Archive for the ‘Arta, Talent, Vocatie, MAESTRI’ Category

BESTIALII frați DANCIU de la Trupa de teatru ”Joc”!!!


 Frații DANCIU sunt bestiali! Îmi plac la nebunie!! I-aș lua acasă!! Doar că, sunt convinsă, acești doi bestiali, sunt foarte greu de manageriat! Cu asemenea copii nu mai îmbătrânești niciodată ori…îmbătrânești prematur!! Ori-ori, sau-sau!! Cu ășta micii, cred că,  acasă, ești ca-n filmele cu Big Mac, ori faci ca mine-ori faci mine!! Mi-i închipui, năstrușnici infinitiv ezimal!! Le-au sos peri albi părinților lor cu siguranță!! Poate și vecinilor și câtorva blocuri distanță!! Dar…oricum ar fi, ei au meritat să vină pe planeta Pământ și în casa fericiților lor părinți. E clar că fericirea le-a bătut la ușă în zilele venirii pe lume a celor doi prunci.., bestialii de azi! Talent nativ, desăvârșit!! Bravo bestialilor!! M-ați fascinat! Și nu-s singura! Sunteți magnetici! Electrizați masele la simpla apariție. Când mai deschideți și gura, ne cuceriți de-a dreptul!! Iar când vă intrați în rol, când vă puneți în valoare gestica și gropițele din obraji, ne subjugați, ne faceți sclavii voștri și v-am privi ore-n șir fără să ne plângem că ne dor șalele noastre șubrezite! Din toată inima un mare BRAVO!

Cele două domnișoare-actrițe, Ananda Constantinescu și Hurjui Dorotheea, și ele actrițe ale Trupei de Teatru ”Joc” sunt ff talentate, au karismă, și aseara, 18 mai 2018, la Casa de Cultură Schiller, în cadrul Celui de-al III-lea Salon literar Astralis, organizat de Editura Astralis, al cărei director este scriitoarea Camelia Pantazi Tudor, au fost la înălțime mare, delectând auditoriul cu intrarea perfectă în rol. Bravo fetelor! Aveți talent!

Felicitări părinților, care au luat decizia potrivită pentru copiii lor, lăsându-i și sprijinindu-i pe micuți să-și urmeze calea potrivită cu DAT-ul lor! Felicitări călăuzitorilor acestor copii-adolescenți-actori, soții Magda Băcescu și Ștefan Apostol, pofesori îndrumători! Scena românească, teatrul, va avea în ei niște reale talente actoricești!

Bravo și felicitări tuturor! Scena viitorului vă așteaptă, căci ea vă aparține prin Drept Divin! Zic.

Ei sunt protagoniștii. Priviți-i!!

 

Reclame

Mihai Şerban, adevărul despre…


Gaudeamus 2017, 23 nov; Lansare carte (…).

Acest român trebuie ascultat, căci adevăr grăieşte…

Poem fără titlu, de Ionuţ Luca


La cât timp să mai pot înțelege
Nostalgia dimineților cu Soare?
Insondabil, timpul singur își alege
Destinul secundei următoare

Mă-nalț pe margini de poveste
Cum să le fac să devină realitate?
Dintr-o mie,niciun cuvant nu este
Mai presus de-a ta realitate!

Aș descoperi supus de dor,
Războiul rozelor din parc
Și nicicum nu mi-o fi ușor
Prin fața lor când trec, să tac!

Descompun lumea într-o anagramă
Nu din exces, ci trădând-o la nesfârșit
Când pentru mulți, viața-i o dramă,
Eu descopăr ce n-am iubit

În ce privință mă-nșel, nu știu
Dar de-un lucru sigur sunt,
Că niciodată nu-i prea târziu,
Să naști povești dintr-un cuvânt…

Alexandru Nagy –născut pentru a fi pe scenă, deopotrivă ACTOR şi REGIZOR!


Alex sNagy single

Teatru: Godot Cafe, str Blănari 14, Bucureşti; Joi, 14 sept 2017; Ora 20,00; Piesă: Buzunarul cu pâine, de Matei Vişniec; Actori: Alexandru Nagy şi Ştefan Pavel; Regia: Alex Bogdan.

Un pic în întârziere, atât cât să-şi fi savurat în linişte lumea delicioasele cockteiluri comandate la micuţul bar şi aduse la masă de tineri ospătari amabili peste poate, Alexandru Nagy, actorul (de data asta) îşi face intrarea în scenă, ca în mai toate piesele în care joacă în calitate de actor, (cât şi în cele regizate de el), într-o beznă care incomodează ochiul…magic al camerei mele de filmat!! Oricât ar fi de performantă o cameră de filmat, totuşi, cu greu face faţă să-şi dibuie SUBIECTUL pe-ntuneric, mai ales dacă nu-i dinainte programată să filmeze în atari condiţii!! Dar…după secunde, care mi s-au părut lungi cât veacul, timp în care actorul vorbea, interpretându-şi rolul, pe-ntuneric, evident, licăreşte, în sfârşit, o lumină, şi reuşesc să dibui personajul! Vocea i-o auzem şi cunoscându-l ştiam că e el, dar ..nah’!…

Am auzit de Alex Nagy, şi l-am şi întâlnit, în 2015. O colegă de la Media Fem, Antonella –tiza mea-, mă rugase s-o însoţesc la un Spectacol, unde avea ceva de filmat. Sigur ea nu avea nevoie de mine, ci de..camera mea de filmat! Ca mai toţi cunoscuţii mei! Dar..nu m-am supărat! Am însoţit-o! Fără prea mare tragere de inimă! Numele, NAGY, mi se părea foarte cunoscut, dar nu ştiam de unde să-l iau, cu ce sau cu cine să-l asociez. Colega îmi spusese:

-Vino, n-ai să regreţi că m-ai ajutat! Tipul e un COLOS! La 25 de ani e un MARE REGIZOR (în sensul că nu regizează doar la noi în România, ci şi pe..MAPAMOND!!)

– Ia mai lasă-mă, Colega, cu ifose d-astea! Auzi la ea, „un COLOS!!”, la nici 25 de ani!! Păi ăsta ori e fiu’ lu’ tac-su’, ori cine ştie ce..coajă de banană o fi!! Cum să fii regizor internaţional la nici 25 de ani!! Mă laşi, că mă ia capu’!!…

-Nu mă’, e bun Tipu’! E foarte bun!!

-Îhî, „e bun!, e Foarte bun!!…”!! Hai că văd eu câte parale-ţi face marfa ce vrei să-mi vinzi!!, i-am zis, şi m-am dus s-o ajut să-şi facă treaba.

Când am ajuns la Locaţie, Colţei 23, etaju’ nuş-cât, undeva în nori…, mi-am pus mâinile-n cap!! Nu mai văzusem aşa o..Sală de Teatru! Am crezut c-am ajuns la Ospiciu!! (Scuze, Alex!! Asta a fost la primul impact!! Şi dacă nu spun, mă-nec!!) Ceva ..ULTRA-NONCONFORMIST!! Pereţii măzgăliţi cu tot felul de CHESTII, texte şi desene, unele indescifrabile, altele prea…DESCIFRABILE şi prea..îndrăzneţe. Actorii, la prima vedere insignifianţi (deh’, nu Arşinel şi Popeasca, care ne intră-n casă cu anasâna să ne aducă pastila din Farmacia Inimii…). Nişte fete subţiratice, parcă fără vlagă-şi făcură apariţia! Actriţele. După ele au apărut „băieţii”, actorii. Nu-i cunoşteam pe niciunul. Nu auzisem de ei, nu-i văzusem jucând pe undeva! (Ei bine, nu-mi prea rup eu ciubotele pe la Teatru, recunosc!! Şi-aşa nu ştiu ce să fac mai întâi!!) Nu le-am reţinut numele şi regret că n-am o memorie măcar 10% cât a lui Vadim Tudor!! Mi-ar fi plăcut să le fi putut trece numele aici!… Au început repetiţiile şi aveam să-mi dau seama de valoarea lor şi, totodată, de valoarea regizorală a lui Alex Nagy. Mi-a plăcut  încă de la primele indicaţii regizorale! Mi-am zis: O, da, tipul are stofă!! Deci..nu e „fiul lu’ tac-su!!” Nici „vreo coajă de banană” nu e! Ci..talent pur! Ce bine că n-am dat peste vreun ifosit!! Am rămas, oarecum, într-o relaţie de amiciţie! Atât cât este posibil într-un secol care te obligă la..singularism!!

…………………………………………………………………………………………………………

După ce l-am cunoscut, Alex m-a mai invitat, când şi când, la câte o Piesă! Astfel am avut ocazia să-l văd interpretând roluri în mai multe piese. L-am văzut interpretând roluri în piese regizate de el, dar şi de alţi regizori. L-am văzut, aşadar, în ipostaze diferite, iar ca actor l-am văzut JUCÂND roluri de personaje diferite. Concluzia la care am ajuns este aceea că omul acesta, Alexandru Nagy este destinat de SOARTĂ să fie, cu prioritate, ACTOR şi REGIZOR! În amândouă ARTELE, deopotrivă excelează. Şi DA, este unul căruia la vârsta aceasta, ce pare a fi adolescentină, (că nu-i dai lui Alex Nagy nici cei 26 de ani ai lui!!), i te poţi înclina înainte-i, şi i te poţi adresa cu…MAESTRE! Nu cred că alcineva, care l-ar vedea jucând teatru, sau regizând, ar putea avea o altă opinie, chiar de i-ar fi duşman MICULUI PRINŢ al Scenei! Joacă magistral! Trăieşte, vibrează la fiecare replică rostită! Simte Scena! Simte publicul! Simte..rolul! Din orice rol, cât de insignifiant ar fi, Alex Nagy face..ARTĂ!

Orice aş mai adăuga entuziasmului meu, la descoperirea acestui FENOMEN, ALEXANDRU NAGY, ar fi derizoriu, deşi sunt o multitudine de lucruri mari de spus despre el! Omul e născut să fie, deopotrivă, aşa cum am mai spus,  ACTOR şi REGIZOR! Scena este VIAŢA lui, este respiraţia lui! Este un om care şi-am găsit vocaţia, vocaţia care îi va aduce, dacă nu cumva chiar i-a adus, împlinirea! Şi, ce poate fi mai fain în viaţă decât aceea să-ţi împlineşti visul? Să faci ceea ce-ţi este SCRIS prin DESTIN, să faci ceea ce sufletul tău simte să facă, să fii, deopotrivă, actor şi regizor în PIESELE de TEATRU şi, totodată, regizorul propriei tale vieţi!! Ce DESTIN UNIC!!! Să zbori cu avionul ca să joci şi/sau să regizezi, teatru,  marţi la Londra sau mai ştiu eu unde, „aiurea” şi joi să te-ntorci să joci şi/sau să regizezi, teatru, la tine acasă, în România, acesată Românie cărora multor talentaţi de valoarea lui Alex Nagy, nu le deschide nicio..uşă!! Ce bucurie mai mare decât aceasta poate exista? Să-ţi împlineşti menirea! Să-ţi împlineşti visul!! Câţi dintre noi, talentaţi fiind, avem asemenea şansă??

Minunându-mă de minunea acestui destin, mă-ntreb: Unde, oare, au fost Zânele celorlaţi talentaţi când aceştia s-au născut?? Cu ce-o fi momit mama şi/sau bunica lui Alex Nagy pe Crăiasa Cerului, când acesta, prunc fiind, a apărut pe Terra?? Ce TAINE, necunoscute nouă, celolalţi muritori, o fi ştiut ea, mama, şi&sau bunica acestui binecuvântat copil! Ce descântec o fi aplicat! În ce fel de lapte şi-o fi scăldat femeia pruncul?? Cât HAR ai putut să reverşi, Doamne, peste un singur om!! PREAMINUNATE sunt, Doamne, UNELE dintre LUCRURILE mâinilor TALE! Minunat LUCREZI Tu, Doamne, când vrei să ne uimeşti…

Am auzit aseară, La Godot, un glas de femeie care râdea cristalin în public. Se simţeau bine mulţi, dar femeia aceea vibra la fiecare replică rostită de Alex Nagy, şi-şi lăsa simţămintele să zburde, liber, desupra altora. Ce lucru mai frumos pe lumea asta este altul, decât acela de-a şti că i-ai făcut pe alţii fericiţi? Că ai bucurat, poate, un suflet întristat şi impovărat, care şi-a rupt din sărăcia lui şi şi-a cumpărat un bilet la..TEATRU! Alt TEATRU decât teatrul vieţii lui de zi cu zi! Ce bucurie mai mare, decât aceea că l-ai scos pe omul acela din tragedia vieţii lui de zi cu zi, şi l-ai urcat în braţele mângâietoare ale bucuriei! Fie ea şi pentru un ceas!!

Ce bucurie să te naşti şi să fii..ALEXANDRU NAGY!!! Regizor şi actor! Şi..OM!

Alături de Alex, a jucat cu mare dăruire actorul Ştefan Pavel, căruia doresc să-i dedic un gând amplu într-un alt articol! Cât despre regie, e greu să mă exprim! Fiindcă nu ştiu în ce punct anume, Alex, ca regizor, şi-a intrat în rol, adăugând sau scoţând din Piesă, în timpul interpretării, CHESTII..regizorale cu..de la sine..regie!! Tuturor Felicitări!

   Antoaneta Rădoi -fotoreporter la Cafeneaua Interviurilor; scriitoare; 15 sept 2017.