Archive for the ‘De toate pentru toti’ Category

Spici…


La AGIR (Clubul inginerilor), 19 martie 2018. Serată literară… Eu, A R, fac „inginerii” printre …ingineri!!

Reclame

Subtilizatorii” de fotografii…atenţie, v-am descoperit!!


De vreo 9 ani tot scriu despre 2 preoti cu har, unul: Pr Nicodim Bujor; al doilea Pr Nicanor Lemne, care tocmai a plecat la Ceruri, a fost astăzi înmormântat. Eu n-am fost la înmormântare! Nu-mi place să fiu părtaşă la aşa ceva! Nici la Pr Nicodim Bujor n-am fost! Iar de la Pr Nicanor Lemne mi-am luat rămas-bun aseară târziu, când m-am dus să-l văd şi să-i cer iertare pentru o făgăduinţă pe care i-o făcusem şi nu am împlinit-o! N-am plans! Gândind că Părintele era fericit atunci, n-am vrut să-l mâhnesc cu plânsul meu! S-a dus s-o întâlnească pe mult iubita lui soţie, Olga, despre care ne vorbea condescendent, aproape de fiecare dată când ne duceam la sfinţia sa! M-am strecurat, discret, lângă sicriu şi i-am vorbit tainic! Era exact aşa cum îl ştiam. Era..VIU! Dumnezeu şi-a mai chemat la dreapta Sa un Înger Pământesc! NU spun vorbe mari, ştiu ce spun! „L-am cercetat” pe acest înduhovnicit, 9 ani!! Destul cât să-mi dau seama că e o PIESĂ rară în Biserica noastră!!

Ştiind că trecerea la Domnul a Părintelui Nicanor Lemne, care a trăit ca un Înger în Trup, aici pe Pământ, e un SUBIECT care va face valuri, că vor sări pe condeie toţi oportuniştii, am cutreierat  ieri Google-ul să văd ce mai scriu mâncătorii de sarmale de pe urma defuncţilor, să văd ce mai inventează scribologii de serviciu, religioşii vânători de senzaţii tari, curioasă să văd cu ce-şi mai umplu pupătorii de moaşte inventate Blogurile, am descoperit că pe mai toate Siturile şi Blogurile unor „cap limpede”, în ficare articol scris de ei erau ataşate una-două fotografii “subtilizate” din cele 3 Bloguri ale mele, Bloguri pe care le ţin de 12 ani cu mari osteneli!! “Subtilizatori”, cum ar fi C Voicilă (mare amator de descoperiri de „sfinte moaşte!!” şi de morţi care „mişcă busuiocu-n vază!!„); Fl N, un spiker din Ploieşti (pe ăsta îl iert c-a furat fotografia mea, fiindca mi-a trims odată -benevol şi fără să-i cer- o fotografie UNICAT; deci e iertat); rubrica Spiritualitatea de la..Formula As, Teodor D de la Situ CreTin Ort (să n-aud voci, da!!), şi alţii, au „subtilizat” fotografii din Blogurile mele (fotografii făcute de mine carevasăzică, la locul faptei -dar deh’, Pr Nicanor nu se lăsa pozat şi ei, evlavioşii lu Peşte Prăjit, nu se riscau să fotografieze incognito, „fără binecuvântare” simpaticii papiţoi nu trag, iertaţi,  niciun pârţ!!, că.. nu e creştineşte, zic ei, dar fură fotografii făcute de alţii, că deh’ asta e creştineşte!! -fotografii din care au tăiat câte un colţişor, un unghi, adică au tăiat coada la căţel sau au tăiat aripile găinilor din curte, ori l-au ciopârţit nepermis, pur şi simplu, pe Părintele -, şi le-au utilizat, fără să-mi fi cerut, în prealabil acordul şi fără să precizeze Sursa fotografiei, că aşa ştiu ei, unii chiar ziarişti de profesie, că e..DEONTOLOGIC!!) şi le-au postat în propriile lor Bloguri, Situri, Reviste chiar, din a căror vânzare şi /sau publicitate încasează bani grei!! Au adăugat fotografiile mele, la articolele scrise de ei despre Pr Nicanor Lemne!! Ba încă un cotidian, de anvergură, şi-a permis să-şi treacă el numele în josul fotografiei făcute de mine, ştiind clar că nu vreun fotograf de-al cotidianului a realizat acea fotografie!! Ei bine, fotografiile mele chiar daca nu sunt semnate, sunt codate!! Şi eu le pot identifica oriunde le-aş descoperi!! Asta nu o ştiau furăcioşii cu ştaif, nici furăcioşii cu pretenţii de mari evlavioşi, chipurile creştini, ucenici, chipurile, ai unor mari înduhovniciţi pe care din „Avva al meu” nu-i scoate!! Mă-ntreb, ce s-o fi prins de ei!! La ce bun să te mai numeşti UCENIC al unuia asemenea cu SFINŢII, dacă tu nu eşti decât un simplu fluturător de steag!!…

Şi fiindcă veni vorba despre „subtilizatori” de fotografii, nu-s ăştia singurii, chiar un editor cu care am fost într-un conflict deschis la un moment dat, încă utilizează la greu fotografii de-ale mele, pe care nu-mi achită drepturi de autor, nici nu precizează Sursa fotografiilor, nici TÂRG cu mine n-a făcut în vreun fel oarecare! Am strâns ceva material doveditor, pretinaşule!! Şi hai să te văd eu cu cât tupeu îmi mai înjuri tu morţii!!, şi ce-ţi mai BAGI şi ce-ţi mai scoţi din ceea ce n-ai, când m-oi da eu la tine întru…recuperarea drepturilor de autor pt fotografiile cu care îşi asezonezi Fiţuica fără să plăteşti fotograful!!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

tia cazut creierul

 

Doi oameni frumoşi, soţ şi soţie, actorii Magda Băcescu şi Stefan Apostol


Cât de „mici” sunt oamenii „mari”!!…


Motto: Cuvintele sunt oase de peşte pentru mine! Mă înec cu ele!! Aşa că…le eliberez!!! Mai bine să crape alţii, decât să-mi crape mie fierea…

Abjectă lume în care trăiesc! Mi-e o greaţă aproape..metafizică!! În fiecare zi simt cum moare în mine speranţa că va putea fi altfel! În literatură, ca în oricare alt domeniu, CASTELE nu se dezmint. maladies-mentales-mon-voisin-est-il-fou……………………………………………………………………………………………………………….

Ajung ieri la o lansare de carte pe ultima sută de metri, ca la maraton, de parcă aş fi fost unul de la Armata Salvării!  Ca să mai pot salva ceva, să nu moară PACIENTU’!!

Mă sună un scriitor [pe care-l preţuiesc, altfel l-aş fi lăsat cu ochii-n Soare!!, să se uite luuung după fotoreporteru’…lu’ Peşte!!!)] şi-mi zice:

-Săru’mâna Antonella!

Ah, începe cu săru’mâna, e clar!! Ăsta vrea ceva de la mine!!, îmi zic. Fă urechile mari, şi-ascultă Antoaneto!!

–Antonella, rogu-te, vino să-mi filmezi lansarea de carte!! (Era ceasu’ 15,00; Lansarea urma să aibă loc la ora 16,30; Eu nu mă aflam AT HOME, ci pe coclauri, cu treburi personale!! Locaţia cu pricina era..hăt departe!! Cum s-ajung?? Eram plecată fără camera de filmat. Ca s-ajung la filmare, ar fi trebuit, totuşi, să trec pe-acasă, ca s-o iau. Îmi trebuia un avion cu reacţie, o rachetă, ceva..ultrarapid, care să străbată distanţele…bucureştene!!)

–Mă’ Nene, cu toată dragostea, da’ nu eşti (cu căpuţu’, îmi venea să-i zic, dar nu i-am zis. Din respect!!) cu toate ţiglele pe casă!! Păi ce, sunt cumva de la Armata Salvării şi nu ştiu?? Sunt …Smurdu’ lu’ Arafat??

– Hai, te rrrog!!! Te rrrog, iartă-mă că nu te-am anunţat din timp! Te rrog, fă un efort şi vino!! E musai să filmezi!! Am nevoie de înregistrarea asta ca de aer!!

– Iar eu trag aer în piept, ca să nu mă-năbuş!! Şi-mi înghit cuvintele, ca să nu mă exprim prea…licenţios!! Păi bine mă’ Nene, mă’, filmez, filmez! Ai nevoie, da’  realizezi cât e ceasu’?? Bine că nu-ţi amintişi că vrei filmat şi să mă fi sunat  după lansare!!…

– Ohh, iartă-mă, iartă-mă,  am fost prins cu treburi şi-am uitat!!

– Şi eu sunt prinsă cu…treburi!!

–Te rrrog, te rrog!! Nu mă lăsa!!…Am uitat, salveză-mă!! Hai, te rrog!!

Eh, ce să-i faci. Nu sunt aşa o…persoană importantă, altfel. Dacă apar la o lansare de carte purtând la braţ trepiedu’ şi camera de filmat, toţi îmi zâmbesc! Uauu, ce prietenoşi sunt toţi cu mine!! Chiar şi cei pe care nu i-am văzut niciodată!! Dar dacă apar într-o locaţie fără camera de filmat la braţ, nici mucii nu-i dă careva pe mine!!(Nu c-aş avea nevoie de mucii lor!!) Ce mi-i scaunul, sau tabloul de pe perete, ce mi-s eu!! Confraţii bucureşteni, de condei –ca să fie clar, să nu existe interpretări particulare, după mintoşenia fiecăruia, să-mi mai pună-n careva-n gură vorbe pe care nici măcar nu le-am gândit!!-, habar n-au că mi-s şi eu…condeier!! Criticii literari, recenziştii, cum îmi place mie să le spun, nici atât! Dar nu-i bai! „Confraţilor” care mă „preţuiesc arzător”, le spun ca să ştie, au, şi ei, la rândul lor, de la mine, toată „consideraţia” pe care ei mi-o arată! Cât despre recenzişti, fie-le ţărâna uşoară! Pentru mine sunt deja morţi şi-ngropaţi! Ieri am mai îngropat unul. Păcat, mă doare sufletul pentru că…ţineam la el!! Îl credeam a fi mare, dar..s-a dovedit a fi..”mic”!!! Întâlnindu-mă (întâmplător sau nu!!) ieri pe stradă cu domnia sa îi zic:

-Maestre vreau să trimit un articol la Ziarul pe care-l diriguieşti! Vreau să scriu ceva despre un om, o personalitate căreia i s-a decernat o Medalie…omul are o venerabilă vârstă, peste 100. E  important de consemnat, nu doar pentru mine, ci, poate, pentru…istorie. Zic.

– Da’ e scriitor?

–NU. E preot.

–Atunci nu pot să public articolul!!

–(…)

–Nu, nu pot dacă omul nu e scriitor!!

–Păi omul nu este, da’ io sunt!! Zic.

-Dar el nu e! Revista este una de cultură…

-Păi io reprezint..cultura. Zic.

–Ei bine, mă mai gândesc. Să văd articolul..ă..ă…

– Nu, mulţam’, nu mai este nevoie!!

Voiam să scriu despre un preot (cu mare har de la Dumnezeu). Merita, zic, să se puncteze despre un om care a trăit  remarcabil şi care a avut onoarea să i se decerneze la vârsta de 100 de ani o..medalie!! Asta nu se-ntâmplă în fiecare zi!!, dar nah’…

Vreau să spun acum, aici, că în Revista aia de..cultură, fiecare scriitor publică FIX ce-i trece prin tărtăcuţă. În ea semnează lună de lună aceiaşi autori. Ermetic închisă!! Nu tot ce citesc în ea e..cultură! Un articol în plus nu cred că ar fi întinat (cu mult!!) conţinutul publicaţiei, dar nah’, MAESTRUL decide!!

Acum, fără nicio legătură cu Publicaţia pe care o manageriază MAESTRUL din povestea mea, gândesc şi..întreb retoric: Dacă „POPA ŞAPCĂ” are un colţişor al lui într-o Revistă  (alta decât cea în care doream să public articolul, dar..LITERARĂ), deşi nu-i scriitor, ci…popă,  atunci de ce nu s-ar putea publica, de către un scriitor, în speţă eu (măh’, mare mă mai cred!!), un artocol în care ar fi vorba despre un..preot?? Şi nu unul oarecare, ci unul exemplar din toate punctele de vedere şi ajuns la o venerabilă vârstă!! Şi dacă într-o Biserică se ţin Colocvii literare, de ce nu s-ar putea scrie într-o Revistă literară şi despre preoţi cu har??

Refuzul, bâlbâiala MAESTRULUI mi s-a părut de un teribil…prost bun simţ, ca să nu zic altfel. De ce? Fiindcă anul trecut, fix pe vremea aceasta, mă gratula, (am imagini filmate!!) cum că eu scriu într-un mare fel (exprimarea dumnealui era academică, literară, filologică, recenzistă, dar eu sunt aşa..a..mai butuc, mai din topor, şi, prin urmare, îmi permit să mă exprim mai..plastic) şi că bla..bla… Acum, dintr-o dată, îi dispăruse memoria!! Îi dispăruse subit consideraţia pentru…condeiul meu!!                                                                                                                           Ah!! Ce-mi vine să-i aplic una neaoşă!! Farisei făţarnici!!, în zisa lui Hristos. Nu se mai satură să-şi ridice loruşi osanale în Revistele pe care le diriguiesc pe banii statului!! Toate moliile, toţi „maneliştii literari”, toţi „poeţii nepereche” umplu pagini întregi ale Revistelor literare şi literar-artistice cu tot felul de „creaţii” de te ia cu leşin la lingurică, dar nu s-ar da, cu decenţă, niciunul, nici un pic mai la o parte ca să mai facă loc şi altora!! Mă Nene, mă, n-aţi obosit?? Nu vă dor deştele?? Nu vă e, mă’ Nene, olecuţă, jenă!! Vă-nţeleg, până la un puct!, mai aveţi puţintel şi deveniţi defuncţi şi vreţi să vă înnemuriţi, dar..totuşi. Mi-e puţin jenă să v-o spun, dar am s-o fac totuşi. Mi s-a acrit să tot dau cu ochii peste voi şi-ale voastre interminabile elucubraţii. Mai luaţi o hâtie higienică! Mai şetgeţi-vă la gură! Mai luaţi o pauză, mai respiraţi, că vă daţi duhul…

 

Notă: Ceea ce am scris mai sus, NU are NICIO legătură cu eventu’ la care am participat ieri, nu are legătură cu NIMIC din ce v-aţi închipui! Singura legătură este doar aceea că plecând de-acolo, pe Magheru  m-am intersectat cu MAESTRUL care manageriază o Revistă de cultură. M-am bucurat că l-am întâlnit. Asta mă scutea să-l mai caut pe la Redacţie ca să-i propun articolul. Am avut, aşadar, îndrăzneala să-i propun un articol.Câtă îndrăzneală pe capul meu!! Punct!

Notă1: Poate că întâlnirea mea cu acest domn nu a fost totuşi întâmplătoare. Poate a trebuit să mă lămuresc (dacă mai era nevoie!!, şi se pare că era!!) cum stă treaba cu FARISEII…făţarnici!!

Antoaneta Rădoi –de la Vrancea (25 aug 2017)

 

Năstruşnicul (caricaturist) Leonte Năstase de Constanţa…


Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

L-am întâlnit ieri, 12 iulie 2017, la „Clubul caricaturistilor -Sorin Postolache”, la Pizzeria Cuptorul cu Lemne din Pache Protopopescu, unde fusesem invitată de Julian Radu (caricaturist, scriitor) să filmez un Vernisaj de caricatură. Un prieten de-al lui de la Ploieşti, caricaturistul Ioniţă Nicolae urma să-şi expună lucrările şi Julien a vrut să-i facă o surpriză. Am zis: hai să mă duc! Nu-l puteam refuza pe Julian!!

Participam prima oară în calitate de cameraman/fotoreporter la un astfel de Event! Nu cunoşteam decât 3-4 persoane de-acolo, toti scriitori şi pe actriţa Doina Ghiţescu. Da’, nah’, pe Ghiţeasca cine n-o cunoaşte! Ea e Marcă, Brand pt România!! În rest, ceaţă totală. Chipuri necunoscute!! La capitolul  graficieni sunt bâtă, tufă de Veneţia… Un singur grafician, în carne şi oase, am cunoscut odată demuuult, pe unul Donca, vecin cu mine.  Avea Atelierul pe str Eforie, lângă Poliţia Capitalei. Dar n-am mai auzit demult de el. Eu eram pe atunci la Şcoala de Artă şi la 3 zile-odată eram prin Atelierele din str Eforie, să mai „fur” şi eu câte ceva de pe la Maeştri. (Tot pe-acilişica-şi făcea veacul şi Mihai Stănescu.) Erau cam zgârciţi în a da din ceea ce ştiau, dar mai cunoşteam pe unul sau altul, că se mai adunau la un pahar de vorbă. Donca ăsta îi făcea Portrete mari lui Ceauşescu şi încasa bani frumoşi. Pe atunci mai aveam habar de una-alta şi mai cunoşteam pictori, graficieni, artişti..plastici. Cu timpul am uitat şi de ei şi de..arta mea!! Dar iată că mă intersectez acum, din nou cu..grafica!!

Omul subţiratic, cu-o pălărie şuchie pe cap, umbla nearat-nesemănat prin faţa camerei mele de filmat. Acum dispărea, acum apărea. Pfuii…!! De unde-o fi apărut prâsnelul ăsta, ce n-are astâmpăr!!!

Umbla-n sus şi-n jos cu tableta-n mână, făcând poze la greu, fără să-i pese că mi se interpune între camera de filmat si subiect.

-Dă-te, omule, la o parte că-mi obturezi..imaginea!!!

-Scuzeee!!!…

Se dădea la o parte imediat ce-i ziceam, da-n secunda doi era iar în dreptul camerei de filmat, interpus între cameră şi subiectul meu. Deh’, fiecare cu interesul lui!! El voia să-şi ia cea mai grozavă imagine, eu aşiderea!!

Nu ştiam cine e şi ce hram poartă, dar mă lua deja cu nervi de cum îl vedeam!…

Mă duc să iau un interviu lui Ioniţă Nicolae, protagonistul serii, şi hop, „prâsnelul” îşi înfinge tableta-n ochii mei!! Hmmm. Mă uit lung şi încruntat la el. El se uită dulceag la mine!! Mă zbârlesc la el: „Nu ştii să faci Fotografii! Nu aşa se face o Foto…profi!” „Vreau să-ţi fac o caricatură!!” „Aha, poi zi aşa, omule!! Doar caricatură poate ieşi de la distanţa asta!!…”

I-am dat pace, deşi m-am simţit inoportunată. Aveam treabă şi trebuia să mă concentrez pe lucrul meu. Plus că mi se răcise Pizza. Era din partea casei, aşa că nu puteam s-o ratez. Dar aveam şi un interviu de făcut, aşa că n-aveam timp de contre cu..”oarecine!!”

Mi-am terminat treaba şi am plecat de la Clubul caricaturiştilor, mulţumită în proporţie de 98%, că-mi făcusem treaba.

Azi intru pe net să-l caut pe „prâsnel” şi ..hop! peste cine dau. Un MAESTRU în adevăratul sens la cuvântului. Îmi arunc ochii pe pagina lui şi ce văd îmi palce la nebunie!! Tiii, ce-am ratat ieri!!!…

Îl contactez şi-l invit să dea un interviu. Tranşant pune CONDIŢII! Salut voios de pionier!! Ura şi la Gara…Constanţa!!

Apoi la nici juma’ de ceas mă trezec în mesagerie cu-o surpriză!! Faină…RĂU!

Belea omul!! MESERIAŞ de meseriaş!!! LEONTE NĂSTASE!!!

 

 

 

Mulţam MEASTRE!! Plecăciune!

Iată surpriza zilei!

 

Binecuvântaţi persoanele cu care interacţionaţi. Aşa este mai bine, aşa veţi fi binecuvântaţi şi voi…


Iată:
Nu stiu cine scris o dar a facut o bine!:-)
BINECUVÂNTAȚI !
Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare, pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre voi.
Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de munca, la cel de relaxare, binecuvantati-i pe acestia. Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina a acesteia se va revarsa si ii va calauzi pe cale. Atunci cand va intalniti si discutati cu diverse persoane, binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-le aspectul financiar si abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar si pentru voi, intr-o buna zi, vor rasari roadele acestor acte si va vor lumina viata acolo unde ea parea arida.
Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu tine intr-un mod jignitor, raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet, pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata indreptata catre voi sa ricoseze.
A binecuvanta insemna ca din adancul fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb. A binecuvanta inseamna a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.
A binecuvanta inseamna a invoca astfel ca grija Divina sa se reverse peste cel la care ne gandim, inseamna a vorbi sau a gandi cu recunostinta.
A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara, fara nici o forma de discriminare, este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.

Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti.Incercarile prin care trecem sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri ne insotesc in acestea. A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala, omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.
Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp! Deci, pastrati-va permanent intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta lui Dumnezeu.”

Fiti binecuvantati!

ascetic-1

Ateul, de Elena J


ateul