ar fi fost un părinte care ar fi meritat decăderea din drepturile părinteşti, pentru vreun oarecare motiv, constatat, să zicem, de Serviciul de Protecţie Socială din Anglia, dar nu trebuia, mai întâi, căutate rude în România cărora ar fi putut fi încredinţaţi copiii?? S-au eliminat aceste alternative, sau ele nu existau?? Cine a avut interesul să dea un asemenea verdict în cazul familiei Barbu?? Cum e posibil să nu se ţină cont în Înaltele Instanţe Judecătoreşti că acei copii aveau totuşi cetăţenie română?? Ce fac autorităţile române, îndrituite cu..Protecţia socială, în acest caz?? Dar, oameni buni, ce facem noi, românii, ca naţie, ca oameni?? Stăm cu mâinile în sân?? Eu zic că n-ar trebui să fim nepăsători faţă de durerea unui părinte, ca Florin Barbu, care este pentru a 3-a oară în greva foamei pentru că nu şi-a mai văzut copiii de 2 ani şi pentru că, efectiv, nu mai ştie nimic de ei!! Fraţi români, dacă stăm cu mâinile-n sân, mâine s-ar putea să fim oricare dintre noi în situaţia lui Florin Barbu! Haideţi, dară, să-i fim solidari! Nu să facem Greva Foamei, căci acestui Stat nu-i pasă de Greva noastră. Mai crapă unu’ de foame, mai scapă guvernu’ ăsta ipocrit de-un protestatar! Eu zic să ne solidarizăm altfel!!!…

Haideţi să-i fim alături! Haideţi să-l motivăm pe Şeful statului sau pe Guvernatorul României să ia atitudine şi să o ia urgent!! Să se facă demersuri la nivel diplomatic pentru recuperarea copiilor de la cuplul gay şi redaţi familiei lor sau rudelor apropiate sau..oricărei familii din România. Sunt sigură că mii de familii româneşti sunt gata să-i adopte pe micuţii Barbu cu mare drag şi copiii ar creşte într-un climat de pace, linişte, iubire!! Gândiţi-vă că sunt doi copii, unul de 6 ani şi unul de 9 ani. Nişte îngeraşi care au fost deposedaţi, abuziv aş zice, de părinţi şi de rudele apropiate şi încredinţaţi unui cuplu gay! V-aţi dori cumva, dragi români, aşa ceva pentru micuţul vostru?? Dacă nu, atunci haideţi să fim solidari demersului dlui Florin Barbu şi să stăm pe baricade până obţinem o dreaptă-socoteală a autorităţilor anglicane şi româneşti şi revenirea copilaşilor Diana şi Andi Barbu în familia lor! Sunt convinsă că bunicii lor sunt la fel de îndureraţi ca şi tatăl copiilor! 

Nu pot să nu mă întreb  şi întreb autorităţile ambelor ţări cât şi pe voi, dragi români: oameni buni,  oare ce o fi în inimioarele celor doi copilaşi care-s despărţiţi de tatăl şi de mama lor de atâta amar de vreme??

Vă învit să lăsaţi commentarii, păreri, oricare ar fi ele. Doar că vă rog să fiţi decenţi în exprimare, oricare vă va fi opinia! Mulţumesc!

Antoaneta Rădoi -scriitor/fotoreporter

În sfârşit, l-am prins pe criticul literar Aureliu Goci!!!…


L-am prins!!

anto si goci 333

Ieri, 22 iunie 2017; La Casa de Cultură Calderon, Bucureşti.

De 3 ani încheiaţi m-ameţeşte de cap, promiţându-mi că „ne vedem mâine” pentru un interviu!!! Şi, nu ştiu cu se făcea că…mâinele devenea poimâine şi tot aşa. Asta de pe la Gaudeamus 2014  (când i-am SMULS muuulte cuvinte, chiar prea…multe!! -nu că mie nu mi-a surâs ce-am cules!! 🙄 🙄 🙄 -,  …nepublicabile!!; deşi domnia sa le-a rostit, conştient fiind că le voi publica BRUT/necenzurat!!, dar..n-a sosit vremea!! Mai păstrăm şi noi ceva la sertăraşul cu..surprize!!) şi uite-acuş vine Gaudeamus 2017…

Ieri l-am prins la lansarea cărţii dlui Dan Tipuriţă: „Dreptul de a nu fi neuitaţi”, publicată la ed Betta, i-am pus microfonul în faţă şi..gata!! Se grăbea ff tare, spaţiul nu ne era DELOC prielnic, fâţâiala obişnuită de după lansarea unei cărţi, timpul acela când toată lumea vorbeşte şi nimeni n-ascultă, dar am zis, na’, că nu-l mai las să dispară. Domnia sa se tot codea că se grăbeşte, io că …nici că-mi pasă, doamna, soţia dumnealui, dna Gabriela Banu (o scriitoare si traducatoarea lui Paulo Coelho), care-l aştepta făcând semne disperate şi tot arătându-ne ecranul unui ceas imaginar!!, şi ..uite ce-a ieşit, aşa..a… la foc rapid!

Aureliu…Goci! Critic literar. Unul dintre GREII USR. Nu s-a lăsat GREU, nicidecum, pentru a-mi da un interviu, o face cu mare largheţe sufletească de fiecare dată, doar că timpul, şi pe dumnealui, la

fel cam ca pe noi toţi, îl ucidea…Aşadar NU FIŢI CÂRCOTAŞI! Vizualizaţi cu înţelegere…

Mulţam’ MAESTRE!

Lansare carte Denisa Udroiu


de Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

25 april 2017; ora 18,00. Institutul Cultural Român este gătit de Sărbătoare. Astă seară îşi vor lansa creaţiile doi scriitori. Una dintre cei doi este dna Denisa Udroiu, jurnalist. Volumul pe care-l va lansa se numeşte: „Măştile vii”, publicat la Ed Detectiv literar. Hmm, cum sună asta…”detectiv literar!!” Oare chiar să fie redactorii acestei edituri nişte..DETECTIVI LIERARI autentici?? Voi vedea!! 1) după ce voi/vom citi cartea Denisei Udroiu. 2) după ce voi veţi citi şi cartea pe care eu însămi intenţionez să o public fff curând la această Editură!!! E pe ţeavă…După ce voi publica eu la Detectiv literar îmi voi da seama dacă ei m-au DETECTAT pe mine ori eu pe dumnealor!! dar…să revenim la..Denisa Udroiu.

Cartea nu am citit-o, iar despre Denisa Udroiu nu ştiam nimic până aseară. Mă sunase dl Firiţă Carp şi-mi spusese de Eveniment, dar…am mai spus-o şi o repet, sunt un monument de superficialitate, atunci când nu mă interesează ceva, şi acum…nu mă interesa, habar n-aveam cine-i Denisa Udroiu, deci..de ce trebuia să-mi încarc memoria??, aşadar am zis: o lansare ca atâtea altele şi basta, mă duc… targetul meu era

CELĂLALT autor, dl Vasile Ghica, şi asta pentru că dumnealui îmi stârnise interesul după ce citisem: „Spovedanie în oglindă”. Aveam două criterii de evaluare, unu, şi eu am publicat o carte cu subtitlu „spovedanie”, numai că a mea era „spovedania unui învins”, doi, dl Vasile Ghica este din Priponeşti, o comună la o azvârlitură de băţ de locul meu natal, aşa că..se impunea să-l cunosc, să-l intervievez şi..m-am dus. M-am dus, bine zis, m-am dus cu un scop, însă Dumnezeu, în mărinimia Lui, mi-a dat să ÎMPUŞC cu arma din dotare -microfonul-, doi iepuri, şi primul nu a fost aşa cum îmi pusesem în minte, Dl Vasile Ghica, ci…Denisa Udroiu, pe care n-o cunoşteam…

M-a văzut montând camera de filmat, şi vine la mine, ca un adevărat corespondent de Presă, ca un jurnalist de profesie, mă abordează nonşalant:

-Sunt…Denisa Udroiu.

Ei, şi,cine oi mai fi şi tu!! îmi venea să-i zic, moşmondind la aranjatul armamentului din dotare. Eram plină de năduf, încurcasem ora  Eventului, plecasem cu 3 ceasuri mai devreme si cînd am aflat m-am crizat maxim, fiindcă aveam o treaba f importantă de făcut, iar acum urma să pierd 3 ceasuri (o eternitate pt mine!!) de-a-nboulea aşteptând să înceapă Eventu’, şi ca să fie cireaşa pe tort, m-am şi ratacit un pic încurcând străzile ale luuungi, interminabile din cartierul cu ştaif de pe lângă palatul latifundiarului de Pipera (pe care, de altfel îl apreciez pentru

nişte lucruri bune pe care le face!!) GiBi, palat care se află la 2 paşi de Guvern. Nu i-am zis însă. M-a acoperit cu-n zâmbet laaarg, prietenos, întinzându-mi o mânuţă delicată ca o petală de trandafir.

-Aaa, daaa…Aha..stai niţel! M-am luminat! Aşadar aceasta era doamna al cărui nume, nu că îl uitasem, dar nici nu mă canonisem să-l ţin minte…

Denisa Udroiu, minionă, zglobie, plină de viaţă, zâmbitoare şi…binevoitoare, îmi relatează pe scurt câte ceva şi am purces la drum…împreună preţ de..7 minute.

Vă invit s-o urmăriţi!

Despre „Măştile vii”….

vă voi relata după ce voi citi! Mulţumesc Denisa Udroiu pt carte şi pentru interviu!

Exclusivitate…Portret de autor, cu Antoaneta Radoi Radio Shalom


Merită ascultat…Parol!

Invitată la Emisiunea Portret de autor”  a dnei Camelia Pantazi Tudor, la Radio Shalom, pe 1 martie 2017, scriitoarea, cameraman/fotoreporter: Antoaneta Rădoi.

Interviu cu dl Florentin Popescu -scriitor, critic literar, la lansarea Revistei Arena literară


(La lansarea Revistei Arena Literară)

de Antoaneta Rădoi –de la Vrancea

(Interviul a avut loc într-un vacarm de nedescris, toată lumea vorbea cu toată lumea, se fîţîiau -Da, nu fiţi sensibiloşi la auz, dragii mei cititori, ştiţi că ţin la voi, dar pe de altă parte, ştiţi că io mi-a aşa..a.. mai butuc, mai din topor şi nu ascund adevărul, nu îl fac roze…, acesta este termenul cel mai corect, „fâţâit!!”, încoace-şi-n-colo prin faţa camerei de filmat, iar strigăturile mele, insistenţele mele, rugăminţile mele au rămas fără niciun rezultat!!, eu voiam să vorbesc cu diriguitorii, să smulg un cuvânt celor din Caseta Redacţională a Revistei ce urma să fie lansată, să vorbesc cu directorul, cu redactorul şef, cu  etc..aşa că, nah’, ce am aceea vă ofer, adică, FIX ce mi-aţi oferit, scumpilor! Mă refer aici la intervievaţi, dar şi la scriitorii prezenţi acolo! Celorlaţi cititori ai mei, le cer scuze, dacă, eventual va fi cazul!! Nu postez filmul, că-i jale cu j mare!!)

 

Antoaneta  Rădoi: Domnule Florentin Popescu, vă rog frumos, dar frumos de tot…  luaţi loc o secundă! (Dle Florentin Popescu, eu v-am rugat frumos să nu vorbiţi, să nu vă plimbaţi prin faţa camerei,  oo…ia uitaţi… vă rog frumos, oameni buuuni, vă rog să nu mai treceţi prin faţa camerei de filmat! Vă rog frumooos, din toată inimaaaa!! Ia uitaţi, ce…uff…ia uitaţi nu m-aude nimeni aici!!, vă rog frumos, domnilor, doamnelooor nu mai treceţi prin faţa camerei!!, vă rog, din suflet vă rog!!! buf…)! Domnule Florentin Popescu, ia uitaţi, în genunchi stau în faţa dumneavoastră, după cum se vede (chiar m-aşezasem în genunchi, dar nu din umilinţă sau din vreo smerenie a mea în faţa monumentului de inteligenţă care este domnul Florentin Popescu- scriitorul, criticul, profesionistul jurnalist-, ci ca să mă situiez, oarecum, la acelaşi “nivel” cu domnia sa, care s-aşezase

comfortabil într-un fotoliu şi unde, firesc, eu nu aveam loc, spaţiul fiind extrem de restrâns…)…hahaha, sunt disperată fiindcă timpul trece, Eventu tre’ să-nceapă din secundă-n secundă şi lumea nu-nţelege…

Florentin Popescu:      Puteţi să vă ridicaţi în picioare…

 

 

Antoaneta Rădoi: Nuu…lăsaţi că mă simt foarte bine aşa…Spuneţi-mi, pe scurt, fiindcă vedeţi că timpul şi oamenii ne sunt împotrivă, cu ce ocazie azi la Calderon (casa de Cultură)?

Florentin Popescu: Este un moment cu totul deosebit, se lansează o nouă Revistă, o Revistă literară, lucru care se întâmplă destul de rar, mai ales în ultimii zece-cinsprezece ani când ne-am obişnuit cu ideea tristă că Revistele dispar. Iată c-apare o nouă Revistă: ARENA LITERARĂ! Un Eveniment remarcabil!

Antoaneta Rădoi: Presupun că dumneavoastră sunteţi prezent în Caseta Redacţională, n-am apucat să mă uit prea atent peste sumarul Revistei, dar ce voiam să vă întreb pe dumneavoastră, fiindcă nu ştiu dacă o să-l mai prind pe dl Nicolae Roşu, editorul şi iniţiatorul acestei Reviste, directorul, de unde a venit ideea de Arena Literară? Că eu îmi dau explicaţii, dar vreau explicaţia dumneavoastră!

Florentin Popescu: Ne-am întâlnit un grup de scriitori –cam toţi sunt prezenţi această seară aici- şi s-au propus mai multe titluri şi…vă mărturisesc cu oarece mândrie că titlul acesta mi-a aparţinut, iar colegii mei au fost de acord să-i spunem ARENA LITERARĂ, pentru că nu mai există o revistă cu-n astfel de titlu şi pentru că sugerează o deschidere pentru publicul larg pe de-o parte, iar pe de altă parte către scriitori. Este o Revistă cu porţile deschise (oau, mi-am zis!!; dar….m-am cam grăbit!! -nota mea) pentru colaboratori, de la debutanţi până la autorii ajunşi la senectute.

Antoaneta Rădoi: Mi-aş dori foarte mult să fie aşa, eu chiar mi-am pregătit pentru astăzi un spici, nu ştiu dacă o să am curajul să-l rostesc…

Florentin Popescu (luându-mi microfonul din mână): Da’ de ce să nu aveţi curajul? Eu zic să aveţi curajul, pentru că dvs sunteţi o scriitoare, o scriitoare talentată şi…dincolo de meseria asta de a imprima, de a filma colegii, dumneavoastră oferiţi şi pagini de literatură originale, frumoase şi care se citesc!

Antoaneta Rădoi: Vă mulţumesc foarte mult pentru aceste aprecieri!!…ă..ăă….(Răzvan, dă-te, omule,  la o parte din faţa camerei!! Răzvaaann Niculaaa.. dă-te la o parte din faţa camerei!! Uff, mă ia capu’!!!) Eu m-aş bucura foarte mult să fie aşa, chiar în spiciul pregătit de mine scriam, vrând să fac atingere la acest subiect şi m-aş bucura ca Revista aceasta să fie o adevărată ARENĂ…

Florentin Popescu: Domnule Gruia, dă-te, dom’le la o parte!!…

Antoaneta Rădoi:…şi de aceea vă spuneam că aş fi foarte încântată să fie o ARENĂ şi (să nu fie) să nu publice numai scriitorii foarte mari, arhicunoscuţi…nuş-ce!!, ci să mai fie măcar o rubricuţă pentru “nou-născuţi” şi pentru noii veniţi!…

Florentin Popescu: Desigur…

Antoaneta Rădoi: ăăă, mai vorbim şi altă dată, dle Florentin Popescu, o câte aş fi avut să vă întreb!! şi ce v-aş mai fi chestionat, dar..  vedeţi, se precipită lucrurile (o, de-aţi vedea filmarea, dragii mei cititori, m-aţi înţelege! Poate!!)!! Vă mulţumesc din toată inima!…Aaaa, uitam, faceţi o urare, vă rog!!

lorentin Popescu: Doresc VIAŢĂ LUNGĂ Revistei!…

Antoaneta Rădoi: Şi eu îi doresc!

(Interviu dat mie, A R, de dl Florentin Popescu –critic literar, la lansarea Revistei: Arena Literară; oct 2016)