Archive for the ‘Fatarnicie’ Category

Scîrbavnica lamentaţiune a lui Mircea Badea…


  Nu-mi place Mircea Badea nici dacă m-ar plăti! E de-o greţoşenie inimaginabilă! Un fanfaron!! Aseară şi-a dat ultimul examen în faţa mea!

  Invitat la Emisiunea lui Gîdea -„pastorul”, jurnalistul Cătălin Tolontan a fost pus la colţ, în repetate rînduri, de scîrbavnicul Mircea Badea, într-un fel în care NU SE FACE cu un INVITAT! Sperînd să-l facă pe jurnalistul Tolontan Knock-out, Mircea Badea a utilizat fel de fel de..”proceduri!!” Numa pe sîrmă la mare înălţime nu s-a suit… Desigur că „Pastorul” Gîdea, stătea mai la o parte, deşi el este MODERATORUL Emisiunii de la CANALUL rău mirositor (de la împuţiciunea Varanului Voiculescu, „tatăl” adoptiv la „micuţilor” Gîdea şi Badea) Antena 3, Canalul Varanului, care a furat Statul cu multe milioane de euro!! prin afacerile lui de culise…dar…prospere pt el şi „familia” lui de  Antene…), şi chibiţa satisfăcîndu-şi orgoliul la fiecare „scuipătură” a maimuţoiului Mircea Badea către obrazul lui Cătălin Tolontan, acuzîndu-l cu grosolănie cum că din pricina dezvăluirilor „incorecte” ale lui Tolontan s-ar fi sinucis Condrea, patronul HexiPharma, cînd de fapt, ştie toată lumea, adică şi plodiştele de grădiniţă, că bietul Condrea a fost…”sinucis!!”

  M-a îngreţoşat aseară Mircea Badea pînă la vomă!! Niciodată nu mi s-a părut mai dizgraţios, mai dezbrăcat de caracter decît aseară, mai „golaş” la minte, cînd cu o obrăznicie de nedescris l-a tot scuipat „intelectual” pe jurnalistul Cătălin Tolontan!

  Ei, bine! Mircea Badea, în opinia mea, nu eşti decît un ieftin măscărici plătit să-ţi joci un rol la fel de prost precum caracterul tău! N-ai să-i calci nicodată pe urme jurnalistului Cătălin Tolontan, decît doar să-i miroşi băşinile, pardon, flatulenţele, ca să mă exprim…academic, nu cumva să-ţi jenez audio/vizualul tau ‘telectual!! Nu-l poţi tu micşora pe Tolontan, MICUŢULE, oricît de intelectual te-ai da! N-ai cum! Tre’ să înţelegi că INTELECTUL şi TĂRIA de CARACTER ţi-s date de la Dumnezeu, iar tu şi neamul tău nu s-a avut bine cu divinitatea! Ceea ce nu înţelegi tu, dar eşti iertat pt puţinătatea duhului tău, este aceea că nici măcar de acum înainte NU VREI să te pui bine, ca măcar de acum înainte să capeţi şi tu măcar 3% din înţelepciunea, din tenacitatea,  din intelectul şi din profesionalismul  lui Tolontan! Acum însă am descoperit şi eu cum de-ţi faci veacul de atîta amar de vreme pe Tărîmul Varanului!! O ai pe sor’ta „producător la Antenă!!”, zici tu şi, iaca..m-am luminat subit!! Asta explică longevitatea ta la Trust!!!… Bucură-te în BUCURIA ta! Şi bucură-te că ai avut ce DOS să pupi, altfel erai un neica nimeni, un anonim sărac şi flămînd…

  Ce supărat, nevoie-mare, erai tu asear’, la Emisiunea lu’ frac’tu Gîdea, că nu te-a preluat Tolontan să te citeze pe tine, să-ţi ia nuş-ce „operă” şi să o ataşeze, ca link, la Articolele lui!! Bă, băiatule!! Păi eşti idiot?? În primul rînd că tu nu eşti decît un măscărici, un Circar ieftin al Antenei 3 şi un blogăr oarecare, cum sînt mii, care, sictir măgarule, că..nu ai NIMIC concret de spus!!, ca să te preia pe tine, mă rog, articolul din Blogul tău şi să-l ataşeze ca link într-unul din Articolele publicate de Tolontan în Ziar. Omul, jurnalistul Cătălin Tolontan, foarte documentat şi foarte… MESERIAŞ (ceea ce tu nu o să fii nicioadtă, oricîte scamatorii ai face! Toate-s ff ieftine!! Pe care lumea nu dă niciun ban!!), publică EXACT ceea ce vrea MUŞCHIUL lui, şi tu, un gîndac, nu-i poţi impune să te citeze pe tine..buricu’ pămîntului! Şi nu-i poţi impune să facă asta, chiar dacă în mod mîrşav l-aţi invitat, chipurile, la dialog..constructiv, gunoaielor!! Tu şi Gîdea! Nu aşa se procedează cu un invitat! Îl inviţi în casa ta, crezînd că-l poţi prinde mai uşor în capcană, ca să-i dai la cap sau să-l tot scuipi în obraz, aşa cum aţi făcut, tu, Mircea Badea şi Mihai Gîdea, la Emisiunea Antenei 3 din 24 august 2016. Sînteţi de-o viclenie de antologie!! Farisei făţrnici! Cum să inviţi tu pe om în casa ta, ca să-i dai la cap??? Aşa ceva nu se face!! L-aţi încercat pe toate părţile, cînd tu, M Badea, cînd fanfaronul de moderator, Gîdea, care stătea la pîndă ca şarpele gata să sară şi el la atac asupra lui Tolontan. I-aşi scuipat venin cu nemiluita!! V-aţi folosit întreaga artilerie ca să-l batjocoriţi pe un profesionist invitat in CURTEA voastră! Mîrşavă încercare!…Ăsta-i IUDA zilelor noastre: cînd nu te poate ataca pe la spate, te invită făţarnic la „dialog frăţesc!!…”

  Îl felicit pe Cătălin Tolontan pentru atitudinea lui demnă! Nicio clipă nu a dezarmat şi nici măcar un rid nu i s-a mişcat pe chip, deşi îl simţeam că v-ar fi întors SCUIPATUL cu aceeaşi..GRAŢIE cu care îl tot scuipaţi voi, scîrbavnicilor antenişti!! Voi chiar credeţi că el n-avea SCUIPAT?? Ba da!, MICUŢILOR. Doar că SCUIPATUL lui TOLONTAN era prea preţios ca să-l rispiească pe nişte măscărici ca voi!!

Cine mama-naibii vă plăteşte să faceţi asemenea giumbuşlucuri, neispăviţilor?? Pe cine vreţi să acoperiţi! Vaiii, acum nu mai sînt contrafăcute produsele Hexipharma şi Condrea, patronul firmei, s-ar fi sinucis, chipurile, din pricina presiunii puse asupra lui de articolele şi investigaţiile jurnalistului Tolontan şi bla..bla… Şi vai!!, nu mai mor oameni infectaţi în Spitale, că vai…nu se cade să spunem public aşa ceva, aşa cum a făcut-o, cu demnitate şi asumat, jurnalistul de mare clasă, Cătălin Tolontan. Căruia NICIODATĂ-VREODATĂ n-o să-i călcaţi voi, tu, Mircea Badea şi frac’tu întru suferinţă, Mihai Gîdea-pastorul.

Băh’, Mircea Badea şi Mihai Gîdea, fariseilor! Mor oamenii în Spitale pt că întreg Sistemul românesc este BOLNAV şi CORUPT şi pentru că există PORCI ca voi -formatori de opinie- care ascundeţi sau, mă rog, muşamalizaţi, ameţiţi  ADEVĂRUL spus ASUMAT de alţii mai profesionişti decît voi!! Crapă rînza-n voi, a neputinţă!! Băh’, MB şi MG sînteţi virusaţi!! Sînteţi atinşi de o Bacterie arhicunoscută, dar INDESTRUCTIBILĂ: fariseismul! Ce este însă foarte grav, este aceea că vai vouă, lişiţelor, mai sînteţi şi formatori de opinie!! Se uită lumea la voi şi…”la naiba-n puii mei”, după ce-l citeşte la Ziar pe Cătălin Tolontan -care arată REALITATEA din TEREN, CRUDĂ realitate!!-,  nu mai ştie ce să creadă şi ce nu, cînd miroase borşul vostru fără termen de garanţie pe etichetă! Cînd vii tu, micuţule Mircea Badea, şi zici că…nu-i adevărat, că NU SE MOARE în Spitale din cauza viruşilor şi etc!! Dar ADEVĂRUL nu-i în Curtea voastră! Ci în curtea lui Tolontan! Asta o ştiu şi pruncii!

Adevărul va triumfa! Dar mai e cale şi vreme de trecut… Bagă la cap, Mircea Badea, ce bîiguia timid aseară frac’tu Gîdea (ştie el ceva, din Teologia pe lîngă care a trecut!!, doar că nu pune şi în practică!!), şi anume:  „Căutaţi ADEVĂRUL şi EL vă va face…LIBERI!!” Liberi şi de CONTRACT!!, dacă mă înţelegi ce vreau să-ţi spun, Mircică!!, micuţule….

  Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Anto oval cu Nikon si roz

 

 

Anunțuri


duminică, 1 decembrie 2013

Rachiu, un produs „canonic”, la Pangarele din Arhiepiscopia Bucurestiului!!!

  Vă cer iertare, tuturor preoţilor, celor care mă cunoaşteţi, care mă ştiţi, care îmi ştiţi sufletul şi ştiţi că vă iubesc si va pretuiesc! Îmi ştiţi necazul şi durerea  vis-a-vis de purtarea mai-marilor voştri faţă de mine!!!; Eu simt că si voi aţi vrea să spuneţi un cuvînt, dar..NU PUTEŢI!, din pricini „obiective”; vă înţeg  -pînă la un punct- şi respect „tăcerea” voastră!! -tot pînă la un punct…

Tu, duhovnicul meu, care-mi cunoaşti „neputinţele!”…, iartă!

 Şi întru ‘neputinte’ aflîndu-mă (eu), dragii mei, nu mă pot înfrîna să nu postez, pe Blog, o minunată „achiziţie”, o fotografie, care reprezintă un obiect, iertaţi, al dracului de …”canonic!”, pe care l-am descoperit, la un Pangar  aparţinînd Arhiepiscopiei Bucureştiului! Arhiepiscopie păstorita „canonic”, de un „sfînt” Sinod. Sinod care m-a batjocorit în fel şi chip şi care a decis, în unanimitate de voturi ( fară regrete sau mustrări de conştiinţă  din partea vreunui ierarh-??!!-), să mă dea, în mod repetat, „canonic”, drept „miel de junghiere”, pe mîna Gărzii Financiare -aservită Bor ( printr-un PACT – drăcesc, i-aş zice-, încheiat în 20 nov 2012, si prin altele ale lor Înţelegeri… )- ca să mă killărească aceasta, prin comisarii săi ( pentru că vindeam, prin firma înregistrată la Camera de Comert a României, legal, platind taxe către stat, prin firma mea, Vin Kagor, cit si Obiecte de cult, supuse, chipurile, „monopolului Bor” )! „

M-au dat să mă răstignească” ei, comisarii, la ORDIN! Ca ei, „sfinţii” din Sinod, arhiereii şi mai-marii sinodali, vezi Doamne, „n-au mîncat usturoi” şi..”gura nu le miroase!!!”… Ba vă miroase, stimabililor! Şi încă cum!!!… 

Nu am să dau nume, acum. Dar, voi vă ştiţi, fariseilor FAŢARNICI! 

Eu vă ştiu, acum – dupa al N-jdelea control al Gărzii la micuţa mea Firmă, „m-am luminat!!!” –  pe fiecare după al vostru nume! Căci v-aţi descoperit prin faptele voastre…Vă ştiu eu, asadar! Dar..să lăsam! Să trecem, acum, la „oile” voastre…la..rachiul vostru…”canonic!”

  Ducîndu-mă  azi în Cimitir, ca să mai aprind o lumînare la cineva drag plecat la Domnul ( căci decesul, de curînd, a unei persoane f dragi mie, părintele Cristian Baroianu -Dumnezeu să-l odihnească în pace!-, m-a pus în starea de mustrare de conştiinţă, că n-am mai fost demult la cei dragi ai mei!! Iertat să-mi fie!), la intrarea în Cimitir, mergînd să cumpăr lumînări, musai de la Pangar (!!??), mi-a atras atenţia UN OBIECT, ” DE CULT”(!!!), expus spre vînzare în Pangar: RACHIU!!!

 Vi-l supun atenţiei, vouă tuturor „canonicilor”, cît şi vouă „mega-extra”-ortodocşilor, „evlavioşii” care îngurgitaţi, la greu, „oratoria” sinodalilor, care vă tot sulfă-n ureche, indicîndu-vă „canonic”, de unde şi ce să cumpăraţi pe banii voştri, că deh..”Cuvîntul Vieţii” e doar…la ei, la BORişti, nu şi în altă aprte!!! Mă refer la icoane, metanii, cruci, lumînari…că, vezi Doamne, nu sînt canonice -zic ei- decît numai cele de la Pangarele lor ( că tot sînt ele, obiectele de cult, achiziţionate, cu „osteneală” mare şi cu sudoarea frunţii lu’ Bejenariu cel Năstruşnic, Ioachim adică, mai-marele pangarelor BOR, de la „necanonicii” mireni, cît şi de pe la fraţii lor budişti!!; că deh`, „fraţii budişti” sint mai meşteri şi mau „curaţi” în a face „cele ortodoxe”: brelocuri, metanii, iconite de tot felul. )!!!  Că vă dau ei, mai-marii sinodali, vestire, vouă mirenilor, la greu, prin trîmbiţele  TiVi-ului lor şi va dau sfat de la Amvon -a se citi aburirea neamului-şi prin „presa” lor scrisă, cît şi prin toate „mijlocacele de informare”  şi de „increştinare”, ca nu cumva „să vă înfruptaţi” din altă parte ( a se citi Magazine particulare, cum  A FOST şi micuţul, dragul meu Magazin -făcut cu sufletul meu şi cu multă cheltuială de bani şi energie-, dar care nu mai este, dat fiind faptul că am fost pusă sub EMBARGO Patriarhal, din prea multă „iubire de semeni”, pe care  Sinodalii -vicari, arhimandriţi, episcopi, secretari şi mulţi alţi mici lahei slugarnici, care doar pentru a-şi plimba fundu’ prin Deal, ar vinde-o şi pe mumă-sa care i-a dat viaţă!!!-, în unanimitate de voturi!!!, au revărsat-o asupra mea, prin intermediul GF)! Iată, „am cules” pentru domniile voastre, „din teren” chiar din „MOŞIA” voastră stimabililor sinodali, din „Moşia voastră canonică”,  o imagine, a unui produs „super-mega-canonic!!!” Produs expus spre vînzare la un Pangar de-al Arhiepiscopiei canonice:

                                                                             

 

Aşadar, „fraţi şi surori”, ascultînd cuvîntul  ce vi se suflă în ureche, nu pregetaţi! Ci cumpărati!…
Rachiul cel de toate..zilele!!!
 Nimic mai canonic de cumpărat de la un Pangar bisericesc, decît un Rachiu…canonic!! 
 Duceţi-l însoţit de Pomelnic la „Catedrala Neamului!”  odată cu bănuţul vostru!!!; şi veţi fi „pomeniti” la slujbele din Deal!!!”, acum şi la paştele cailor…
Şi..dacă vă îndoiţi de autenticitatea imaginii, iată 

un anunţ important, ce troneaza, pe geamul Pangarului, pentru o informare „politically corrctă”” a cumparatorului-mirean, anunt care vă va aduce si dvs lamuriri:
 

 Aşadar…”stimaţi clienţi”, avînd în vedere faptul că, „toate produsele” sînt  -comform anunţului de mai sus-, un BRAND, un produs „marca inregistrata”,vă doresc..
VIZIONARE şi îngurgitare…”CANONICĂ!”
Iară vouă, dragi „ortodocşi”…”evlavioşilor”, hai noroc!!!, la un ţoi cu răchie!!! De Pangar!! ” Marcă înregistrată”!, by: BOR, SRL!,  după cum vă

asigură anunţul.
Canonic??!!




 

PS:

 Voi, preoţilor, cei care ştiţi durerea mea, voi cei care ştiţi necazul meu, voi cei care ştiţi că ştiu că şi voi sînteţi, în proporţie de 98% prigoniţi, în fel şi chip, voi care ştiţi că vă bucuraţi de dragostea mea, aveţi grijă: Nu o ucideţi!
Voi taceţi, făcînd, chipurile, ascultare! Eu…sînt „oaia cea pierdută”…care..cuvîntă…
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Azi, de „Ziua dorului!”…


Azi de “Ziua Dorului”

 

Azi, de „Ziua dorului”

N’Jde  vorbe-am să vă spui

Că  eu n-am un singur dor

Ci am multe doruri frate

Ce m-au cocoşat de..spate!

Azi, de „Ziua dorului”

Rup şirul oftat-ului

Voi da liber gîndului

Şi-am să bat cîte un cui

Dînd  aplomb…cuvîntului

În pieptul..duşmanului!

Azi, de „ziua dorului”

Ia aminte ce-am să-ţi spui

Să nu zici că nu ţi-am spus

Şi că, vai!!! tu n-ai ştiut

Cîte doruri am avut!!!….

(Cît de tare m-a durut!)

Azi, de „Ziua dorului”

Vreau pe-un munte să mă sui

Să dau glas cuvîntului

Şi să strig în gura mare

Că Anto nu-i de vînzare!

Nici de Gura-tîrgului!

Azi, de „Ziua dorului!

Ia aminte, c-am să-ţi spui

C-un prieten am avut

Şi-n el tare am crezut

Dar de Gura-tîrgului

Mi-a dat foc  sufletului

S-a gîndit de bună seamă

Să-mi pună venin pe rană!

Azi, de „Ziua dorului”

Colo –n jos  în Piaţa Mare

Pe-o lădiţ-am să mă sui

Şi-o să strig în gura mare

Că mi-e dor de numa-numa

De un om avedărat

Cu care să stau la sfat

Şi să-i spun ce mult mă doare

Excesul de farfarale!!

Şi-astăzi, într-o „Zi de dor”

M-am gîndit ca să vă spui

„Cît de dor” mi-a fost de voi

Puilor de–şerpălăi!!!cobra

Vipere cu Cornul  plin

Care îmi zîmbiţi senin

Dar îmi faceţi viaţa chin

Cînd mă-mproşcaţi  cu venin!

Azi, de „Ziua dorului”

Am decis  să vi le spui

Să mă răcoresc niţel!

Să vă intre bine-n cap:

Azi, de …”Ziua dorului”

Nu mai am niciun regret

Şi am să vă spun concret

C-am să-mi pun zăvor la suflet

Iar la uşa casei mele

Veţi găsi numai zăbrele!

Nu-mi veţi mai intra în casă

No-ţi mai sta cu min-la masă

N-am să vă spun ce mă doare

Nici s-ascult a voastre doruri

Ci-am să-mi pun la suflet…storuri!

Să vă tînguiţi la Lună

Chiar în vreme de furtună

Şi de fulgere severe

Căci eu…nu mai am putere

Să mai iert la infinit

Un PRIETEN ipocrit!…

Antoaneta Rădoi –de la Vrancea

 

PS: Azi, de „Ziua dorului”

Am dat glas cuvîntului

Şi de-acu-nainte

Vreau să luaţi-aminte

Că nu vreau nicicînd

Nici măcar în gînd

Amintirea voastră

Să mă otrăvească!…

-final-

 

 

„Dă mai departe! Ştiu că tu ai prieteni mulţi”.


Primesc un mail. Două fraze scurte cam ca pumnii dintr-o partidă de box cu sportivi number one: „Dă mai departe! Ştiu că tu ai prieteni mulţi!”

Mailul avea un ataşament. Nu l-am deschis, nu l-am citit! Ci..l-am dat mai departe. Doar că cele două fraze scurte -cu text aproape onomatopeic (apropos: mă ucid „dialogurile” onomatopeice)- ale celui care-mi trimisese mailul m-a lovit, pur şi simplu ca un bumerang, despicîndu-mi inima-n două. Dat fiind faptul că cel care-mi trimisese mailul era un cunoscut al meu ( deci nu o persoană străină ), nu m-am putut abţine să nu-i dau un replay. Iată-l: Prietenii mei? Vorba lui Vadim Tudor, care spusese odată un citat care mi-a plăcut maxim: „Nişte duşmani deghizaţi!” Cu amendamentul că, „prietenii mei” sînt muuulţi, poartă veşminte preoţeşti şi au mitre puse peste ceea ce ei spun că ar fi…cap! Şi culmea se numesc..creştini! Cei mai ceimai dintre creştini! Ortodocşi adică! Şi-mi poartă o dragoste!!!….

Din cugetările unora…


Eu nu pot fi frate cu cei ce calcă în picioare Cuvîntul lui Dumnezeu! Atîta timp cît te dai la mine „luminat” şi nu eşti…

Principalul tău merit că eşti „credincos” este acela că te laşi muls, de bunăvoie, ca oaia, ca vaca. Şi eşti bucuros! Fii, aşadar, bucuros în bucuria ta!…

„Minuni”! Altfel… la Mormîntul Cuviosului nostru părinte, Arsenie Boca


  Mă încearcă o oarecare mustrare de conştiinţă să postez ceea ce vreau să spun, însă, asta-s eu! Trebuie să spun ceea ce demult voiam să spun, în ideea şi în nădejdea că, cineva MARE, va lua măsuri, vis-a-vis de comportamentul maicilor de la Mrea Prislop, „reşedinţă” a Cuviosului nostru Părinte Boca. Sau, poate, ele însele, vor auzi şi îşi vor revizui execrabilul comportament. Cine ştie! Căci nu o dată m-am lovit eu însămi de despotismul acestor „măicuţe” care veghează, precum satrapii, Mormîntul Cuviosului Părinte, mormintul acestui SFÎNT al Ardealului şi al României noastre! 

Ştiu că voi „cucernicilor şi evlavioşilor”, mulţi, o să-mi săriţi la jugulară, dar, vă asigur că mi-am asumat aceasta! Şi încă înainte de a purcede la scris, i-am făcut Cuviosului Părinte Boca, metanie. Căci sfinţia sa, sălăşluieşte în casa mea, într-un portret 60/80

Imagine

şi se află la loc de cinste, dimpreună cu scumpul, dragul şi sfîntul meu părinte Nicodim Bujor ( autorul Acatistului Sf Calinic de la Cernica ) -un „ilustru necunoscut”, de altfel-, cu Maica Domnului ( în multiplele ei ipostaze ), şi cu multi Sfinţi, care-s PRIETENII mei nedespărţiţi! Aşa că mi-a fost simplu să îngenunchez şi să-i comunic intenţia mea! Ei bine, stă şi mă priveşte impasibil, din portret, aşa cum o face de vreun an şi jumătate, de cînd l-am adus în casă!!! Nu i-am cerut binecuîntare, ci doar l-am înştiinţat de ceea ce voi face! Io, nu le prea am cu..binecuvîntările! O singură dată am cerut o binecuvîntare, cuiva de la care, eram sigură că o să şi primesc!!! În rest…Dumnezeu cu mila SA, asupra mea!…

Relaţia mea cu Părintele Boca, este una căreia nici nu ştiu ce conotaţie să-i dau. Căci, fie „m-a bătut” de numa-numa, fie a „lucrat” nişte minuni, de m-a lăsat fără cuvinte!!! Personal, nu prea am îndrăznire la Sfinţia sa! Şi cum în acest portret, realizat cu stîngăcie, dar cu îndrăzneală… Cuviosul Arsenie Boca, e un pic..cam..ursuz, cînd mă uit spre Sfinţia sa, îmi dispare, vorba unui amic, toată contemplaţia!!! Mă mustră, fără cuvinte, din privire! Şi zic, atunci:

– Off, Părinte Boca! Nu ştiu de ce ai venit în casa mea…Dar, de vreme ce ai binevoit a veni, CRED că nu ai venit degeaba! Aşa că, pînă mă dumiresc eu de ce ai venit, îţi zic : bine-ai venit!

Cam asta e conversaţia mea, zilnică, cu Pr Boca… El mă priveşte, sfredeliror -din portret-, poate mustrător, iar eu, trec zilnic, de 200 de ori, incolo-şi-ncoace, pe lîngă el, vorbind cu el, după cum mi-i starea şi..neputinţa… E un fel de supliciu, dacă vreţi! Al meu sau..al sfinţiei sale!!! Aş putea, simplu, să-l mut. Să-l duc în alt spaţiu în care să nu ne „intersectăm”.  Cel puţin fizic. Dar, nu! Eu, îl las, „îl ţin”, „încarcerat”…Şi sincer, nu ştiu care dintre noi, eu sau Sfinţia sa, face..canon!!! În fine…Să revenim la „oile” noastre…Căci acum, despre alte „oi rătăcite” voiam să vorbesc. Că pe mine, mă ştiţi deja, ca pe un cal breaz! Şi dacă nu v-aş spune ce gindesc dupa ce obsev ceva nelalocul lui -sau ceea ce mie mi se pare a fi la..nelalocul lui-, n-aş fi eu….

Care va să zică, vorbeam despre Mrea Prislop. Un loc unde pelerinii, credincioşii, fie creştin-ortodocşi, catolici, adventisti şi/sau alte confesiuni şi turişti de toate naţiile şi religiile se duc cu bucurie, şi unde se aşteaptă să găsească o atmosferă de Legendă,  iscusit ţesută, de „povestitori” cu imaginaţie bogată şi cu interese numai de către unii ştiute, iar creştin-ortodocşii se duc pentru..minuni!

Prislopul a devenit loc de pelerinaj religios, datorită numelui Părintelui Arsenie Boca. Dar Prislopul mai este şi un loc turistic, încărcat de istorie, pe care vor să-l viziteze inclusiv străinii. Şi ajungînd oamenii, fie ei pelerini, credincioşi sau simpli turisti, la Prislop, la Mănăstire, adesea, găsesc o atmosferă care nu concordă cu ..Legendele!!! Şi asta din pricina neospitalităţii unor femei îmbrăcate în călugăriţe, poate chiar călugăriţe, care „veghează” la Mormîntul Părintelui Boca. Şi o fac, fără pic de smerenie, fără..bun-simţ. În niciun caz, nu fac cinste numelui Părintelui Boca. Nici Mănăstirii, iar Bisericii ortodoxe nici atît. Numai că lor, nu le pasă. Au ridicat nesimţirea la rang de cinste!…

Credeţi-mă, am fost la Mausoleul lui Lenin, la Moscova. Acolo m-a întîmpinat  PAZĂ Militarizată şi o atmosferă atăt de rece şi solemnă, încît nici nu mi-a mai ars să mai fac turul de rigoare. Întrucît am fost însoţită pas cu pas de către omu’ cu kalaşnicovu’, îndreptat asupra mea,  şi eu nu mai aveam curaj nici să mai respir. Cînd am ieşit afară, din Mausoleu, am respirat uşurată că am scăpat teafără ( orice mişcare a mea, i se putea părea suspectă rusului care păzea şi puteam fi făcută pulbere in 2 timpi şi 3 miscări; se vedea asta pe chipul soldatului rus, care după cum ştim, nu prea stă el la discuţii, cînd e vb de patriotismul lor!!!, şi de „tăticul” lor; am simţit acolo, înăuntru aşa o atmosferă sordidă, încît parcă simţeam că nici să gîndesc nu aveam voie…)! Ce credeau ăia, că is nebună să-mi doresc vreun deget sau vreun fir de păr de la Lenin? Ducă-se! M-a urmărit soldatul rus, pas cu pas, cu kalaşnicovu’ îndreptat asupra mea. Mergea soldatul înarmat pînă în dinţi, în spatele meu, uşor în lateral, cît să-mi vadă faţa, şi îmi urmărea fiecare gest, fiecare mişcare…Mă sfredelea cu privirea şi mă îndemna, cu patul armei: – Bîstro, bistro!!!… adică să merg mai repede şi să nu-mi mai rotesc ochii în jur….Că şi aveai ce să vezi!!!…

…Ei, cam aşa te simţi şi la Prislop. Excepţie fiind doar cazul cînd ai o baftă chioară şi s-au dus la culcare, „femeile în negru”, care mai şi obosesc, spre slava lui Dumnezeu! Desi, personal, nu mi s-a-ntimplat „minunea” sa-l gasesc vreodata SINGUR pe parintele Boca, ca sa pot avea „intimitate”…ci mereu am avut..companie…”maicutele” sau „femeile in negru” cum imi place mie sa le zic. Niste zbiroaice! Toate! Il pazesc de parca s-ar teme ca nu cumva sa-l dezgroape cineva  si sa-l ia acasa!!! Desi lumea ar lua de la Mormint, doar niste amarite de pietricele de marmura ca sa duca acasa la cei bolnavi si necajiti in nadejdea unor „lucrari” miraculoase! Dar ele, „maicutele” chiar si pentru 3 pietricele sau pentru un fotografiat, fac un taraboi de numa-numa!!! V-o spun cu toată responabilitate şi cu oarecare părere de rău. Nu-mi pare rău că v-o mărturisesc, ci îmi pare rău că lucrurile astea se-ntîmplă, şi că, într-un fel, noi, închidem ochii ( unii din evlavie, alţii dintr-o evlavie prost înţeleasă, alţii pentru că-l cinstim pe Părintele Boca, alţii că…vezi Doamne, ca să nu facem sminteală!!!; numai ele, „maicile”, „gardiencele” de la Prislop, de la Mormîntul Părintelui Boca, nu se tem că fac sminteală, prin comportamentul lor ). Închidem ochii şi tăcem, iar lucrurile merg mai departe, urît…deranjant…”crestineste!!!”

Am fost de mai multe ori la Prislop, la Mănăstire. Am fost si eu, ca mulţii alţii, cu SCOP precis, şi am fost şi ca pelerin, dar am fost şi „incognito”…Niciodată, nu am găsit la Prislop, la Mormîntul Părintelui Boca o atmosferă bună. In sensul ca niciodata nu mi s-a-ntimplat sa gasesc vreo maicuta binevoitoare. Ci totdeauna am descoperit linga Mormint cite un pitt-bull in haine negre. Poate-am avut ghinion! Dar..de fiecare dată?!!!…

E o stare de fapt a mea, sau a..lor? O dată e prea puţin, dar de 2-3-5 ori, deja e..prea mult! Zic.

De fiecare dată am găsit sau am lăsat o atmosferă ostilă. Şi nu am creat-o eu! Nici pelerinii şi/sau turiştii! Ci..maicile sau, ma rog, femeile in negru.  Şi-am să exemplific:

O dată cînd am ajuns acolo la Mormînt, eu m-am apropiat şi am îngenuncheat la Cruce, să mă rog. Colegul meu, cu care eram acolo -în interes de serviciu-,  „vîna ciori”, printre pomi, cu aparatul de filmat, undeva mai în vale. Era linişte la Mormînt şi mai erau vreo doua persoane care se rugau. De cum l-au văzut „îngrijitoarele de Mormînt”, pe colegul meu că şi-a scos „puşca” si şi-a pus-o la ochi, a început să răsune valea şi codrii de primprejur de strigătele „femeilor în negru”! Erau doar doua, dar..făceau cît 20!!! Ăsta, colegul meu, nu ştia ce-a dat peste el. Nu-i venea să creadă ce aude!!! Mă ridic din genunchi, ma strecor mai linga el şi-i fac semn să bage „puşca-n teacă” . Cabotin din fire însă, nu o  face. Venise să ia „trofee”, de la faţa locului, şi nu voia să piardă ocazia. Făcusem 500 km ca să ne alegem cu ceva. Iar acum, „maicile” îi puneau piedici. Erau nişte simple imagini, peisaj cu pomi şi iarbă. Habar n-am ce găsise el de filmat, că nici măcar la Mormînt nu era, ci mult mai în vale, printre copaci! Dar, deh’, dacă-i dădusem camera pe mînă, a început a se juca cu ea!!! Atmosfera s-a încins. Ele ziceau una, el zicea doua, alea ziceau trei, el zicea cinci (vorbe), şi cînd el a tăcut şi şi-a strîns „pusca”, băgînd-o în teacă, „maicile”, au chemat, prin intermediul HITech-ului, ajutoare, şi au tăbărît pe el, ca să-l deposedeze de „instrumentul flagrantului”. Atunci m-am apropiat, vizibil, dîndu-mă de partea lui, pentru echilibrarea balanţei, încercînd să ponderez cînd pe colegul, cînd „micul grup de comando”, în sutană, care se năpustise asupra lui, recuperîndu-mi totodată camera de filmat. Să te ferească Dumnezeu de mînia unei „maici”!!! Eu am păţit-o, aşa că vreme de 6 ani am păstrat tăcerea, asupra  „evenimentului” petrecut la Prislop, la Mormînt. Dar, iată că a venit vremea să vorbesc despre el!(Si de asta data, doar despre unul)

Şi pentru că am smuls aparatul de filmat din mîinile colegului meu şi am luat-o la fugă, spre maşina mea, pe care-o lăsasem chiar în faţa stăreţiei, unde şi stătusem de vorbă cu maica stareţă de atunci ( în 2009, aprilie; nu ştiu dc acum e altă stareţă, sau tot aceea de atunci ), şi „maicile”, nu au putut pune mîna pe aparat, nici n-au putut pune mîna pe mine, că am avut sprint ca un iepure, au lansat în urma mea, o ploaie de belsteme, de m-am cutremurat…Ziceai că sînt în IAD, între un batalion de draci, nu in curtea Manastirii Prislop, linga Mormîntul Sfîntului Ardealului, între măicuţe, pe care noi, oamenii de rînd le vedem şi le tratăm ca pe nişte îngeraşi!! Ehei…da’ ce „îngeraşi” erau astea!!! Înainte să ajung să bag cheia în broasca uşii ca să deschid maşina, m-am prăbuşit. M-a luat capul. Se învărteau copacii, curtea, cladirile cu mine…Nu avusesem absolut nimic pînă atunci! Fusesem într-o stare perfectă de sănătate.

Am reuşit totuşi să deschid şi să intru în maşină. M-a luat subit cu frig, şi pe tot capul mi-au apărut nişte guguloaie cît nişte nuci de mari, care mă dureau de-mi crăpa capul şi care mă înjungheau. Am început să am frisoane. Am pornit motorul şi am dat drumul căldurii la maxim. Curgeau apele pe geamurile maşinii de cald ce făcusem, aproape că mă sufocam de cald, iar eu dîrdîiam de numa-numa… Am început să mă rog, după cum da Domnul! La un moment dat, am zărit lîngă geamul maşinii un preot, care stătea de vorbă cu o doamnă, şi am vrut să dechid uşa să-l strig, să vină să-mi facă o rugăciune, dar..n-am putut, deşi preotul acela, a stat de vorbă, cu doamna aceea, mult, lîngă maşina mea. După ceva timp a ajuns, cu chiu cu vai, la mşină şi colegul meu, care scăpase teafăr, dar bine „aghezmuit” din mîinile „maicilor”. Cînd a dechis uşa şi m-a văzut,albăstrie şi dîrdîind, a rămas înlemnit! Nu-i venea să creadă. Eu eram vineţie şi tremuram ca epilepticii ( atenţie, eu nu sufăr de acest sindrom!,; ferească Dumnezeu pe toată lumea! Şi pe „scumpele măicute” care nu ştiu ce jar şi-au pus pe cap, făcînd ceea ce au făcut!!! )! L-a apucat furia şi a vrut să se ducă la stareţă, să-i spună despre comportamentul „maicilor” de la Mormînt. Dar eu nu l-am lăsat (ajungea zilei necazul ei!!!) Am zis că nu mersesem acolo să facem supărare mai mare decît făcusem, din nepricepere, şi fără nicio intentie prealabilă. Colegul meu s-a aşezat afară lîngă maşină pe o buturugă, şi-a pus faţa în palme şi a rămas acolo doua ceasuri, mut, timp în care eu am dat să mor. Am trecut prin toate stările posibile şi imposibile! La vrăjmaşul, sînt multe cu putinţă!!! Mai ales cînd are „servitori” vajnici, precum nişte..”măicuţe” sîrguinciose în a-l sluji!!!…Sa fereasca Dumnezeu pe orice om de gura lor bogata in sudalme!!!

La un moment dat m-a sunat un părinte călugăr de la Bucureşti. Un BĂTRÎN orb, pe care eu îl mai „căram” cu maşina la Biserică şi-napoi. Avea nevoie de mine să-l „car” pînă undeva. I-am spus unde sînt şi în ce stare! Mi-a spus să părăsesc, după cum pot, cît mai repede cu putinţă, chiar de-ar fi să las şi maşina acolo, incinta Mănăstirii, şi să ies afară…că el, va pune, pe dată genunchiul la rugăciune pentru mine! Dar, eu, să ies de acolo, să mă depărtez, urgent, de acele „femei în negru”, care-şi lansaseră „artileria grea” asupra mea.

Zis şi făcut. Am oprit motorul, m-am dat jos din maşină şi la braţul colegului meu m-am dus spre poartă. Lumea care intra se uita ca la circ. Cineva dintr-un grup a şi întrebat ce-am păţit. Colegul a spus, la un moment dat cuiva. Şi cineva, dintr-un grup a spus că i s-a întimplat să aibe altercaţie, din senin, cu „maicile” de la Mormînt. Apoi stînd afară, dincolo de poartă, aşa cum îmi spusese părintele călugăr la telefon, tot venea lumea şi întreba ce am, căci eram învineţită şi tremuram de frig, deşi afară, oamenii erau în tricou cu mîneci scurte.

Lumea îi dădea sfaturi colegului meu. El mi-a pus la un moment dat, mîinile lui căuş pe cap şi mi-a spus, la plus infinit, Tatăl nostru. Altceva nu ştia bietul om! Dar, slavă Domnului, că ştia asta! Am început să-mi revin. Nu mai vedeam în ceaţă. Ne-am întors, am luat maşina, şi încet-încet, am scos maşina pe poarta Mănăstirii şi am plecat pe drumul şerpuit spre Haţeg. Colegul meu nu conducea, dar m-a ajutat, ţinîndu-mi, permanent mîinile pe cap, şi rostind neincetat Tatăl nostru. Am ajuns, cu chiu-cu vai, la Haţeg, apoi ne-am mai aşezat pe drumeagul bun, şi la şosea a fost oarecum ceva mai comod. Nu puteam merge cu viteză însă, pentru că nu aveam control total asupra mîinilor şi picioarelor mele. Mergeam uşor, atent, şi ne rugam, şi eu şi colegul meu.  Într-un final, la Sibiu, m-a sunat din nou părintele călugăr, să mă întrebe cum sînt. I-am spus că am făcut precum mi-a zis şi că sînt într-o oarecare stare de bine, dar nu-s bine. M-a binecuvîntat şi a închis. Abia la ieşirea din Sibiu, am început să mă..luminez la cap. Au dispărut una cîte una „nucile” de pe cap. Şi, într-un final, am ajuns acasă! Dar, m-a urmărit, multă-multă vreme, atitudinea „maicilor” de la Mormîntul Părintelui Boca…Iar colegul a spus ca in viata lui nu va mai pune piciorul intr-o..Manastire!!! Asa ca, sa fac bine sa nu-l mai „accesez” in Echipa!

În 2010, în septembrie, am mers din nou la Prislop. Aveam oarecare tîrşă, dar a trebuit să merg. Am luat cu mine o femeie credincioasă, o femeie pe care o cunosc trei sferturi dintre credincioşii-ortodocşi -practicanţi- din Bucureşti, şi încă mulţi de prin ţară. Femeia a slujit cu credincioşie pe la nişte Biserici, fără plată. E o femeie de un mare bun-simt, care iubeşte Biserica, preoţii, maicile, şi care îi iubeşte pe semeni şi, totodată, îi ajută mult pe toţi „aurolacii” şi pe toţi amăriţii soartei, după cît îi stă ei în putinţă…şi peste putinţă…

A dorit s-o duc la Prislop, şi, pentru că ţin la ea şi pentru că o iubesc, nu i-am putut refuza, si…am dus-o!

Eu am intrat în Biserică să admir pictura şi am rămas de vorbă cu o maicuţă, cu o femeie care se pricepea la pictură, iar Baby a mea ( asa îi zic eu femeii pe care am dus-o la Prislop ) s-a dus la Mormînt. S-a întors de la Mormînt, plîngînd în hohote, şi mi-a spus că vrea să plecăm urgent, că nu mai vrea nicio secundă să rămînă acolo.

M-am supus. Pe drum, plîngănd mi-a spus că i-a făcut „maica” de la Mormînt o panaramă, fiindcă luase 10 pietricele de marmură, şi că „sudălmise” aia de-i săriseră capacele…

Acum, ca o paranteză, marmura aia la Mormînt, o aduce o cunoştinţă de-a mea, care are undeva, pe lîngă Deva, o Carieră de Marmură. Şi el, patronul Carierei de Marmură, mi-a spus că duce destul de des, cu maşina, pietricele de marmură la Prislop. Prin urmare, nu cred că „seca”, nici nu seacă  marmura, dacă lumea, cu credincişie şi cu nădejde în binefacerile Părintelui, ia cîte 1-2-5 pietricele de la Mormînt, ca să le ducă celor dragi, sau poate, chiar unor bolnavi! Căci ele, „maicile”, „pitt-bullii”, aşa motivează comportamentul lor, că cică..”dacă toată lumea ia cîte-o pietricică, rămîne Mormîntul descoperit!”  Dar, măcar de-ar zice, doar fraza asta!!! Căci, ele fac „completări” cu „adaosuri suplimentare”, de n-ai auzit nici ..la ţigănci…Plus că îl mai scot „la înaintare” şi pe Pr Boca, zicînd că „face şi desface” Părintele, şi că..”praful şi pulberea” şi…”alte cele”, se-alege de tine dacă..bla..bla… Şi mă-ntreb: pînă cînd le va îngădui Părintele Boca, acestor „maici”, atitudinea lor despotică? Şi deloc comformă cu ţinuta unei maici şi a Mănăstirii!

De ce-am scris  Articolul? Pentru că…

Uitasem de toate cele de mai sus, pînă mai adineauri, cînd mă sună un amic. Era prin zonă, cu treburi, şi s-a abătut din drum, ca să meargă la Prislop. Pentru că LEGENDA e stufoasă, multă lume vrea să ajungă acolo. Aşa ca, de ce nu si amicul meu!

M-a sunat amicul meu, puţin mai devreme, să-mi spună că a ieşit un tambălău cu „maicile” de la Mormînt, „pitt-bulii” cum le zic eu ( ierte-mă Domnul şi Părintele Boca! ). Că el a luat cîteva imagini cu camera de filmat, plus că mai erau nişte turişti „rătăciţi”, care filmaseră ( ăştia, turiştii, toţi sînt cu camere foto sau video atîrnate de gît ) şi i-au vazut „maicile”, şi …a ieşit o „distracţie” de numa-numa!!! N-am stat să-mi povestească tărăşenia, fiindcă îl auzeam în felii, din pricina semnalului…Dar, mie, nici nu trebuia să-mi povestească prea mult, fiindcă sînt în cunoştinţă de cauză..pe propria-mi piele…Doar că el, neştiind, care-i bai-iul cu „maicile”, a fost cam..dezamăgit…Ca atunci cînd te duci la Pomul Lăudat, şi-l găseşti fara roade sau chiar fara..frunze!!!…

Nu numai „maicile” de la Mormînt, se comportă cum nu-i stă bine unei măicuţe, sau unei vieţuitoare de Mănăstire, ci multe maici, de la Prislop, au un comportament inadecvat cu Lăcaşul în care se află…

Altă dată, la o altă vizită, după ce stătusem de vorbă cu maica staretă, şi-i spusesem scopul şi durata vizitei mele la Prislop, maica stareţă, mi-a spus să mă duc la Bucătărie să beau un ceai, pînă vine o maicuţă, care trebuia să mă însoţească, şi să se ocupe de mine. Condusesem noaptea şi ajunsesem dis-de-dimineaţă, la Prislop. Un soare fain îşi trimitea cu generozitate razele asupra mea, pădurea emana un miros plăcut! Plouase cu ceva timp în urmă, iar acum picăturile de ploaie tronau încă, în mărgele, pe iarba din curtea Prislopului, aşa încît nu mă-nduram s-o calc cu roţile maşinii. Îmi venea, mie însă-mi, din respect pentru darul lui Dumnezeu, să mă descalţi şi să calc, desculţă, prin iarba  verde, înviorată de ploaie şi de razele calde, îmbietoare ale soarelui generos!…

Nu-mi era foame! Aveam juma’ de portbagaj cu mîncare. Căci luasem provizii, fiind plecată, cu treburi, pentru un timp nedefinit, în zone..indefinite…

Nu eram nici măcar obosită, cu toate că şofasem toată noaptea. Dar, m-am îndreptat totuşi, spre Bucătărie, cu gînd să cer o sticlă de plastic, goală, ca să iau agheazmă, căci văzusem un Preot care, însoţit de o măicuţă, tocmai săvîrşise slujirea Agheazmei mici. Şi bucuroasă, mi-am zis, că să iau şi eu un pic, să stropesc un pic maşina, că poate aşa nu mă mai opresc „Băieţii cu ochii albaştri”, şi nu-mi mai dau amenzi, să mă lase fără finanţe pe coclaurii ăia!!! Dar neavînd sticlă, iar maşina fiind rămasă jos la stăreţie, m-am îndreptat pe cărăruia care duce spre Bucătărie…Dar n-am făcut prea mulţi paşi, că dintr-o încăpere ( nu era chilie), din apropierea cvartalului de construcţii în care se află şi Bucătăria, undeva în dreapta Bisericii, a iesit o femeie, o maică probabil ( era o „femeie in negru” ) şi cu o atitudine de jandarmerita, a strigat la mine, zicindu-mi să rămîn pe loc şi să-i spun de acolo ce vreau!!!

– Upsss! Nu mai vreau NIMIC! De fapt..nici..n-am vrut!!!, îi zic uşor stingherit.

– Cum adică nu vrei nimic?!! De ce-ai ajuns pînă aici??? Ce vrei? Ce intenţii ai avut?, mă chestiona zbirul din faţa mea, de la distanţă, strigînd de parcă o invadaseră hoţii. Deşi eu, eram cu mîinile goale, avînd atîrnată de gît doar o poşetuţă cît un portofel în care aveam actele şi banii. Şi eram cu mîinile atărnîndu-mi, goale, pe lîngă corp.

Eram însoţită de doi colegi, însă ei erau mult în urma mea. Ăia, bărbaţii, cind au auzit strigatele „maicii”, au intors spatele, „boscorodind” si  taxînd „ospitalitatea maicii”, cu suficienre cuvinte „alese pe spînceană”…

Eu însă, mă apropiam de „maica” aceea guralivă, şi-i explicam că, în fapt, ea ar trebui să ne pună şi la masă, comform „protocolului”, dar că  eu nu doresc asta, întrucît am mîncare cît să satur un Asezămînt întreg! Doar că voiam să-i cer o sticlă goală pentru ca să-mi iau puţină Agheazmă, pe care tocmai o făcuse preotul lor. Şi auzind „maica”, doleanţa mea, mi-a strigat iar, să nu mă mai apropii mai mult, ci..să aştept acolo, la distanţă, că-mi va aduce ea, acolo, o sticlă goală..dacă va găsi!!!…

Cam asta a fost! Şi, mă întreb: oare ce-or fi avut de tăinuit, acolo, maicile?!!! De ce acest comportament? Noi nu făcusem nimic care să le incite.

Să nu mai spun că, unei maici i-am spus că a spus maica Stareţă, să facem aşa şi aşa…la care ea, maica-însoţitoare, a spus că: „maica stareţă, să facă ea ce a spus, fiindcă eu, nu fac!; dacă ea a spus, n-are decît să facă ea asta!; eu nu fac decît ce a spus Cuviosul Boca!”, mai adaugă maicuţa, care nu avea nici măcar anii, la care ar fi putut pretinde că ar fi putut auzi ea ceva din gura Cuviosului  Boca, acest Sfînt strateg al Ardealului!!!

Cam asta-i treaba cu maicile de la Prislop! Şi proporţia-i mare! Păcat! Ruşinos şi jalnic! N-au niciun respect pentru pelerini sau pentru cei care se ostenesc -cu credinciosie fata de Sfintul Arsenie Boca- sa duca daruri Manastirii Prislop. Ele, „maicile” au sentimentul ca „totul li se cuvine”, drept pentru se comporta ca atare…

Ştiu mulţi despre ce vorbesc eu aici, şi mulţi au avut „evenimente” neplăcute şi dispute, mai mici si/sau mai mari cu „pitt-bulii”, de la Prislop, dar oamenii, de ruşine sau, poate, dintr-o „evlavie”… tac. Iar nouă, mai ales ortodocşilor, ne cam place să ne dăm după ..cireş! Sîntem farisei! Farisei fătarnici!, în zisa Domnului Hristos.

Cu toţii mărturisim, şi ne place să spunem că, vai, ce minune mi s-a întîmplat la Prislop, dar nimeni nu spune despre „minunile”, colaterale. Şi ştiu, PE SURSE, şi din experienţele-mi proprii, că multe sînt…Eu însămi aş putea si-aş mai avea de adăugat, dar n-am s-o fac. Cel puţin deocamdată!  Şi nu se jenează nimeni de neruşinarea „personalului” deservant de la Mormîntul Părintelui Boca… Şi nimeni nu ia atitudine!!..De ce? Ca nu cumva să se destrame..LEGENDA?…ATENTIE! Nu interpretati dupa cum va convine! Eu nu-l contest pe Parintele Arsenie ca Sfint! Ci contest faptele reprobabile ale „pitt-bulilor”, ale maicilor care ingrijesc Mormintul! Care pentru ele, nu-i deloc Sacru! Caci de-ar fi, ar avea dragoste pentru dragostea cu care vin credinciosii…si-ar avea intelegere pentru nevoia lor de-a lua o pietricica de la Mormint!

Multă lume, care se duce acolo, ca la o MECCA românească, pleacă de acolo cu un gust amar…Si asta nu-i deloc in ordine!

Da, pot mărturisi, cu mîna pe inimă, că Părintele Arsenie Boca, chiar poate face minuni, cînd vrea şi cui vrea, după cum porunceşte Domnul, şi eu însămi am dat, dau si voi da mărturie SCRISĂ întru aceasta, dar, ceea ce fac acele măicuţe ( la Mormînt ), este sub demnitatea oricărui om, fie el creştin sau necreştin, pelerin sau un turist oarecare, de a suporta! Iar nouă, creştin-ortodocşilor, nu ne face cinste! Dimpotrivă!

„Dumnezeu nu miluieste la privat”…


  Este titlul unei emisiuni tv,pe care am urmarit-o duminica,27 ian 2013.La o masa rotunda la care participau,un poet,un psiholog,si un politician (politicianul ,fost preot!!??),moderatorul emisiunii incerca sa dezbata Hotarirea 943,a „sfintului sinod”. Prin aceasta hotarire BOR ,inceraca sa puna monopol pe cimitire.

Vazindu-si subminata autoritatea,de catre cei care „ies din ascultare”,si indraznesc sa aibe libera initiativa de a-si investi banii intr-un Cimitir Privat,BOR decide sa emita Hotarirea 943 din 17 febr 2012,solicintind primariilor sa caute, sa gaseasca  nod in paura privatilor, si sa  anuleze Autorizatiile detinatorilor de Cimitire Private. Apoi mai lnaseaza si catre supusii lor,preotii,porunci,ca nu cumva vreunul sa  mai oficieze Slujbe de Inmormintare,in aceste Cimitire…pe motivul ca acestea n-ar fi sacre!!!….tocmai pentru faptul ca sint..private.Si daca tot is private ,atunci sa fie ..private si de slujirea unui preot…ordin de la „imparatie!!”

Eu cred ca ,mai degraba este vorba despre faptul ca BOR se vrea iarasi lider de piata in domeniu,stiut fiind faptul ca vreme indelungata biserica a detinut monopolul absolut,la acest capitol:cimitirele; iar in ultimii ani,si-a cam pierdut din suprematie,prin aparitia Cimitirelor Private. 

Intervine in emisiune,invitat fiind,evident ,de catre moderator,un preot dintr-o episcopie oarecare si incearca stinjenitor de icoerent sa dea o oarecare noblete gestului „sfintului sinod” de a emite Hotarirea cu pricina. Avea,desigur,un discurs elevat,chiar sofisticat,imbracind frumos,artistic chiar,expunerea sa.Duhovnicesc (as!!)…Inutila incercare! N-a facut decit sa esueze ,lamentabil,in fata evidentei ,cit si a „punerii la colt” ,de catre doi dintre invitatii din studio…

M-a lovit ca un trasnet,dictonul emis de catre acest „purtator de cuvint”,fariseu (fatarnic,in zisa Domnului Hristos!!),si anume: „afacerile bisericii,sint binefacere pentru societate”! Doar ca a „omis” sa numeasca SOCIETATEA cu pricina….

si-i da mai departe,absent parca,la subiectul dezbatut,cu cele 700 de Asociatii social-filantropice,apartinatoare Patriarhiei Romane.Wow!!! Mi-ai pus deshtiu pe rana amice!!!….Ma omori cu zile!!!Nu mai da „frate”!!! Care filantropie? Pai bine,omule,daca macar 20 dintre cele 700 (anuntate pe situl oficial al BOR -srl-) ar face filantropie,in mod real,macar si din banii strinsi din donatiile crestinilor ( cu dare de mina si cu inima larga),nu si din cei -cu multe zerouri !!!- „sustrasi” de la Bugetul de Stat,cu stirea ,incuviintarea ,semnaturile,si „larghetea  inimii”  primarului Oprescu, comform intelegerii dintre BOR si guvern(..),n-ar mai fi nici urma de sarac pe sub poalele Patriarhiei si pe aiurea,pretutindeni. Nu te mai cazni sa convingi ca nu tine! Si vorba nu -stiu-cui:”biserica se ocupa de noi dupa ce murim!” Nimic mai adevarat! Ei,bine ,nu e si cazul meu. De mine „s-a ocupat” inca din viata,dar…nu-i acum acesta subiectu’…

 Ma intreb retoric,evident,dupa care biblie va ghidati,cind emiteti Hotariri gen 943?…Voi mai-marii Bor…dar si voi ,cei care sinteti „purtatori de cuvint”,mai mult sau mai putin oficiali…

 Iata ce spune Hristos,Domnul:” vai de voi ,carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi mincati casele vaduvelor,in timp ce ,de ochii lumii faceti rugaciuni lungi…”… Nu mai tine cu discursul ,amice. Omul s-a alfabetizat.Si ,daca nu stiai ,demult este in pozitia BIPED. Si asa va ramine! Nu-l veti mai ingenunchea voi,fatarnicii,cu vorbele voastre mieroase… N-aveti decit sa va cintati voua insiva osanale ,si in struna…Mai aveti inca bafta cu credinciosii orbi care ,ca si voi,n-au pus mina ,vreodata ,pe o BIBLIE (ne re-scrisa,si ne-re-adaugita!!!)care sa-i lumineze,si sa-i ajute sa va descopere fatarnicia ,si subterfugiile ascunse in slogane gen:”afacerile bisericii sint binefacere pt societate”….care cotizeaza ca sa aveti voi „caleasca” de aur,cu mii de cai putere,sub „capota”…nadajduind ca-si vor rascumpara ,cu bani donati voua,pacatele tineretii si chiar ale  batrinetilor lor…,sau,dupa caz,ca donind voua,tocmai au scos pe un sarman din saracia lui…Nimic mai eronat!…

 Si-acum sa revin la „oile noastre”:cimirirele. Legat de inmormintari,rasfoind rapid Biblia, gasesc citeva repere. Descopar ca: 1) Avraam si Sara au fost inmormintati intr-un Cimitir Privat -o pestera cumparata de catre ei ,de la fii lui Het. 2) Lazar (prietenul Domnului Hristos) a fost inmormintat intr-un Cimitir Privat,acoperit cu o piatra. 3) Isaac si Iacob -mari prooroci si sfinti- ,au fost inmormintati in terenuri private,cumparate de catre ei insisi,in acest scop. 4) Domnul meu,Iisu Hristos,a fost inmormintat intr-un mormint PRIVAT,care apartinea lui Iosif  -din Arimateea- . Ce ai de zis,”parintele”,la cele pe care ti le-am expus ,mai sus,si care sint extrase din Biblie. Nu din Hotarirea 943. Cea a „sfintului sinod”. Sfint sinod? Ce blasfemie!! Acestui „sfint sinod” nu-i pasa de Legile lui Dumnezeu ,ci ii pasa DOAR de LEGEA ARGINTILOR. Si  ,evident ca ,nu-i pasa de noi decit in masura in care cotizam si ne facem ca nu vedem ,si nici ca pricepem ce se ascunde sub egida sloganelor voastre…

Domnul atotmilostivul sa va ierte ,pe voi,si sa va dea DUHUL pocaintei! Pentru aceasta insa,trebuie sa vreti si voi! Domnul va asteapta! 

Toate vi le-am zis:

Cu dragoste!

Antoaneta-Ivana

P.S: Cele de mai sus nu sint adresate preotilor lui Dumnezeu,ci altora…Am cunoscut si cunosc ,spre Slava lui Dumnezeu,citiva preoti,care fac cinste Bisericii lui Hristos.Preoti pe care ii cinstesc si-i respect,si despre care,macar si in parte,am mai si spus si scris,un cuvint ,pe ici pe colo…