Dez(s)nădejdea…


  Ca oricarui om, mi s-a-ntîmplat,  -şi mie- destul de des, să cad în deznădejde. Şi-mi vine-n minte-acum, acel motto, atribuit lui Magellan: „ca mulţi dintre semenii mei, şi eu am fost la strîmtoare!”…
..

  Mulţi dintre cei care mă cunosc ar putea zice: păi, unde ţi-e credinţa? Acelora le-aş putea răspunde că nu, nu am ajuns  -încă!!-  la măsurile la care să pot fi biruitoare prin credinţă! Nicidecum! 

  Desigur că-mi fac mustrare pentru puţina mea credinţă, dar mă consolez, ducîndu-mă, cu gîndul la Apostolii Domnului Hristos, care, zi de zi trăiau, fizic!!, în prezenta Lui. Ştiau cine este EL. Cunoşteau, cuvînt cu cuvînt, ceea ce avea sa urmeze. Le spusese Însuşi Hristos! Aşadar cunoşteau! 

Ştiau ca Învaţătorul va fi Crucificat şi Îngropat. 
Ştiau că Acesta: VA MURI!  Ştiau şi că Domnul Hristos: Va INVIA ( a 3-a zi )! Şi totuşi…S-au indoit! 

Şi Apostolii nu erau oricine.  Ci erau cei care ştiau! Pentru că fuseseră informaţi. 

De Insuşi Hristos, Domnul şi Învăţătorul lor. Cel alături de care se aflau permanent…

…Citind şi recitind scrierile Sfintei Scripturi, ca un profan ce sînt, om limitat şi superficial – eu, Antoaneta, un munte de superficialitate!!!, şi de prostie crasa, uneori-, aprofundînd și socotind după socotința mea, mă bate gîndul că Iisus Însuşi a şovăit. Doar un pic!  Dar..a şovăit! Zic.

Cum altfel să traduc cuvintele Mîntuitorului, cînd se ruga Tatălui, în gradina Ghetsimani astfel: „Tată, dacă este cu putinţă, deşartă paharul acesta!” sau ”Ia de la mine paharul acesta!” …( citez din memorie ). 
Un foarte scurt moment de ezitare. Nu neapărat un refuz, dar…

Aşa am simţit eu, omul limitat şi superficial, din acele cuvinte ale Mîntuitorului. Un moment, un foarte scurt moment de ezitare, de deznădejde i-aş zice, după care, Domnul Hristos încrezîndu-se în Tatăl  şi înţelegîndu-şi, totodată, misiunea pe care o avea de îndeplinit pe pămînt, şi-a revenit, şi a spus: „Facă-se voia TA!”…
..Apostolii, şi ei, au fost adînc zdruncinaţi în credinţa lor. Și nu o dată, însă cea mai evidenta zdruncinare a credinței lor a fost…Actul Răstignirii lui Iisus!

ACTUL RĂSTIGNIRII desfășurat atît de autentic de crud, aproape i-a convins, determinîndu-i să creadă că „Spîzuratul ” nu v-a mai Învia  -aşa cum ştiau ei de la Hristos-. Căci, după gîndirea umană, limitată, după cum vedeau ei ca se desfășurau și decurgeau lucrurile , ÎNVIEREA, nu ar mai fi fost cu putinţă. Ei, Apostolii, bulversaţi de evenimente, „au uitat” , pe moment – şi chiar mai mult decît pentru moment- că : „Ceea ce nu este putinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu!” Erau derutaţi. Înspăimintaţi, chiar. Au deznădăjduit și înă rău de tot! Zic. Să nu uităm, că au fugit și s-au răspîndit care încotro. Şi să ne amintim, chiar de lepădarea – cea de 3 ori!!- a lui Petru! Apostolii erau …oameni!

Găsim pe parcursul lecturării și aprofundării Scripturii, multe versete din care rezultă îndoiala Ucenicilor lui Hristos!…

 În viaţa mea, mi-a fost dat, în mai multe rînduri -mult prea multe rînduri!!!- să cunosc nefericirea (deznădejdea), în diversele ei forme ( imi vine să zic: stiluri ). Acum reflectind mai adînc la situaţiile respective, în care-am trăit din plin nefericirea, cred că aceasta a fost posibilă şi pentru că, poate, în anumite împrejurări, mi-am făurit o REALITATE din care LOGICA lucrurilor, chiar acea elementară logică umană, a fost scoasă afară  -pentru o vreme-, ceea ce a dat naştere, mai apoi, fructului amar al…DEZNĂDEJDII. Şi nu numai că am gustat deznădejdea, aşa un pic, de suprafață. Nu! Ci am mîncat din destul, întregul FRUCT, să mă satur…

Și-am mîncat, și-am tot mîncat și mîncam!!… Și mîncînd încercam, INUTIL, să-mi ţin ochii neumeziţi de lacrimi. Căci mă aruncasem în apa adîncă, învolburată, fără ca mai înainte să fi învăţat să înot! Și neînvățînd să înot era firesc că mă voi îneca. Doar că mi-am dat seama de acest lucru…cam tîrziu. Din pricina FRUCTULUI, care mi se păruse dulce și rumen, nu  observasem furtuna care se apropia cu nori negri și grei și..m-a luat VALUL!!, dar…
…în apa tulbure, învolburată, care mă învăluia luptîndu-se să mă afunde, am găsit, într-un final, puterea şi curajul de a striga la Dumnezeu ( ca şi Petru, de altfel! ). Crezînd numai pe jumatate, ori pe sfert, sau chiar mai puţin, aproape deloc, dar atît încît, DEZNĂDEJDEA, NECREDINŢA,  substituindu-se CREDINŢEI -atîta cîtă a fost-, să  reuşesc a mă încredinţa lui Dumnezeu, rugîndu-mă!..
Nu mi-a fost uşor….     

Sînt o persoană căreia nu i-a fost şi nu-i este ruşine să se roage. Poate că şi de aceea, Dumnezeu în mărinimia Sa m-a ascultat și m-a miluit!

Şi chiar dacă mi-a mai şi tras ( la greu) bîte -de beisbol!! -nu niscai nuieluşe-acolo!!!-, pentru că nu-mi învăţam lecţia pe care mi-o dădea de învăţat ( deşi, nu-s un elev tocmai „neputincios” -dar, poate că tocmai de aceea și are asteptari de la mine!!!- ), totuşi, nu m-a lăsat de izbelişte. Şi tocmai cînd credeam că mă afund, mi-a întins Mîna SA ( ca lui Petru! )!…

Învăţînd să înot, experimentînd ( făcînd la început pluta pe spate; sau înotul cîineşte!!!), am înţeles -în sfîrşit-  că trecerea prin viaţă, cu nepăsare, este de la ..DIAVOL! Creştinul trebuie să fie mereu ATENT!  Tot omul trebuie să fie atent! În fond, tot ceea ce ni se întîmplă, RĂU, ni se întîmplă pentru simplul motiv că: NU SÎNTEM ATENŢI! Iar eu, NU FUSESEM …ATENTĂ!!

Revenind al Iisus și la Ucenicii Lui din vremea cînd Domnul umbla cu ei pe Cale, mă duc cu gîndul la
Ilie şi Cleopa, care în drumul lor spre Emaus, n-au fost atenţi! Erau ei, dar nu erau suficient de atenţi. Au simțit ei ceva cînd li s-a alăturat Hristos pe cale, însă nu înţelegeau. Din pricina neluării-aminte! Nu înţelegeau ceea ce mulţi dintre noi, nu înţelegem. Eu însămi nu înţeleg, de multe ori, sau uit că: DUMNEZEU ESTE PREZENT! Și cad! Cad și deznădăjduiesc! Dar ce deznădejde!!! Și cît de deS!! Atît de des încît am numit-o deS(Z)nădejde… Am momente cînd îmi zic: Da, Dumnezeu Și-a uitat de mine!! Ei bine, NU! Dumnezeu nu uită de noi! Noi de EL, Da, dar EL de noi, NU. Niciodată! Este lînga noi, este cu noi! …Important este ca, chiar în deznădejde aflîndu-ne noi, la un moment dat -sau..mai mereu (cum e cazul meu!!!)-, să nu ezităm, totuși, să-L strigăm pe Dumnezeu! Şi…
………cu siguratnţă: 
                                 VA VENI!

de Antoaneta Rădoi

molitva_kor01

Îndemn la omenie


cuvint de folos cu luminare0000

 Să facem rugăciuni de cerere dragii mei, dar să nu reducem Rugăciunea la un simplu ori contiuu cerşit! Să facem, înainte de toate, multă Rugăciune de pocăinţă şi, totodată, să nu uităm să mulţumim pentru toate şi, mai ales, pentru prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră!

 Şi Rugăciunea este o ÎMPĂRTĂŞIRE a noastră cu Dumnezeu! ne ÎMPĂRTĂŞIM, dară, cît mai des cu ACESTA prinRUGĂCIUNE! Fie ea de cerere, fie de păcăinţă, fie de mulţumire şi slavă lui Dumnezeu!

 Să nu uităm că, cu fiecare păcat, mai batem un cui în Crucea Răstignitului!!! Ia-uziţi ce spune un Înţelept: „Oamenii L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu şi nu vor să răspundă cu dragoste la dragostea Lui, ci, cu încăpăţînare, refuză categoric, coborîrea Lui de pe crucea Răstignirii!!!”Relvant! Foarte relevant!!, dacă pot spune aşa

 Şi iată ce spune mai departe înţeleptul: „Ajută-mă, semenule, să te ajut să-L coborîm pe Hristos de pe Crucea pe care, cu duşmănia, cu ura, cu nemilostivirea, cu neiubirea de semeni, cu lăcomia noastră, ÎL ţinem răstignit!” Haideţi, dară, să fim oameni buni şi haideţi să nu mai amînăm, printr-un încăpăţînat refuz, coborîrea Domnului Iisus de pe Cruce! Haideţi împreună, toţi ( tu Petrişor, tu Radu-Iustin, Tu Ioan-Alexe, tu Lucian Z, tu Cordunene şi tu Veniamine, tu Cipriane, tu X şi tu Y şi voi cei care v-aţi sfădit cu mine şi io cu voi şi unii cu alţii şi care ne duşmănim fără rost), să ne unim inimile în bunătate, în blîndeţe şi în dragoste şi… să ne iertăm unii altora toate cîte le-am geşit unii faţă de alţii, ca toţi să răspundem, astfel, cu dragoste la dragostea lui Hristos! Care, din dragoste pentru noi, S-a răstignit pentru mîntuirea noastră, a fiecăruia! Haideţi, dar, oameni buni, oameni ai lui Dumnezeu, să fim… atenţi! Haideţi să fim…OAMENI! Că bun lucru este acesta înaintea ochilor lui Dumnezeu!

 Samarineanul din Evanghelie n-a fost numai bun ci şi atent! A ştiut să vadă! Şi a ştiut aceasta, pentru că…A ÎNVĂŢAT şi a experimentat verbul: A VEDEA! Să-l experimentăm, zic, şi noi! Haideţi, înainte de toate, să învăţăm să fim…oameni! Să-i rupem gura Satanei!!!

Să-l urmăm şi noi pe cel înţelept şi să zicem ca şi el: „M-am săturat să tot port obidă celor netrebnici care-mi urgisesc viaţa cu ochii lor răi! Am decis, astăzi, să-i iert, chiar dacă nu-i înţeleg!” Fă şi tu asemenea, copile al lui Dumnezeu! Şi ca să-L bucuri şi mai mult pe Hristos, să-i mai scoţi cîte un cui din trupu-I însîngerat, mergi degrabă şi cere tu, mai întîi, iertare celui căruia ai greşit şi cere împăcarea şi cu acesta şi, chiar, cu cel care ţi-a greşit! Că el poate este „neputincios” în a vedea greşeala şi în a-şi cere iertare! Ieşi-i tu înainte lui şi întîmpină-l cu iubirea ta! Ieşi-i cu iubire nefăţarnică, din toată inima şi cu tot cugetul păcii! Ca să se bucure Hristos! Căci prin Domnul Hristos, Care a pătimit pe Golgota, pe Crucea Răstignirii, s-a înlocuit Legea Talionului, acea Lege în care se cerea „dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi” cu…Legea iubirii!! LEGEA lăsată nouă de domnul Iisus drept TESTAMENT! Legea care sună aşa: „Iubiţi-vă unii pe alţii, ca să fiţi fii ai Celui Preaînalt! …Binecuvîntaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă prigonesc!!” ( Matei 5; 38-38) Şi aşa cum Hristos Domnul, Cel fără de păcat, fără vină, S-a lăsat răstignit pentru noi, şi noi, răstigniţi fiind, pătimind adesea pe nedrept –poate chiar de la cei pe care îi iubim şi la care ţinem, de la cei dragi sufletului nostru-, să căutăm şi, cu siguranţă, dacă ne vom strădui şi ne vom dori, vom găsi resurse pentru a ierta!   Haideţi să-l urmăm pe Înţeleptul care zice: „Haideţi, dară, cu toţii să ne străduim să scăpăm de metehne, să scăpăm de răutatea din noi, să ne dăm şansa să nu fim nişte simpli asistenţi, privitori ai CRUCIFICĂRII lui Hristos! Nici Crucificatori la nesfîrşit ai semenilor noştri şi, prin ei, ai Domnului Hristos!”

 Haideţi, dară, dragi semeni, să-L dăm jos de pe Cruce pe Iisus! Haideţi să întindem mîna iubirii noastre spre semenul nostru, fie şi dacă acesta ne-a supărat cu ceva sau ne-a greşit, avînd-o sprijinitoare pe Fecioara Maria, Maica noastră a tuturor!

 Înainte de a încheia, veau să vă mai pun în faţă încă ceva legat de milostenie şi de rugăciune şi de daruri duse al Altar drept Jetfă sau drept mulţumire lui Dumnezeu. Domnul Hristos ne îndeamnă să fim milostivi. Milostenia însemnînd întrajutorare frăţească, dărnicia noastră în a oferi daruri celor sărmani de lîngă noi. Ştim deja din Scriptură (vă îndemn s-o citiţi şi s-o recitiţi, căci de fiecare dată vi se va descoperi altceva şi altceva, ce înainte nu vă fusese descoperit!!!) că Dumnezeu anume a pus lîngă noi Lazări! Oameni sărmani. Şi noi, chiar dacă sîntem sărmani, dar ştiind noi că avem ceva mai mult decît acei Lazări puşi anume în dreptul/calea noastră, să le dăm şi lor din ceea ce avem! Căci bun şi bineplăcut lucru este acesta înaintea lui Dumnezeu! Şi, să nu dăm aşa…să ne arătăm lumii că dăm, ci să dăm tainic, „să nu ştie stînga ce face dreapta!!”, pentru ca „milostenia ta să fie într-ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare!!” ( Matei 6; 3-4) Apoi, toate rugăciunilepe care le aducem înaintea Domnului sînt bune şi foarte folositoare sufltului şi este foarte bine să le facem, fiecare după cum putem şi după chemarea sa! Dar MOŞTENIREA pe care ne-a lăsat-o Domnul Iisus, ca rugăciune este: Tatăl Nostru! ( Matei 6; 7-!3) Să nu uităm aceasta, alergînd mai mult după altele!! Iar „cînd te rogi de, intră în CĂMĂRUŢA ta şi închizînd uşa roagă-te…în taină Tatălui care este întru ascuns , pentru ca Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare!!( Matei 6; 5-6) Aşadar, pe primul plan, rugăciune Tatăl nostru! Şi, mai prescurtat, la vreme de grabă mare, să spunem : „Doamne, Îisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine neputinciosul!” şi să nu uităm pe maica Domnului, Fecioara Maria, căreia să-i spunem: „Bucură-te Fecioară maria, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine; Binecuvîntată eşti tu între femei şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău, Iisus Hristos! Că ne-ai născut nouă pe Hristos, Mîntuitorul nostru! ACESTUIA roagă-te pentru noi şi fii binecvîntată! Amin” Să nu-l uităm pe Îngerul nostru Protector, pe Sfinţi şi pe Puterile Cereşti!…

Şi încă ceva, ce noi, deşi susţinem că sîntem creştini, deşi ne străduim să facem milostenie, după putinţă şi să mergem şi la Biserică să ducem daruri, uităm un lucru esenţial şi anume, lui Dumnezeu nu-i este bineplăcută Jerfa pe care noi I-o închinăm, dacă ducîndu-I daruri la Altar ştim că sîntem cumva în sfadă cu vreun semen de-a nosru. Însuşi Domnul Hristos ne povăţuieşte în Matei 5; 23-24, să facem următoarele: „Dacă-ţi vei duce darul tău la Altar, şi-acolo îţi  vei aminti că semenul tău are ceva împotriva ta şi tu împotriva lui, lasă-ţi darul acolo, înaintea Altarului, şi mergi mai întîi de te împacă cu semenul tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul!” Hristos Domnul, ne artă prin acest mesaj, că EL, Dumnezeul Atotputernic, Se smereşte pe Sine, aşteptînd ca noi să ne arătăm dragostea faţă de semeni, iertăndu-i pentru eventualele lor greşeli faţă de noi dar şi cerînd noi iertare celor cărora am greşit! Împăcîndu-ne şi în PACEA Domnului fiind noi cu semenii noştri, putem merge liniştiţi, împăcaţi cu semenii, cu noi şi cu Dumnezeu şi să-I înmînăm la Altar, Domnului Hristos, darurile noastre! Ceea ce noi…nu prea am făcut dar…am putea face! Numai de vom fi ascultători Cuvîntului lui Dumnezeu din Matei 5; 23-24!! şi din toată Scriptura! Căci ea, „ Scriptura, ne-a fost lăsată nouă de la Dumnezeu spre citire, gîndire şi îndreptare şi pentru hrănirea duhovnicească a tuturor!”, zice Andrei Şaguna. Şi tot el îndeamnă pe mai-marii Bisericii şi ai lumii astfel: „ Să se dea poporului în mînă, înainte de toate şi mai presus de orice carte din lume, Sfînta Scriptură!…”(Motto de pe Biblia Sinodală 1936 –Mitropolit Andrei Şaguna)

Dea Domnul să auzim cu toţii Cuvîntul lui Dumnezeu, din Scriptură, să-L ascultăm cu luare-aminte şi să ni-L însuşim, practicîndu-l, spre Slava lui Dumnezeu şi spre binele nostru!

Dea Domnul să ne ajute nouă, tuturor, să-L cunoaştem pe Dumnezeu în ADEVĂR!

Dea Domnul vouă să aveţi parte de experienţe unice şi să vă bucuraţi de iubirea lui Dumnezeu, ACUM şi în VEAC! Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

de Antoaneta Rădoi

 

Poeziile Ylenie Koste (partea a doua)


 (le-am numit: bramburațiile Yleniei K)

1)

Sunt noaptea ta

Sunt noaptea ta
de vise trasnite,
Tu…luceafarul meu
cu dor de amor.
Sunt dimineata ta
de iubiri impletite.
Cu ale tale
ganduri de dor.
Esti amiaza aprinsa,
ferbinte ,de-al amorului dor
Sunt adierea de seara
ce-ti potoleste iubirea,
Esti noaptea mea
de iubire nebuna
Sunt luna…
ce vegheaza al tau somn

Ylenia Koste

2)

Hai vino

Hai vino iubire
s-alergam dupa fluturi,
in crang.
Fluturi sa fim
pentru o seara-n amurg,
Eu…fluture alb
Tu…negru fluture,
La lumina lunii
nunta sa pornim.
Hai sa ne grabim
fiindca-n viata asta
mult n-o sa mai fim.
Coconul abia de-l zarim,
E alb cu negru,
frumos ca un vis
Un vis dintro seara de vara
un vis dintrun vis.

ylenia Koste

3)

N-ai sa ma uiti

N-ai sa ma uiti
oricat ai vrea
Iubirea mea,
n-ai sa o poti uita.
Nopti fierbinti,
zile toride
Ploi fierbinti
si curcubee
Lungi plimbari
sub clar de luna
Cantec de cocos
in zori
Cum s-o uiti
pe-a ta nebuna,
Matza-Bou,
ca o furtuna?

Ylenia Koste

Multumesc IIvana…nu te-a usturat degetelul? (Nota: Ivana fiind eu, Antoaneta R)
Antoaneta R (Ivana): Ba da, mai YLE, si inca cum, dar nah, mi-ai recomandat ODATA intr-un raspuns la un comment (unde glumisem cu tine, dupa bunul nostru obicei!!), sa ma privesc in oglinda si..m-am privit!

Sf Spiridon vine cu Fun Currierul ca sa biciuiasca sau si mingiie…


Sfîntul Spiridon vine cu Fun-Curierul ca să biciuie sau să…mîngîie!!

Luni 20 aprilie 2015 dimineaţă, disperată de viaţă, mi-a venit un gînd şi anume, acela de a-l chema şi a-l lua să-mi fie mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pe Sfîntul Spiridon. Zis şi făcut. Mi-am aprins o lumînare şi luînd o Iconiţă a Sfîntului m-am dus într-un colţ al casei mele şi, îngenunchind, am făcut o rugăciune. Aflîndu-mă de multă vreme în nişte strîmtorări financiare dar şi spirituale şi nemaiştiind încotro s-o apuc, nemaiştiind nici măcar dacă ceea ce fac este util şi bun şi neavînd cu cine mă sfătui, simţind că-mi fuge pămîntul de sub picioare şi cerul de deasupra capului, mi-am zis să apelez la sfinţii lui Dumnezeu, că aşa să mai capăt un strop de nădejde. Aşa l-am ales, fără să cuget prea mult, instinctiv -ca să zic aşa-, pe Sf Spiridon. Fără credinţă, fără nicio nădejde, ci, pur şi simplu, m-am rugat. Apoi m-am dus în sufragerie cu gînd să mă pun pe recapitulat şi învăţat engleza -pe care nu o mai vorbisem decît accidental, mai exact, de 4 ori în 5 ani-. Mă bătea gîndul încă din 2013 să plec în Grecia ca să-mi schimb SOARTA –necruţătoarea mea SOARTĂ-, să încerc să fac ceva acolo, ceva ce aici în ţara mea nu reuşisem să fac, deşi nu numai că încercasem, ci cheltuisem foarte mulţi bani şi multă energie, mulţi nervi… Aş fi plecat oriunde, dar nu avem lăscaie!!

Aşadar, mă duc în sufragerie la învăţat…engleza! Greaca fiindu-mi asemenea chinezei… Măcar engleza e o limbă vorbită mai peste tot! Mă duc, aşadar, la învăţat, dar nu apuc să-mi deschid bine cărţile şi caietele că-mi sună telefonul. Cineva dorea să cumpere de la mine o Icoană şi o voia urgent, astfel că, îmi solicita stăruitor să i-o trimit cît se poate de urgent, chiar cu Fun Curierul şi mă ruga să o expediez chiar în ziua aceea. Upsss!!! Fun-Curierul costa mai mult de jumătate din preţul Icoanei. Grijulie, i-am explicat omului acest lucru dar el a insistat să trimit Icoana, fiindcă are mare şi urgentă nevoie, drept pentru care o ambalez şi plec în grabă în căutarea unui Fun-Curier. Aşa am ajuns să mă întîlnesc cu un curier pe care-l cunoşteam şi cu care mi-am dat întîlnire chiar lîngă Biserica Sf. Spiridon….

Am livrat coleţelul, am intrat apoi în Biserică să mă închin, după care am plecat în treburile mele zilnice. Treburi fără rost, fără niciun rezultat bănesc ori spiritual. Singurul bun spiritual pe care nu l-am pierdut odată cu pierderea afacerii mele -Magazinul de Ob Religioase Ermant Art-, este rugăciunea. Singura care mi-a rămas. Un ceas de rugăciune zilnică, este bunul meu cel mai de preţ, care mă ţine, oarecum, într-o stare de echilibru -dacă echilibru se poate numi starea în care mă aflu!!!

Treaba era că eu în acea zi nu aveam mai mult de 10 lei în buzunar ( pe care-i păstram pentru cartela de tramvai, ca să mă pot duce la cursurile unei Scoli la care dădusem un examen şi cîştigasem o bursă pentru 6 luni…) şi că în frigider nu mai aveam NIMIC de mîncare. Aveam facturi restante la utilităţi, restanţe, de cîteva luni, la plata întreţinerii, îmi fusese întrerupt de cîteva zile şi calblul Tv / internet, de pe telefon nu mai puteam vorbi pentru că îmi expirase creditul, aşa că…totul legat de cele materiale era…MINUNAT!!! Şi cînd nu stai bine cu cele materiale, spiritul nu se simte, nici el, prea confortabil!! Zic. Doar că m-am putut ruga în dimineaţa aceea de luni! Mulţam’ Domnului! Mă rugasem instinctiv, fără vreo nădejde, dar Domnul Cel iubitor, pe dată mi-a trimis un ajutor nesperat. Îl luasem mijlocitor pe Sf Spiridon şi acesta degrab îşi pusese papuceii şi purcese la călătorie. Venise la mine, sau mai bine zis mă chemase pe mine la el, urgent, cu Fun-Curierul!! Căci eu mi-am dat întîlnire cu delegatul Fun-Curierului chiar în colţ la Biserica unde sălăşluieşte Sf Spiridon. Nu mi-am dat seama pe loc de lucrarea Sfîntului. Cînd băiatul de la Fun-Currier a spus că mă aşteaptă în colţ, la Biserica Sf Spiridon, eu am acceptam şi am plecat la locul întîlnirii, fiindcă trebuia să trimit rapid coletul. Nu am stat să pritocesc. Abia spre seară mi-am dat seama cum lucrase Dumnezeu. De fapt, în mod real, nu spre seară am realizat LUCRAREA Sfîntului, ci miercuri, 22 aprilie, atunci cînd am mers să-mi încasez banii pe Icoană de la Fun-Curier. Trimisesem Icoana cu plata ramburs, aşa că miercuri primisem banii. Şi m-am dus să mă întîlnesc cu delegatul de la Fun-Curier tot în colţ la Biserica Sfîntului. După care, din nou, miercuri am intrat să mă închin. Doar că de data aceasta m-am întîlnit în uşa Bisericii şi cu un preot pe care de mult doream să-l întîlnesc şi…l-am întîlnit!! Ne-am dus in Biserica, intr-un colt, si ne-am asezat pe niste scaune. I-am arătat cărţile pe care le publicasem de cînd nu ne mai văzusem. Şi-a aruncat privirea peste titluri şi…Am avut  parte de o PRELEGERE la care, sincer, nu mă aşteptam. Mi-am încasat cîteva PORŢII consistente de PILDE, la foc rapid, una după alta, administrate cu… rafinament intelectual!!!. Le-am simţit ca pe nişte nuieluşe cu vărf foarte ascuţit. Toate mi-au fost administrate bine dozat, cantitativ şi calitativ…ca la carte!!! Deh’, doar eram în faţa unui…DOCTOR DOCENT în…TEOLOGIE!! Şi un doctorat obţinut nu oriunde, ci…în Franţa!! Exprimare, deci..pe măsură BRANDului…

M-am enervat un pic -mai mult!!-, m-a iritat, chiar, peroratia lui! Fiecare pildă plasată de acel preot cu multă dibăcie „duhovnicească” sub centura mea şubrezită de multe alte „pocniri de bici” ( ale confraţilor lui mai-mari, BORiştii, Sinodalii mai exact), aproape că mă strivea! Mă sinţeam precum o furnică sub talpa unui bocanc cazon. Foamea din stomac mă înghiontea insistent. L-am ascultat cu stoicism simulat, tocută, vreme de vreun ceas! Din minte-mi zburau replici care dacă le-aş fi emis, ar fi ucis pînă şi un hipopotam! Cu greu m-am stăpînit să nu sar de pe scaun şi să-i dau, „samariteanului”,  nişte replici, cu mult mai usturătoare decît virful biciuştii lui, care ATINGEA necruţăror, direct în inimă, în stomacul meu gol, dar şi în demnitatea mea…umană! Mă biciuise, necruţător, omul, cu vorbe, înţelepte altfel, dar dac-am mîncat în ziua aceea sau în cele Njde zeci şi zeci de zile scurse de cînd nu ne văzuserăm, nu mă întrebase samariteanul!! Mă scormonea stomacul, de foame, şi mii de REPLICI  îmi sfredeleau gîndul îndemnîndu-mă să-i zic samarineanului despre…foamea mea şi despre stomacul meu flămînd și să-i spun DOCENTULUI  că nu pot amorţi foamea cu prelegerile lui fariseice!! Îmi șoptea gîndul să-i  aduc aminte, DOCENTULUI samaritean, de vremea cînd era în vrăjmășie cu superiorii lui (despre care eu scrisesem acum in Cartile mele, iar ”sfinția sa” decise brusc sa ma critice aspru ținindu-mă din PILDĂ-n PILDĂ!!) și cum i-ar fi mîncat fierți!!! Și întru aceasta, amintindu-mi eu, i-aș fi spus…cît de fariseic îmi sună acum în urechi..prelegerea asta duhovnicească, chipurile, care în auzul meu nu făcea nici măcar 2 bani găuriți, știind ”treaba” cu ”mîncatul fiert”, căci DOCENTU` mi-o spusese, tot cu gurița asta a lui, BOGATĂ acum în ..PILDE!!!…, dar, Îngerul meu a lucrat şi am făcut faţă, cu brio, momentului (dificil pntru mine!!), fără cîrtire verbală ( cum nu mi-e-n fire!! A tăcea, este un verb pe care nu-l prea utilizez în practica mea de zi ci zi!!! Daca am ceva de zis, zic si gata! Nu sint farisee! Îmi asum riscurile vorbirii mele!! Rar țin în mine ceva ce simt ca TREBUIE spus!), chiar dacă în mintea mea am cîrtit la greu şi am avut replică, în gînd, la fiecae PILDĂ a docentului samaritean. Samarinean, zic,, fiindcă-mi dorea binele!! Îmi voia…mîntuirea!!! Ţinîndu-mi predici!!! Dacă mîncasem sau nu în acea zi, nu era problema lui! Dacă aveam sau nu aveam casă sau masă sau pat şi pernă unde să-mi pun capul spre somn, iar nu era treaba lui! Chiar dacă el este şi Adminu’ unui Aşezămînt de..Caritate!! și are, ca sa zic asa, CARITATEA-n sînge!!! și ca..sarcina de serviciu!! Caritate?? Hmmm… Să tăcem, dară!! Pe afară-i vopsit gardu`, înlăuntru-i..LEOPARDU`, care păstrează toate CARITABILLELE pentru el și familia lui de..LEOPARZI!!! Treburile astea lumeşti, nevoile astea materiale/biologice ale mele, umane pînă la urmă, nu era atunci treaba lui! Ce-i păsa lui de ..foamea mea??? Ce-i păsa lui că eu, poate, nu mai mîncasem demuuuult?? Ce-i păsa lui că eu nu aş fi avut o pernă unde să-mi plec capul?? Totul se rotea în jurul cărţilor pe care eu le publicasem şi în care arătasem BUNELE OBICEIURI ale unor sinodali Bor care mă biciuiseră pînă la sacrificare… biciuiri care mă aduseseră în sapă de lemn şi în disperare și în deznădejde mare, căci ei, tăticii mei, mă dăduseră, repetat, pe mîna Gărzii Financiare ca să mă killărească acesștia și ei, sinodalii să rămînă cu…mîinile curate!!!  fără să le pese de sufletul meu!!! 

Nu-i plăcea, docentului, că am scris despre aceasta, pe motiv că cineva s-ar putea sminti de cele pe care le-am arătat eu în cărţile mele, amintindu-mi, printre altele, că „răul se face uşor dar binele mai greu” (pildă pe care ar fi putut să le-o dea tovarășilor lui de slujire, căci nu era DELOC străin de lucrarea lor spurcată!!! pe care acești o executau asupra mea, repetat, duhovnicește!!!)şi că, „ce dacă sînt înteligentă şi am scris, că am scris doar ca să arat că sînt inteligentă, dar tot în IAD o să mă duc, precum ORIGEN Înţeleptul” şi cîte altele. Nu se temea niciun pic şi nu-i păsa nicicum de sminteala pe care confraţii lui, mai-marii Bor, sinodalii, au făcut-o şi o fac prin comiterea multor fapte urîte, nici de necazurile pe care le-au declanşat, în lanţ, asupra mea (cînd mi-au trimis în mod repetat Garda Financiară, pe motiv de..MONOPOL Bor pe obiectele de cult!!! -asta aşa ca să mănînce numa’ gura lor -a sinodalilor-, nu şi a credincioşilor ortodocşi de rînd!!!; noi să murim, doar! Ca să ne facă ei VEŞNICA Pomenire!!!, de pe urma căreia să încaseze bani!! Bani, bani şi iar bani!!!), nici de supărările şi necazurile pe care sinodalii le fac -prin modul lor inchiziţional de a conduce- subalternilor, preoţilor din parohii! El, docentu` samarinean, avea pilde doar pentru mine! Mulţam` Doamne!…

Desigur că avea mare-mare dreptate în tot ce-mi spunea docentu`, iar pildele lui erau una şi una, muc şi sfîrc, mai plastic spus! Am tras învăţătură, în sensul că m-am îmbogăţit cu faptul că am aflat de starea în care se află  şi se va afla de-a pururi ORIGEN (care, în zisa „docentului samaritean” -şi poate şi a altora-, nu va fi mîntuit din pricina smintelii pe care ar fi produs-o în rîndul creştinilor de la acea vreme -tre’ să cercetez să văd dacă pe vremea lui Origen erau creştini, că eu ştiu că doar de la Christos încoace avem creştini- si din toate timpurile viitoare…), care, pentru cîteva fraze pe care le-a emis la un moment dat, a creat confuzie între oameni şi aşa s-au format SECTELE, drept pentru care, Origen va fi sancţionat cu IADul pentru vecie, din pricina fiecărui om care a aderat, în toate timpurile trecute, prezente şi viitoare, la sectele respective!!! Aşadar, ce contează că Origen a conceput SEPTUAGINTA  ( el, Origen a dictat scribilor -altfel se numeau la acea vreme copiştii, dar nu-mi amintesc acum exact termenul- Septuaginta, care a fost scrisă pe mai multe coloane, în mai multe limbi. Origen era atît de inteligent si de inspirat, încît el dicta la 7 scribi deodată, în limbi diferite, şi cei 7 scriau  pînă oboseau după care erau înlocuiţi cu alţi 7 scribi )! Ce contează că el, ORIGEN, a dat lumii ( neamurilor toate) învăţătura Evangheliilor!!, care a juns pînă la noi. Lui îi va fi socotit doar PĂCATUL de care se face vinovat (în zisa docentului) pt că a scris cîteva fraze în care a spus despre un CREZ al său, şi anume, acela că ”Dumnezeu este iubire şi că în marea Sa iubire, Dumnezeu îl va mîntui pînă şi pe diavol” şi ,de aici i se trage tot necazul bietului Origen şi …IADul veşnic!!! Şi asta după ce el, Origen, a trăit ca un sfînt şi a scris Tomuri întregi cu învăţături despre Dumnezeu, despre Atotbunătatea şi Atotputernicia lui Dumnezeu! Aaa, şi da, mai era ceva, îl va paşte IADul pe bietul Origen şi pentru că a decis să se mutileze, să-şi extirpe un mădular al trupului lui, pentru ca lumea din vremea lui să nu-l mai bănuiască de desfrîu cu femeile care lucrau pentru el pe post de scrib ( Origen a fost primul bărbat care a abolit misoginismul, luîndu-şi ca scribi, femei!! Drept pentru care fusese acuzat de lume că întreţine relaţii sexuale cu acestea, lucru despre care aflînd Origen s-a mîhnit foarte, căci el era un om foarte cuminte, trăia ca un sfînt şi nici prin gînd nu-i trece să se dea la faptele despre care era acuzat. Drept pentru care a decis să-şi extirpe mădularul cu pricina!!, ca să nu mai aibă lumea motiv să-l acuze nefondat! Dar pentru că Dumnezeu spune că nu ai tu, om, voie să te mutilezi, uite că eşti ameninţat cu IADul tocmai pentru că ai fost prea ..orgolios să suporţi acuzaţii nefondate. Nu te-ai smerit, nu ai suportat otrava oamenilor, care te acuzau de orgii la care niciodată nu ai luat parte nici măcar în gînd!!!  Păi, atunci, îmi venea ză-i zic „samariteanului meu”, cum rămîne cu ceea ce zice Evanghelia: „dacă unul dintre mădularele tale te bagă în ispită, taie-l!” Mai exact, „dacă ochiul tău..scoate-l afară! Taie braţul tău…” (a se vedea citatul exact din Biblie). Cum rămîne cu acest paragraf din Biblie? Sau acum nu se mai pune? Aici nu-l mai luăm add-literam, căci, nu-i aşa, „litera poate ucide!!!” Iată că Origen, cel despre care se spune că a fost cel mai deştept om care a trăit vreodată pe pămînt, n-a mai fost inteligent cînd şi-a extirpat mădularul ca să nu mai fie acesta -mădularul lui- sminteală lumii!! Hmm, ce-ar fi să vă extirpați și voi, ” docenților” – din Deal, și nu numai- anumite mădulare cu care faceți rău semenilor? Cum ar fi, să-și extirpeze episcopul Ciprian și colegu`lui Corduneanu, fiecare în parte (cu partea lui de vină și de vrăjmășie!!; ca să-i enumăr doar pe cei doi ”frați” întru năstrușnicii) mîna cu care au semnat împotriva mea, SESIZARI (reclamatii) catre GF si cîte alte…mădulare scîrbavnice… cum ar fi ochii lor hulpavi și gura cu care emit verdicte!!!, și etc..

Eu mă-ndoiesc că nu ştia Origen ce-i bine-plăcut sau ce nu-i bine-plăcut lui Dumnezeu! Fiindcă el îl cunoştea pe Dumnezeu, avea cu ACESTA o relaţie cu totul specială. Dumnezeu îl binecuvîntase cu atîta înţelepciune şi pricepere încît uimea lumea, chair şi cu vigoarea lui în a rezista unei munci aproape fără odihnă. Cu siguranţă că Dumnezeu i-a vorbit pe toată durata scrierii SEPTUAGINTEI! Să-l părăsească Dumnezeu şi să-l pedepsească cu IADul veşnic pentru că şi-a tăiat din proprie iniţiativă un mădular pe care el îl considera ispită? Să-l pedepsească Dumnezeu pe Origen pentru că a spus lumii, relatînd şi în scris, că „Dumnezeu este iubire şi în marea Sa iubire îl va mîntui pe Diavolul”, care s-a răzvrătit asupra Lui? Citat din pricina căruia, chipurile, au apărut Sectele!!! Citat din pricina căruia, chipurile, oamenii din toate timpurile, bazîndu-se foarte tare pe iubirea lui Dumnezeu, au făcut, fac şi vor face multe rele, sperînd să fie iertaţi că, vezi Doamne, aşa au învăţat de la Origen, citind ceea ce el a scris! şi ceea ce este scris, rămîne… Că scrisul nu e ca vorba care, odată spusă, zboară! Nu! Ci, scrisul rămîne peste veacuri şi, unele scrieri -printre care, vezi Doamne, şi carţile mele, pot sminti!!!, trag eu concluzia din prelegerile docentului…

Doar scrierile mele despre faptele sinodalilor pot sminti! Nu şi faptele acestora!!! Faptele lor nu sînt sminteală lumii!!! Nicidecum!! Ei, sinodalii, şînt nişte îngeraşi cărora le vedem filfîind..aripioarele!! Iertat să-mi fie, dar aş zice că lor, sinodalilor li se cam…fîlfîie de ce cred oamenii despre comportamentul lor şi, li se cam fîlfîie de multe alte chestii dar nu se cade să mai vorbesc acum, că nah..ar fi cu..păcat! Şi nah’..nu vreau să mă duc după Origen, totuşi…deşi ar fi de mare cinte pentru mine să ajung pe aceeaşi teaptă cu Origen, fie ea treapta și în IAD! Dar, tare mi-e că dacă mă duc în Iad, voi ateriza fix pe capetele sinodalilor Bor sau, şi mai sigur, voi ateriza fix peste scăfîrlia docentului samarintean!!…

(Doamne, iartă-mă! mai glumim și noi ca să nu plesnească inima-n noi de atîta obidă! Mă mai persiflez și io, și Tu știi asta!! Căci ești TATĂL meu, iar eu..copilul TĂU! Amin.)

Despre faptele mai-marilor lui, nu a scos un chiţăit „samariteanul meu”. Nu şi-a ales nicio pildă întru relatarea faptelor acestor sinodali care m-au prigonit cîţiva ani, aducîndu-mă în sapă de lemn şi în pragul depresiei!!! ( C-am avut luni și luni de zile în care nu m-am putut ridica din pat și luni și luni de zile în care nu mai puteam nici măcar să văd sutană-n fața ochilor mei!!!, nici să merg la Biserică să mă-nchin lui Hristos!! Și-am luptat cu mine, luni și luni și m-am rugat ca să pot face asta din nou, așacum am făcut în întreaga mea viață!! ) Mie, a avut „duhovnicia” să-mi vorbească, să-mi pună-n faţă „neisprăvitele” mele fapte, acelea că am scris NEGRU pe ALB şi am publicat două cărţi, despre neruşinările sinodalilor, mai exact despre ”bunele lor obiceiuri”, dar demnitatea de a le spune mai-marilor lui că nu e uman, că nu este creştineşte, că  fapta lor mîrşavă nu este în acord cu Evanghelia lui Hristos, că a-ţi da semenii, aţi da oiţele pe mîna lupilor (în cazul meu, pe mîna Gărzii Financiare!!) nu e în acord cu iubirea de semeni pe care o propovăduiesc ei, fariseic, de la Anvon, această „demnitate” de a le spune în faţă, mai-mariolor lui (care unelteau, inclusiv în Altarul Sf Spiriodon, împotriva mea, nu a avut-o, docentu` guraliv!!  Deh, dacă nu se acoperă ei unii pe alţii, atunci cine să-i acopere!!… Iartă-i, Doamne! Că eu nu mai am nimic asupra lor!

Aşadar, în zisa docentului toţi cei care vor citi cărţile mele (în care am scris despre bunele obiceiuri ale sinodalilor Bor), se vor duce în IAD, ca şi aceia care au citit pe Origen, care a spsu că: „Dumnezeu este iubire şi în iubirea Lui îl va mîntui şi pe Diavol! ” Toţi cei care, bazîndu-se pe iubirea lui Dumnezeu, pe bunătatea şi pe iertarea Lui, și care au făcut şi vor face rele de-a lungul veacurilor, de la Origen pînă la sfîrşitul veacurilor, vor fi puşi în cîrca bietului Origen, drept pentru care el va sta în IAD, veşnic!!! Aşadar, pot fi, oarecum, liniştită, voi sta alături de…marele, UNICUL, Origen!!! Ei, la asta chiar că nu mă aşteptam! Mare eşti, Doamne!!! M-am mai liniştit acum, un pic, ştiind că voi avea aşa o companie! Nu-i de colea să stai în acelaşi habitat cu Origen, fie el şi în…IAD!

Ei, tre’ să mai relatez încă una dintre PILDEle expuse de „samarineanul meu” în acea oră pe care am petrecut-o cu el. Mi-a mai relatat docentu` că a mai cunoscut un om care a scris impotriva Bisericii (de fapt, nici eu, nici acel om sau altcineva, din cîţi cunosc și știu că au avut curajul să-l scuipe-n față pe Antichrist!!!), nu am scris NIMIC împotriva Bisericii lui Dumnezeu, ci am relatat fapte concrete, nişte urîciuni ale unor sinodali, urîciuni pe care le-au săvîrşit împotriva credincioşilor, credincioşi de pe urma cărora ei, sinodalii respectivi, trăiesc precum nababii, în îndestulare…dar ei n-ar fi lăsat nici măcar o firimitură să cadă de la masa lor bogată, ca s-o mănînce vreun sărac!). Nu mi-a spus şi ce anume a scris omul despre care-mi relata. Doar mi-a relatat cum că, la puţin timp după ce i-a citit cărţile, l-a întîlnit pe acel om într-un căruţ cu rotile ( eu sper să fiu scutită, dat fiind faptul că ştiu din ce-am citit că Dumnezeu nu pedepseşte de două ori la fel, nu aplică aceeaşi bătaie. Eu am fost paralizată o dată, în 2004-2005, aşa că sper să fiu absolvită şi să mă aleg cu acel timp de pedeapsă trecut!!, „samarineanule!!”) şi, mai apoi, la reîntîlnit, după o altă perioadă de timp, într-o stare fizică foarte rea şi că una-alta…bla..bla… Ei, bine! Nu ştiu ce o fi vrut să spună docentu` cu pilda lui, însă, cert este că după ce am plecat de la CONFERINŢA adhoc ( un fel de rîsu-plînsu), mi-am dat seama că o singură pildă nu mi-a dat preotul acela, înduhovnicitu` şi anume, PILDA SAMARITEANULUI MILOSTIV! I-au trecut prin minte toate pildele din lume, părintelui (semn că a citit!!!..mult) dar i-a scapat una, şi anume, aceea să mă întrebe dacă cumva am mîncat ceva în ziua aceea!!…dar…

Nu-i bai, chiar la ieşirea din Biserică, în timp ce, după prelegere, „samarineanul meu” mă conducea spre uşă ( ca să fie sigur că plec şi că nu-i mai murdăresc gresia cu urmele paşilor mei!!!), o creştină care mă cunoştea şi care ştia de supărarea mea, de faptul că închisesem Magazinul din pricina BĂTĂILOR pe care mi le administrase Patriarhia SRL, adică…Biserica (Biserica; iertat să-mi fie din pricina termenului folosit, dar nu ştiu alt termen; Sinodul susţine că el este Biserica, aşadar dacă sinodalii m-au batjocorit, cum mă pot exprima, ce cuvînt să utilizez, ca nu cumva să lezez BISERICA în care sînt botezată?) prin mijlocireaa comisarilor GF ( puteţi citi relatările din cartea mea: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!…”), m-a rugat să o aştept să se închine. Am aşteptat-o afară în curte. Am plecat, apoi, împreună făcînd cîţiva paşi. S-a oprit la un chioşc şi mi-a cumpărat ceva de mîncare. De unde ştia femeia aceasta simplă, necăjită, poate, ca şi mine, că eu nu mîncasem nimic de multe zile?? … Știa? Ea venise la București, de al Tn-Severin, ca să meragă la..FUNDENI!! Știm cu toții cam ce caută lumea pe la FUNDENI!! Dumnezeu s-o acopere cu iubirea SA!

Da, mă dusesem la Sf. Spiridon, în colţ, lîngă Biserică, să mă întîlnesc cu delegatul de la Fun-Curier, ca să-mi iau banii pe Icoana trimisă cu acest curier! Urma să am nişte bani. Cîţiva leuţi. Prea puţini însă pentru cît de îndatorată sînt, pentru timpul îndelungat de cînd nu mai pipăisem un ban, prea puţini pentru multele mele facturi neachitate, prea puţini pentru multele mele neajunsuri şi lipsuri, prea puţini pentru…dar…urma să am bani!!! 100 de lei! Şi 100 de lei este cu mult mai mult decît nimic!!! Cînd ai 100 de lei în buzunar nu mai poţi jura că nu ai!!! Miroşi şi tu a om! Te desprinzi un pic de nevertebrate! În fine!… Cert este că amărîta aceea de femeie, care venise de la capătul lumii, tocmai de la Turnu-Severin, mă miluise! Nu-mi ţinuse predici (avantajul „neiniţiatului”)! Nu-mi cerea pentru ea vreo favoare! Ci…mă miluise!

Acum, dacă e să analizăm un pic la rece, amîndoi m-au miluit. Fiecare cu ce-a avut şi cu ce-a putut. De la fiecare am avut de cîştigat. De la femeie, covrigii, şi de la „docentu` samarinean”, pildele! Amîndouă milostiviri mi-au fost şi-mi vor fi, învăţătură! Şi-mi vor fi de folos! Atunci însă, în acel ceas, eu aveam mare nevoie de milostenia pe care femeia o făcuse pentru mine! Ea m-a mîngîiat cu alifia necesară momentului: COVRIGII! Ştiu, o să concluzionaţi că mă gîndesc numai la stomac. Ei, bine, da! Deși nu-s nicicum o mîncăcioasă și stomacul meu, ca și al vostru, are nevoie de hrană! Ca şi al samarineanului meu, presupun. Şi stomacul este una dintre pricinile căderii. Şi cînd este prea îmbuibat ( ca al samarineanului meu, probabil, care sătul fiind nu i-a trecut prin cap că în loc de sau printre PILDE cu BICE,  mi-ar fi putut da ceva de mîncare), dar şi atunci cînd, de mult prea multe zile, este…gol!!!, aşa cum era al meu în ziua aceea…

Eu nu-s o mîncăcioasă şi nu pun, nicidecum, pe primul plan stomacul, dar ştiu că poţi ajunge să-ţi pierzi minţile dacă stai prea mult timp nemîncat. Şi poate interveni căderea şi prin această ispită, a neajunsurilor…doar că docentului meu nu-i trecuse, nicicum, prin minte că mi-ar fi putut fi..foame!! Și că el mi-ar fi putut da de la Altar, o bucată de pîine!!… Somn ușor!, samaritene.

Înainte de a publica „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste”, m-am gîndit mult, luni de zile m-am gîndit şi am gîndit că mi-am asumat toate riscurile! Aşa mi-am zis eu înainte de publicare şi înainte de-a încasa „pildele samariteanului”. Stînd însă de vorbă cu acest samaritean  -preotul pe care l-am întîlnit în Biserică, atunci cînd am intrat să mă închin-, mi-am dat seama că nu analizasem suficient problema publicării. Am pus în balanţă faptul că aş fi putut sminti pe unii mai slabi de Înger, pe ”evlavioși”, prin ceea ce scrisesem (fapte reale), dar speram că acesastă sminteală să nu fie mai mare decît aceea de care se fac vinovaţi cei despre care am scris! Apoi, nu m-am gîndit că ceea ce am scris şi publicat, va deveni o carte Best-seller și că va fi vîndută în mii şi mii de exemplare (ca Septuaginta lui Origen, devenită BIBLIE și vîndută în milioane de exemplare de-a lungul timpului; ca să fac o paralelă, că intă și el, Origen, în ciorba noastră!!)  şi va sminti perpetuu, gneraţii după generaţii, pînă la sfîrşitul veacurilor!!!, pe cititori!! Și, nu m-am gîndit şi nu mi-am calculat riscul de a ajunge în IAD din pricina tuturor…”smintiţilor” lumii!!! Apoi, c-am să dau, în IAD, nas în nas cu ditai ORIGEN, la asta, chiar nu m-a dus scăfîrlia să mă gîndesc!!! Nu m-am gîndit, ce-i drept, la asta! Însă, cu siguranţă, ştiu că se vor mai naşte clerici care vor face urîciuni şi vor mai fi şi scriitori care vor scrie şi publica despre aceste urîciuni!

Aşadar, dacă lucrurile se-ntîmplă după gîndirea mea, strîmbă, atunci, voi avea companie în IAD, clerici şi alţi scriitori care, nu au putut și nu pot…tăcea, ci au vorbit și vorbesc, au scris și vor scrie despre…”smintiţi şi smintelile” lor!!! Başca Origen! Mai companie decît asta, ce mi-aş putea dori??!!!, samarineanule!!  Vezi să stai în dreptul meu să te salut, cînd ne vom întîlni pe aleile..IADULUI Pregăteşte-ţi prelegerea!!!…

Revenind la rugăciune şi la lucrările lui Dumnezeu care se-ntîmplă prin mijlocirea unor Sfinţi ori prin mijlocirea unor semeni în vița noastră (fie preot sau un om oarecare -cum a fost femeia cu covrigii ori omul care m-a sunat să-i trimit urgent Icoana prin Fun-Curier sau oricine altcineva-, care ne apare în cale, la un anumit moment), la alegerile pe care le facem de a ne lua mijlocitori anumiţi Sfinţi, la momentele cînd anume facem aceasta, ideea ar fi aceea că Dumnezeu are un fel special, numai de EL ştiut, în care comunică cu noi. Şi eu, recunosc acum, că DA, prin acel preot cu care m-am întîlnit în uşa Bisericii, și pe care eu l-am numit docent și samatinean,  Dumnezeu şi-a făcut lucrarea Sa în viaţa mea! Rămîne de văzut cum va acţiona El mai departe, prin cine şi cum VA LUCRA, astfel încît să mă mîngîie, să-mi ungă sufletul cu untdelemn şi cu alifia necesară sufletului meu, să-mi aducă PACEA, BUCURIA, să-mi redea CREDINŢA aceea cît un bob de mei (care a  slăbit şi-i mai mică decît firicelul de nisip!!), NĂDEJDEA ( căci nu-s relaxată nici la acest capitol!), ÎNŢELEPCIUNEA şi PRICEPEREA de care am URGENTĂ nevoie (de-ar veni cu Fun-Curierul n-ar fi deloc prea repede!!!), SĂNĂTATEA trupească şi sufletească ( tot mai şubrezite, şi ele), şi… „toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit” pentru viaţa aceasta cît şi pentru cea viitoare! Căci eu, nădăjduiesc în Domnul Hristos (Cel Care şi pentru ÎNVIEREA mea S-a răstignit și a ÎNVIAT!!) să-mi dea mînă de ajutor şi de îndreptare pentru relele şi greşelile pe care le-am săvărşit -căci nimeni nu-i drept înaintea lui Dumnezeu!, iar eu nu sînt fără de păcat!!- şi să mă aşeze de-a dreapta Sa, la dreapta Sa judecată! Și să-i așeze și pe docenții care cu atîta duhovnicie mi-au implantat atîta amărăciune în suflet…

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care a făcut-o, în ziua de 22 aprilie 2015, prin mijlocirea Sfîntului Spiridon, pentru PREDICILE preotului samaritean -căci pline de tîlc au fost pentru mine!; chiar dacă, poate aş fi avut şi eu ceva de spus ( „în apărarea mea”, cum se zice) dar…cine m-a întrebat??; n-a avut loc un dialog, practic, dar mi-a fost o reală învăţătură, nectar, dacă aş fi fost albinuţă!!, însă..mare-i Domnul! şi poate o să devin…pentru femeia cu covrigeii şi pentru alte PILDE de viaţă care…bate filmul.

Hai, omule, sa zidim Biserică lui Dumnezeu!..


Hai, omule, sa zidim Biserică lui Dumnezeu!

   …”tu ești Petru, și pe aceasta Piatră voi zidi Biserica Mea și portile iadului nu o vor birui!”( Matei 16:18), zice Domnul Hristos. 

   Pe fiecare-n parte ne cheamă Hristos Domnul la Biserica Lui! Hai, dară, omule, oricine-ai fi și de oriunde-ai fi, să purcedem la drum!… 

 Trăim într-o lume în care e luptă și zdroabă. Și-i chin și durere! Și-i vai! Iar noi, vibrăm la toate acestea! Bucurii și dureri! Le simți, le trăiești, chiar și-atunci cind ele nu te ating personal! Căci nu ești doar tu, singur în Univers, individ izolat, ci ești un întreg. Trăiește în tine CEVA ce te leagă de semenul tău! Iar el, semenul tău, nu-i absent, ci prezent lîngă tine mereu! Și nu-i un străin. E fratele tău!… 

  Și tu, și el, și..eu, sîntem, fiecare în parte, „un Petru!” O „piatră” pe care, și prin care, Dumnezeu Iși zideste…Biserica SA! Hai, dară, omule, să facem Biserici, din inimi fierbiți de iubirea de semeni!, căci…

 prea mult s-au zidit noi ziduri și ziduri… Biserici din Zid, chiar mari Catedrale, în timp ce-am „omis” să-I zidim lui Hristos…Biserică, în inimile noastre!

Iov: Comentariul meu la comentariul „unora”, la comentariul Sfintului Ioan Gura de Aur…


Iov. Cartea  lui Iov…o preocupare a mea.

   Mă preocupă Iov, așa că am citit din scoarță-n scoarță, Cartea lui Iov din Biblie! Din mai multe ediții.

Am citit și cîteva ”Comentarii” sau ”Explicații” ale unor Sfinți Părinți, la ”Cartea lui Iov”, și am citit și Comentarii la ”Comentarii” sau ”Explicații” ale unora care ”comentează” la Comentariile Sfinților Părinți ale Cărții lui Iov, sau mă rog, traduceri, cum ar fi ”Traduceri 2”, o carte editata la o Editură din Iași, intitulată: ”Comentariu la Iov”, iar sus în locul unde ar trebui să stea scris numele autorului, stă scris: ”Sfîntul Ioan Gură de Aur”… O explicație mai jalnică la Cartea lui Iov, decît această traducere, nici c-am mai întîlnit! Mă ia capul!!! La propriu!  Începînd cu textul postat pe Coperta IV. Oameni buni! Sînteti penibili! Parol! Cine credeți că are nevoie de explicațiile voastre mincinoase? Voi credeți că tot creștinul merge pe principiul inventat de voi: ”Crede și nu cerceta!” Sînteți pe pistă falsă!!…

 Stimați domni, voi cei care-mi dați mie ”Comentariu la Iov” și ”Explicații”, nu-mi mai serviți, vă rog, ”explicațiile” voastre, penibile! Voi ori sinteți duși, ori aveți senzația că toată omenirea e..dusă!! și n-are altceva mai bun de făcut decît s-asculte la aberațiile voastre! Cui folosește să tot dezgurgitati dezgurgitări? Dacă Însuși Dumnezeu a decis că trebuie să ajungă EVANGHELIA (chiar și așa, în forma asta!!) pînă la noi, și EL ne-a permis să citim și să descoperim noi singuri că IOV a cîrtit, că Iov a blestemat ziua în care s-a născut, că Iov s-a tînguit, că s-a îndreptățit, că bietul Iov a trecut prin toate stările imposibile si s-a manifestat ca atare, ca un om în starea sa de om plin de obidă și etc, cine sînteți voi de încercați, pe Njde căi să știrbiți ADEVĂRUL și chiar să-l înlocuiți??, arătîndu-mi mie, și altora, în discursurile voastre stereotipic-sterpe cum că, ”Iov a răbdat în tăcere nenorocirea!!” Nimic mai fals!, stimabililor.  Revizuiți-vă! Și, nu mai publicați aberații, doar de dragul de-a publica ceva, orice, ca să vă îmbogății conturile bancare cu cifre ce conțin multe zerouri, ca urmare a vînzării multor exempare ale maculaturii voastre mincinoase!! Fiți fii ai Celui Preaînalt! Căruia îi plac lucrurile cușere! Că, nah`, Hristos nu S-a născut la Fălticeni!! Nici în Balcani!!!…EL nu umblă cu jumătăți de adevăr! Dar..ne vrea pe toți ai LUI, și-I place..ADEVĂRUL! 

  Nimic nu mă scoate din uz mai rapid decît cînd aud pe cineva, care aude pe altcineva că are vreun necaz, vreo împresurare, și acesta se tînguie, iar altu`, făcînd pe ÎNȚELEPTU` îi bagă o subliminală și-i zice: ”Ai răbdare! Rabdă!! De Răbdarea lui Iov n-ai auzit?; Că Iov a răbdat și a dat Slavă lui Dumnezeu zicînd: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvîntat!” Și cu asta, GATA CALIMERA! Ți-a-nchis gura!, zice în sinea lui ”Înțeleptul”. Ei nu, ca nu-i așa! ”Înțeleptule”, rogu-te, dar, nu mă mai biciui cu bla-bla-urile!!! Am mai citit și noi! Unii dintre noi! Nu ne poti gargarisi la infinit pe toți! Iar eu, care-am citit Cartea lui Iov, de Njde ori, îți pot spune răspicat, că: Iov a cîrtit! Iov s-a îndreptațit! Iov nu ”a RĂBDAT în tăcere nenorocirea!”, așa cum înceacă unii-alții să ne aburească cu explicațiunile lor aberante. Iov, și-a BLESTEMAT, la propriu, ziua în care s-a născut și tot IOV, și-a dorit moartea! Și, DA, IOV a dat slavă lui Dumnezeu.

La începutul Cărții lui Iov, cap 1, cînd el a aflat de toate nenorocirile care se-abatuseră asupra copiilor lui și cînd slujitorii lui veniseră și-l anunțaseră pe Iov despre toate, IOV a spus: ”Gol am ieșit din pîntecele maicii mele și gol mă voi întoarce în mormînt. Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvîntat!” (cap 1; 21)

Apoi, Satana, îi ceruse lui Dumnezeu să-l mai cearnă încă pe dreptul Iov, și Dumnezeu i-a permis acest lucru, iar Satana l-a supus pe dreptul Iov la grele chinuri. Și-așa aflăm, chiar din începutul cap 3, că Iov ”a blestemat ziua în care s-a născut!”  Biblia ne spune asta în Cap 3; 1-10; ”Plîngerile lui Iov”: ”După aceea, Iov a deschis gura sa și a blestemat ziua în care s-a născut, zicînd: Piară ziua în care m-am născut și nopatea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!; Ziua aceea să se facă întuneric și Domnului din Cer să nu-I pese de ea și lumina să n-o mai lumineze!; Bezna și umbra morții s-o cotropească, norii s-o învăluiască și toate negurile s-o înspăimînte!; Întunericul să cuprindă noaptea aceea și să nu mai fie pusă în zilele anului și în socoteala lunilor să nu mai intre!; Pustie să rămînă noaptea aceea și nicio bucurie să nu pătrundă în ea…etc!” , și mai departe: ”Pentru că n-a închis pîntecele care m-a zămislit și n-a ascuns durerea dianintea ochilor mei!; De ce n-am murit cînd eram în sînul mamei mele?”…; ”Pentru ce da Dumnezeu lumina vieții celui nonorocit și zile celor cu sufletul amărît?…”; ”Gemetele mele sînt pîinea mea și vaietele mele curg ca apa. N-am nici tihnă, nici odihnă. Nu-mi găsesc nicio pace și zbuciunul mă stăpînește!!!” Acestea toate le rostește Iov! Biblia ne-o arată limpede! Atunci cum de-mi spuneți voi, în publicația asta, ”Traduceri 2, Sfîntul Ioan Gură de Aur”, cum că: ”Iov a răbdat în tăcere nenorocirea” ?

Va continua și voi face analiza pe textul vostru…comparabila cu Textul Bibliei, cartea lui Iov.

Amicei mele, Dorina Stoica…


”M-a ajutat Dumnezeu si am ajuns la man. Sihastria. La chilia părintelui Ciprian ca de obicei lume multa. Am recunosut cateva persoane cunoscute virtual pe crestin orthodox.ro, pe google ori aici pe fb. Asa cum ma stiti sociabila, volubila si iubitoare de oameni, am intrat in vorba cu aceste persoane. Era si un barbat (nu-i spun numele din repect pentru crestinul din el). Daca i s-ar fi adresat un extraterestru probabil era mai putin mirat. Dar asta nu e tot! Sotia ori prietena (nu mi-a prezentat-o), s-a uitat la mine de parca eram gata, gata sa-i rapesc barbatul acolo in manastire. Pe langa faptul ca am o varsta sunt decent imbracata precum si serioasa. Ce urat! Fratilor, surorilor, sa nu faceti asa! E foarte urat si necrestineste.” de Dorina Stoica

      Oh, Dorina, ti se trag cam multe din pricina numelui..Ciprian (imi amintesc de disputele noastre, dure, de pe „creTin ortodox”, site-ul non-crestinilor -autentici; stiu ca ma risc iarasi in fata ta, spunind acest lucru, dar, mi-l asum!! „Prietenii, stiu de ce!!!”). S-apoi, nu stii ca acel domn, Ciprian, se afla la Bucuresti? Aaa, ai trecut doar prin fata fostei lui resedintze! Vino la Bucuresti ca il gasesti. Insa, si aici TRE` stat la coada!!! Stiu de la un amic de-al meu, care-i tine trena…

Dorina Stoica: Anto, parintele vine in fiecare post la Manastirea Sihastria. Dar aici nu e vorba de dumnealui. Era vorba de dragii nostri crestini, de prapatia dintre comunicarea virtuala si cea reala. Am fost si voi ramane o naiva! Voi continua sa fiu deschisa si normala chiar daca firescul pare nefiresc. Am de gand sa scriu pe blog despre aceasta neiubire si lipsa de comunicvare dintre noi, crestinii practicanti. Doamne ajuta.

   Anto: Si-apoi, Dorina draga, daca oamenii NU VOR sa comunice, nu-i putem obliga! Si tu, si eu, si oricare dintre noi, avem la un moment dat, starea aceea in care „n-avem chef” de intruziuni in starea noastra emotionala. Tu esti intr-o stare, la un anumit moment, altcineva de linga tine, este intr-o alta stare. Sintem diferiti!! Avem structuri emoționale/spirituale diferite… Cînd o să înțelegem asta, o sa fie PACE-n lume! pînă atunci, să stăm înarmați și pregatiți pentru orice fel de RĂZBOI!!…

Cind ne bagam ”in seama” cu cine nu trebe`, cam riscam. Sa-ti dau un exemplu personal, draga Dorina:

Mă aflam undeva, la o „coada”. Vine o batrinica. Se aseaza linga mine si ma cerceteaza…(ceea ce nu-mi plăcuse DELOC!!! -nu-mi plac oamenii ”blonzi cu ochii-albaștri!!!; Hah`!, hai, nu-mi sariți la jugulară!!! Vă spun ”creștinește” ca…vă iubesc pe toți de mă…topesc!! Iuhuuu!!! Hai, nu mai dați, sînt eu, Lăscăricăăă!! Mă știți doar!!- care-mi sfredelesc dedesubturile!!!), apoi, nitam-nisam, mă întreabă sec: „tu, de ce-ai venit? ( Opsss!!!) Ce te doare?” Eu, zimbesc (precum Gioconda lu` da Vinci) si-i raspund șugubăț, bătrînicii -cam in stilul meu, cind in loc sa mă sinucid, ma autopersiflez!!; un altfel de sinucidere!!!, si-i zic: iaca, ce să mă doară, mamaie! mă doare…BUZUNARU`! Mă doare la PORTOFEL!! Cum adica, te doare buzunarul? Cum adica, te doare la PORTOFEL?, sare femeia…apoi, dezlănțuindu-se ca un potop, varsă asupra mea o PLOAIE TORENȚIALA de sudalme, de cruci si stuchituri…după care, merge furioasă si mă pîrăște… Stai, femeie, mai încerc sa-i zic printre lansatoarele de racheta ale babei (imi cer scuze, de regula nu folosesc acest cuvint, dar femeia asta, chiar era BABĂ autentica, zgipturoiaca din aia de tună si fulgeră fara motiv!!) pe mine chiar ma doare BUZUNARUL, mă doare PORTOFELUL ca…E GOL, mamaieee!!

Hmm, n-a fost chip sa ma mai salvez de ARTILERIA GREA și de OBUZELE  cotoroantei care, intre sudalme, imi arata mie, cinspe brătări de lemn cu iconite insirate pe ambele ei mîini (de care eu acas` vreo juma de tona!!!; aduse din China, ca si Patriarhia.Ro -cea careia citeva milioane bune de creștinopați i se inchină în ..tăcere absolută!!!- de la ”frații” noștri budiști, taoiști etc, pe care, unii dintre noi ii urăsc de moarte; nu e si cazul meu, eu..”colaborez” cu ei, după cum si mărturisesc public aici, acum; altii insă se lauda cu ”caii lor si cu caruțele lor!!!” aduse insa din..China, dc intelegi tu ce vreau sa zic!!), ca să-mi demonstreze mie ca ea e ”femeie care merge la..BISERICĂ!!” Dar, Doamne, mă întrebam, uitîndu-mă la sirurile de brățări pe care mi le baga insistent sub nas: unde o fi învățat să-și folosească Artileria Grea??? Si de unde atîta..”armament de distrugere în masă” în ”dotarea” acestei mămăițe, care ar fi trebuit, demuuult, să atingăp desăvîrșirea și să ne învețe și pe noi, cei mici, bunătatea, blîndețea, dragostea…frica de Dumnezeu și iubirea de semeni…

M-am dumirit, era doar o femeie care…”merge la Biserică!!” Și, DA, era  ”impodobită” cu ff multe brățări si cruci…

Ohh, Doamne, Dorina draga, stiu ca nu-ti place genul meu de abordare, dar… asta e! Hristos nu este FARISEU si…nici din FALTICENI nu e! EL, HRISTOS S-a nascut cu TRUP, din FEMEIE Evreica Maria si LUI, asadar, ii plac lucrurile cușere! C-asa-i la evrei!! Nu ca-n balcanii nostri, toleranti cu prostia si ipocrizia pina la epuizare!!! EL, Hristos, Mîntuitorul nostru (al tuturor; nu doar al meu sau al tau, sau al lui Cipri), este Franc! Cind n-a mai suportat fariseismul semenilor Lui, evrei, le-a spus in fata: ”farisei fățarnici!!” si alte cele… Niciodata NU STIM ce zace in omul de linga noi! De aceea ne-o luam in freza citeodata, cînd ne bagam ”în seamă” cu cine nu trebe`, asa cum ti-ai luat-o tu acolo la Sihăstria, unde nu te asteptai, si eu in ex de mai sus!! Cind ne ”bagam in vorba”, mai ales cu necunoscuti, ne-am si asigurat RAZBOIUL!

Iarta-ma!, Dorina. Sper ca te-ai mai destins nițel..daca nu, mai am…povesti!

molitva_kor01

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 367 de alți urmăritori