Rugaciune


Motto:

„Unii citesc şi adorm. Alţii citesc şi se trezesc!!”

Vă îndemn să citiţi spre…trezvie:

(model de rugăciune)

 

Mare esti Doamne

Strunga Oilor, de Emil Lungeanu


Dragi scriitori/poeti/dramaturgi/ recenzisti…clatiti-va ochii sufletului cu citeva imagini de la Eventul de pe 8 april 2016, organizat de editura Betta, editor Nic Rosu, la Casa de Cultura Calderon Bucuresti. Piesa de teatru Strunga Oilor de dramaturgul Emil Lungeanu. Trupa: Teatru Portabil. Foto executate de asistentul meu de camera (de filmat), Dragos Ghita. A consemnat. prozatoarea Antoaneta Radoi, prezenta la eveniment pe post de …cameraman!! Bucurati-vă si va veseliti!!

radu voinescu si mihai antonescu

Păţanie…


Poveste cu tîlc
Spre bucuria celor care „ma iubesc”!
Graţie faptului că sînt în faliment multilateral, de multă vreme, printre lucrurile pe care nu le-am mai făcut, în afară că sînt un creştin la „fără frecvenţă” ( dar unde, pot merge şi fără maşină, că, slavă Domnului, la fiecare a 2-a stradă, mai am o Biserică, pe o rază de 15 Km în jur ), a fost şi acela, că nu am mai ieşit cu maşina din parcare. Drept pentru care, nici n-am mai pornit-o, deloc, din octombrie 2013.
Am fost sfătuită, evident, să mai dau şi eu o cheie, acolo, dar..n-am facut-o. Deh’, aşa sînt eu, mereu, prinsă sub..neascultare!!!
Aseară, 18 aprilie 2014, am coborît s-o pornesc, în ideea că voi pleca astăzi pe undeva. Shoking Asia!!! Bag cheia în broască şi..nimic! Mă duc la altă uşă..Nimic!
M-am „luminat” instant! Se dusese bateria!!! Deşi în octombrie trecut era nou-nouţă, dar…na, dc maşina nu a mai fost pornită, şi a mai trecut şi vitregia iernii peste ea, afară, sub cerul liber fiind ea, sărăcuţa..se subînţelege ce-a ieşit. Bucuria nebunilor!!! Adică a mea. Şi na, v-o împărtăşesc şi vouă, ca să vă „bucuraţi” şi voi, cei care..”mă iubiţi” şi ştiu că muuulţi sînteţi şi că: mă.. „apreciaţi”. V-am spus, ca „bucuria” mea, să fie..deplină!!!
Aştept like-uri!!! Şi opinii! Poate şi vreo soluţie, ceva! Să nu-mi daţi ideea cu spartu’ vreunui geam, ca să ajung în interiorul maşinii,  să desfac capota şi de-acolo şi s-ajung la baterie. Nici cea cu intratu’ prin port-bagaj! Am un Rover 620. Ideea cu spartu’ geamului nu-mi surîde, iar cu intratul prin port-bahgaj nu ţine. Maşina are o construcţie..altfel. Nu se poate intra prin port-bagaj, în maşină! Am încercat aseară! Poate mă salvează vreun „specialist” în efracţie…
Vă mulţumesc pentru că-mi sînteţi aproape şi ştiu că veţi suferi dimpreună cu mine!!!super 2

Nota: LUCRURILE astea s-au întîmplat în 18 april 2014, aşa că nu vă impacientaţi inutil…

Unor poeţi, de Livia Frunză


Unor poeți
Livia Frunză

livia frunza

Nu vă mai scoateți pălăria
După canonul politeții,
Că v-a încălecat mândria,
Pe unii dintre voi, poeții!

Și pe cadavre se mai calcă
Pentru-a luci precum o stea!
Mai dați și palme peste falcă
Sau lingușiți fără perdea!

Tot voi, de parc-ar fi paradă,
Cu-nalte titluri vă făliți,
Strigând la câte-un colț de stradă
Că sunteți talentați, școliți!

În fond, uitați esențialul –
Că poezia este-un dar!
Nu vă lăsați luați de valul
Vreunei cronici din ziar!

Nu vă-mbătați cu apă rece!
Nu vă hrăniți doar cu himere!
O laudă, un simplu zece
Sunt numai glorii efemere!

Compuneți doar după dictare
Ce Însuși Domnul vă dictează!
Poemele, pe fiecare,
Cu-al vostru nume le semnează.

Să scrieți deci, o rugăciune
De mulțumire pentru dar
Și vă-nchinați c-o plecăciune
Că sunteți înzestrați cu har!

Și faceți poezia pâine –
Cu ea flămânzi-i săturați,
Că va veni curând un mâine
Cu toții când veți fi uitați.

super 2

Lui Roberto Kuzmanovic-poetul


Poem lui Roberto

Eşti la-nceput de drum.

Ești  STEA care privești spre..STELE!

Te temi să urci, deşi ai drum deschis,

Calea e lungă și e grea,

dar…Aștrii te așteaptă!,

căci ești de-al lor!

Și-aș zice: tinere Roberto, dă-i zor!

Pe-o treaptă, Sus, în Lumea Poeziei,

te-aşteaptă…

suită de luceferi!

Și-n fruntea lor, e însuși…

Eminescu,

El e Luceafărul  ce te inspiră…

 

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

11. 01. 2016, Buc

anto bosulmf fes - Copy

 

Viața, de Liliana Rotaru


Viata..

Viata..o lupta tare grea
Castiga cine poate
Dar,uneori trecem prin ea
Traind pe jumatate

Ceva ciudat cum sa explic
Mii de dorinti tacute
Un fel de a nu simti nimic
Desi ar fi prea multe

Clipe pierdude cu regret
Sau doar cu ..resemnare
O stiti si voi nu e secret
Tristetile ca..doare

Si ne mintim trecand prin zi
Ca totul este bine
Dar adevarul dulce amar
Il tii ascuns in tine

Traiesti mereu cam indecis
Si viata iute zboara
Placeri marunte ti-ai promis
Dar grijile..le-omoara

Si atunci ce este de facut
Asulta-ma pe mine
Traieste clipa de-nceput
Dar s-o sfarsesti cu bine…

Fotografia postată de Liliana Rotaru.

O altă nouă zi din viața și activitatea mea; în Magazin, 9 aug 2013…


 O altă nouă zi din viata și activitatea mea (9 aug 2013)
IMG_0135

 Zi de zi, trecînd pe sub Deal ( al Patriarhiei ), înspre servici, dimineața, îmi fac semnul crucii și-i strig din departare Sfintului Dimitrie rugîndu-l să aibă grijă și de mine, să mă pomenească înaintea Domnului, promițîndu-i că o să ajung într-o zi pe sus -în Deal-, să-l onorez cumva măcar cu o plecăciune… Dar fiindcă aproape în fiecare zi mă grăbesc și sînt în întîrziere, nu mai apuc, de prea multă vreme, să urc Dealul ca să-mi țin promisiunea…

  Astăzi am ajuns în zonă ceva mai devreme, așa că îmi mișc mergătorii la Sfîntuțul Dimitrie. Bucuroasă zburd, apoi, precum un mieluț, pe tăpșan în jos…

 Înarmată de acasă, cu vreun ceas de rugăciune și, mai apoi, de o închinăciune înaintea Sfîntului Dimitrie, ajung la servici, aproape convinsă că nimic nepotrivit nu-mi va tulbura liniștea zilei…

 La munca însă ajunsese de cu zori amica mea -care are cheia de la Biroul meu-, și trona la computer butonînd pe feisbuc, probabil. Pînă aici nimic rău… Ce-o fi cu ASTA de s-a trezit cu noaptea-n cap?!!, m-am întrebat și m-am mirat, totodată, fără să îndrăznesc să gîndesc cu voce tare. Nu de alta dar, ASTA-i Cruella 2. Dacă cumva i se pare ei cum că n-ai întîmpinat-o cum se cuvine, te încarci de ”Doamne ajuta!” cît ai zice: pește! Și-apoi nu te mai speli cu toată apa Dîmboviței. Drept pentru care „m-am scurs” pe lîngă ea, fără să-i întrerup peripluu feisbucian… Profit de ocazie că era foarte ADÎNCITĂ în ”lucru” și mă retrag într-un colțișor. Dar n-apuc să respir că îmi invadează habitatu’ niște cunoștinte. 

  Cobor în aprtea de jos a Magazinului și sporovăim despre una-alta, vro’ juma’ de ceas, după care „intrușii”pleacă. 

Nu mă instalez bine la Birou că vine un pictor să-mi prezinte niste lucrări. Nu vreau să „vizionez” nimic întrucît îi știu lucrările pe de rost. Dar omul insistă! Are nevoie de bani, drept pentru care îmi face capul arșice, insistînd. Îi spun că nu este cazul să mai despacheteze „lucrările” pentru că nu cumpăr  nimic. Dar el nu se lasă și vrea cu orice preț să-mi „salte” banii. Nu cumpăr nimic spre disperarea lui. Atunci mă roagă ca macăr să-i împrumut 20 lei. Scot 20 lei și-i dau. Instant, sare ca arsă amica mea, argumentîndu-mi că avem nevoie de bani (eu avînd față de ea o datorie financiară; împrumutasem de la ea niște bani pe care încă nu-i returnasem!!) și că o să dau faliment dacă mai fac „pomeni” și că..bla..bla..una-alta, cîte-n lună și-n stele… Îmi sar și mie, tot instant, capacele, pe ea. Nu-mi place cînd cineva se bagă în „ciorba” mea, fie ea bună sau rea… Și cînd fac ceva, fie că am făcut bun sau rău, e sctrict problema mea, și nu-mi place să-și dea cineva cu părerea, chiar dacă acel cineva îmi este foarte apropiat. Drept pentru care au avut loc un schimb de replici tăioase și cu…adresa EXACTĂ!! Dupa care, amica mea și-a luat picioarele la spinare și …s-a dus în treaba ei…. Nu putea să plece înainte de-ași vărsa sacul de venin?? Ooo, dar ce liniște se făcu!!, chiar dacă veninul persista… Slavă, Ție, Doamne! 

La nici 2 (douăăă!!!) minute, bagă capul pe ușă o ”rromulană” tînără  și întreabă: 

-Pot sa intru?
-Desigur!
-M-a trimis mama. Are un lanț de aur. Vrea să-l vîndă!
-Nu ma intereseaza! Te rog să pleci! Ai greșit adresa! Aici nu-i Amanet!…
-Bine! Bine!…dar…
– Măi, tu m-ai auzit??, Pleacă!! Du-te!!!..
Plecă ”rromulana” bombănind…. Nu că eu n-am bombănint, poate, chiar mai bombănit decît ea!!
Offf!!!… 
 Pictorul ce fusese mai înainte plecase, dar lasase în urma sa o dîră, un miros indefinit, ca acela din casele cu bolnavi de TBC. Un gînd mă duce chiar înspre acolo. Omul acesta este subțirel ca un fir de ața. Un fel de omulețul lui Gopo. Parcă nici n-ar avea intestine. Pielea și osul de el.  Deși-mi pare rău, nu prea pot face mare lucru  pentru el. Are talanți nenumarăți, însă situația lui materială nu-i permite să facă lucrări vandabile. Dar nici voință deplină de a face lucru bun, nu prea avea…Personal, i-am achizitionat o multime de lucrări, încercind să-l ajut. Lucrări pe care le voi bea cu apă ne-ncepută, dat fiind faptul că nu-s făcute cum trebuie. 
 Nu stiu ce face omul ăsta cu banii, poate-i bea, poate are casa mare…Tot ce știu este că niciodată el  nu are bani, și..oricit de mulți i-ai da, el a doua zi nu mai are niciun ban. Plus că nici nu-și manageriază situația, starea lui de pictor, cum trebuie. Cînd încasează un ban, nu se îngrijește să meargă sa-și cumpere culori, pensule, lemne, pînze etc..etc..lucruri fără de care un pictor nu poate exista… în fine..a plecat…să-si incerce în altă parte norocul…Poate găseste „alți fraieri”, mai deschiși la mîzgălelile lui… Are talanți cu nemiluita, doar ca… asta e! Dă rasoleală… Nu știu ce să mai zic..Soarta?!!!
 Pleacă pictorul, pleacă amica mea, pleacă ”rromulana”… respir ușurată…AȘ!!!
În trecere, bagă capul pe ușa Magazinului, un tînar care-și caută de lucru. Frumușel, prezentabil, ager la mine și bun-simț. Schimbăm cîteva cuvinte. Îmi zice că s-a mutat de la ruda mamei sale, întrucît aceasta nu-l mai putea ține. Deh`, vremurile-s grele… El a găsit de lucru în Anglia și așteaptă să procure bani de drum… Domnul să-i ajute! Îi înmînez o banana. E singurul aliment pe care-l am la îndemină. Îl ia timid. Sigur îi este foame…Mănîncă banana, mulțumește timid și  pleacă…
Toate acestea îmi lasă un gust amar… Nu pot face nimic pentru nimeni. Personal, nu mai pot face mare lucru nici măcar pentru mine. Ce vremuri trăim??!!!…
Vînzările în Magazin sînt zero. De-abia ce mai încropesc, cu chiu-cu vai, să achit chiria Magazinului. Proprietarul spațiului nu vrea să dea la pace, nicicum. Nu vrea, nici in ruptul capului să lase niciun șfanț de la el…Asta e! Iar clientelă ioc! Plus BORu-n capu’ meu cu MONOPOLU’ lor imbecil…care-mi trimit GARDĂ după GARDĂ după..GARDĂ! Financiară!!! Economia de piață… Semenii care..te-ar și ucide pentru a-și asigura loruși supremația (oh, de cîtă iubire -de semeni, și mai ales, de ”tătici” m-am bucurat!!!, vreme de vreo 3 ani!!!; vedeți asat în Cartae mea: ”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dargoste!!, apărută în 2014; nevoia s-arăta s-o scriu…)!!!…
Întreg cvartalul de Magazinașe de pe străduța asta -Șerban-vodă-, de-abia se mai ține pe picioare. Toți sîntem în pragul disperarii… (2013) Nimeni nu mai cumpără nimic, în afar’ de de-ale burții… Toți care-mi intra în Magazin vor să le dai, dacă s-ar putea, de pomană…Nu știm unde se va ajunge, dar…nu se întrevede nimic pozitiv…
………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
 Şi..s-a făcut că, „de bună voie şi nesilită de nimeni”, am încheiat „afacerea”, în oct 2013… Am desființat Magazinul. Graţie „iubirii de semeni revărsată, ”cu generozitate”, asupra mea, din..Deal! În cascadă!!! Doamne, voiam să-Ți zic și să TE rog să le răsplăteşti lor după „dragostea” ce-mi poartă, dar mă-ntorc și zic precum  a zis Domnul Hristos cînd era pe cruce: Tată, iartă-le lor, că…poate nu știu ce fac!!!
(duminică 11 mai 2014)
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
 PS: Și s-a făcut că, mai tîrziu, după un timp de mare restriște și mare ZDROABĂ, am scris și am publicat o..CARTE! ( despre asta; dec 2014) Și, mai apoi..încă una și încă una și..tot așa!!
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 375 de alți urmăritori