Edituri de..familie!!!


Edituri de..familie!!!

„Cuvintele nespuse sunt oase de peşte pentru mine! Mă înec cu ele!!” Aşa că…le dau drumul să zburde şi…fie ce-o fi, dar astăzi nu pot să tac.

Cineva mă invită să-i admir o Pagină de Facebook!! Cum nu pot lăsa persoana să aştepte „admiraţia” mea, dau fuga pe pagină. Uauu!! Mai descopăr, ca şi cum nu îmi era de-ajuns ce ştiam (Vai păcatele mele, Doamne!! Ce ispite pe capu’ meu!! Cum mă laşi, Doamne, să mă-mpovărez iar cu Judecăţi de..VALOARE?? Phui!!!…),  încă o EDITURĂ al cărui Editor şef e soţia, iar soţul e…coordonator (al editurii), iar în viaţa lui de zi cu zi este…critic literar!!

De mult aveam în căpşor să scriu despre asemenea cazuri, dar…am tot amânat. Se pare că SCORPIONUL nu-mi dă pace. Altfel nu-mi explic ce l-a împins pe Editorul respectiv să mă INVITE să-i admir Pagina…noi neavând nicidecum vreo amiciţie, chiar dacă ne-am şi întersectat în câteva rânduri, la anumite Evenimente culturale, în ultimii 5 ani. Dar nu-mi dădea semne cum că ar şti omu’ cine sunt sau cu ce mă ocup. Ba, dimpotrivă, IGNOR-ul total la adresa mea era la cote înalte, chiar dacă, îmtâmplător sau nu, i-am făcut chiar servicii (făcându-i publicitate fără să mă fi plătit!!), iar acum iată-mă invitată să-i admir pagina!! Poi, nu e asta o oportunitate să mă exprim??…Cum să pierd, aşadar, ocazia s-o fac!! (Doamneee,  fii bun şi nu mă înscrie la păcate!! Tu ştii că nu pot să tac!!)

Treaba, la aceste Edituri de..familie, stă cam aşa: Cineva dăştept înfiinţează o Editură. Când soţul, care e şi critic literar sau, mă rog, vreun scriitor cu ştaif, e director-manager, soţia lui e recenzista, adică cea care  scrie Cuvântul Înainte la cartea ce urmează s-o publice un autor la Editura lor. Nu ştim cine scrie acest cuvânt, nu ştim dacă ea, soaţa, are vreo calificare în domeniu, vreo pregătire oarecare, dar ştim ce vedem, adică vedem Cuvântul înainte semnat de…soţia editorului. Situaţie valabilă şi invers, adică soţul în postura soţiei. Sunt şi asemenea cazuri, doar să vreţi să le cercetaţi. Inteligentul Googălică vă stă la dispoziţie oricând! Când soţia este directorul-manager al Editurii, atunci rolurile se inversează, şi soţul este cel ce scrie Cuvântul înainte al Cărţii respective. Tot el este cel care va lua  cuvântul la lansarea cărţii, la prezentarea autorului cărţii, şi tot el este cel care va scrie o cronicuţă, două, nouă, după caz, şi după INTERESE (şi, poate chiar după BONUSUL încasat de la autor) o va publica în vreo Revistă de profil şi, de ce nu, tot el, soţul, care este, de multe ori, cum am spus, chiar critic literar (cu ştaif; adică recunoscut şi/sau care are un cuvânt greu de spus în URS -ţintă spre care îşi îndreaptă antenele mai toţi autorii de cărţi, chiar dacă unii sunt de-a dreptul catastrofali în materie de..literatură!!, dar sunt comparaţi cu „Votaire sau cu..Camil Petrescu”, atribuindu-li-se, adesea…”feminin”, cum mi-a fost dat mie odată să aud despre o cucoană; vai, ce onoare pe mine, să-mi fie dat să respir acelaşi aer cu un „Camil Petrescu-feminin”!!!), va pune umărul la intrarea în Uniune a autorului pe care l-a pulicat la Editura lui.

După principiul o mână spală pe alta şi-amândouă obrazul (deşi în acest caz, nu face decât să-l păteze!!) partenerii de..afacere, de…familie!!, merg mână-n mână prin pădurea deasă, uneori plină de bălării, a literaturii române, luându-şi co-parteneri de năstruşnicii unu-doi foşti colegi de breaslă, în speţă, critici liteari sau…cronicari, părerologi, şi cu toţii, uniţi în CUGET şi SIMŢIRI, participă activ, ca vorbitori pe la lansările de carte ale Editurii respective, ori pe la alte Evenimente organizate de ei înşişi sau de alţii.  Părerologii, apropiaţi ai managerului Editurii, cunoscuţi scriitori cu, să zicem, ştaif, ori unu-doi critici literari de renume sau măcar, oarecum, cunoscuţi în branşă, se ung şi ei, din belşug, pe botic cu dulceaţă!! Bondăreiii!!

Aşadar, Editură de..familie!! Când soţul este director/manager al Editurii, soţia recenzează cartea încredinţată Editurii spre tipărire, iar când soţia este managerul editurii, atunci rolurile se schimbă şi soţul devine recenzist, ori creator de..Cuvânt Înainte. Părerologii, RECENZIŞTII -cum îmi place mie să le spun, unu-doi per Editură, sunt acreditaţi şi stimulaţi cu BONUSURI aferente, zice-se-n Târg, funcţie de interesul…autorului!! Şi dacă TARGETU’ autorului este intrarea în UNIUNE, să te ţii recenzii, tată!! Să te ţii osanale!! Să te ţii câta-i tonele de saci de ciment puşi la soclu’ unei statui!!  Aşa s-a umplut USRu’ de…manelişti literari! Punct.

Primind invitaţia aceasta despre care am vorbit ami sus, m-a prins o curiozitate şi mi-am aruncat o privire pe Google. Aşa am descoperit că destul de mulţi dintre criticii literari, care au un cuvânt de spus în USR şi-au înfiinţat Edituri, iar aparţinătorii familiei sunt şi ei angrenaţi în treabă, şi nu oricum, ci pe post de dătători cu opinatu’, autointitulându-se…cronicari!! Mai publică o cronicuţă într-o..FIŢUICĂ, şi aceea înfiinţată tot de familia editorului, uneori, mai ia cuvântul în public, ba pe la Bookfest ori Gaudeamus, mai într-un cerc , mai strâns ori mai larg de…literaţi, deh’, după …”buget!!”, adică, mai explicit spus, după  bonusul oferit de autorul Manuscrisului ce urmează a fi publicat în cadrul Editurii. Când editorul este şi critic literar şi/sau membru marcant al USR, atunci autorul a dat de-a dreptul lovitura! Destui sunt autorii care, deşi muritori de foame, strâng din fese şi îşi duc Manuscrsiul la o Editură „de succes”, deşi sumele pentru publicare unei cărţulii de nici o sută de pagini, (pe care unii o numesc „roman”), de multe ori, este astronomic!!, dar o fac doar pentru că au convingerea, şi CUVÂNTUL editorului, evident, (care este, de multe ori, chiar critic literar cu ştaif!! adică cu un CUVÂNT de SPUS în cadrul URS -ţintă urmărită în ultimii ani de toti „maneliştii literari”), că se va vorbi şi/sau scrie despre el. Şi-atunci când eşti încredinţat, de cuvântul dat de editor, că X sau Y, marele critic literar, va scrie şi/sau va vorbi despre scriitura ta, cum naiba să nu-ţi pui poalele-n cap, cum să nu faci pe dracu’ ghem, cum să nu te-mprumuţi de bani la CAR-u’ din cartier şi să nu-ţi duci, şi tu,  Manuscrisul la un astfel de Editor, despre care s-a dus veste-an Târg că…face şi drege pentru lansarea ta pe Piaţa…literară!!! Nebun să fii să nu dai şi tu un pic din coate!! Ce naiba!! Dai şi tu din ce ai!! Adică din…coate! Unde nu-ţi poţi face loc cu capul, îţi poţi face loc cu coatele!! Iar banu’,  cu banu’ muţi munţii…literaturii!! Schimbi opţiuni…

Notă: Datele despre N Edituri de..familie le-am descoperit pe Google. Personal, nu cunosc astfel de cazuri, şi, prin urmare, orice asemănare cu realitatea cotidiană este…pur întâmplătoare!! Aşadar, nu-mi puneţi în cârcă ceea ce nici eu n-am insinuat!! 🙄  🙄  ➡

Dumnezeu şi dumnezeiasca Lui creaţie…


Întorcându-mă după o săptămână petrecută în natură, în munţi, unde am fost în proporţie de 98% ruptă de lumea urbană, ruptă de internet, ruptă de telefonie şi de TiVi, ruptă de zgomotul motoarelor maşinăriilor şi autoturismelor, de smog, de furnicăraia bucureştiului, de căldura soarelui aproape insuportabil toridă, scutită  pentru o săptămână de zgomotul asurzitor pe care-l face la feresatra dormitorului meu aparatura de aer condiţionat de la Grand Hotel Bulevard, un fel de tanc rusesc în misiunea din al 2-lea război mondial,  ori de zgomotul infernal al ploii, devenit picătură chinezească, ucigătoare,  ce cade, atunci când plouă, pe acoperişul de tablă al unui vecin, băiet dăştept, care şi-a suplimentat, inteligent, casa cu încă o cameră sub balconul casei mele, în fine, ruptă o vreme de realitea mea (ucigătoare şi ea!!, cu încetinitorul…) şi, mai ales ruptă-n dos!!, cu buzunarele goale, m-am întors în urbe şi reintrând în cotidian îmi dau seama că noi, cei de la oraş, cu precădere cei din oraşele metropole, suntem ff departe de viaţă. De viaţa adevărată, de frumuseţile şi de binecuvântările ei. Realizez cât de mult sunt binecuvântaţi, prioritar, cei care s-au născut şi care încă vieţuiesc la munte!!

Să umbli desculţ şi să simţi apa rece  a unui râu de munte sub tălpile tale, să asculţi susurul tainic al apei în mersu-i şerpuitor printre miile de pietre ori căderea în cascadă, o reală binecuvântare..divină!

Să ai şansa să vezi albastrul cerului şi norii în mersul lor spre…nicăieri pe deasupra pădurilor de brazi şi a munţilor, să simţi firul ierbii răcorindu-ţi tălpile, să te bucuri de gustul murei culeasă  cu propriile-ţi mâini din rămurişul unei pajişti ce-ţi iese în întâmpinare, parcă surâzând, după ce-ai străbătut pădurea cu brazi înalţi şi drepţi precum stâlpii de telegraf de odinioară, să simţi în nări mirosul de răşină ce se scurge dintr-un brad umbros, care îţi permite s-o culegi, duty free,  dacă vrei, ori să te aşezi lângă tulpina lui generoasă, falnică, să te desfeţi  hălăduind prin  munţi, fără ţintă şi fără..ora exactă!!, străbătând cărări bătute de alţii sau făcându-ţi tu propria cărăruie, să respiri umplându-ţi plămânii cu cel mai rarefiat aer din lume, din cel mai binecuvântat loc de pe pământ şi, mai apoi, să poposeşti la un foc cu lemne, în pădure, şi să te hrăneşti cu o bucată zdravănă de păstrăv proaspăt, copt pe jar, „la botu’ calului”, ori cu una bucată grozavă de friptură, făcută pe grătar,  şi să bei o binecuvântată apă, mai rece decât cea de la frigiderul dat la maxim, direct din râul care-ţi curge pe sub tăpli, sigur fiind că nu te vei îmbolnăvi niciodată de niciun virus, ce poate fi oare mai de dorit decât asta??!!…

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru această…Sfântă Binecuvântare (temporară!!!) ce mi-a fost dată!

Vouchere pentru biciclete la Primăria Capitalei…


Primăria Capitalei anunţă cu surle şi trâmbiţe…5.000 de vouchere de câte 500 lei, îi aşteaptă pe bucureştenii doritori să-şi  cumpere o  bicicletă ori a altui mijloc de transport pe două roţi.

Prin urmare, cetăţeni ai Bucureştiului, care au împlinit vârsta de 18 ani pot merge să depună formularul de înscriere la…

 „Registratura Generală a Centrului de Informare şi Documentare pentru Relaţia cu Cetăţenii al Primăriei Capitalei,  Bd. Elisabeta nr. 42 (lângă Cişmigiu) până pe data de 10 august 2017 inclusiv, de luni până vineri, între orele 08.30 – 18.30”.

Cei care doresc să obţină aceste vouchere trebuie să aibă, repet, vârsta minimă 18 ani şi domiciliul (sau reşedinţa) în Bucureşti.

La finalul înscrierilor va fi dată public şi lista cu Magazinele de unde pot fi achiziţionate bicicletele!!

Aşadar, dragii mei concetăţeni (bucureşteni) daţi năvală la înscrieri. Vouchere veţi avea, prin grija doamnei Firea, bicicletă poate că da, depinde dacă mai aveţi disponibil încă pe atât cât valoarea voucherului, apoi…reglementarea PISTEI pt BICICLIŞTI ce va mai trebui în Bucureşti!! Veselie la „Acapulco”!!!…index

Mara Bănică şi Sorin Ovidiu Bălan, jurnalişii fără frontiere şi Cuvântul purtătorului de cuvânt al Patriarhiei vizavi de Molitvele Sf Vasilie


Când spun frontiere, mă refer la nelimitata nesimţire cu care Mara Bănică şi Sorin O Bălan încalcă toate regulile bunului simţ în emisiunile televizate şi la modul cum încalcă chiar regulile  deontologice ale jurnalismului… I-am văzut de nenumărate ori făcând ei pe..lupii moralişti!!, vorbind cu aplomb despre lucruri cu care nu au nicio tangenţă, plecând doar de la presupuneri, bâjbâieli pe care opinia publică nu le-a taxat…iar ei se cred acum invincibili!

Acum mai câteva seri în urmă, la Dan Capatos într-o emisiune televizată a uneia dintre Antenele lui Voiculescu, pârnăiaşu, dându-se mari deţinători  de indubitabile secrete, chipurile, fiind ei deţinătorii absoluţi ai  unor „taine” super-mega-nemaiauzite,  legate de „likes” tainice ale preotului Cristian Pomohaci, aţâţă, cu spirit drăcesc, minţile ascultătorilor. Zbuciumata Mara Bănică se-agita de zicea-i că-i băgată la 380…Se zgâlţâna din toate încheieturile, făcând spune al gură!!, iar lui Ovidiu Bălan îi tremurau slăninele fălcilor ca aruncate-n foc…schimonosindu-i chipul.

Poate şi fără să-şi dea seama, ei înşişi fac „ca toţii dracii”, în direct, la TiVi, instigând la ură, folosind un limbaj neadecvat, chiar şi pentru un „Xtra Night Show”, cum este denumită emisiunea lui Dan Capatos, şi el, un prefăcut şi un mânuitor fariseic-dibaci al vorbelor, mai ales atunci când e pe punctul de-ai pleca invitaţii din emisiunea lui de fecale!! Atunci, pe dată devinde amabil şi, cu prefăcătorie, schimbă foaia şi dă cu gura îndemnând la calm, la decenţă. Dar cum s-o aduci la decenţă pe Mara Bănică odată ce i s-a declanşat sindromul?? Că doar ea cu GURA îşi face banu’, şi n-ar renunţa nici la un cuvânţel, la niciun epitet, pentru un crăiţar în plus intrat în cont!! Dacă nu dă cu gura, nu încasează banu’! Aşa că, n-o să-i cerem să nu mai dea cu gura!! Alegerea îi aparţine! Numai că, un jurnalist, care, se ştie că poate fi un formator de opinie, trebuie să fie foarte atent la cum anume dă cu gura!! Informaţia pe care o oferă opiniei publice trebuie să fie culeasă din 3 surse.  Mara ştie prea bine asta!, dar ce contează dacă dă şi ea, în eter, într-o seară, o informaţie culeasă la mare viteză de la nişte alţi vânduţi pentru 30 de arginţi, asemenea ei!! N-ar fi rău, zic, dacă, de bună-voie şi nesilită de mineni, i-ar cere Preotului Pomohaci să-i săvârşească o Molitvă!!…

Nu-i ţin partea Preotului Cristian Pomohaci, pentru că nu-l cunosc decât din auzite, iar tot ce am auzit până acum despre el au fost doar lucruri de bun simţ. Ori acum parcă s-a dezlănţuit IADul, ca şi cum omenirea din juru-i ar fi dormit vreo 20 de ani (cel puţin) şi s-ar fi trezit acum, subit, zgâlţâiţi de cutremur!!!Iar domniţa Mara are îndrăzneala de-a pune pe tapet, public, chiar lucruri din intimitatea căsniciei preotului Pomohaci cu fosta sa soţie, de parcă ea le-ar fi fost cearceaf şi ar şti ea cum s-au petrecut lucrurile!! Mai mare abjecţie decât asta, nu ştiu să fi auzit din gura unei ziariste, fie ea şi de..monden!! Oare ei i-ar conveni să i se facă publică relaţia intimă cu iubitul, mai ales dacă aceluia i s-ar întâmpla ca, din anumite motive, în una dintre partide să nu i se ridice organul la nivelul necesar exercitării funcţiei momentului respectiv??…

Mai departe, şi Mara şi Ovidiu Bălan bat câmpii, „cu graţie”,  despre „exorcizări” şi mai iau de bună şi declaraţia, puţin forţată, a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, care,în opinia mea, e puţin confuz în exprimare, derutând auditoriu. Ştiut este că în Biserica Ortodoxă din toate timpurile, sau, mai exact de la Sf Vasilie cel Mare şi de la Ioan Gură de Aur, aceşti „monştri sacri” ai creştinismului, se citesc nişte Rugăciuni foarte puternice, numite Molitve (ale Sf Vasile si ale lui Ioan Gură de Aur; aşa sunt trecute în Molitfelnic), rugăciuni cărora în popor li se zice (poate eronat, poate nu) EXORCISME. Aceste Molitve erau rostite în TOATE Bisericile, după săvârşirea Sf Maslu, până mai acum 4-5 ani, nu mai ţin minte exact când anume a decis preafericitu’ Daniel Ciubotea să le interzică, probabil de frică să nu-i pună preoţii „anateme” în cadrul slujbelor, pentru prea-multele Circulare sinodale emise sun semnătura sa!! Zic. Altfel nu văd de ce să-i opreşti pe preoţii Bisericilor să facă aceste rugăciuni puternice, rugăciuni care se fac de cel puţin 1700 de ani în Biserici!!! Nu înţeleg nici de ce purtătorul de cuvânt al Bor, dl Bănescu, nu iese la rampă să explice clar cum stă treaba cu aceste Molitve, să explice oamenilor că a le citi în Biserică, după Sf Maslu, nu e niciun drăcism, ba, dimpotrivă, e o rugăciune puternică împotriva Satanei, care face lucruri mârşave, NON-STOP, atrăgându-i pe oameni în fel de fel de josnicii şi aţâţându-i unul împotriva altuia, ca în cazul nostru cu acest preot Pomohaci, care a făcut mult bine multor necăjiţi din câte ştiu! S-a deşteptat acum Satana, ca cel ce adormise de la o prea mare beţie??, şi sare la jugulara preotului Pomohaci, care l-a bătut cu Crucea şi cu Molitva de prea multe ori??? Pune el, Satana, acum în gura Marei, a lui Bălan, şi a celor care acum declară una, mâine alta, aceste spurcăciuni??…Leagă el, Satana, gura lui Bănescu, sau îi încurcă limba, ca să nu fie explicit în vorbirea sa??

Eu nu ştiu ce a făcut rău şi ce nu a făcut preotul Pomohaci, ne vom lămuri cu toţii într-o zi (în ceea ce mă priveşte eu sunt deja lămurită, nu am nevoie să mă lămurească timpul, nici Mara Bănică, nici Ovidiu Bălan, nici măcar avocatul Ionaşcu, care pare copleşit de avalanşa de SPUME făcute de Mara Bănică şi de Ovidiu Bălan…), dar mă uimeşte laşitatea celor din Sinod, care îi dictează purtătorului de cuvânt să declame public bla…bla-uri care îi derută pe creştinii care au participat ani şi ani la Slujbele numite Molitve (nu exorcisme; aşa li se spune însă în popor)!! Mulţi se smintesc auzindu-l, mai ales  dacă cumva mai ajung pe la vreo Mănăstire, unde se păstreaza tradiţia Vechii Biserici (nu a aceleia de după 2006, zisă şi a lui Daniel Ciubotea), unde se practică postirea, isihasmul, credincioşia sfântă pentru Hristos şi Principiile Lui şi iubirea de semeni, şi unde vor vedea că aceste slujbe se săvârşesc (în ciuda Circularei dată de preaferictu’ Dănuţ, patriarhul actual)!!!  Se vor sminti oamenii şi vor ieşi alte şi alte zâzanii. Când spui „exorcisme” te duci cu gândul la ritualuri satanice, mai ales dacă n-ai pus piciorul niciodată într-o Biserică şi habar n-ai de Tradiţia Bisericii! Nu, nu sunt exorcisme, oameni buni, Biserica Ortodoxă practică slujba Sf Maslu şi preotul citeşte la finalul Sfântului Maslu, aceste Rugăciuni întocmite, atribuite, poate,  Sfântului Vasilie cel Mare şi Sfântului Ioan Gură de Aur!! Domnul Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bor, bănănăie, pierzîndu-se în explicaţii lipsite de esenţă! Punct.

Cât despre guraliva Mara şi înspumatul Ovidiu Bălan, ei sigur vor mai face valuri, fiindcă Satana nu se-odihneşte niciodată!

Dea Dumnezeu să nu ne smintim de cele pe care le auzim şi să urmăm calea lui Hristos, Domnul nostru, în Duhul Sfânt! Amin.

Anto PP 3331

Tara mea frumoasă, România


Nu e pasiunea mea participarea cu texte în Antologii, dar când mi s-a propus să trimit un material legat de România, de limba română, am decis pe loc s-o fac şi m-am pus pe scris. Am pus pe hârtie, fix ce mi-a venit atunci, instant, în minte, şi am trimis Textul fără să mai  adaug sau să mai elimin vreun cuvânţel. Mulţumesc Starpress! Iată ce-a ieşit!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Notă: Sunt din Bucureşti, născută în Vrancea! Semnez cărţile cu: Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Autostrada 3 (zona str. Petricani-Voluntari;Bucureşti) între a fi sau a nu fi….


Mai acu’ vreo săptămână m-a prins o curiozitate şi-am purces să mi-o satisfac. Voiam să văd cum mai stă treaba cu lucrul la Autostrada 3, din zona Petricani-Voluntari (Bucureşti). Deah’, sâmbăta nici iarba nu creşte, darmite săpăturile la Autostrada A3!! Nici ţipenie de lucrător, nici ţipenie de utilaj în lucru!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Drept îi că plouase câteva zile non-stop şi, probabil, lucrătorii aşteptau întrarea apei în pământ ca să-şi poată continua lucrul. Bag samă că porţiunea aceasta, după cu ne indică panoul, are termen la finele anului 2017,

 

 

 

 

dar după cum arată treaba în teren, mira-m-aş să fie gata prin 2027!!…

Mă gândesc că, într-o zi de lucru însorită, n-ar fi trebuit pregetat niciun moment să purcezi la lucru cu toate forţele utilajelor şi a lucrătorilor!! Timpul se scurge şi termenul se apropie, noiembrie 2017 fiind doar la o aruncătură de băţ distanţă de iulie 2017, dar, se pare că, contractualilor, nu prea le pasă de termene şi condiţii, fiindcă timpul trece, iar banul de la Bugetul de Stat curge năvalnic cu zerouri infinite spre aceste Firme, beneficiare ale unor contracte de invidiat cu Primăria (Bucureşti, în acest caz)!! Ferice de ei! Vai de noi, boborul care aşteptăm înfriguraţi (sau..înfierbântaţi!!, funcţie de situaţie; că te cam înfierbânţi când vezi că stai timp indefinit în trafic cu motorul pornit, motor care consumă benzina, benzină care are preţurile cele mai ridicate din..Europa!!, chiar dacă salariile din România sunt cele mai mici, comparativ cu restul Europei!!, dar  asta-i o altă discuţie…; dar şi comparativ cu TAXE peste TAXE către Buget, la care suntem supuşi an de an!!) să fim eliberaţi de aglomeraţia de la ieşirile şi intrarile din Capitală şi de toate gâtuirile zilnice care sufocă traficul rutier, sufocându-i, la propriu, pe conducătorii auto!

Aşadar, pe când vom putea circula pe Autostrada A3??, dacă suntem în 15 iulie 2017, iar până în noiembrie 2017 mai e doar un pas, şi lucrările sunt exact aşa cum se pot vedea în imaginile de mai sus!! Iar Şantier pustiu!!… Contractualii nu se grăbesc deloc!! Ei doar încasează banii…noştri, ai contribuabililor!!!

Helloo, doamna Primar Firea!! (Primar al Bucureştiului) Poţi mătăluţă să-i dai o stigătură şoţului Pandelică, să-l trezeşti?? Să ia seama la lucrările alea din zona Voluntarilor unde el este stăpân suprem!! Hai, daţi-vă mâna şi toată silinţa întru împlinirea dezideratelor!! Ne-am săturat de promisiuni deşarte! Vrem FAPTE stimată doamnă Firea! Nu de alta, dar poporul acesta, mai-mai că nu-şi mai poate ţine firea!…

de Antoaneta Rădoi -fotorep/scriitor

„Clubul caricaturiştilor -Sorin Postolache”: Cuptorul cu lemne; Vernisaj Expoziţie de caricatură -azi: Ioniţă Nicolae din Ploieşti


anto interv IOnita NIc 1

Care nume să-l pomeneşti mai întâi? Al expozantului, al gazdei, al moderatorului (curatorul, cum îi place lui să spună), sau al vreunui invitat de seamă? Greu de decis, aşa că am să pornesc peripluu pomenind, mai întâi, numele unui caricaturist, anume Julian.

Nu l-am putut refuza chiar dacă afară e o căldură ce mă scoate din uz şi Eventu’ lui se suprapune, bine ha, peste un Event al meu programat în urmă cu două săptămâni. Cum să mă-mpart, eu fiind una?? Dar, hai c-om vedea! Domnul cu mila!

Şi, când ai bunăvoinţă şi Dumnezeu pune umărul, creându-ţi şanse optime. Aşa că am ajuns şi la „Clubul Caricaturiştilor -Sorin Postolache”.

Trec destul de des prin zonă, dar habar n-aveam că la Pizzeria aceasta numită Cuptorul cu Lemne (de pe str Pache Protopopescu, visavis de Colegiul Mihai Viteazul) au loc astfel de evenimente, nici că aici ar fi „Clubul caricaturiştilor -Sorin Postolache”.  Am aflat azi şi sunt surprinsă plăcut de ideea pe care caricaturistul Sorin Postolache -Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii Săi!- a avut-o, ideea ce este menţinută de 15 ani de amabilul domn Constantin Vlădăreanu, patronul Pizzeriei CUPTORUL cu LEMNE din str PacheProtopopescu. Faină locaţie şi, aş zice,  măiastru patron! Nu e deloc uşor să organizezi un aşa Event, cultural, de la care nu pică bani, ci, dimpotrivă, se chetuiesc, totul fiind din partea CASEI!! Şi, oricât ar fi de puţin, să zicem (o pizza, o halbă cu bere, o limonadă respectabilă, o cafea, o carafă cu vin, alune, sărăţele, etc; iată „cât de puţin!!” pentru fiecare dintre cei prezenţi la Event, şi nu cred c-am avut timp să observ chiar totul!!), tot mult este în condiţiile în care ştim şi noi care sunt azi costurile întreţinerii unui Local. Felicitări dlui Ctin Vlădăreanu! Am mâncat (şi eu) o Pizza grozavă. Păcat că n-am putut să mă desfăt şi cu berea rece care-mi făcea semne discrete din paharul aburind răcoare. Aveam treabă, aşa că…berea, pe altă dată!!

Mi-am clătit ochii cu desene (caricaturi) de foarte bună calitate, bine punctate situaţii din Societatea actuală, creaţia maestrului Ioniţă Nicolae, ale cărui lucrări pot fi văzute preţ de două luni de azi încolo în locaţia mai sus amintită.

În jurul orei 13,30 (ora aceasta,  extrem de neprielnică multora, ca şi mie, ziua în amiaza mare, pe un soare torid, azi, 12 iulie 2017!!; dar, se pare că ar fi o oră care aminteşte de plecarea la Domnul a iniţiatorului ideii de Expoziţie de Caricatură în acest spaţiu, dl Sorin Postolache, oră care este respectată cu sfinţenie), spaţiul ultraconfortabil al Pizeriei Cuptorul cu Lemne, din Pache Protopopescu,  a devenit ff aglomerat. Julien, curatorul Eventului a urat bun venit celor prezenţi şi a început desfăşurarea Eventului (voi posta filmul imedait ce va fi gata), cerând vorbitorilor să spună mult în cuvinte puţine, iar eu chiar am crezut că asta are să se-ntâmple. Dar cum s-o opreşti din vorbărit pe inegalabila actriţă Doina Ghiţescu?? La un moment dat, nici c-ai vrea să se oprească, pentru că este actriţa care se pliază oricărui moment şi..place! E unică, ce mai! Are nişte scheciuri debordante, şi apoi ea niciodată nu ratează să-i prezinte pe mai toţi cei prezenţi. Asta a făcut şi azi, dar a şi cântat, spre încântarea unor oaspeţi francezi. Bravo Doina! (voi exemplifica cu film, imediat ce va fi gata)

Aveam impresia că cei care creionează caricatură sunt oameni înfipţi, tupeişti. Ei bine, m-am convins că nu-i deloc aşa. Ioniţă Nicolae, comparativ cu VALOAREA lui în materie de arta caricaturii, mi s-a părut a fi un tip…cuminte! I-am luat un mic interviu. Mic de tot. Timpul nu ne permitea să ne-ntindem la vorbă. Urmăriţi-l aici:

Apoi am reuşit să-i adun la un loc şi pe Julien, curatorul Eventului, pe dl Ctin Vladăreanu, patronul Cuptorului cu Lemne, Pizzeria din str Pache Protopopescu unde-şi are locaţia Clubul Caricaturiştilor, şi unde a avut loc astăzi Vernisajul Expoziţiei de Caricatură, sub semnătura dlui Ioniţă Nicolae din Ploieşti, pe dl Ioniţă Nic şi pe invitatul lor special din Spania, Del Pino (caricaturist; sper ac nu l-am „botezat”) şi al traducătoarei, distinsa domniţă Ada Dăscălescu, şi să le smulg câte un cuvântel. Dacă v-aţi elucidat, e bn, dacă NU, pe data viitoare mă voi strădui ceva mai mult!

Vă îndemn să vizitaţi expoziţia de caricatură. Aveţi timp din belşug. Va ţine două luni încheiate!!

Vizionare plăcută!

Antoaneta Rădoi -fotorep/scriitor