Posts Tagged ‘Antonisme…’

CAPRICORNUL în saptamâna 24 -30 iun 2019


Încerc sa lucrez, sa definitivez o lucrare pentru niste semeni. Televizorul merge ca…televizorul, dar, din cind in cind, mai casc urechea şi mai aud ce se vorbeste. Il aud pe astrologul de serviciu al unui post Tv: „CAPRICORNUL să schimbe tactica: daca a fost rău să fie …şi mai rău!!😎” Asa ca..aviz amatorilor!! Nu ma puneti la-ncercare!!!🦟🦟🦟

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
Reclame

Edituri de..familie!!!


Edituri de..familie!!!

„Cuvintele nespuse sunt oase de peşte pentru mine! Mă înec cu ele!!” Aşa că…le dau drumul să zburde şi…fie ce-o fi, dar astăzi nu pot să tac.

Cineva mă invită să-i admir o Pagină de Facebook!! Cum nu pot lăsa persoana să aştepte „admiraţia” mea, dau fuga pe pagină. Uauu!! Mai descopăr, ca şi cum nu îmi era de-ajuns ce ştiam (Vai păcatele mele, Doamne!! Ce ispite pe capu’ meu!! Cum mă laşi, Doamne, să mă-mpovărez iar cu Judecăţi de..VALOARE?? Phui!!!…),  încă o EDITURĂ al cărui Editor şef e soţia, iar soţul e…coordonator (al editurii), iar în viaţa lui de zi cu zi este…critic literar!!

De mult aveam în căpşor să scriu despre asemenea cazuri, dar…am tot amânat. Se pare că SCORPIONUL nu-mi dă pace. Altfel nu-mi explic ce l-a împins pe Editorul respectiv să mă INVITE să-i admir Pagina…noi neavând nicidecum vreo amiciţie, chiar dacă ne-am şi întersectat în câteva rânduri, la anumite Evenimente culturale, în ultimii 5 ani. Dar nu-mi dădea semne cum că ar şti omu’ cine sunt sau cu ce mă ocup. Ba, dimpotrivă, IGNOR-ul total la adresa mea era la cote înalte, chiar dacă, îmtâmplător sau nu, i-am făcut chiar servicii (făcându-i publicitate fără să mă fi plătit!!), iar acum iată-mă invitată să-i admir pagina!! Poi, nu e asta o oportunitate să mă exprim??…Cum să pierd, aşadar, ocazia s-o fac!! (Doamneee,  fii bun şi nu mă înscrie la păcate!! Tu ştii că nu pot să tac!!)

Treaba, la aceste Edituri de..familie, stă cam aşa: Cineva dăştept înfiinţează o Editură. Când soţul, care e, în anumite cazuri, şi critic literar sau, mă rog, vreun scriitor cu ştaif, e director-manager, soţia lui e recenzista, adică cea care  scrie Cuvântul Înainte la cartea ce urmează s-o publice un autor la Editura lor. Nu ştim cine scrie acest cuvânt, nu ştim dacă ea, soaţa, are vreo calificare în domeniu, vreo pregătire oarecare, dar ştim ce vedem, adică vedem Cuvântul înainte semnat de…soţia editorului. Situaţie valabilă şi invers, adică soţul în postura soţiei. Sunt şi asemenea cazuri, doar să vreţi să le cercetaţi. Inteligentul Googălică vă stă la dispoziţie oricând! Când soţia este directorul-manager al Editurii, atunci rolurile se inversează, şi soţul este cel ce scrie Cuvântul înainte al Cărţii respective. Tot el este cel care va lua  cuvântul la lansarea cărţii, la prezentarea autorului cărţii, şi tot el este cel care va scrie o cronicuţă, două, nouă, după caz, şi după INTERESE (şi, poate chiar după BONUSUL încasat de la autor) o va publica în vreo Revistă de profil şi, de ce nu, tot el, soţul, care este, de multe ori, cum am spus, chiar critic literar (cu ştaif; adică recunoscut şi/sau care are un cuvânt greu de spus în URS -ţintă spre care îşi îndreaptă antenele mai toţi autorii de cărţi, chiar dacă unii sunt de-a dreptul catastrofali în materie de..literatură!!, dar sunt comparaţi cu „Votaire sau cu..Camil Petrescu”, atribuindu-li-se, adesea…”feminin”, cum mi-a fost dat mie odată să aud despre o cucoană; vai, ce onoare pe mine, să-mi fie dat să respir acelaşi aer cu un „Camil Petrescu-feminin”!!!), va pune umărul la intrarea în Uniune a autorului pe care l-a pulicat la Editura lui.

După principiul o mână spală pe alta şi-amândouă obrazul (deşi în acest caz, nu face decât să-l păteze!!) partenerii de..afacere, de…familie!!, merg mână-n mână prin pădurea deasă, uneori plină de bălării, a literaturii române, luându-şi co-parteneri de năstruşnicii unu-doi foşti colegi de breaslă, în speţă, critici liteari sau…cronicari, părerologi, şi cu toţii, uniţi în CUGET şi SIMŢIRI, participă activ, ca vorbitori pe la lansările de carte ale Editurii respective, ori pe la alte Evenimente organizate de ei înşişi sau de alţii.  Părerologii, apropiaţi ai managerului Editurii, cunoscuţi scriitori cu, să zicem, ştaif, ori unu-doi critici literari de renume sau măcar, oarecum, cunoscuţi în branşă, se ung şi ei, din belşug, pe botic cu dulceaţă!! Bondăreiii!!

Aşadar, Editură de..familie!! Când soţul este director/manager al Editurii, soţia recenzează cartea încredinţată Editurii spre tipărire, iar când soţia este managerul editurii, atunci rolurile se schimbă şi soţul devine recenzist, ori creator de..Cuvânt Înainte. Părerologii, RECENZIŞTII -cum îmi place mie să le spun, unu-doi per Editură, sunt acreditaţi şi stimulaţi cu BONUSURI aferente, zice-se-n Târg, funcţie de interesul…autorului!! Şi dacă TARGETU’ autorului este intrarea în UNIUNE, să te ţii recenzii, tată!! Să te ţii osanale!! Să te ţii câta-i tonele de saci de ciment puşi la soclu’ unei statui!!  Aşa s-a umplut USRu’ de…manelişti literari! Punct.

Primind invitaţia aceasta despre care am vorbit ami sus, m-a prins o curiozitate şi mi-am aruncat o privire pe Google. Aşa am descoperit că destul de mulţi dintre criticii literari, care au un cuvânt de spus în USR şi-au înfiinţat Edituri, iar aparţinătorii familiei sunt şi ei angrenaţi în treabă, şi nu oricum, ci pe post de dătători cu opinatu’, autointitulându-se…cronicari!! Mai publică o cronicuţă într-o..FIŢUICĂ, şi aceea înfiinţată tot de familia editorului, uneori, mai ia cuvântul în public, ba pe la Bookfest ori Gaudeamus, mai într-un cerc , mai strâns ori mai larg de…literaţi, deh’, după …”buget!!”, adică, mai explicit spus, după  bonusul oferit de autorul Manuscrisului ce urmează a fi publicat în cadrul Editurii. Când editorul este şi critic literar şi/sau membru marcant al USR, atunci autorul a dat de-a dreptul lovitura! Destui sunt autorii care, deşi muritori de foame, strâng din fese şi îşi duc Manuscrsiul la o Editură „de succes”, deşi sumele pentru publicare unei cărţulii de nici o sută de pagini, (pe care unii o numesc „roman”), de multe ori, este astronomic!!, dar o fac doar pentru că au convingerea, şi CUVÂNTUL editorului, evident, (care este, de multe ori, chiar critic literar cu ştaif!! adică cu un CUVÂNT de SPUS în cadrul URS -ţintă urmărită în ultimii ani de toti „maneliştii literari”), că se va vorbi şi/sau scrie despre el. Şi-atunci când eşti încredinţat, de cuvântul dat de editor, că X sau Y, marele critic literar, va scrie şi/sau va vorbi despre scriitura ta, cum naiba să nu-ţi pui poalele-n cap, cum să nu faci pe dracu’ ghem, cum să nu te-mprumuţi de bani la CAR-u’ din cartier şi să nu-ţi duci, şi tu,  Manuscrisul la un astfel de Editor, despre care s-a dus veste-an Târg că…face şi drege pentru lansarea ta pe Piaţa…literară!!! Nebun să fii să nu dai şi tu un pic din coate!! Ce naiba!! Dai şi tu din ce ai!! Adică din…coate! Unde nu-ţi poţi face loc cu capul, îţi poţi face loc cu coatele!! Iar banu’,  cu banu’ muţi munţii…literaturii!! Schimbi opţiuni…

Notă: Datele despre N Edituri de..familie le-am descoperit pe Google. Personal, nu cunosc astfel de cazuri, şi, prin urmare, orice asemănare cu realitatea cotidiană este…pur întâmplătoare!! Aşadar, nu-mi puneţi în cârcă ceea ce nici eu n-am insinuat!! 🙄  🙄  ➡

Cine-i invitat să citeasca la Cercul de Proză şi cine nu….


de Antoaneta Rădoi

Hmm, iar mă mâncă deştili, oameni buni şi dragi, şi..dacă tot mă mâncă, iaca nah’ că le scarpin râcâind nervos tastatura, biata de ea!!

Mai dăună-seară (dacă-i permis dăunăzi, gândesc că voi „academicienilor” veţi fi îngăduitori şi cu dăună-seara!!, iar dacă nu sunteţi, pagubă-n ciuperci, că io tot ce vreau fac şi mă exprim, că doar mă exprim pe pagina mea nu întru vreun…CERC de literaţi cu ştaif!!, mă exprin cu creieraşu’ meu; ei, ce n-aţi da voi s-aveţi unul ca al meu!! Sâc!!), aflu care-i invitatu’ serii la următorul Cerc de Proză. Hâc! Pardon, da’ m-a luat cu sughiţ! Abia născuă cărticeaua, nici bine nu s-a uscat cerneala pe text, că scriitorul (hai, să nu fiu rea, era cât pe ce să-i zic scriitoraş, dar nah’, nobless oblige, nu pot, parol, omu’ e bun, n-am ce zice!) e şi invitat la lecturare. Şi, fiindcă dintr-o greşeală a naturii, naturală de altfel, sunt şi eu…prozatoare, şi-am publicat şi eu câteva…cărticele, şi mă-nvârt oarecum cam în aceleaşi cercuri de…literatură, că nu le pot zice, exclusivist, proză, în aceleaşi CERCURI cu el şi cu alţi scriitori,  eu nefiind invitată niciodată (c-o mică excepţie, probabil o „gafă” impardonabilă  a „jonglerului”, ştiu eu?, fie-mi iertat!!), m-apucă pizma, că dacă i-aş zice nedumerire nu m-aţi crede,  şi-ntreb, vorba cântecului: „Ce are el (ea) şi nu am eu???”.

Aaa, probabil că nu fac parte din CERCUL acela cu…CERCURI CONCENTRICE…poate sunt doar un satelit pârlit care se-nvârte-n jurul CERCULUI, pe dinafara lui adică…deşi, tot gurile „jonglerilor” o spun, (dar doar în surdină, chiar dacă o fac cu gura larg deschisă), cum că…n-aş fi chiar „un pârlit”, ca autor…

Si-acum iertaţi, că, brusc, mi-a dispărut inspiraţiunea…

Cine este Dumnezeu MARE ca Dumnezeul meu….Care mi-a trimis DARURI, chiar din VIA Păstorilor Săi


Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
O, Doamne, iartă-mă!, dar dacă nu cuvântez, nu mi-s eu!!!
Precum mulţi ştiu de-acum, io mi-s mai săracă aşa..a…a cu duhul!! Şi nu prea stau eu să cuget îndelung dacă să spun ceva sau să nu spun! De aceea iaca, şi acum, o să cuvîntez!
Azi, 23 dec 2016, am „tengâtită”, în traducere, mă doare-n gât de stau să crăppp, mă dor măselili’, mă doare capu’, cât despre coloană…ce să spun, ea nu mai e demult…VERTEBRALĂ! Hei, nu săriţi aşa şi..nu vă daţi cu opinatu’! Nu e ceea ce pretindeţi voi! Ci pur şi simplu, am dureri care nu ma lasă să stau drepţi/dreaptă! Taman acu’, când ar fi de treabă! Hmm, treabă!! Ce-mi pasă mie, om sărac lipit pământului, că e Crăciunul?? Că e MUSAI trebuinţă să se taie porcii -bieţii de ei!! Ooo, dar ce carne gustoasă au!!, cine i-a pus să fie..PORCI!! Aşa le trebuie!!-, că e musai să se prepareze cârnaţii -o minunăţie, la care..nu-mi permit să visez, de mai mulţi ani!!-, că e musai de făcut cozonaci, plăcinte cu răvaş -vai mie!!-, că e musai să se împodobească bradul, că e musai…dar ce nu este acum MUSAI??
Ei, bine, nici că-mi pasă de acest MUSAI! Ce bine că nu mai am aceste GRIJI apăsătoare!! Ce bine ca nici măcar la Maxi- Mega-Mall nu e MUSAI să mă duc! Îl urasc din toti rarunchii, cu înverşunare, pt ca mi-a transformat concetăţenii in niste consumatori fara discernamânt!!; dar asta e alegerea lor! Sa fie bucurosi in BUCURIA lor mega-mall-istică!! şi să aibă parte de cărucioare arhi-pline, învârfonate chiar, aşa cum îşi doresc, pe bani puţini, de belsug pe masa si de iubirea lui Dumnezeu!
Toată lumea, aşadar, trebăluieşte, care încotro şi-şi încarcă memoria şi sufletul cu PROGRAME, ca să ştie EXACT ce au de făcut! Numai eu sunt relaxată!
-Ce pregăteşti de Crăciun, Anto?, mă întreabă, mai dăunăzi un amic.
-Nimic!, îi răspund relaxat, în timp ce dau să urc scările blocului cărând în spatele încovoiat gentoiul în care-mi aveam camera de filmat, trepiedul, aparatul foto şi toate cele aferente. Nu megea liftul!! Slavă Domnului că stau la etaj inferior!!! Binecuvântaţi fie cei care au avut inspiraţia să urce doar până la doi când au procurat apartamentul! Fie-le ţărâna uşoară!
-Cum nimic?, mă întreabă amicul constrariat.

-Aşa bine!, i-am răspuns, şi am tăiat-o din cale-i. Aş fi putut să-i dezvolt, dar…ce folos. După ce că are omu’ cîrca plină de griji şi de zdroabe, să-l mai încarc şi cu ale mele!! Meargă sănătos, cu Domnul, la trebile lui!…Apoi…la ce bună atâta pregăteală, chiar de-ar fi, când năpraznicul s-a pus de-a curmezişul, încă de acum 2 ani, şi, după ce că eram Lefterica Popescu, mi-a mai stricat şi frigideru’…Am vrut în mai multe rânduri să-l arunc, să scap de hurdubaie, dar nu l-am aruncat, deşi-mi cam stătea în cale şi aşa…CALD, şi gol mereu, MARE şi PROST (că se stricase!!), tare mulţi nervi îmi mai făcea. În urmă cu vreo 3 luni, am decis să nu-l mai arunc şi să-l repar. Uşor de zis, mai greu de realizat, deşi defecţiunea lui, parol, e de 3 parale!! Dar când eşti mic, prost, încăpăţînat, lipsit de SOARTĂ, şi te mai cheamă şi Antoaneta, e dezastru!! N-am să vă povestesc PERIPEŢIILE prin care-am trecut întru procurarea unei amărîte de garnituri de frigider, care se trezise ea, mai acu’ 2 ani, că nu mai are chef să stea lipită, trup şi suflet, de corpul măgăoaiei, să închidă etanş hardabaua!, deşi, credeţi-mă, că merită povestit!! Cert este că am purces, cu MERGEDESU’, făcând kilometri (noroc că aveam „cauciucuri” strong, fiabile!!) în căutarea garniturii, şi m-am ales cu aceea că am dat un avans la un magazinaş, iar acum aştept să sosească… garnitura!! Mila Domnului!! Oricum n-am ce să pun în frigider, mi-am zis, aşa că, nu mă frământ de ziua şi ceasul sosirii garniturii pentru frigider!! Dar, până să sosească garnitura frigiderului, iaca, numa’ ce m-am trezit azi cu-n telefon de la un preoţel:
-Dna Antoaneta sunteti cumva acasă??
-Nuuu…
-Da unde sunteţi??
-Mi-am luat VACANŢĂ şi bilet şi… zbor spre Paris!!
-Haha..haideţi doamna Antoaneta (aşa-mi zice el, şi orice i-aş face, nu se exprimă altfel!! Nu-mi place DELOC să mi se adreseze cineva cu „doamna”, dar îl iubesc pe acest preoţel-e abia ieşit de pe băncile Teologiei, de aceea îi spun „preoţel”, însă va ajunge un MARE Preot!! Zic. Şi dea Domnul sp fie precum simt!), mă faceţi să râd!! Hai că trec pe la dvs!
-Cu drag! Pun ibricu’ pe foc!, îi zic. Dar el închide şi nu ne-am mai auzit! Aici la mine, oricum, e ca la nebuni cu semnalul telefonului. Ne auzim în felii! E bine şi aşa, altu’ moare şi-aşa n-are!!
Mai trece, Preoţelul, din când în când şi mai stăm la o şuetă. Gândesc că avea drum prin Centru şi nu voia să mă ocolească. Ajunge în faţa blocului şi mă sună, rugându-mă să cobor.
-Păi nu urci?, îl chestionez intrigată, cu ochii pe ibric. Hmm, iar mi-a dat cafeaua-n foc…

-Nu, că mai am drumuri de făcut! Am de spovedit nişte bătrânei şi…O să trec altă dată şi stau mai mult…
-Ooo, şi io care mă şi pregătisem de-o bârfuliţă de sezon…
-Altă dată!! Hai, coborâţi!…
-Cobor-cobor!!
Mă gândeam că vrea să-mi zică: „La mulţi ani” şi cama sta, dar..NU! Când ajung jos, Preoţelul era în maşină cu tot familionu’, cu soţie, prunc, soacră, mamă şi..juma de porc în portbagaj!! porcu’ destinat mie!!
Mămulică!!, m-a luat capu’!! Cum să-i spun omului că..n-am un’ să depozitez porcu’? Am dat io să zic ceva, dar, apoi, m-am oprit… Nu voiam să-i stric bucuria. Am luat produsele, am mulţumit şi am plecat! Nici măcar n-am putut să-l îmbrăţişez, să-i îmbrăţisez, pt că sunt arhi-plină de Viruşi!! La’ că, cică, şi ei, TOŢI, erau cam la fel de bogaţi în viruşi ca şi mine!!
Ajunsă sus şi despachetând, m-a luat şi mai rău capul!! Un’ să depozitezi atîtea bunătăţi…alterabile?? Afară e cam..prea riscant! Nu e suficient de frig. Vom vedea…
Dar, ce găsesc la fundul sacului Moşului meu grijuliu?? Hmmm…O, Doamne, de-ai putea ierta cât am mai commentat eu, şi nu de bine, pe seama acestui PRODUS, pe seama acestu TITLU dat vinului de către înalţii prelaţi!! Şi iată că a ajuns în casa mea şi va sta pe Masa mea de Crăciun un vin numit…”VIA DOMNULUI!!!” Şi nu mai pot zice decât atât, măi Părinţele, o făcuşi de ..viţă-de-vie!!
Le-am primit pe toate, ca de la Domnul! Atâtea daruri de mâncare pentru Masa de Crăciun, în mod neaşteptat!! Şi încă nu a fost singura surpriză plăcută pe ziua de azi. Mai fură încă două, dis-de-dimineaţă, un miracol, două miracole -da’ nu vă spui, să nu v-apuce pizma!! Taman acum înspre Ajun si să păcătuiţi!!-, şi aud -mi-a şoptit o albinuţă!!-, că mai pe seară se mai arată MOŞUL la orizont cu ceva daruri!! Fie primit, în numele Domnului! Bine faci, bine găseşti, chiar dacă şi cu oarecare..întârziere!!
Oameni buni, L-am supărat pe Dumnezeu de miliarde de ori -eu sunt un om foarte cîrtitor şi, una-două, „mă iau de piept cu Dumnezeu”, cît despre semeni, se să mai zic, nu cred că e om pe lumea asta, care s-a intersectat cu mine, să nu-i fi produs eu un discomfort!! Ierte-mă Domnul! dar..şi pe ei!! Dacă am făcut binele, nu l-am făcut ca să aştept şi să primesc binele, dar ce am făcut cândva, am făcut şi, poate, mai fac şi astăzi, din toată largheţea inimii mele, aşa mică cum e ea, şi iată că Dumnezeu..LUCREAZĂ! Şi o face în STILUL Său! Binecuvântat fie Dumnezeul meu! Amin.
Să te binecuvânteze pe tine, Părinţele, şi familia ta cea sfântă, şi primească-ţi Domnul Jertfa şi dragostea! Fie să ai parte de PREOŢIE Veşnică! Amin. Iară voi, cititorii mei, s-aveţi parte de DARURI ÎMBELŞUGATE de la MOŞUl şi BELŞUG pe masă şi în SUFLETE! Amin.

Iată şi „mărul discordiei”

dintre mine şi sinodalii BOR -ierte-i Domnul, că poate nu or fi ştiut ce fac, atunci când prea…amarnic m-au prigonit!!-, „măr” ce sa- transformat, acum, în dar, şi chiar de la un..preot Bor! Mulţam!, omule bun al lui Dumnezeu! Aşa să te ţie Dumnezeu: bun, blând, milostiv şi..curat cu inima! Amin.