Archive for the ‘apoteoza’ Category

Cine-i invitat să citeasca la Cercul de Proză şi cine nu….


de Antoaneta Rădoi

Hmm, iar mă mâncă deştili, oameni buni şi dragi, şi..dacă tot mă mâncă, iaca nah’ că le scarpin râcâind nervos tastatura, biata de ea!!

Mai dăună-seară (dacă-i permis dăunăzi, gândesc că voi „academicienilor” veţi fi îngăduitori şi cu dăună-seara!!, iar dacă nu sunteţi, pagubă-n ciuperci, că io tot ce vreau fac şi mă exprim, că doar mă exprim pe pagina mea nu întru vreun…CERC de literaţi cu ştaif!!, mă exprin cu creieraşu’ meu; ei, ce n-aţi da voi s-aveţi unul ca al meu!! Sâc!!), aflu care-i invitatu’ serii la următorul Cerc de Proză. Hâc! Pardon, da’ m-a luat cu sughiţ! Abia născuă cărticeaua, nici bine nu s-a uscat cerneala pe text, că scriitorul (hai, să nu fiu rea, era cât pe ce să-i zic scriitoraş, dar nah’, nobless oblige, nu pot, parol, omu’ e bun, n-am ce zice!) e şi invitat la lecturare. Şi, fiindcă dintr-o greşeală a naturii, naturală de altfel, sunt şi eu…prozatoare, şi-am publicat şi eu câteva…cărticele, şi mă-nvârt oarecum cam în aceleaşi cercuri de…literatură, că nu le pot zice, exclusivist, proză, în aceleaşi CERCURI cu el şi cu alţi scriitori,  eu nefiind invitată niciodată (c-o mică excepţie, probabil o „gafă” impardonabilă  a „jonglerului”, ştiu eu?, fie-mi iertat!!), m-apucă pizma, că dacă i-aş zice nedumerire nu m-aţi crede,  şi-ntreb, vorba cântecului: „Ce are el (ea) şi nu am eu???”.

Aaa, probabil că nu fac parte din CERCUL acela cu…CERCURI CONCENTRICE…poate sunt doar un satelit pârlit care se-nvârte-n jurul CERCULUI, pe dinafara lui adică…deşi, tot gurile „jonglerilor” o spun, (dar doar în surdină, chiar dacă o fac cu gura larg deschisă), cum că…n-aş fi chiar „un pârlit”, ca autor…

Si-acum iertaţi, că, brusc, mi-a dispărut inspiraţiunea…

Reclame

Psalm (Rugăciunea mea, un țipăt de pescăruț în…cădere!)


Doamne,

am auzit

că-n necaz,

BEȚIVUL

se-alină

cu …RĂCHIE!

EVLAVIOSUL

cu…AGHIAZMĂ!

Iar eu…

eu

încerc, Doamne,

să m-alin

cu…RUGĂCIUNEA!

Dar ea,

RUGĂCIUNEA mea,

nu-i, Doamne,

decît UN ȚIPĂT

de pescăruș

în… cădere!!!

Căci sufletu-mi e

străpuns

de..DURERE!!!

De-aceea vin,

Doamne,

ASTĂZI

înaintea TA,

și TE ROG

să-mi dai,

ASTĂZI,

MÎNGÎIERE!

Să pui Tu, DOAMNE,

ASTĂZI,

peste sufletul meu,

alifie de-aloe

și untdelemn sfințit,

și să-mi dai, Doamne,

ASTĂZI,

VINDECARE!

Căci TU ești,

Doamne,

CEL CARE,

pe toate le poți!

Numai

SĂ VREI!

Voiește, dar,

Doamne,

ASTĂZI!!!,

cu o COPILĂ a TA…

cuvint de folos cu luminare0000

(Antoaneta Rădoi -de la Vrancea, din volumul ”Psalmi”, in curs de aparitie)

Apoteoză