Archive for the ‘Jocuri de PUTERE în lumea Cartii’ Category

O altă nouă zi din viața și activitatea mea; în Magazin, 9 aug 2013…


 O altă nouă zi din viata și activitatea mea (9 aug 2013)
IMG_0135

 Zi de zi, trecînd pe sub Deal ( al Patriarhiei ), înspre servici, dimineața, îmi fac semnul crucii și-i strig din departare Sfintului Dimitrie rugîndu-l să aibă grijă și de mine, să mă pomenească înaintea Domnului, promițîndu-i că o să ajung într-o zi pe sus -în Deal-, să-l onorez cumva măcar cu o plecăciune… Dar fiindcă aproape în fiecare zi mă grăbesc și sînt în întîrziere, nu mai apuc, de prea multă vreme, să urc Dealul ca să-mi țin promisiunea…

  Astăzi am ajuns în zonă ceva mai devreme, așa că îmi mișc mergătorii la Sfîntuțul Dimitrie. Bucuroasă zburd, apoi, precum un mieluț, pe tăpșan în jos…

 Înarmată de acasă, cu vreun ceas de rugăciune și, mai apoi, de o închinăciune înaintea Sfîntului Dimitrie, ajung la servici, aproape convinsă că nimic nepotrivit nu-mi va tulbura liniștea zilei…

 La munca însă ajunsese de cu zori amica mea -care are cheia de la Biroul meu-, și trona la computer butonînd pe feisbuc, probabil. Pînă aici nimic rău… Ce-o fi cu ASTA de s-a trezit cu noaptea-n cap?!!, m-am întrebat și m-am mirat, totodată, fără să îndrăznesc să gîndesc cu voce tare. Nu de alta dar, ASTA-i Cruella 2. Dacă cumva i se pare ei cum că n-ai întîmpinat-o cum se cuvine, te încarci de ”Doamne ajuta!” cît ai zice: pește! Și-apoi nu te mai speli cu toată apa Dîmboviței. Drept pentru care „m-am scurs” pe lîngă ea, fără să-i întrerup peripluu feisbucian… Profit de ocazie că era foarte ADÎNCITĂ în ”lucru” și mă retrag într-un colțișor. Dar n-apuc să respir că îmi invadează habitatu’ niște cunoștinte. 

  Cobor în aprtea de jos a Magazinului și sporovăim despre una-alta, vro’ juma’ de ceas, după care „intrușii”pleacă. 

Nu mă instalez bine la Birou că vine un pictor să-mi prezinte niste lucrări. Nu vreau să „vizionez” nimic întrucît îi știu lucrările pe de rost. Dar omul insistă! Are nevoie de bani, drept pentru care îmi face capul arșice, insistînd. Îi spun că nu este cazul să mai despacheteze „lucrările” pentru că nu cumpăr  nimic. Dar el nu se lasă și vrea cu orice preț să-mi „salte” banii. Nu cumpăr nimic spre disperarea lui. Atunci mă roagă ca macăr să-i împrumut 20 lei. Scot 20 lei și-i dau. Instant, sare ca arsă amica mea, argumentîndu-mi că avem nevoie de bani (eu avînd față de ea o datorie financiară; împrumutasem de la ea niște bani pe care încă nu-i returnasem!!) și că o să dau faliment dacă mai fac „pomeni” și că..bla..bla..una-alta, cîte-n lună și-n stele… Îmi sar și mie, tot instant, capacele, pe ea. Nu-mi place cînd cineva se bagă în „ciorba” mea, fie ea bună sau rea… Și cînd fac ceva, fie că am făcut bun sau rău, e sctrict problema mea, și nu-mi place să-și dea cineva cu părerea, chiar dacă acel cineva îmi este foarte apropiat. Drept pentru care au avut loc un schimb de replici tăioase și cu…adresa EXACTĂ!! Dupa care, amica mea și-a luat picioarele la spinare și …s-a dus în treaba ei…. Nu putea să plece înainte de-ași vărsa sacul de venin?? Ooo, dar ce liniște se făcu!!, chiar dacă veninul persista… Slavă, Ție, Doamne! 

La nici 2 (douăăă!!!) minute, bagă capul pe ușă o ”rromulană” tînără  și întreabă: 

-Pot sa intru?
-Desigur!
-M-a trimis mama. Are un lanț de aur. Vrea să-l vîndă!
-Nu ma intereseaza! Te rog să pleci! Ai greșit adresa! Aici nu-i Amanet!…
-Bine! Bine!…dar…
– Măi, tu m-ai auzit??, Pleacă!! Du-te!!!..
Plecă ”rromulana” bombănind…. Nu că eu n-am bombănint, poate, chiar mai bombănit decît ea!!
Offf!!!… 
 Pictorul ce fusese mai înainte plecase, dar lasase în urma sa o dîră, un miros indefinit, ca acela din casele cu bolnavi de TBC. Un gînd mă duce chiar înspre acolo. Omul acesta este subțirel ca un fir de ața. Un fel de omulețul lui Gopo. Parcă nici n-ar avea intestine. Pielea și osul de el.  Deși-mi pare rău, nu prea pot face mare lucru  pentru el. Are talanți nenumarăți, însă situația lui materială nu-i permite să facă lucrări vandabile. Dar nici voință deplină de a face lucru bun, nu prea avea…Personal, i-am achizitionat o multime de lucrări, încercind să-l ajut. Lucrări pe care le voi bea cu apă ne-ncepută, dat fiind faptul că nu-s făcute cum trebuie. 
 Nu stiu ce face omul ăsta cu banii, poate-i bea, poate are casa mare…Tot ce știu este că niciodată el  nu are bani, și..oricit de mulți i-ai da, el a doua zi nu mai are niciun ban. Plus că nici nu-și manageriază situația, starea lui de pictor, cum trebuie. Cînd încasează un ban, nu se îngrijește să meargă sa-și cumpere culori, pensule, lemne, pînze etc..etc..lucruri fără de care un pictor nu poate exista… în fine..a plecat…să-si incerce în altă parte norocul…Poate găseste „alți fraieri”, mai deschiși la mîzgălelile lui… Are talanți cu nemiluita, doar ca… asta e! Dă rasoleală… Nu știu ce să mai zic..Soarta?!!!
 Pleacă pictorul, pleacă amica mea, pleacă ”rromulana”… respir ușurată…AȘ!!!
În trecere, bagă capul pe ușa Magazinului, un tînar care-și caută de lucru. Frumușel, prezentabil, ager la mine și bun-simț. Schimbăm cîteva cuvinte. Îmi zice că s-a mutat de la ruda mamei sale, întrucît aceasta nu-l mai putea ține. Deh`, vremurile-s grele… El a găsit de lucru în Anglia și așteaptă să procure bani de drum… Domnul să-i ajute! Îi înmînez o banana. E singurul aliment pe care-l am la îndemină. Îl ia timid. Sigur îi este foame…Mănîncă banana, mulțumește timid și  pleacă…
Toate acestea îmi lasă un gust amar… Nu pot face nimic pentru nimeni. Personal, nu mai pot face mare lucru nici măcar pentru mine. Ce vremuri trăim??!!!…
Vînzările în Magazin sînt zero. De-abia ce mai încropesc, cu chiu-cu vai, să achit chiria Magazinului. Proprietarul spațiului nu vrea să dea la pace, nicicum. Nu vrea, nici in ruptul capului să lase niciun șfanț de la el…Asta e! Iar clientelă ioc! Plus BORu-n capu’ meu cu MONOPOLU’ lor imbecil…care-mi trimit GARDĂ după GARDĂ după..GARDĂ! Financiară!!! Economia de piață… Semenii care..te-ar și ucide pentru a-și asigura loruși supremația (oh, de cîtă iubire -de semeni, și mai ales, de ”tătici” m-am bucurat!!!, vreme de vreo 3 ani!!!; vedeți asat în Cartae mea: ”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dargoste!!, apărută în 2014; nevoia s-arăta s-o scriu…)!!!…
Întreg cvartalul de Magazinașe de pe străduța asta -Șerban-vodă-, de-abia se mai ține pe picioare. Toți sîntem în pragul disperarii… (2013) Nimeni nu mai cumpără nimic, în afar’ de de-ale burții… Toți care-mi intra în Magazin vor să le dai, dacă s-ar putea, de pomană…Nu știm unde se va ajunge, dar…nu se întrevede nimic pozitiv…
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
 Şi..s-a făcut că, „de bună voie şi nesilită de nimeni”, am încheiat „afacerea”, în oct 2013… Am desființat Magazinul. Graţie „iubirii de semeni revărsată, ”cu generozitate”, asupra mea, din..Deal! În cascadă!!! Doamne, voiam să-Ți zic și să TE rog să le răsplăteşti lor după „dragostea” ce-mi poartă, dar mă-ntorc și zic precum  a zis Domnul Hristos cînd era pe cruce: Tată, iartă-le lor, că…poate nu știu ce fac!!!
(duminică 11 mai 2014)
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
 PS: Și s-a făcut că, mai tîrziu, după un timp de mare restriște și mare ZDROABĂ, am scris și am publicat o..CARTE! ( despre asta; dec 2014) Și, mai apoi..încă una și încă una și..tot așa!!
Reclame

Jocuri de PUTERE!!!…


„În lumea asta prost făcută”…
..ori eşti la PUTERE, cu PUTEREA şi printre cei PUTERNICI, ori eşti..”mort!” (Ei bine, citatul original, al lui Pastorel, suna asa> ” In lumea asta prost facuta RAHATII scriu, in loc sa puta!”; doar ca eu nu m-am folosit de citat din motive…~estetice!!~; nu ca eu n-as fi intilnit, ca si Pastorel, destui…raT(h)ati)
Acum, ştiut este că şi PUTEREA se împarte pe Compartimente, avînd ea, PUTEREA, „puterile” ei, ceva mai mici dar..PUTERNICE!!
Unul dintre „compartimente” este cel religios! Domeniu în care am pătruns fără să ştiu în ce..lume ajung! (Voiam sa zic: nu stiam in ce kkt ma bag!!!; Sa ma ierte ”ievlavioșii!!!”) Credeam că este o lume a lui Dumnezeu, dar..m-am dumirit destul de repede, după ce mi-am luat-o-n freză de la mai-marii care diriguiesc Departamentul cu pricina (Adica sinodalii BOR) sau, mă rog, să rămînem în registrul de început şi să-l denumim: COMPARTIMENT! Am scăpat, oarecum, teafără in urma LOVITURILOR incasate, fiindcă m-am refugiat, la sfatul INGERILOR mei Calauzitori si Protectori, pentru o vreme ( asemenea lui Iisus, pe cînd era Prunc!), în…”Egipt”, şi mi-am pansat..rănile. Sper să se vindece!!!…N-am sa mai abordez acum, aici, capitolul, caci..vorbit-am din destul!
Un alt COMPARTIMENT este cel al Lumii Cărţilor! Mămulicăăă…Aici e altă..jale!! Una cu un J  mare!!! Şi în acest COMPARTIMENT am pătruns, dusă de SOARTĂ ( glumeaţă Soartă am!!! Face ea ce face şi-mi mai dă de furcă cu un ADVERSAR de temut!!! Bleahhh!!!… te urăsc..SOARTĂ!!! Din toţi rărunchii mei!!! I hate you!!! Chair nu găseşti şi pentru mine un COMPARTIMENT în care să ajung şi să nu mai trebuiască să întru circulînd în SENS UNIC???!!! Tot pe..INTERZISURI!!!, ma bagi!!!… Şi  tot ..AMENDATĂ, m-aleg!!! Pînă cînd???  Ai! Mă auuuuuuzi SOARTĂ??? Cu tine vorbesc!!! Răspunde-mi!!! Taci? De ce nu-mi răspunzi? Nu-mi răspunzi? Ei, atunci, află ce am de spus: Te urăsc! Din toţi rărunchii mei!!! Iţi declar război! Şi ţie! Soarta mea!!! Numai împotrivă te pui! Numai în contrasens mă porţi! Ajunge!!! M-am să-tu-rat!), exact aşa cum m-a dus ea, SOARTA, şi m-a purtat şi prin COMPARTIMENTELE anterioare, din care am ieşit extrem de… șifonată. Cam ca un trabant din carton presat, călcat de-un tren accelerat!!! Doamne…Pînă cînd??!!! Pînă cînd mă mai batjocoresc vrăjmaşii mei???!!! Pînă cînd, Doamne? Pînă cînd, uitîndu-Te la ei şi văzîndu-i cum vor să mă înghită, vei tăcea??? Tu-i vezi cum mă scuipă şi mă calcă în picioare, si..taci! Pînă cînd, Doamne??? Pînă cînd?…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
”S-a-ntîmplat” că am scris şi publicat.. Carti. Trei dintre ele sint legate de domeniul…religios sau, oarecum, prin Zona aceasta, aş zice! Şi..se-ntîmplă c-am constatat cu durere!!! ca dacă nu aparţii unui „CLUB”,  n-ai nicio şansă să-ţi poţi expunde spre vinzare/citire, Cartea, în România..mea!!! Cît despre recenzii şi alte cele, ce să mai încercăm? Inutil să mai abordăm tema. Tabu!!! „Biserici şi bisericuţe”, CASTE bine organizate, cu ŞEF de TRIB care ştie EXACT ce şi cum…, mai ceva ca-n timpurile medievale!…ca să-i fie bine CASTEI şi..la iarnă cald…
Apoi mai este o problemă, şi anume, dacă n-ai scris pe placul şi n-ai „mîngîiat” pe creştet pe cine trebuia!!!, dacă cumva te-au mîncat deştele şi ai scris ceva despre „bunele obiceiuri” ale lui Icsulescu sau Igricescu, poţi să te resemnezi, fiindcă n-ai să ai nicio „trecere” printre diriguitorii de… CARTE si n-ai sa ai parte de vreo recenzie pe bune in veci de veci!! Şi culmea, aud, descopăr ( N-aş mai fi descoperit!! Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit!!! ), că cel mai mare diriguitor de Carte din Ro, este un rus, unul Sturza, cu o cifră de afaceri cu muuulte, extrem de multe zerouri în coadă!!!…iar după el, pe listă, încă cîţiva (scuzati „cĂcofonia!”), ceva mai mici -dar nu-i plîng eu pentru cifra de afaceri-!!! E bunicică rău!!!… Cîţiva, cît să-i numeri pe deştele de la o singură mînă îs cei care..diriguiesc distrubutia de..CARTE in Ro!
Dacă se-ntîmplă să mai scrii şi despre REALITATEA dură -despre care nimeni nu vrea să pomeneşti, îţi poţi lua ADIO de la speranţa de-a putea intra vreodată pe Piaţa de Carte…religioasă!!!  Şi, măcar să te alegi doar cu atît!!!…Ca daca ti-au mai pus-o DIRIGUITORII RELIGIEI si de-o anatemă, ai belit-o definitiv…

”S-a-ntîmplat” că am scris o Carte cu un subiect despre care s-a mai scris. Treaba e că autorii celorlalte Cărţi cu acelasi subiect sînt ”agreaţi” de Librării. Autorul Cărţii mele însă, NU! Subiectul cărţilor lor:  „facerea de minuni de către Sfinţi”,  este acceptat ca subiect. Al meu, acelaşi subiect:  „facerea de minuni de către Sfinţi”, nu este agreat de către aceleaşi Librării de profil sau de către „alte”..LIBRĂRII…

Care va sa zică un fost yoghin scrie pe banda rulantă..carti religios-ortodoxe si e agreat.  Altul care s-a convertit la Ortodoxie, venit de pe la nuş-ce-cult, iar plecat si iar venit in mai multe rinduri este, de asemeni..agreat de Librari si de diriguitorii de Carte si, prin urmare, scrie, la greu, lansind carte dupa carte, si inca si cu..binecuvintare!!! ( chipurile!!!; ca deh`, nimic nu mai poti face fara..binecuvintare!!! Doamne, iarta-ma! pt ce-am gindit, ca era să zic iara una d-aia ”buna rau”..)  Alt autor de carti religioase, care a ”cochetat” la greu cu Bachus si cu ale lui licori inveselitoare si cu alti ”diavoli de prin.. cupe”, poate scrie/publica/expune/vinde, iar eu, NU!…
Cam asta-i lumea în care trăim!!! CASTE, CASTE şi iar..CASTE! Ca-n medieval!!! „Politically correct!”

Va urma…