La taifas cu iubirea, de Sf Valentin…


14 februarie 2017!!  Sa mai zic ca NU SUNT IUBITA!!Iata ce mi-a adus Sf Valentin!!! Se tine de surprize prin…Fun Currier!!! Acum, CALD, fierbinte!!! Nu pot decit sa ma bucur nespus de aparitia mea in aceasta Antologie cu GUSTURI RAFINATE, de la StarPRESS Vâlcea, fiindcă TEMA a fost…IUBIREA, iar eu l-am iubit si IL iubesc infinit pe cel despre care am scris, care a fost, este si fi-va vesnic…Avraamul meu!! Părintele Nicodim Bujor! Vesnica fie-i amintirea!antologie-1-anto-infopress coperta-4-antologia-infopress-cu-anto-cap-de-lista textul-meu-din-antologia-infopressmormint-crucea-pr-nic-buj-bun _dsc3224

Doi oameni frumoşi, soţ şi soţie, actorii Magda Băcescu şi Stefan Apostol


Doi oameni frumoşi, soţ şi soţie, actorii Magda Băcescu şi Stefan Apostol

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
Invitaţii Cafenelei au fost, pe ultima sută de metri din ANul 2016, soţii Magda Băcescu şi Ştefan Apostol. Doi oameni cu suflet frumos şi..curat -aşa i-am simţit!
I-am invitat şi m-am bucurat să-i am ca oaspeţi! Aş fi sporovăit cu ei, mult şi bine, dacă spaţiul limitat -ca timp- ne-ar fi permis! Apoi..era ziua lui Ştefan şi nah’, nu era să-i răpesc toată ziua!! Telefoanele lor sunau ca-n Gara de Nord, la Serviciul Informaţii…

Vă invit să-i urmăriţi, şi, astfel, veţi descoperi frumuseţea acestui cuplu minunat!

Unde dai şi unde crapă, cu Victor Atanasiu -critic literar


Unde dai şi unde crapă, cu Victor Atanasiu -critic literar

emoticon-cu-gura-mare

29 dec 2016; ora 13,00; După 9 zile „gripate”, mă smulg din „scutece” şi din PRIŞNIŢE şi purced la înfăptuirea unui deziderat rămas neîmplinit. Nu voiam să trec în NOUL AN şi cu restanţe la interviurile programate! Am şi-aşa RESTANŢE la mai TOATE capitolele, unul în plus nu făcea decît să-mi distrugă..conştiinţa! Conştiinţa mea, e ceva despre care unii spun că nu aş avea!!…

Îl programasem la Cafenea pe criticul literar Victor Atanasiu, însă ori iubiţii mei, VIRUŞII, ori iubitele domniei sale, RECENZIILE literare, ne-au pus beţe-n roate, împiedicîndu-ne întîlnirea.Un tip sofisticat, extrem de inteligent, dl Victor Atanasiu, ca orice GENIU, nu răspunde concret la întrebare, aşa cum i-ar plăcea oricărui reporter care ţine să smulgă o părere acreditată unui specialist în CEVA, ci te poartă pe „TRASEE”, făcîndu-şi, adesea, interlocutorul să se simtă prins ca-n tranşee, fără echipament şi nepregătit de luptă! Tu-i pui întrebarea, iar el te duuuce şi te poartă pe tărâmuri despre care, poate, nici n-ai auzit, ori, poate, nici chef să le descoperi n-ai sau grăbindu-te s-ajungi la un răspuns concret îţi vine să-l abandonezi şi s-o iei razna, căutîndu-ţi alt interlocutor. O reală enciclopedie, omul, eruditul Victor Atanasiu e greu de stăpînit, e greu de strunit! Geaba îi zici dinainte:
-Dle Atanasiu, n-avem la dispoziţie decît cinşpe minuţele!! Vă rog, întrebare şi răspuns, Ok?? Aş…Nu promite! Şi bine face! Oricum nu se va putea ţine de cuvînt!! Cu domnia sa pleci la drum pe Subiect, spre Marea Egee, urcat pe vapor dichisit, dar ajungi la Polul Nord… pe schiuri şi fără busolă, unde rişti să devii sloi, la cît poposeşti, şi cînd, în sfîrşit, o iei din loc, constaţi c-ai făcut doar doi paşo şi-ai nimerit într-un năpraznic vîrtej şi-atunci…cu ultimele puteri-replici, lupţi să supravieţuieşti

URAGANULUI… Mai exact spus, un interviu cu dl Victor Atanasiu e cam ca-n proverbul, „unde dai şi unde crapă”…

 

Knock-out!!!…


Knock-out!!!…

Antoanaeta Rădoi -de la Vrancea
Oameni BUNIII!! Tre’ să vă zic!! Altfel crăppp!!…
După ce-am plimbat eu garnitura de la frigider toată METROPOLA, garnitura aia care nu mai voia, de 2 ani, sa tina frigiderul inchis ETANS, dupa ce am canonit-o si am contorsionat-o, cind am plecat la drum, inghesuind-o intr-un rucsacel, ducîndu-mă să cumpăr una nouă şi..n-am găsit, dar am comandat una care urmează să vină!!, cînd?, nu se stie!!, cînd, văzînd că afară vine VARA -riscînd sa-mi strice BUNURILE alterabile primite de la Moşu’, bunuri pe care le depozitasem pe balcon-, tocmai mă pregateam sa caut unul mai sarman decît mine -har Domnului, LAZĂRI sunt pe lîngă noi din belsug, doar să vrem să-i vedem!!-, evident, nu cu duhul cum mi-s io!!, am zis să mai încerc un ultim EFORT cu neiprăvita garnitură care mi-a făcut nervii praştie -s-a găsit pe PRAFU’ ăsta, să se strice!!..acum 2 ani!! Asa că, am scos-o din ricsăcelul în care fusese la plimbare tot Bucureştiul, mai dăunăzi…nu ştiti cam in ce hal arata!, şi am re-montat-o. Era ca un contorsionist de la Circul Globus!! Cum, PAULA mea, să reintre în şănţuleţul ăla??!! Nu vroia neam!! I-am dat frigiderului (mare si prost) cîteva picioare (de fost fotbalist!!) şi am plecat boscorodind SOARTA!! În sufragerie. Mai beau o cafea [(de nervi!!; îmi curg mucii ca la robinet, de două zilişoari’, capu’ ăsta prost mă doare, gîtu’ e-n piuneze, tusea măgărească s-a reîntors, ce mai…feerie în seara de Ajun!!) proastăăăă, o MARCĂ ce nu o suportă ficaţii mei, dar… o primisem cadou (de regulă o dau mai departe, dar acum nuş-ce mi-a venit ca am păstrat-o pt zile negre, şi..iată-le!! Ei, nici chiar aşa!! Nu se ivise ocazia s-o dau şi acum rămăsesem fara cafeaua mea obisnuita -singurul LUX pe care mi-l permit!!!-, caci..nah’, nu m-am dus la Market sa-mi cumpăr, de teamă să nu-l infectez pe Saiff, Boss-ul; e om buun ca pita calda, ar fi fost păcat să-i „împrumut” din viruşei! Pînă acum i-am dat „musulmanului” din el, doar colivă de-a noastră, ortodoxă, unică în lume!!, şi..tare i-a plăcut; cînd mă vede-n Market mă şi asaltează: „Doamna -cu a, nu cu ă-, ce mai faceţi?? N-aţi mai făcut colivă??” -Heiii, PRETINAŞ, da ce crezi că la mine-i depozit de grîu, de nucă, de alea-alea!! Cătinel!!..că nu-i Sîmbăta Morţilor!! Uăiii, mai rău îl bag în ceaţă decît să-l lămuresc, ş-apoi pun’-te tată pe taifas, şi explică-i musulmanului-arab, cum sta treaba la noi cu…”Sîmbăta Morţilor!!”, cu făcutu’ pomenilor şi-a..COLIVEI mult-rîvnite de el!! Îi dau io colivă, însă..totuşi, GRIPA, nu i-aş da-o!!!)], mai schimb o impresie cu cineva care ma sunase la telefon, după care, furioasă, mă-ntorc la frigider, îi trag încă două picioare şi-i mai aplic şi 5 pumni zdraveni, înfing cu furie garnituta în şănţuleţul destinat, trîntesc uşa, îl bag în priză şi-i PORUNCESC să funcţioneze, că ALTFEL, ÎL DISTRUG şi-l aruunc în curtea interioară!! Nu vreţi să credeţi că s-a lipit uşa de frigider şi s-a închis etanş în următoarele 30 de secunde!!! Deci..FUNCŢIONEAZĂ!!! Ca pe vremuri!! Tehnica modernă pe mîna canibalilor!! Ce-nseamnă, dle, să ŞTII să te impui!! După 2 ani, cred şi eu…Hmmm, um pumn zdravăn, aplicat la momentul potrivit, poate face MINUNI!!(Atenţie!! Nu faceţi ca mine!! S-ar putea sa nu va iasa!!)

Cine este Dumnezeu MARE ca Dumnezeul meu….Care mi-a trimis DARURI, chiar din VIA Păstorilor Săi


Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
O, Doamne, iartă-mă!, dar dacă nu cuvântez, nu mi-s eu!!!
Precum mulţi ştiu de-acum, io mi-s mai săracă aşa..a…a cu duhul!! Şi nu prea stau eu să cuget îndelung dacă să spun ceva sau să nu spun! De aceea iaca, şi acum, o să cuvîntez!
Azi, 23 dec 2016, am „tengâtită”, în traducere, mă doare-n gât de stau să crăppp, mă dor măselili’, mă doare capu’, cât despre coloană…ce să spun, ea nu mai e demult…VERTEBRALĂ! Hei, nu săriţi aşa şi..nu vă daţi cu opinatu’! Nu e ceea ce pretindeţi voi! Ci pur şi simplu, am dureri care nu ma lasă să stau drepţi/dreaptă! Taman acu’, când ar fi de treabă! Hmm, treabă!! Ce-mi pasă mie, om sărac lipit pământului, că e Crăciunul?? Că e MUSAI trebuinţă să se taie porcii -bieţii de ei!! Ooo, dar ce carne gustoasă au!!, cine i-a pus să fie..PORCI!! Aşa le trebuie!!-, că e musai să se prepareze cârnaţii -o minunăţie, la care..nu-mi permit să visez, de mai mulţi ani!!-, că e musai de făcut cozonaci, plăcinte cu răvaş -vai mie!!-, că e musai să se împodobească bradul, că e musai…dar ce nu este acum MUSAI??
Ei, bine, nici că-mi pasă de acest MUSAI! Ce bine că nu mai am aceste GRIJI apăsătoare!! Ce bine ca nici măcar la Maxi- Mega-Mall nu e MUSAI să mă duc! Îl urasc din toti rarunchii, cu înverşunare, pt ca mi-a transformat concetăţenii in niste consumatori fara discernamânt!!; dar asta e alegerea lor! Sa fie bucurosi in BUCURIA lor mega-mall-istică!! şi să aibă parte de cărucioare arhi-pline, învârfonate chiar, aşa cum îşi doresc, pe bani puţini, de belsug pe masa si de iubirea lui Dumnezeu!
Toată lumea, aşadar, trebăluieşte, care încotro şi-şi încarcă memoria şi sufletul cu PROGRAME, ca să ştie EXACT ce au de făcut! Numai eu sunt relaxată!
-Ce pregăteşti de Crăciun, Anto?, mă întreabă, mai dăunăzi un amic.
-Nimic!, îi răspund relaxat, în timp ce dau să urc scările blocului cărând în spatele încovoiat gentoiul în care-mi aveam camera de filmat, trepiedul, aparatul foto şi toate cele aferente. Nu megea liftul!! Slavă Domnului că stau la etaj inferior!!! Binecuvântaţi fie cei care au avut inspiraţia să urce doar până la doi când au procurat apartamentul! Fie-le ţărâna uşoară!
-Cum nimic?, mă întreabă amicul constrariat.

-Aşa bine!, i-am răspuns, şi am tăiat-o din cale-i. Aş fi putut să-i dezvolt, dar…ce folos. După ce că are omu’ cîrca plină de griji şi de zdroabe, să-l mai încarc şi cu ale mele!! Meargă sănătos, cu Domnul, la trebile lui!…Apoi…la ce bună atâta pregăteală, chiar de-ar fi, când năpraznicul s-a pus de-a curmezişul, încă de acum 2 ani, şi, după ce că eram Lefterica Popescu, mi-a mai stricat şi frigideru’…Am vrut în mai multe rânduri să-l arunc, să scap de hurdubaie, dar nu l-am aruncat, deşi-mi cam stătea în cale şi aşa…CALD, şi gol mereu, MARE şi PROST (că se stricase!!), tare mulţi nervi îmi mai făcea. În urmă cu vreo 3 luni, am decis să nu-l mai arunc şi să-l repar. Uşor de zis, mai greu de realizat, deşi defecţiunea lui, parol, e de 3 parale!! Dar când eşti mic, prost, încăpăţînat, lipsit de SOARTĂ, şi te mai cheamă şi Antoaneta, e dezastru!! N-am să vă povestesc PERIPEŢIILE prin care-am trecut întru procurarea unei amărîte de garnituri de frigider, care se trezise ea, mai acu’ 2 ani, că nu mai are chef să stea lipită, trup şi suflet, de corpul măgăoaiei, să închidă etanş hardabaua!, deşi, credeţi-mă, că merită povestit!! Cert este că am purces, cu MERGEDESU’, făcând kilometri (noroc că aveam „cauciucuri” strong, fiabile!!) în căutarea garniturii, şi m-am ales cu aceea că am dat un avans la un magazinaş, iar acum aştept să sosească… garnitura!! Mila Domnului!! Oricum n-am ce să pun în frigider, mi-am zis, aşa că, nu mă frământ de ziua şi ceasul sosirii garniturii pentru frigider!! Dar, până să sosească garnitura frigiderului, iaca, numa’ ce m-am trezit azi cu-n telefon de la un preoţel:
-Dna Antoaneta sunteti cumva acasă??
-Nuuu…
-Da unde sunteţi??
-Mi-am luat VACANŢĂ şi bilet şi… zbor spre Paris!!
-Haha..haideţi doamna Antoaneta (aşa-mi zice el, şi orice i-aş face, nu se exprimă altfel!! Nu-mi place DELOC să mi se adreseze cineva cu „doamna”, dar îl iubesc pe acest preoţel-e abia ieşit de pe băncile Teologiei, de aceea îi spun „preoţel”, însă va ajunge un MARE Preot!! Zic. Şi dea Domnul sp fie precum simt!), mă faceţi să râd!! Hai că trec pe la dvs!
-Cu drag! Pun ibricu’ pe foc!, îi zic. Dar el închide şi nu ne-am mai auzit! Aici la mine, oricum, e ca la nebuni cu semnalul telefonului. Ne auzim în felii! E bine şi aşa, altu’ moare şi-aşa n-are!!
Mai trece, Preoţelul, din când în când şi mai stăm la o şuetă. Gândesc că avea drum prin Centru şi nu voia să mă ocolească. Ajunge în faţa blocului şi mă sună, rugându-mă să cobor.
-Păi nu urci?, îl chestionez intrigată, cu ochii pe ibric. Hmm, iar mi-a dat cafeaua-n foc…

-Nu, că mai am drumuri de făcut! Am de spovedit nişte bătrânei şi…O să trec altă dată şi stau mai mult…
-Ooo, şi io care mă şi pregătisem de-o bârfuliţă de sezon…
-Altă dată!! Hai, coborâţi!…
-Cobor-cobor!!
Mă gândeam că vrea să-mi zică: „La mulţi ani” şi cama sta, dar..NU! Când ajung jos, Preoţelul era în maşină cu tot familionu’, cu soţie, prunc, soacră, mamă şi..juma de porc în portbagaj!! porcu’ destinat mie!!
Mămulică!!, m-a luat capu’!! Cum să-i spun omului că..n-am un’ să depozitez porcu’? Am dat io să zic ceva, dar, apoi, m-am oprit… Nu voiam să-i stric bucuria. Am luat produsele, am mulţumit şi am plecat! Nici măcar n-am putut să-l îmbrăţişez, să-i îmbrăţisez, pt că sunt arhi-plină de Viruşi!! La’ că, cică, şi ei, TOŢI, erau cam la fel de bogaţi în viruşi ca şi mine!!
Ajunsă sus şi despachetând, m-a luat şi mai rău capul!! Un’ să depozitezi atîtea bunătăţi…alterabile?? Afară e cam..prea riscant! Nu e suficient de frig. Vom vedea…
Dar, ce găsesc la fundul sacului Moşului meu grijuliu?? Hmmm…O, Doamne, de-ai putea ierta cât am mai commentat eu, şi nu de bine, pe seama acestui PRODUS, pe seama acestu TITLU dat vinului de către înalţii prelaţi!! Şi iată că a ajuns în casa mea şi va sta pe Masa mea de Crăciun un vin numit…”VIA DOMNULUI!!!” Şi nu mai pot zice decât atât, măi Părinţele, o făcuşi de ..viţă-de-vie!!
Le-am primit pe toate, ca de la Domnul! Atâtea daruri de mâncare pentru Masa de Crăciun, în mod neaşteptat!! Şi încă nu a fost singura surpriză plăcută pe ziua de azi. Mai fură încă două, dis-de-dimineaţă, un miracol, două miracole -da’ nu vă spui, să nu v-apuce pizma!! Taman acum înspre Ajun si să păcătuiţi!!-, şi aud -mi-a şoptit o albinuţă!!-, că mai pe seară se mai arată MOŞUL la orizont cu ceva daruri!! Fie primit, în numele Domnului! Bine faci, bine găseşti, chiar dacă şi cu oarecare..întârziere!!
Oameni buni, L-am supărat pe Dumnezeu de miliarde de ori -eu sunt un om foarte cîrtitor şi, una-două, „mă iau de piept cu Dumnezeu”, cît despre semeni, se să mai zic, nu cred că e om pe lumea asta, care s-a intersectat cu mine, să nu-i fi produs eu un discomfort!! Ierte-mă Domnul! dar..şi pe ei!! Dacă am făcut binele, nu l-am făcut ca să aştept şi să primesc binele, dar ce am făcut cândva, am făcut şi, poate, mai fac şi astăzi, din toată largheţea inimii mele, aşa mică cum e ea, şi iată că Dumnezeu..LUCREAZĂ! Şi o face în STILUL Său! Binecuvântat fie Dumnezeul meu! Amin.
Să te binecuvânteze pe tine, Părinţele, şi familia ta cea sfântă, şi primească-ţi Domnul Jertfa şi dragostea! Fie să ai parte de PREOŢIE Veşnică! Amin. Iară voi, cititorii mei, s-aveţi parte de DARURI ÎMBELŞUGATE de la MOŞUl şi BELŞUG pe masă şi în SUFLETE! Amin.

Iată şi „mărul discordiei”

dintre mine şi sinodalii BOR -ierte-i Domnul, că poate nu or fi ştiut ce fac, atunci când prea…amarnic m-au prigonit!!-, „măr” ce sa- transformat, acum, în dar, şi chiar de la un..preot Bor! Mulţam!, omule bun al lui Dumnezeu! Aşa să te ţie Dumnezeu: bun, blând, milostiv şi..curat cu inima! Amin.

Poetul Marian Dumitru în viziunea criticilor literari şi a mea…


Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

(un fel de …recenzie!)

carti-si-flori-marian-dumitru

Am fost la lansarea celui mai recent volum de poezie, care a avut loc în 15 dec 2016, şi am participat şi la alte intîlniri poetice si scriitoricesti cu distinsul domn Marian Dumitru. Cel mai mult m-a impresionat politetea sa, disciplina cu care isi trateaza interlocutorii. Are in acest sens ceva SFÎNT, parcă! Pe femei le trateaza cu deosebita consideratie, iar pe FEMEIA din viata lui, pe doctorita Octaviana (Nu-Ştiu-Cum; iertati!! n-am reţinut întreg numele….mea culpa!), ca pe o ZEIŢĂ a lui, căreia sigur i-a dedicat multe..poeme! Mi-ar fi plăcut să am şi eu o carte cu autograf, dar nah’… În fine..
L-am auzit, de mai multe ori, lecturîndu-şi propriile creaţii şi, PAROL, dle Marian Dumitru, că le recitaţi cu mai mult TALENT şi cu mai multă aplecare, de 1001 ori mai bine decît a făcut-o „prea-preţioasa” actriţă Manuela G, pe care aţi aplaudat-o, atît dvs cît şi întreaga asistenţă (extaziată fără motivaţie, ca si cum i-ar fi fost administrate narcotice motivaţionale!!), la scenă deschisă cu îndelungate ovaţii (O, Doamneee, bine că n-aţi cerut şi un BIS, că-mi cădea camera de filmat din mînă!! şi nu mai aveam ce să „înnemuresc!!”, în zisa dlui Vidraşcu.)! Aţi aplaudat-o pe actriţa asta de 2 lei, ca şi cum i-aţi fi fost, cu TOŢII, îndatoraţi, deşi ea a făcut doar un numar de comedie grotescă!! Păcat! Mare păcat că la valoarea dvs stilistică -un monument poetic, ce sunteţi-, nu aţi invitat-o acolo pe inegalabila actriţă DOINA GHIŢESCU -ce-si mertă numele scris cu majuscule-!!! Eu, în locul dvs, aş fi adus-o chiar cu ARCANUL -dacă era nevoie!!- pe distinsa, inegalabila Doina Ghitescu! O actrită de mare angajament!!, un MĂRGĂRITAR care ar fi dat poemelor domniei voastre reala lor valoare! Şi, la urma-urmei, oricare dintre cei din public, ar fi putut reda cu mai mult talent minunatele dumneavoastră creaţii!! Interpretarea ei, în opinia mea, o blasfemie la dresa creaţiilor dvs!! (nu vreau să exemplific prin imagini concrete!!; nu de data asta!) Eu zic ce am de zis, dar…alegerea vă aparţine, iar NOI  nu putem decît să v-o respectăm, unii tăcut, unii aplaudînd fără motiv sau…să ne dăm, eventual, cu părerea…INUTIL (zic asta, pt ca stiu că parerea noastră nu contează!!; cel puţin a mea, NU!)!! Şi cînd zic NOI, zic: noi PUBLICUL! Căci, e bine să aflaţi (de la mine; alţii nu au îndrăzneala să v-o spună!!) că: nu sunt singura care am această opinie! Doar că: eu sunt singura care o şi exprim..public! Poate şi sub acoperirea fotoreporterului BUN de GURĂ şi care deţine o COLECŢIE de muuulte îmagini concrete a non-talentatei dar prea-preţuitei caţavenci despre care vorbirăm mai sus! Ceilalţi, ca de obicei, bagă capul în nisip ca struţul şi commentează în sîn!!, poate, chiar mulţumiţi…dacă înţelegeţi ce vreau să spun!!
N-am să postez nicio interpretare, nicun ROL jucat prost de susnumita actrita M. G., care a fost invitată (n-am să înţeleg, probabil, NICIODATĂ, DECE?? Pe ce criterii?? Că talent la ea, oha!! Doar..unduiri şi zîmbet fals…prea fals…) la încă un DINEU prea preţios, la încă „o cupă” de cultură, alături de oameni talentaţi, ea, care are talent la măsuri insipide (nu e doar părerea mea; o cocoţaţi mai sus decât merită, tot invitînd-o sau, mă rog, acceptând-o drept MOŢ în TRIBUNELE în care vă aveţi STAFFul!!, voi (…) oameni de cultură reali!)), în schimb am să postez aici cîteva cuvinte rostite de nişte oameni care ştiu ce spun despre poezia, despre creaţiile poetului Marian Dumitru. Oameni care au citit, care au aprofundat scrierile domniei sale. Vă invit să-i

urmăriţi!https://youtu.be/R_CD0xrsvfw

si lista ar putea continua!

A doua venire a lui Hrisos


 

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

vine

Se zice ca Noe ar fi predicat cam 120 de ani. El a primit un MESAJ de al Dumnezeu pe care l-a transmis lumii. Unii au crezut. Alţii nici măcar nu  l-au luat în seamă. Unii, crezând la început,  l-au ajutat chiar, cu bani şi/sau cu materialele necesare, să construiască ARCA salvatoare. Altii însă l-au ridiculizat. De ce? Pentru că Potopul despre care le vorbea Noe, întârzia… Astfel, chiar oamenii care la început crezuseră, şi-au pierdut credinţa. Tocmai pentru că TIMPUL trecea şi Potopul nu venea! Credinţa celor care crezuseră la început, încet-încet, s-a stins şi odată cu trecerea timpului  oamenii au uitat motivatia lui Noe de a construi ARCA salvatoare… Dar…

Într-o zi, pe cerul senin, un norişor şi-a făcut apariţia. Nimeni nu l-a luat în seamă la început. E doar un norişor ivit pe cerul senin! şi-au zis oamenii şi şi-au văzut, mai departe, de treburile lor.  Fiecare de treaba lui, fiecare în gospodăria lui! Dar norişorul îsi „vedea „, şi el, la rîndul sau, de…traba lui. Şi s-a făcut din mic, mare, şi din ce în ce mai mare şi mai întunecos, acoperind, din ce în ce mai mult, de la un capăt la altul, cerul. Ba încă a coborât până la pământ, acoperindu-l! A început să plouă. La început mărunt, uşor, liniştit, obişnuit. Apoi din ce în ce mai abundent, picături mari şi dense. Tunetele şi-au făcut apariţia şi zguduiau văzduhul. Apa se revarsa, şuvoaie, peste lume. Şi-a fost aşa, NOAPTE şi ZI şi-apoi.. Zile si nopţi de-a rândul, fără-ncetare! Prăpădul s-a dezlănţuit! Abia atunci, oamenii,  şi-au amintit de „bătrânul nebun” care-şi construise Arca! Şi mulţimea a alergat spre ea. Dar…

Dumnezeu a închis USA…

                                                     ……CORABIEI!!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

 

  Lumea îl crezuse pe Noe nebun, şi mulţi făcuseră chiar glume pe seama lui. Dar Noe, om al lui Dumnezeu, îsi văzuse de treaba încredinţată lui de Dumnezeu! Şi CREZÂND,

se pusese pe lucru! Şi pe propovăduire! Lucra şi propovaduia. Propovaduia şi lucra. Aşa se pregătea el de…venirea POTOPULUI! Încercase de multe ori să-i convingă pe cei din jur să se pregătească şi ei! Inutil însă!!…

……………………………………………………………………………………………………………………………….

Oameni buni, şi astăzi se-ntâmpla la fel ca-n vremea lui Noe! Se tot vesteşte CEA de-A Doua Venire a lui HRISTOS. Ei şi!!!…

  Unii, contemporanii noştri, spun despre cei care se pregătesc pentru CEA de-A   DOUA VENIRE a DOMNULUI HRISTOS cum că acesţia ar trăi într-o..”altă lume”, că ar fi puţin plecaţi cu…PLUTA, că ar fi…NEBUNI!, argumentând, poate, ca şi cei din vremea lui Noe: „unde este făgăduinţa venirii LUI? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau la începutul zidirii!” (Petru 3,3-4)…

  Mulţi sunt dintre cei care azi, ca şi în vremea lui Noe, iau în râs vestea despre reVENIREA Domnului Iisus şi-i iau în râs pe „vestitori”, dar uită că: „la Dumnezeu, 1000 de ani sunt ca o singură zi”…

Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut şi doreşte ca nimeni să nu piară! Însă nu obligă pe nimeni! Fiecare, personal, decide dacă vrea sau nu vrea să fie salvat!

Dumnezeu ne-a lasat pe noi sa alegem.  EL doar ne pune-n faţă alternativele. Iar noi, “băieţi dăştepţi”…ne facem că nu vedem, ne facem că nu auzim Glasul Domnului! IL ignorăm pe Hristos şi ignorăm învăţătura Lui! Nici că ne pasă. Avem 10 PORUNCI dumnezeieşti! Lăsate nouă de al Tatăl Ceresc! Şi-avem un singur TESTAMENT, lăsat nouă de Mântuitorul Hristos, şi anume: „Iubiţi-vă unii pe alţii, ca să fiţi fii ai Tatălui ceresc!” Noi însă, ce facem?? Mâncăm, bem, chefuim, dusmănim „cu ardoare!!” –ca şi cei din vremea lui Noe-,  ne uităm în ograda altuia, fără să luăm-aminte la cuvântul Scripturii care zice: „Luaţi seama, dar, la voi însivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi de băutură sau cu oricare dintre imprejurările lumii acesteia (inclusiv cu sunetul de SIRENĂ www…-aviz amatorilor!!) şi,  astfel, ZIUA ACEEA să vină fără de veste asupra voastră!! Vegheaţi, dar, TOT TIMPUL! PRIVEGHEAŢI şi..RUGAŢI-vă!!, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea FIULUI OMULUI” (Luca 21,34-36)…la CEA de-A Doua Venire a SA!!!, aş adăuga eu.

Nota: PACE celor ce vin, BUCURIE celor ce rămân (şi citesc), BINECUVÂNTARE SFÂNTĂ celor ce pleacă