Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
O, Doamne, iartă-mă!, dar dacă nu cuvântez, nu mi-s eu!!!
Precum mulţi ştiu de-acum, io mi-s mai săracă aşa..a…a cu duhul!! Şi nu prea stau eu să cuget îndelung dacă să spun ceva sau să nu spun! De aceea iaca, şi acum, o să cuvîntez!
Azi, 23 dec 2016, am „tengâtită”, în traducere, mă doare-n gât de stau să crăppp, mă dor măselili’, mă doare capu’, cât despre coloană…ce să spun, ea nu mai e demult…VERTEBRALĂ! Hei, nu săriţi aşa şi..nu vă daţi cu opinatu’! Nu e ceea ce pretindeţi voi! Ci pur şi simplu, am dureri care nu ma lasă să stau drepţi/dreaptă! Taman acu’, când ar fi de treabă! Hmm, treabă!! Ce-mi pasă mie, om sărac lipit pământului, că e Crăciunul?? Că e MUSAI trebuinţă să se taie porcii -bieţii de ei!! Ooo, dar ce carne gustoasă au!!, cine i-a pus să fie..PORCI!! Aşa le trebuie!!-, că e musai să se prepareze cârnaţii -o minunăţie, la care..nu-mi permit să visez, de mai mulţi ani!!-, că e musai de făcut cozonaci, plăcinte cu răvaş -vai mie!!-, că e musai să se împodobească bradul, că e musai…dar ce nu este acum MUSAI??
Ei, bine, nici că-mi pasă de acest MUSAI! Ce bine că nu mai am aceste GRIJI apăsătoare!! Ce bine ca nici măcar la Maxi- Mega-Mall nu e MUSAI să mă duc! Îl urasc din toti rarunchii, cu înverşunare, pt ca mi-a transformat concetăţenii in niste consumatori fara discernamânt!!; dar asta e alegerea lor! Sa fie bucurosi in BUCURIA lor mega-mall-istică!! şi să aibă parte de cărucioare arhi-pline, învârfonate chiar, aşa cum îşi doresc, pe bani puţini, de belsug pe masa si de iubirea lui Dumnezeu!
Toată lumea, aşadar, trebăluieşte, care încotro şi-şi încarcă memoria şi sufletul cu PROGRAME, ca să ştie EXACT ce au de făcut! Numai eu sunt relaxată!
-Ce pregăteşti de Crăciun, Anto?, mă întreabă, mai dăunăzi un amic.
-Nimic!, îi răspund relaxat, în timp ce dau să urc scările blocului cărând în spatele încovoiat gentoiul în care-mi aveam camera de filmat, trepiedul, aparatul foto şi toate cele aferente. Nu megea liftul!! Slavă Domnului că stau la etaj inferior!!! Binecuvântaţi fie cei care au avut inspiraţia să urce doar până la doi când au procurat apartamentul! Fie-le ţărâna uşoară!
-Cum nimic?, mă întreabă amicul constrariat.
-Aşa bine!, i-am răspuns, şi am tăiat-o din cale-i. Aş fi putut să-i dezvolt, dar…ce folos. După ce că are omu’ cîrca plină de griji şi de zdroabe, să-l mai încarc şi cu ale mele!! Meargă sănătos, cu Domnul, la trebile lui!…Apoi…la ce bună atâta pregăteală, chiar de-ar fi, când năpraznicul s-a pus de-a curmezişul, încă de acum 2 ani, şi, după ce că eram Lefterica Popescu, mi-a mai stricat şi frigideru’…Am vrut în mai multe rânduri să-l arunc, să scap de hurdubaie, dar nu l-am aruncat, deşi-mi cam stătea în cale şi aşa…CALD, şi gol mereu, MARE şi PROST (că se stricase!!), tare mulţi nervi îmi mai făcea. În urmă cu vreo 3 luni, am decis să nu-l mai arunc şi să-l repar. Uşor de zis, mai greu de realizat, deşi defecţiunea lui, parol, e de 3 parale!! Dar când eşti mic, prost, încăpăţînat, lipsit de SOARTĂ, şi te mai cheamă şi Antoaneta, e dezastru!! N-am să vă povestesc PERIPEŢIILE prin care-am trecut întru procurarea unei amărîte de garnituri de frigider, care se trezise ea, mai acu’ 2 ani, că nu mai are chef să stea lipită, trup şi suflet, de corpul măgăoaiei, să închidă etanş hardabaua!, deşi, credeţi-mă, că merită povestit!! Cert este că am purces, cu MERGEDESU’, făcând kilometri (noroc că aveam „cauciucuri” strong, fiabile!!) în căutarea garniturii, şi m-am ales cu aceea că am dat un avans la un magazinaş, iar acum aştept să sosească… garnitura!! Mila Domnului!! Oricum n-am ce să pun în frigider, mi-am zis, aşa că, nu mă frământ de ziua şi ceasul sosirii garniturii pentru frigider!! Dar, până să sosească garnitura frigiderului, iaca, numa’ ce m-am trezit azi cu-n telefon de la un preoţel:
-Dna Antoaneta sunteti cumva acasă??
-Nuuu…
-Da unde sunteţi??
-Mi-am luat VACANŢĂ şi bilet şi… zbor spre Paris!!
-Haha..haideţi doamna Antoaneta (aşa-mi zice el, şi orice i-aş face, nu se exprimă altfel!! Nu-mi place DELOC să mi se adreseze cineva cu „doamna”, dar îl iubesc pe acest preoţel-e abia ieşit de pe băncile Teologiei, de aceea îi spun „preoţel”, însă va ajunge un MARE Preot!! Zic. Şi dea Domnul sp fie precum simt!), mă faceţi să râd!! Hai că trec pe la dvs!
-Cu drag! Pun ibricu’ pe foc!, îi zic. Dar el închide şi nu ne-am mai auzit! Aici la mine, oricum, e ca la nebuni cu semnalul telefonului. Ne auzim în felii! E bine şi aşa, altu’ moare şi-aşa n-are!!
Mai trece, Preoţelul, din când în când şi mai stăm la o şuetă. Gândesc că avea drum prin Centru şi nu voia să mă ocolească. Ajunge în faţa blocului şi mă sună, rugându-mă să cobor.
-Păi nu urci?, îl chestionez intrigată, cu ochii pe ibric. Hmm, iar mi-a dat cafeaua-n foc…
-Nu, că mai am drumuri de făcut! Am de spovedit nişte bătrânei şi…O să trec altă dată şi stau mai mult…
-Ooo, şi io care mă şi pregătisem de-o bârfuliţă de sezon…
-Altă dată!! Hai, coborâţi!…
-Cobor-cobor!!
Mă gândeam că vrea să-mi zică: „La mulţi ani” şi cama sta, dar..NU! Când ajung jos, Preoţelul era în maşină cu tot familionu’, cu soţie, prunc, soacră, mamă şi..juma de porc în portbagaj!! porcu’ destinat mie!!
Mămulică!!, m-a luat capu’!! Cum să-i spun omului că..n-am un’ să depozitez porcu’? Am dat io să zic ceva, dar, apoi, m-am oprit… Nu voiam să-i stric bucuria. Am luat produsele, am mulţumit şi am plecat! Nici măcar n-am putut să-l îmbrăţişez, să-i îmbrăţisez, pt că sunt arhi-plină de Viruşi!! La’ că, cică, şi ei, TOŢI, erau cam la fel de bogaţi în viruşi ca şi mine!!
Ajunsă sus şi despachetând, m-a luat şi mai rău capul!! Un’ să depozitezi atîtea bunătăţi…alterabile?? Afară e cam..prea riscant! Nu e suficient de frig. Vom vedea…
Dar, ce găsesc la fundul sacului Moşului meu grijuliu?? Hmmm…O, Doamne, de-ai putea ierta cât am mai commentat eu, şi nu de bine, pe seama acestui PRODUS, pe seama acestu TITLU dat vinului de către înalţii prelaţi!! Şi iată că a ajuns în casa mea şi va sta pe Masa mea de Crăciun un vin numit…”VIA DOMNULUI!!!” Şi nu mai pot zice decât atât, măi Părinţele, o făcuşi de ..viţă-de-vie!!
Le-am primit pe toate, ca de la Domnul! Atâtea daruri de mâncare pentru Masa de Crăciun, în mod neaşteptat!! Şi încă nu a fost singura surpriză plăcută pe ziua de azi. Mai fură încă două, dis-de-dimineaţă, un miracol, două miracole -da’ nu vă spui, să nu v-apuce pizma!! Taman acum înspre Ajun si să păcătuiţi!!-, şi aud -mi-a şoptit o albinuţă!!-, că mai pe seară se mai arată MOŞUL la orizont cu ceva daruri!! Fie primit, în numele Domnului! Bine faci, bine găseşti, chiar dacă şi cu oarecare..întârziere!!
Oameni buni, L-am supărat pe Dumnezeu de miliarde de ori -eu sunt un om foarte cîrtitor şi, una-două, „mă iau de piept cu Dumnezeu”, cît despre semeni, se să mai zic, nu cred că e om pe lumea asta, care s-a intersectat cu mine, să nu-i fi produs eu un discomfort!! Ierte-mă Domnul! dar..şi pe ei!! Dacă am făcut binele, nu l-am făcut ca să aştept şi să primesc binele, dar ce am făcut cândva, am făcut şi, poate, mai fac şi astăzi, din toată largheţea inimii mele, aşa mică cum e ea, şi iată că Dumnezeu..LUCREAZĂ! Şi o face în STILUL Său! Binecuvântat fie Dumnezeul meu! Amin.
Să te binecuvânteze pe tine, Părinţele, şi familia ta cea sfântă, şi primească-ţi Domnul Jertfa şi dragostea! Fie să ai parte de PREOŢIE Veşnică! Amin. Iară voi, cititorii mei, s-aveţi parte de DARURI ÎMBELŞUGATE de la MOŞUl şi BELŞUG pe masă şi în SUFLETE! Amin.
Iată şi „mărul discordiei”
dintre mine şi sinodalii BOR -ierte-i Domnul, că poate nu or fi ştiut ce fac, atunci când prea…amarnic m-au prigonit!!-, „măr” ce sa- transformat, acum, în dar, şi chiar de la un..preot Bor! Mulţam!, omule bun al lui Dumnezeu! Aşa să te ţie Dumnezeu: bun, blând, milostiv şi..curat cu inima! Amin.
ivanacristescu 