Cărţi, cărţi, daruri de mare preţ…


de Antoaneta Rădoi

Ieri, tocmai ieşisem din casă, alergând pe scări, grăbindu-mă s-ajung la o-ntâlnire. Se pare că luasem startul cu-n minut mai târziu şi voiam să recuperez sprintând s-ajung la-ntâlnirea cu Marius P dela Antreprenor TV. Şi, ca-ntotdeauna când te grăbeşti, când eşti într-o întârziere spre undeva, se-ntâmplă să te oprească cineva cunoscut şi să aibă chef de vorbă, dau şi eu nas în nas cu cineva. Mă opreşte, scuzându-se. Mă văzuse echipată ca la Armata Salvării, într-o altă variantă, evident, dar cică mă urmărea demult ca să-mi vorbească. Ce bine că doar ca să-mi vorbească!!!

-Spuneţi, dar vă rog, spuneţi repede ce vă doare că..tare mă grăbesc!!

-Ştiu, iubita mea, te rog să mă ierţi, dar….

-O, Doamne, pune-o pe femeia asta să spună mai degrab ce-are a-mi spune, ştii că nu-mi plac oamenii molcomi. Simt că-mi mănâncă timp din..viaţă!! îmi zic în gând. Şi zice femeia:

-Iubita mea, am un Manuscris, mă jenez, ştii eu….

-Aaa, da! Mi-aţi mai spus odată…demult…abia aştept să-l citesc. Nu vă jenaţi. Acum mă grăbesc, mă duc undeva să fac un Interviu, nu ştiu cât o să întârzii acolo, dar, aduceţi-mi-l diseară, căutaţi-mă până daţi de mine, nu ştiu când mă-ntorc!! Veniţi diseară, nu vă jenaţi!! Chiar de vin târziu, nu mă culc, lucrez…sunt noctambulă…V-aştept! Scuzaţi-mă acum, mă grăbesc!! Ohhh, timpul…

-Am să v-aduc manuscrisul şi am să vă aduc şi altceva…

-Oh, nu, vă rog nu!! Nu vreau răspaltă ca să vă citesc un Manuscris. Abia aştept să-l citesc, presimt că o să fie ceva care o să mă delecteze după corvoadă!!!, îi zic şi-o salut din mers…

Biata femeie!! Cândva, femeia aceasta a vieţuit ani mulţi, într-o maşină, în faţa blocului meu. Ierni şi veri la rând, primăveri şi toamne!! O femeie care, probabil, dintr-o pricină oarecare, îşi pierduse casa, familia, totul. Poate că doar demnitatea nu şi-o pierduse, dar nah’, să locuieşti într-o maşină stricată, în mizerie şi să fii la mila publică, ce fel de demnitate o mai fi şi asta??!!! Îi dădusem şi eu de mâncare cândva şi o alinam adesea stând de vorbă cu ea, deşi atunci nu era prea…comunicativă. Desigur, se ruşina de satrea ei, poate o durea, iar prezenţa unui semen care făcea parte dintr-o altă clasă socială decât cea în care se afla ea, nu-i producea, decât răni sufleteşti. Deşi diferenţa dintre ea şi mine nu era decât aceea

că eu aveam un acoperiş deasupra capului. În fine, am suferit ca un câine în toată perioada cât femeia a stat acolo, pripăşită în mşina aceea abandonată. Adesea mă luam de vecinii mei cu ochii albaştri, celebri de-acum,  Băieţii de la doi şi-un sfert,  care treceau nepăsători pe lângă maşina stricată, parcată ilegal pe spaţiul de parcare al blocului nostru. Treceu impasibili, mergând spre joburile lor. Le reproşam că sunt orbi şi că nu fac şi ei cunoscut la Protecţia Socială, că ei au mai multă trecere decât noi locatarii care dădusem N telefoane şi făcusem cunoscut cazul amărâtei  femei, şi le ziceam aia şi ailaltă…Veneau televiziunile, multeee, cum şi astăzi vin, mai ales când e reţinut pentru cercetări câte un interlop cu ştaif, vedeau maşina aia şi vedeau că vieţuieşte un om amărât în ea, dar..nu făcaeu NIMIC!! Mă-nfuriam la culme, când le vedeam nepăsarea faţă de acel suflet, dar nu aveam ce sa fac! Scrisesem la Primărie, telefonasem la Protectia Socială, nu vreţi să aflaţi răspunsurile iresponsabililor…responsabili de soarta amărâţilor!! V-ar da dureri de cap. În fine, sfrârşeam cu-n oftat amar după fiecare-ncercare şi mă seca inima ori de câte ori intram sau ieşeam din bloc, privind la biata femeie!! Mă gândeam că..sigur are toate bolile şi poate şi păduchi de la nespălare…

Într-o bună zi, aflu o veste mare cât viitoarea Catedrală a..Neamului!!( a neamului cui??) Hmm, BĂIEŢII cu ochii albaştri de la…Poliţia Capitalei, megieşii mei de-o viaţă, făcuseră, în sfârşit ceva, dăduseră dispoziţie să se ridice rabla din parcarea noatră!! Ok, dar ce se va-ntâmpla cu femeia?? Locatarii au făcut Şedinţă de bloc şi s-a decis  ca ea  să stea într-una din cămăruţele din podul blocului nostru!! Erau multe, acolo aveam noi, locatarii, camere de serviciu alea-alea…, plus spaţii de spălătorie

şi etc. Nu le folosea nimeni, aşa că peste biata femeie venise…Paştele!! Venise Învierea!! Doamneee, ce m-am bucurat! Slavă Ţie, Doamne!!! O cămăruţă, 3 metri pătraţi, doar atât, dar…câtă bucurie!!! Plus că sus, acolo în pod era baie, era uscătoria pe acre n-o mai folosea nimeni, avea şi ea unde să se spele, avea un pătuc unde să-şi pună capul, avea…linişte!! Slavă Ţie, Doamne!!

Mă bucuram că nu o mai vedeam chinuindu-se-n maşina din parcare. O ştiam acum la loc sigur. Nu era cine ştie ce, dar era confort unu sporit, comparat cu ceea ce avusese!!

O salutam, din mers,  când o-ntâlneam pe la scara blocului, dar..cam atât. Iar acum ea mă oprea să-mi spună că are un Manuscris. Sigur avea nevoie de ajutor. Sigur nu are acasă un computer şi nici să lucreze pe el nu ştie..o voi ajuta, orice mi-ar cere, mi-am zis…

M-a căutat aseară. Mă-ntorsesem târziu, dar femeia venise şi revenise şi ciocănea în uşă. S-a bucurat când, în sfârşit, pentru a N-a oară, i-a răsuns cineva. Smerită îmi pune-n faţă o Agndă în care avea Manuscrisul.  Agenda în care era textul arăta impecabil…

-Oauuu…ce coperţi?? De unde-aveţi frumuseţe de Agendă??

-Am găsit-o la ghenă împreună cu ALTE LUCRURI, aruncate de nişte italieni! Nici nu ştii ce de lucruri aruncă unii la ghenă!!

-Mda….mi-ar fi plăcut şi mie o Agendă atât de faină. Ceva regal…

Deschid Agenda şi-ncet să citesc. Interesant…Scrisul impecabil. Un scris de artist, de proiectant destoinic. O caligrafie arar întâlnită. (o să postez imagini, ca să vă convingeţi, dar momentan n-am, că n-am facut, i-am dat Agenda inapoi, dar va reveni şi-o va aduce, nu terminase ce-avea de scris…; Azi, 20 martie 2017, iată şi o mostră de caligrafie ) M-am dus cu gândul la un unchi al meu care trăgea linia perfect dreaptă  fără riglă şi făcea nişte cercuri perfecte fără raportor. Doamne, cât har!!

-Lăsaţi-mi-l aici, sunt cam obosită…ochii îmi joacă feste… Mâine dimineaţă, la „bibliotecă” (prietenii ştiu locaţia!!), sigur mă voi delecta cu SUBIECTUL…apoi vorbim!

Dimineaţa mea a venit cu-n ciocănit în uşă. Era ora 8… Uăhhhh!! N-am apucat să dorm, lăsasem deschis geamul, bătuse vântul toată noaptea şi fusese curent dar lenea-i lene şi nu m-am mai ridicat din pat să-l închid, şi-acum aveam ochii umflaţi… Cine-o fi?? Realizam că e…foarte devreme, pentru mine. M-am dus buimacă la uşă. Era femeia. Îmi promisese seara că-mi va dărui ceva şi venise cu nopatea-n cap, bucuroasă că acceptasem să-i citesc Manuscrisul, de parcă i l-ar fi încredinţat celui mai mare..recenzist de pe planetă!!

-Ooo, iartă-mă!! Dormeai??

-Nu-i bai! Doar că daca-ţi venit după Agendă, n-am apucat să citesc, dar uite-acuş intru în „bibliotecă”, numa’ să-mi fac o cafeluţă, şi-n câteva caesuri vă dau verdictu’…

-A, nu de asta am venit, ci am venit să-ţi aduc ceva!!

-Ouauuuuuuu….să-mi bat copiii cu fularu’ ud!!!, nu m-abţin io să rostesc idiomul acesta care-mi dă satisfaţie maximă…

-Ce e, te-am supărat cumva??

-Cum să mă superi, Femeie!! E cel ami mare dar pe care mi-l face viaţa!!! Cărţi..Cărţi!!! Te iubesc, Femeie!!Lasă-le-aici!! Mulţam’, mulţam’… Te iubesc, Doamne!!!

-Îţi plac?? Îţi mai aduc!! Am foarte multe, iar eu nu mai am loc nici în pat, dorm pe un scaun lângă uşă de luni de zile, că nu mai am loc de cărţi…cineva a aruncat la ghenă multe…multe, şi…n-am putut să le las acolo, să le ardă la crematoriu…

-Bine-ai făcut, Femeie!! Dumnezeu să te răsplătească pentru generozitate!! Mi-ai făcut cea mai mare bucurie!! Mulţumesc! Mulţumeeesc!!!

-Lasă-mi uşa deschisă, că vin să-ţi mai aduc! Eu le-am citit! Îmi opresc doar câteva pe care n-am apucat să le citesc!!

-Ok…mulţam’!

…Şi uite-aşa a început ziua mea de 17 martie 2017!! Mulţam’ Doamne!! Generosul meu Dumnezeu! Care lucrezi prin…oamenii de lângă noi!! Unde nu-mi faci în fiecare zi aşa bucurii!!

(Cărţile din imagine sunt doar cele pe care mi le-a adus, dar…VESTEA BUNĂ e că vor mai veni!! Mulţam’ Doamne!! Mulţam Doamneee!!! Carte vrei, de carte ai parte!!; Poate c-ar trebui să-i mulţumesc şi Sfântului Alexie, care-i sărbătorit azi, pentru acest dar de mare preţ. Mulţumesc Sfinte Alexie!! Şi-ţi mulţumesc ţie, Femeie -al cărei nume nu-l ştiu!!)

Fuga noastră şi timpul…


de Antoaneta Rădoi

Trăim în fugă şi pe fugă!                                                                                                                                             Mâncăm pe fugă, dormim pe fugă, iubim pe fugă, ne certăm pe fugă, dar..ne certăm, uitând , chiar în fugă, să ne-mpăcăm!!!                                                                                                                                                   Între o dimineaţă şi o seară o continuă fugă! Trăim singuratici, sugrumându-ne  viaţa trăind închişi în birouri, în bâzâitul aparatelor de aer condiţionat -care nu ne fac decât rău!!- sau în ţârâitul intermitent al telefoanelor mobile -marea nostră comunicare cu…necomunicarea!!-, bem cafele la greu şi-ngurgităm pe post de hrană Mc-Donaldşii aceia  garnisiţi bine ha cu EUri –nişte CHESTII dăunătoare foarte!!, dar cui îi pasă, când acest Mc, un tip dăştept ne-admeneşte de decenii bune cu-o tocătură-făcătură  de umplut maţu’ şi de-amăgit papilele gustative ale unor robotoizi ca noi..-, ne tocim deştele-n tastele calculatoarelor sau stăm cu ochii holbaţi în ecranul TiViului butonând telecomanda de la program la program, ca şi cum ele, programele,  ne-ar fi  singurele ferestre spre lume, ne culcăm târziu în noapte, uitând să mai facem…dragoste şi, poate copii -în fond, la ce bun copiii!!; viitoare generaţie de robotoizi!!, ca şi părinţii lor…, mai bine: NU!!- şi ne sculăm a doua zi buimaci, nişte zoomboizi mai osteniţi decât ne-am culcat şi-o luăm de la capăt, iar şi iar. ..
Postăm pe Facebook  siteul acela de Socializare, unde dacă nu eşti înscris, nu exişti!!-, râvnim likeuri şi dăm tare din coate pentru asta, ne dăm întâlnirile pe mess. -îi zicem “meeting”, deh’, s-a dus cu românismele, am devenit occidentali (era să zic “accidentaţi”), ne exprimăm…americăneşte!!; mama mă-sii, de când aşteptăm…americanii, iată c-au venit!! Să-i primim, dară, cum se cuvine! Să le-mprumutăm cuvintele, portu’, obiceiurile, tradiţia, să ne-nfruptăm cum se cuvine din Halloween şi din Valentine day, etc. Ne trăim iubirile, atâtea câte mai sunt,  pintre  sms-uri şi  emoticoane  -figurile acelea zâmbăreţe sau mirate, ori crizate, după caz, inventate de-un alt “băiat dăştept”; viaţa, emoţiile simplificate, ca la surdo-muţi!!; poi, în fapt ce-am ajuns, ce suntem, nu nişte surdo muţi?? Aaa…a… practicăm yoga, majoritatea mâncăm ro-vegan, că nah’ e la modă!!,  luăm lecţii de coaching, devenim peste noapte toţi, da’  toţi, traineri, gândim pozitiv!!, ne culcăm cu ştiri despre crime şi sinucigaşi ori privim la talk-show-uri politicienilor noştri ca viţelul la poarta nouă ; doar ei pricep ce spun, noi NU!!, şi ne trezim a doau zi cu iluzia cunoaşterii stării în care ne aflăm noi sau ..ţara, deci suntem… fericiţi.

Curios totuşi, dar…DA, se-ntâmplă uneori să le mai facem câte-o vizită celor dragi ai noştri, aşa..a.. ca o binecuvântare de Ziua Lor, dar şi aceea în grabă,  ca apoi, taman când se taie tortul, când să le facem urarea de La Mulţi Ani,  plecăm trântindule-n faţă: Nu mai pot sta, nu mai am timp!!
Facem uneori şi câte-o mică pauză şi ne-o dedicăm nouă.  Plecm în ..VACANŢĂ!! Ca Şcolarii, nu-n-concediu!!, şi ne-ntoarcem mai obosiţi decât am plecat, şi-o luam de la capăt şi mai încrâncenaţi, alergând. Suntem crispaţi, constipaţi, cărăm dupa noi povara grea a prejudecăţilor, devenind prizonieri captivi  în propriile vieţi, doar că…ne place viteza. Suntem avizi de viteză, de parcă, dacă ne-am opri am pierde …trendul!! Gândim şi acţionăm cu viteza… gândului şi-aşa pierdem esenta vieţii, fiindcă niciodată…n-avem timp să ne facem timp pentru noi! Pentru cei dargi ai noştri, nici atât!! Şi tot aşa, iar şi iar, o săptamână, două, un an doi, nouăşnouă fără oprire alergăm spre…nicăieri!!

Şi uite-aşa  ne trezim c-au trecut anotimpurile peste noi  şi odată cu ele, timpul. Anii noştri , hăituiţi de-alergarea noastră, s-au dus şi ei…tiptil!!

Ne citim viaţa dar…îi uităm povestea!!

Vrând-nevrând, facem parte din lumea asta. N-avem încotro, trebuie aşadar să ţinem pasul cu ea! Pasul nostru este preţul pe care îl platim cu toţii, dar noi nu suntem atenţi la paşi. Doar uneori ne mai deşteptăm şi-am vrea să dăm timpul înapoi, dar…nu mai e timp!!…


Nota: Omul cu tigara…Ionesco; Sursa: net.

Tu esti, mama!, de prof Petru Demetru Popescu


La taifas cu iubirea, de Sf Valentin…


14 februarie 2017!!  Sa mai zic ca NU SUNT IUBITA!!Iata ce mi-a adus Sf Valentin!!! Se tine de surprize prin…Fun Currier!!! Acum, CALD, fierbinte!!! Nu pot decit sa ma bucur nespus de aparitia mea in aceasta Antologie cu GUSTURI RAFINATE, de la StarPRESS Vâlcea, fiindcă TEMA a fost…IUBIREA, iar eu l-am iubit si IL iubesc infinit pe cel despre care am scris, care a fost, este si fi-va vesnic…Avraamul meu!! Părintele Nicodim Bujor! Vesnica fie-i amintirea!antologie-1-anto-infopress coperta-4-antologia-infopress-cu-anto-cap-de-lista textul-meu-din-antologia-infopressmormint-crucea-pr-nic-buj-bun _dsc3224

Doi oameni frumoşi, soţ şi soţie, actorii Magda Băcescu şi Stefan Apostol


Doi oameni frumoşi, soţ şi soţie, actorii Magda Băcescu şi Stefan Apostol

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
Invitaţii Cafenelei au fost, pe ultima sută de metri din ANul 2016, soţii Magda Băcescu şi Ştefan Apostol. Doi oameni cu suflet frumos şi..curat -aşa i-am simţit!
I-am invitat şi m-am bucurat să-i am ca oaspeţi! Aş fi sporovăit cu ei, mult şi bine, dacă spaţiul limitat -ca timp- ne-ar fi permis! Apoi..era ziua lui Ştefan şi nah’, nu era să-i răpesc toată ziua!! Telefoanele lor sunau ca-n Gara de Nord, la Serviciul Informaţii…

Vă invit să-i urmăriţi, şi, astfel, veţi descoperi frumuseţea acestui cuplu minunat!

Unde dai şi unde crapă, cu Victor Atanasiu -critic literar


Unde dai şi unde crapă, cu Victor Atanasiu -critic literar

emoticon-cu-gura-mare

29 dec 2016; ora 13,00; După 9 zile „gripate”, mă smulg din „scutece” şi din PRIŞNIŢE şi purced la înfăptuirea unui deziderat rămas neîmplinit. Nu voiam să trec în NOUL AN şi cu restanţe la interviurile programate! Am şi-aşa RESTANŢE la mai TOATE capitolele, unul în plus nu făcea decît să-mi distrugă..conştiinţa! Conştiinţa mea, e ceva despre care unii spun că nu aş avea!!…

Îl programasem la Cafenea pe criticul literar Victor Atanasiu, însă ori iubiţii mei, VIRUŞII, ori iubitele domniei sale, RECENZIILE literare, ne-au pus beţe-n roate, împiedicîndu-ne întîlnirea.Un tip sofisticat, extrem de inteligent, dl Victor Atanasiu, ca orice GENIU, nu răspunde concret la întrebare, aşa cum i-ar plăcea oricărui reporter care ţine să smulgă o părere acreditată unui specialist în CEVA, ci te poartă pe „TRASEE”, făcîndu-şi, adesea, interlocutorul să se simtă prins ca-n tranşee, fără echipament şi nepregătit de luptă! Tu-i pui întrebarea, iar el te duuuce şi te poartă pe tărâmuri despre care, poate, nici n-ai auzit, ori, poate, nici chef să le descoperi n-ai sau grăbindu-te s-ajungi la un răspuns concret îţi vine să-l abandonezi şi s-o iei razna, căutîndu-ţi alt interlocutor. O reală enciclopedie, omul, eruditul Victor Atanasiu e greu de stăpînit, e greu de strunit! Geaba îi zici dinainte:
-Dle Atanasiu, n-avem la dispoziţie decît cinşpe minuţele!! Vă rog, întrebare şi răspuns, Ok?? Aş…Nu promite! Şi bine face! Oricum nu se va putea ţine de cuvînt!! Cu domnia sa pleci la drum pe Subiect, spre Marea Egee, urcat pe vapor dichisit, dar ajungi la Polul Nord… pe schiuri şi fără busolă, unde rişti să devii sloi, la cît poposeşti, şi cînd, în sfîrşit, o iei din loc, constaţi c-ai făcut doar doi paşo şi-ai nimerit într-un năpraznic vîrtej şi-atunci…cu ultimele puteri-replici, lupţi să supravieţuieşti

URAGANULUI… Mai exact spus, un interviu cu dl Victor Atanasiu e cam ca-n proverbul, „unde dai şi unde crapă”…

 

Knock-out!!!…


Knock-out!!!…

Antoanaeta Rădoi -de la Vrancea
Oameni BUNIII!! Tre’ să vă zic!! Altfel crăppp!!…
După ce-am plimbat eu garnitura de la frigider toată METROPOLA, garnitura aia care nu mai voia, de 2 ani, sa tina frigiderul inchis ETANS, dupa ce am canonit-o si am contorsionat-o, cind am plecat la drum, inghesuind-o intr-un rucsacel, ducîndu-mă să cumpăr una nouă şi..n-am găsit, dar am comandat una care urmează să vină!!, cînd?, nu se stie!!, cînd, văzînd că afară vine VARA -riscînd sa-mi strice BUNURILE alterabile primite de la Moşu’, bunuri pe care le depozitasem pe balcon-, tocmai mă pregateam sa caut unul mai sarman decît mine -har Domnului, LAZĂRI sunt pe lîngă noi din belsug, doar să vrem să-i vedem!!-, evident, nu cu duhul cum mi-s io!!, am zis să mai încerc un ultim EFORT cu neiprăvita garnitură care mi-a făcut nervii praştie -s-a găsit pe PRAFU’ ăsta, să se strice!!..acum 2 ani!! Asa că, am scos-o din ricsăcelul în care fusese la plimbare tot Bucureştiul, mai dăunăzi…nu ştiti cam in ce hal arata!, şi am re-montat-o. Era ca un contorsionist de la Circul Globus!! Cum, PAULA mea, să reintre în şănţuleţul ăla??!! Nu vroia neam!! I-am dat frigiderului (mare si prost) cîteva picioare (de fost fotbalist!!) şi am plecat boscorodind SOARTA!! În sufragerie. Mai beau o cafea [(de nervi!!; îmi curg mucii ca la robinet, de două zilişoari’, capu’ ăsta prost mă doare, gîtu’ e-n piuneze, tusea măgărească s-a reîntors, ce mai…feerie în seara de Ajun!!) proastăăăă, o MARCĂ ce nu o suportă ficaţii mei, dar… o primisem cadou (de regulă o dau mai departe, dar acum nuş-ce mi-a venit ca am păstrat-o pt zile negre, şi..iată-le!! Ei, nici chiar aşa!! Nu se ivise ocazia s-o dau şi acum rămăsesem fara cafeaua mea obisnuita -singurul LUX pe care mi-l permit!!!-, caci..nah’, nu m-am dus la Market sa-mi cumpăr, de teamă să nu-l infectez pe Saiff, Boss-ul; e om buun ca pita calda, ar fi fost păcat să-i „împrumut” din viruşei! Pînă acum i-am dat „musulmanului” din el, doar colivă de-a noastră, ortodoxă, unică în lume!!, şi..tare i-a plăcut; cînd mă vede-n Market mă şi asaltează: „Doamna -cu a, nu cu ă-, ce mai faceţi?? N-aţi mai făcut colivă??” -Heiii, PRETINAŞ, da ce crezi că la mine-i depozit de grîu, de nucă, de alea-alea!! Cătinel!!..că nu-i Sîmbăta Morţilor!! Uăiii, mai rău îl bag în ceaţă decît să-l lămuresc, ş-apoi pun’-te tată pe taifas, şi explică-i musulmanului-arab, cum sta treaba la noi cu…”Sîmbăta Morţilor!!”, cu făcutu’ pomenilor şi-a..COLIVEI mult-rîvnite de el!! Îi dau io colivă, însă..totuşi, GRIPA, nu i-aş da-o!!!)], mai schimb o impresie cu cineva care ma sunase la telefon, după care, furioasă, mă-ntorc la frigider, îi trag încă două picioare şi-i mai aplic şi 5 pumni zdraveni, înfing cu furie garnituta în şănţuleţul destinat, trîntesc uşa, îl bag în priză şi-i PORUNCESC să funcţioneze, că ALTFEL, ÎL DISTRUG şi-l aruunc în curtea interioară!! Nu vreţi să credeţi că s-a lipit uşa de frigider şi s-a închis etanş în următoarele 30 de secunde!!! Deci..FUNCŢIONEAZĂ!!! Ca pe vremuri!! Tehnica modernă pe mîna canibalilor!! Ce-nseamnă, dle, să ŞTII să te impui!! După 2 ani, cred şi eu…Hmmm, um pumn zdravăn, aplicat la momentul potrivit, poate face MINUNI!!(Atenţie!! Nu faceţi ca mine!! S-ar putea sa nu va iasa!!)