Se-ntîmplă…MINUNI!!


Se-ntîmplă MINUNI! Şi nu pentru că vrem noi sau pentru că prea ne „omorîm” noi în rugăciune (deşi Dumnezeu ia în seamă”osteneala” noastră de a ne înfăţişa înaintea Sa spre a-I cere sau spre a-I mulţumi pt ceva anume!!), ci pentru că AŞA A RÎNDUIT şi Rînduieşte EL!! Ca să bucure în necaz sufletul nostru!!!…

Drept este că eu…m-am rugat! Nu cu prea mare osîrdie, dar..Domnul ştie „neputinţele” mele…

De cînd mă ştiu, mă rog. Mă rog dimineaţa sau la prînz ori seara, sau  Dimineţa, la Prînz şi Seara…după putinţă ori după STAREA sufletului care, poate…tînjeşte după întîlnirea cu Dumnezeu! Ce ştiu eu!! Nu eu fac ceva cu vreo vrednicie, ci Dumnezeu face, prin Îngerul meu -Căruia ÎI mulţumesc!! Acum relatez, nu spre a mă lăuda, ci spre a fi pildă şi altora care vor citi…şi fie, ca Domnul să înţelepţească pe fiecare, să priceapă LUCRAREA Lui!

  Am în casă un Acatistier, nu din acelea clasic-cunoscute, ci unul apărut într-o EDIŢIE mai aparte. Nu, nu este meritul meu că-l am, ci..ÎNTÎMPLAREA a făcut ca această CARTE-Acatistier să ajungă şi apoi să şi rămînă în custodia mea.

Mi-adusese cineva prin 2006 să-i vînd nişte CĂRŢI, printre care şi acest UNIC exemplar-Acatsitier. Îl pusesem la vînzare cu 20,00 lei, cît ceruse pe el omul. Vindeam atunci pe  la Mrea Cernica, pe şanţ…şi ziceam bogdaproste lui Dumnezeu că Economul de la Mănăstire îmi îngăduise acest lucru. Eram după perioada cruntă a paraliziei mele (care a durat un an paralizia -2004- plus un an convalescenta -2005- cu reminiscente şi prin 2006 cînd încă mergeam cu paşi mărunţi şi încovoiată precum o seceră…; o VEŞNICIE…îngrozitoare!!), după ce lichidasem absolut toată agoniseala mea de mulţi ani, în speranţa că mă vor face doctorii bine!! Aş!! Nu doctorii m-au făcut bine, dimpotrivă medicamentatia era cît pe ce să mă ducă la…clopot!!, dar Dumnezeu a LUCRAT cum a ştiu EL şi..cînd NIMENI -nici doctorii; de fapt ei NU AU CREZUT NICIODATĂ că voi mai merge pe picioarele mele, dar mă îndopau cu..chimicale!! scumpe, iar eu în NEBUNIA mea le îngurgitam fără crîcnire… Dar într-o bună şi binecuvîntată zi am zis: STOP! Şi am anunţat medicul că nu mai VREAU să urmez niciun tatament, ci mă voi pune pe băut ceaiuri şi ..alte cele, afar’ de rugăciunea mea, care chiar dacă era disperată, era totuşi..rugăciune şi strigare la Dumnezeu, cu şi fără nădejde!! Şi Domnul a binevoit, nu pentru că m-am rugat eu, ci pentru că aşa rînduise EL, plus că…avea ALTE NOI PLANURI cu mine!! Şi io care crezusem că m-am vindecat şi că NIMIC nu mă va mai atinge atît de grav!! Oho…cîte ALTELE mă aşteptau la cotitură să mi-o tragă sub centură!!! Dar, pentru moment, mi-era bine, fiindcă NU ŞTIAM ce mai avea să urmeze!!, dar…să revenim la OILE noastre…

Pusesem Cartea-Acatstier la vînzare dar..NIMENI nu băga în seamă cartea, ca şi cum nici nu ar fi exista.  Nici eu! Nu mi-am aruncat ochii peste ea. Aveam acasă Acatistier, aveam N cărţi cu Rugăciuni, aşa că nu-mi doream decît să-i vînd omului aceluai cartea şi să-i dau bănuţii pt ea. Doar că NIMENI nu era interesat de carte, luni şi luni. Apoi mi-a laut foc maşina, acolo, în Poarta Mănăstirii, şi în 7 minute totul, inclusiv maşina s-a făcut scruuumm!! Pompierii nu au ajuns la timp să mai salveze ceva, deşi Staţia de Pompieri  Glina era ff aproape. Pe urmă am descoperit asta! Maşina şi marfa s-au făcut un ghem imens de metal contorsionat amestecat cu pămînt, ceva indefinit…Cartea  însă se afla deja expusă pe o masă şi cineva foarte inspirat strînsese într-o bocceluţă obiectele expuse acolo, care fuseseră şi ele atinse de foc. Le-a aruncat într-o maşină şi le-a dus acasă. Bulversată de situaţie, nu m-a mai interesat NIMIC. Am fost ca un ZOMBI cîteva luni. Nu auzeam, nu vedeam pe nimeni şi nimic, afar’ de pălălaia de flăcări şi fum care urcau pînă la CER…şi nişte pompieri care se agitau inutil să-şi dea „inteligent” cu părerea de unde a luat foc…Enervanţi indivizi!! După ce că nu ajung NICIODATĂ la vreme, îşi mai dau şi cu presupusul!! Cum, Doamne iaartă-mă, să mai poţi şti cînd totul e SCRUUUM??? Dar, nah’, trebuia să afcă şi ei un RAPORT de ACTIVITATE!! Pe undeva îi înţeleg. Mastodontul acela plin cu apă, cu care ei ajung la Incendii, nu circulă decît cu 40 la oră…În fine…

După cîteva luni de la Eveniment, mă sună cineva şi-mi zice să mă duc în strada CUTARE că am acolo nişte obiecte salvate de la  Incendiu de la Cernica!  Erau nişte cunoscuţi care tocmai veniseră la Mănăstire pt Slujbă atunci şi văzînd incendiul s-au grăbit să dea o mînă de ajutor!! Oauuu!! Îmi rămăsese totuţi ceva, şi eu..NU ŞTIAM!! Îmi arsese şi geanta cu acte (toate, buletin, cartae masinii, talonul, pina si actele casei -care dintr-o rea întîmplare le aveam în geantă!!, ochelarii de vedere, tot..tot..inclusiv telefonul care se afla pe bordul maşinii…aşa că eram RUPTĂ total de toate…). Am fost surprinsă plăcut să descopăr cîteva OBIECTE de MARE Preţ (şi ca PREŢ în sine, ca şi cost, că erau nişte obiecte importate din Grecia, şi aveau ăştia nişte preţuri de numa’numa…; acum, prin regăsirea lor, mai recuperam din pagubă, nu mult însă..slavă lui Dumnezeu!! cînd devii sărac peste noapte, orice de oriunde, e bine-venit!!), printre care şi Cartea-Acatistier. Am dus acasă toate obiectele pe care doamna  respectivă le spălase, le curăţase de arsuri, de fum, de noroi… Nu m-am uitat nicio clipă în Acatistier. Numai după mulţi ani, nuş-ce mi-a venit şi l-am deschis. Aşa am descoperit că avea nişte Acatiste ale Domnului Iisus şi ale Maicii Domnului despre care nu stiusem ca există. Le-am frunzărit mai..aprofundat, apoi!!

Dăună..seară iau Cartea- Acatsitier şi o deschid la întîmplare. Surprinsă, m-aşez în genunchi, în micuţul meu Paraclis şi citesc: Bucurie neaşteptată!!…

Azi, 28 august 2016, îmi propusesem să mă duc la Biserică unde slujeşte un preot la care ţin mult. M-am şi trezit devreme, dar…m-am dus în „bibliotecă” la..citeală. Îmi cumpărasem ieri cu 5 lei (Doamneeee, 5 lei??!!! Dar cît face cartea asta!!! De Njde ori ori, Njde ori înmulţit cu 5 lei!! Parol!!) un..Panait Istrati!! Cel mai drag mie, după..Julien Green! Panait Istrati, autodidactul, omul cu nicio clasă absolvită, repetent de două ori în clasa întîia primară…”vagabondul din Brăila” consacrat la Paris!!! Asta DA baftă!!! Îmi place scriitura acestuia de mor!! Nu-mi mai trebe’ mîncare (mai bine că şi-aşa prea multă n-am!!), nici cafea -parol!!, cînd îl citesc!! Ce zic eu, citesc??!! Îl DEVOREZ!! Mă satur! Respir! Trăiesc prin scriitura lui Panait Istrati!! Nici eu n-aş putea să exprim mai corect revolta faţă de Calsele asupritoare şi cîte alte cele, aşa cum o exprimă, foarte pragmatic, Panait Istrati. Cîtă CULOARE dă personajului!! Şi cîtă greutate are cuvîntul său!! Aşa că..am intrat în transă..pînă mult spre ora 10. Adio..dus la Biserică!! Eram în pijamale…Cînd am văzut că-i deja trecut de 10, m-am pus din nou pe citeală…însă totuşi cu regretul că nu m-am dus la Biserică, în ideea să mă mai îmbogăţesc cu-n Cuvînt de folos…Deodată îmi vine un gînd: „dece oare oi fi rămas eu acasă, totuşi???; pt CEVA trebuia să rămîn, dar pt ce? Kalm, Antoaneta! Vei vedea!! Nu-i prima oară cînd ţi se-ntîmplă, cînd chiar de la uşă te-i întors…”

N-apuc să cuget prea mult că sună telefonul:

-Sărut-mîna, dna A. Ce faceţi?

-Biiineee!!, mormăi eu un „bine” super!!…morcovit, că fusesem întreruptă din lecturare…

-Sînteţi cumva acasă? Puteţi coborî un pic? Sînt în Colentina, cam în 15 minute aş ajunge. Pot veni??

-Mdaaa…

Ce-o fi vrînd, oare, Omul??? Nu ştiu ce-o vrea, dar ştiu că e de bine!! Aveam încă de dimineaţă, de la trezire, o STARE de comfort sufletesc inexplicabil stării mele de FAPT. Arar mi se-ntîmplă…Comfortul sufletesc şi cu Faptul Real din viaţa mea, două LUCRURI infinit..paralele!!! Dar azi??…

Trec cele 15 minute şi cobor în faşa blocului. Dintr-o maşină iese un fost colaborator al meu, de pe vremea cînd aveam Magazinul, căruia încă îi mai datorez nişte bani…Are în mînă o..ICOANĂ. A Maicii Domnului!!

-Am trecut să vă dăruiesc Această Icoană!! Era pregătită mai demult dar…

-Ouauuuu!!!! (După ce am scos instant pe gură acest grosolan „oau”, mi-am astupat gura cu mîna şi am rămas fără..cuvînt! Şi, credeţi-mă, e cam greu să-mi astupe mie cineva cu ceva gura!!! Nu mă impresionez aşa oricum…; dar..ce să însemne asta??!!! Cu ce ocazie?? Cum?? De ce??? Nu-i făcusem vreo favoare omului! Nu acum! Nu de curînd!! Da, îi făcusem, dar..altădată..demult!!! În urmă cu cîţiva ani. Acum doar îi eram eu datoare!! Nu foarte mult, însă..totuşi datoare!!)

Nu mai ştiu ce să zic! Cu-adevărat simt că dacă aş mai zice ceva, chiar aş supăra, cu-adevărat pe Dumnezeu şi pe..Fecioara Maria..Maica mea cea..grijulie!!

Am luat Icoana şi am urcat în casă. Am aşezat-o în  Parasclis! Aşteptăm…

Uitaţi ce minunăţie de Icoană…Costă o avere!!! Aurită, argintată, cu ramă de lemn…Eu, am Icoane muuulte în casă, dar una în plus e TOTDEAUNA bine-venită!! „Binecuvîntată fii ceea ce eşti plnă de dar, Marie, Domnul Iisus este cu tine şi prin tine cu noi!” Îşi mulţumesc pentru că ai binevoit a veni în casa mea!…Tu ştii DE CE…

Eu nu-s decît un mic copil al lui Dumnezeu! Unul mic dintre cei mai mici, care, cel mai adesea, nu pricep nimic în…nepriceperea mea… Doar că, vine o vreme cînd Dumnezeu îmi arată LUCRUL Mîinilor sale!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

 

_ITR8145

Scîrbavnica lamentaţiune a lui Mircea Badea…


  Nu-mi place Mircea Badea nici dacă m-ar plăti! E de-o greţoşenie inimaginabilă! Un fanfaron!! Aseară şi-a dat ultimul examen în faţa mea!

  Invitat la Emisiunea lui Gîdea -„pastorul”, jurnalistul Cătălin Tolontan a fost pus la colţ, în repetate rînduri, de scîrbavnicul Mircea Badea, într-un fel în care NU SE FACE cu un INVITAT! Sperînd să-l facă pe jurnalistul Tolontan Knock-out, Mircea Badea a utilizat fel de fel de..”proceduri!!” Numa pe sîrmă la mare înălţime nu s-a suit… Desigur că „Pastorul” Gîdea, stătea mai la o parte (deşi el este MODERATORUL Emisiunii de la CANALUL rău mirositor (de la împuţiciunea Varanului Voiculescu, „tatăl” adoptiv la „micuţilor” Gîdea şi Badea) Antena 3 al Varanului , care a furat Statul cu multe milioane de euro!! prin afacerile lui de culise…dar…prospere pt el şi „familia” lui de la Antene…), şi gibiţa satisfăcîndu-şi orgoliul la fiecare „scuipătură” a maimuţoiului Mircea Badea către obrazul lui Cătălin Tolontan, acuzîndu-l cu grosolănie cum că din pricina dezvăluirilor „incorecte” ale lui Tolontan s-ar fi sinucis Condrea, patronul HexiPharma, cînd de fapt, ştie toată lumea, adică şi plodiştele de grădiniţă, că bietul Condrea a fost…”sinucis!!”

  M-a îngreţoşat aseară Mircea Badea pînă la vomă!! Niciodată nu mi s-a părut mai dizgraţios, mai dezbrăcat de caracter decît aseară, mai „golaş” la minte, cînd cu o obrăznicie de nedescris l-a tot scuipat „intelectual” pe jurnalistul Cătălin Tolontan!

  Ei, bine! Mircea Badea, în opinia mea, nu eşti decît un ieftin măscărici plătit să-ţi joci un rol la fel de prost precum caracterul tău! N-ai să-i calci nicodată pe urme jurnalistului Cătălin Tolontan, decît doar să-i miroşi băşinile!! Nu-l poţi tu micşora pe Tolontan, oricît de intelectual te-ai da! N-ai cum! Tre’ să înţelegi că INTELECTUL şi TĂRIA de CARACTER ţi-s date de la Dumnezeu, iar tu şi neamul tău nu s-a avut bine cu divinitatea! Ceea ce nu înţelegi tu, dar eşti iertat pt puţinătatea duhului tău, este aceea că nici măcar de acum înainte NU VREI să te pui bine, ca măcar de acum înainte să capeţi şi tu măcar 3% din înţelepciunea, din tenacitatea,  din intelectul şi din profesionalismul  lui Tolontan! Acum însă am descoperit şi eu cum de-ţi faci veacul de atîta amar de vreme pe Tărîmul Varanului!! O ai pe sor’ta „producător la Antenă!!”-în zisa ta. Asta explică longevitatea ta la Trust!!!… Bucură-te în BUCURIA ta! Şi bucură-te că ai avut ce DOS să pupi, altfel erai un neica nimeni, un anonim sărac şi flămînd…

  Ce supărat, nevoie-mare, erai tu asear’, la Emisiunea lu’ frac’tu Gîdea, că nu te-a preluat Tolontan să te citeze pe tine, să-ţi ia nuş-ce „operă” şi să o ataşeze, ca link, la Articolele lui!! Bă, băiatule!! Păi eşti idiot?? În primul rînd că tu nu eşti decît un măscărici, un Cirar ieftin al Antenei 3 şi un blogăr oarecare, cum sînt mii, care, sictir măgarule, că..nu ai NIMIC concret de spus!!, ca să te preia pe tine, mă rog, articolul din Blogul tău şi să-l ataşeze ca link într-unul din Articolele publicate de Tolontan în Ziar. Omul, jurnalistul Cătălin Tolontan, foarte documentat şi foarte… MESERIAŞ (ceea ce tu nu o să fii nicioadtă, oricîte scamatorii ai face! Toate-s ff ieftine!! Pe care lumea nu da niciun ban!!), publică EXACT ceea ce vrea MUŞCHIUL lui, şi tu, un gîndac, nu-i poţi impune să te citeze pe tine..buricu’ pămîntului! Şi nu-i poţi impune să facă asta, chiar dacă în mod mîrşav l-aţi invitat, chipurile, la dialog..constructiv, gunoaielor!! Tu şi Gîdea! Nu aşa se procedează cu un invitat! Îl inviţi în casa ta, crezînd că-l poţi prinde mai uşor în capcană, ca să-i dai la cap sau să-l tot scuipi în obraz, aşa cum aţi făcut, tu, Mircea Badea şi Mihai Gîdea, la Emisiunea Antenei 3 din 24 august 2016. Sînteţi de-o viclenie de antologie!! Farisei făţrnici! Cum să inviţi tu pe om în casa ta, ca să-i dai la cap??? Aşa ceva nu se face!! L-aţi încercat pe toate părţile, cînd tu, M Badea, cînd fanfaronul de moderator, Gîdea, care stătea la pîndă ca şarpele gata să sară şi el la atac asupra lui Tolontan. V-aţi folosit întreaga artilerie ca să-l batjocoriţi pe un profesionist invitat in CURTEA voastră! Mîrşavă încercare!…Ăsta-i IUDA zilelor noastre: cînd nu te poate ataca pe la spate, te invită făţarnic la „dialog frăţesc!!…

  Îl felicit pe Cătălin Tolontan pentru atitudinea lui demnă! Nicio clipă nu a dezarmat şi nici măcar un rid nu i s-a mişcat pe chip, deşi îl simţeam că v-ar fi întors SCUIPATUL cu aceeaşi..GRAŢIE cu care îl tot scuipaţi voi, scîrbavnicilor antenişti!!

Cine mama-naibii vă plăteşte să faceţi asemenea giumbuşlucuri, neispăviţilor?? Pe cine vreţi să acoperiţi! Vaiii, acum nu mai sînt contrafăcute produsele Hexipharma şi Condrea, patronul firmei, s-ar fi sinucis, chipurile, din pricina presiunii puse asupra lui de articolele şi investigaţiile jurnalistului Tolontan şi bla..bla… Şi vai!!, nu mai mor oameni infectaţi în Spitale, că vai…nu se cade să spunem public aşa ceva, aşa cum a făcut-o, cu demnitate şi asumat, jurnalistul de mare clasă, Cătălin Tolontan. Căruia NICIODATĂ-VREODATĂ n-o să-i călcaţi voi, tu, Mircea Badea şi frac’tu întru suferinţă, Mihai Gîdea-pastorul.

Băh’, Mircea Badea şi Mihai Gîdea, fariseilor! Mor oamenii în Spitale pt că întreg Sistemul românesc este BOLNAV şi CORUPT şi pentru că există PORCI ca voi -formatori de opinie- care ascundeţi sau, mă rog, muşamalizaţi, ameţiţi  ADEVĂRUL spus ASUMAT de alţii mai profesionişti decît voi!! Crapă rînza-n voi, a neputinţă!! Băh’, MB şi MG sînteţi virusaţi!! Sînteţi atinşi de o Bacterie arhicunoscută: fariseismul! Ce este însă foarte grav, este aceea că vai vouă, lişiţelor, mai sînteţi şi formatori de opinie!! Se uită lumea la voi şi…”la naiba-n puii mei”, după ce-l citeşte la Ziar pe Cătălin Tolontan -care arată REALITATE din TEREN, CRUDĂ realitate!!-,  nu mai ştie ce să creadă şi ce nu!, cînd vii tu M badea şi zici că…nu-i adevărat, că NU SE MOARE în Spitale din acuza viruşilor şi etc!! Dar ADEVĂRUL nu-i în Curtea voastră! Ci în curtea lui Tolontan! Asta o ştiu şi pruncii!

Adevărul va triumfa! Dar mai e cale şi vreme de trecut… Bagă la cap, Mircea Badea, ce bîiguia timid aseară frac’tu Gîdea (ştie el ceva, din Teolohia pe lîngă care atrecut!!, doar că nu pune şi în practică!!), şi anume:  „Căutaţi ADEVĂRUL şi EL vă va face…LIBERI!! Liberi şi de CONTRACT!!, dacă mă înţelegi ce vreau să-ţi spun, Mircică!!, micuţule….

  Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Anto oval cu Nikon si roz

 

 

Regăsire…


  Duminică, 21 august 2016, m-am reîntîlnit, după mai mult de 3 ani de cănd nu ne văzusem, cu un om foarte drag inimii mele, Preotul Dragoş C, despre care am scris în una dintre cărţile mele…

  Fusese luat cu anasîna de către un ÎNALT, un superior al lui, la …Vîlcea, cînd acela  fusese numit acolo. Îl dezţelenise pe pr Dragoş de la Biserica lui şi-l luase cu el la Vîlcea, că, chipurile,  pr Dragos „e un bun constructor de Biserici”. Da „Bun constructor ” era, căci ridicase deja două în Bucureşti şi de fiecare dată, după muncă cu enoriaşii, cînd să se bucure cu toţii…hop…îi pica..”schimbarea!!” Şi, da, era „bun constructor de Biserici”, dar, mă frate, omul era familist, avea doi copii mici! Cum să-l smulgi de lîngă familie şi să-l duci la Vîlcea şi să-l laşi să vină la Bucureşti doar Sîmbăta şi Duminica pentru Slujbele la Biserica unde încă era paroh. Pentru Familia lui, cînd îi dai tu, „înţeleptule” înalpreasfinţit, timp acestui om?? Că te lasă şi nevasta, la o adică…Dar ce ştii tu, călugăr fiind preasfinţite (oahhh,  „preasfinţite!!”, mi-e ff greu să te numesc aşa, fara ghilimelele de rigoare!!), despre viaţa de familie, despre anumite obligaţii ale unui şoţ şi tată?? Că de ucenicii şi enoriaşii lui, nu mai vorbim, că tu nu ştii mai nimic despre..IUBIRE!!! Omenia, acest cuvînt care exprima o stare de fapt, îţi este complet străină, preasfinţite sau, mă rog,  acum..înaltpreasfinţite de Vîlcea!! Dar uite că, totuşi, te-ai înmuiat! Şi i-ai dat drumul să plece!! Oare cum de s-a-ntîmplat MINUNEA asta??…

  După o „captivitate” de vreo 2 ani şi ceva, i-ai prmis să plece, preasinţite…şi aşa s-a întors omul, preotul Dragoş, la familia sa (soţia şi copiii), la enoriaşii lui, dar la o ..altă Parohie bucureşteană, alt Cartier…

  Cînd eşti iubit de ucenici, cînd ştii să te faci iubit şi apreciat pentru omul care eşti în esenţa ta divină, ucenicii te urmează aşa cum Ucenicii l-au urmat pe Hristos. Ei, bine! Enoriaşii şi ucenicii lui, nu putuseră să-l urmeze la Vîlcea, aşa că au plîns mult după plecarea lui şi..s-au rugat. Rugăciunile şi lacrimile lor au ajuns într-o binecuvîmtată zi  înaintea Domnului! Mult poate face Rugăciunea colectivă!!! Preotul lor s-a întors…

   L-am descoperit acum într-o micuţă Biserică din Bucureşti, de pe strada Oţetari. În Biserică lume puţină. Cam 35 de persoane! Doi preoţi, un diacon si cîntăreţii de Strană -nu ştiu cîţi erau că am rămas mai spre uşa de la intrare, în spate de tot, dar 3 sigur erau, socotind după timbrul vocilor. Ce să agoniseşti de la atît de puţină lume prezentă? Cît să dea omul la Pomelnic, ca să poată fi răsplătită osteneala a 2 preoti, un diacon şi 3 Cîntăreţi de Strană?? Aceştia toţi au familii şi ei, că sînt într-o Biserică de Mir, nu Mănăstire de călugări, care n-au obligaţii lumeşti: facturi, mincare si ahine pentru copii, etc.  Preotul de la Altar se hrăneşte! Straniştii, de la Strană!! Mă-ntreb, cu ce-au plecat acasă cei 6 Slujitori?? Ce duc aceştia la familie, în urma Serviciului prestat?? Cui îi pasă?? Patriarhului?? Nicidecum! El are tot ce-i trebuie, aşa că, cu burdihanul plin, n-are cum să se mai gîndească la cel ce se culcă cu burta goală… De ce i-a fost repartizată părintelui Dragoş Parohia aceasta atît de săracă în enoriaşi?? Pentru că ştiau mai-marii dumnealui, sinodalii, că, în curînd Biserica se va umple!! Dar…cîtă răbdare va trebui să aibă Pr Dragoş şi chiar familia dumnealui pînă atunci?? Prin cîte lipsuri va trebui să mai treacă??…

Zîmbea tuturor! Îi îmbrăţişa pe toţi, cu dragoste! Obicei încă păstrat de pe vremea cînd fusese co-paroh în Titan, loc de unde fusese smuls şi dus la Biserica din Basarabiei şi apoi smuls şi de aici şi dus la…Vîlcea!! Zîmbea! Mi-a zîmbit şi mie, larg,  nerecunoscîndu-mă iniţial. Abia cînd i-am spus numele, la Împărtăşit, a rămas cu linguriţa suspendată în aer, zicînd:

-dna Antoanetaaaa, nu v-am recunoscut!!…

Cu Împărtăşanie în gură, nu-i puteam răspunde. I-am făcut semne surdo-mute, că o să vorbim după..-

-Musai!, îmi zice dumnealui, zîmbind larg..plăcut surprins de SURPRIAZA pe care i-o făcusem, cu prezenţa mea..tainică acolo în Habitatul lui, pînă la momentul Împărtăşaniei…

Am vorbit după…după ce au plecat toţi cei cu care stătuse pe-ndelete de vorbă, ascultîndu-le păsul, dîndu-le un sfat, îmbrăţişîndu-i şi mai făcîndu-le cîte o rugăciune!!

Am aşteptat, răbdătoare!! Trebuie însă ştiut despre mine că..RĂBDAREA, nu-i o VIRTUTE a mea! De fapt, eu..n-am virtuţi!! Sînt EXTREM de săracă la acest acpitol. Deja ştie toată lumea asta, aşa că nu vă zic o noutate, decît celor mai noi p-aici!! Dar, bucuria revederii, m-a făcut fff răbdătoare! Voiam să stau pe-ndelete de vorbă cu acest om al lui Dumnezeu! Ei bine! Am stat, dar nu atît cît ne-am fi dorit amîndoi! La un moment dat, cînd eram noi în toiul povestirilor si aducerilor-aminte, l-a sunat cineva cu o PROBLEMĂ urgentă în eparhie! „Da, da, desigur, daţi-mi adresa şi vin imediat!” -lam auzit spunînd în telefon. Şi aşa ne-am despărţit, amîndoi regretînd întreruperea povestirilor…

Zîmbea!! Zîmbea tuturor. Îi îmbrăţişa pe toţi cu căldură! …

M-a îmbrăţişat şi ne-am despărţit, promiţîndu-ne să ne mai vedem…acum că are o Parohie ff aproape de casa mea…

N-am apucat să vorbim nimic despre Timpul în care a fost plecat, dar..i-am simţit frămîntarea! Ceea ce m-a uimit, este felul demn în care îşi poartă..PREOŢIA! Cîtă vocaţie! Cîtă dragoste de semeni, înaintea dragostei de sine!!

Slavă lui Dumnezeu pentru această minunată Zi! Bucurie mare a fost pentru mine, bucuria revederii! Poate mi-am regăsit, după 3 ani de umblet fără ţintă, în sfîrşit, şi Biserica unde să mă simt creştin şi copil iubit al lui Hristos! Unde să simt harul lui Dumnezeu şi cuminţenia preotului! De unde, după Slujbă, să plec zburînd spre casa mea…

Nu ştiu, dar..pot spera!

anto oval 22

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

„Am decis sa fiu fericit/a si sint responsabil/ă de fericirea mea…”


„Iubesc viata pe care o am, nu pentru ca ar fi mai usoara ca a altora, ci pentru ca am decis sa fiu fericita ca si persoana si sunt responsabila de fericirea mea. Fii fericit, chiar daca e cald, chiar daca esti bolnav, char daca nu ai bani, chiar daca cineva te-a ranit, chiar daca cineva nu te iubeste. Invata din experientele trecatoare si traieste pe cele care sunt eterne precum a iubi, a ierta, a ajuta, a intelege, a accepta, a consola. Sunt fericita de mine. Alte lucruri, persoane, momente sau situatii sunt pentru mine experiente care pot sa-mi ofere momente de bucurie sau de tristete. Trebuie sa decid sa fiu fericita independenta de tot ceea ce exista ! Daca azi am casa goala sau plina, sunt fericita ! Daca ies singura sau insotita, sunt fericita ! Sunt fericita de mine. Toate acestea sunt valabile pentru barbati si femei de orice varsta.

Cu drag…XY !”

Găsesc postarea asta pe un Site de socializare! Cînd citesc, am două faze: ori îmi vine să vomit, ori să mă dau cu capul de ceva.

Trăim într-o lume în care individul e bombardat agresiv cu „Tehnici informationale”, fel de fel de „TRAINERI” care-şi oferă „SERVICIILE” spre a te face…FERICIT. Spre  a face din tine un homuleţ fără personalitate, fara sentimente reale, fara trăire, gîndire şi simţire personală. Totul îţi este indus, mai cu seamă…FERICIREA!!  Uau, ce ZEN!! E ZEN sa spui ca esti…ZEN! Mai greu e sa fii… Dar, zic unii, dacă-ţi zici de 24 de miliarde de ori în 24 de ore că eşti ZEN -în varianta lor-, adică ..FERICIT , poiii…sigur ai să devii. Probabil, persoana cu TEXTUL de mai sus, e în faza asta. A spusului! A..MANTREI!!…

Ce obsev eu? Omul nu mai e om azi, ci …ceva indefinit. Doar forma fizică ce mai e de el, că-n rest…nu mai ştie să facă diferenţa între FERICIRE şi…NEFERICIREA dureros de produndă pe care o trăieşte zi de zi, ceas de ceas.

Mă uit curios la chipul de sub text. O fotografie a persoanei, la zi. Dumnezeule, eu nu pricep! Se vede CLAR ca lumina Zilei, că acel chip nu exprimă fericirea. Nici măcar una …relativă, sau, mă rog una care să mai alterneze nefericirii pe care o trăieşte măcar din cînd în cînd…Ş-atunci mă-ntreb: pe cine păcăleşte? Destinul? În niciun caz! Un biet muritor asuprit de OSHO!!! De Biblie nu-i putem vorbi că nu ştie ce-i aia! Acum e la modă: NLP (Neurolongvistica). Spui o Mantră şi gata! Hop, fericirea la uşa ta! Ce simplu!!! Şi eu, care ca o idioată caut să găsesc soluţii. Nu pentru FERICIRE, ci pentru…ADEVĂR!Anto oval cu Nikon si roz

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Adormirea Maicii Domnului un Hram al Bisericii de la Sinteşti…


  Comemorarea Adormirii Maicii Domnului era aşteptată în satul Sinteşti din jud Ilfov de toată suflarea cu multă emoţie. Cu mic-cu mare, toţi se făceau părtaşi prăznuirii. Aveau în fruntea obştii un preot, un păstror cu suflet mare. Pe Preotul Cristian Baroianu.  Cu două săptămîni înainte începreau pregătirile. Era zarvă mare…Se aduna lumea şi se sfătuia cu Preotul Cristian ce şi cum vor face. Puneau şi oamenii din sat, dar şi părintele, bănuţ peste bănuţ şi adunau ca să facă o comemorare cumsecade Maicii Domnului. Lumea încă păstrează tradiţiile şi Preotul Cristian deşi era un erudit, încerca să menţină în satul acela, Sinteşti, tradiţia neamului, aşa încît nu încălca obiceiurile tradiţionale româneşti ale locului, acelea de SFÎNTĂ Credinţă în Maica Domnului, unde se dă de pomană colaci şi sarmale. Cu toţii se străduiau să fie acea zi un Mare Praznic şi toată lumea amărîtă din sat lua masa cu preotul, după Sf Litughie. Fără nici o excepţie! L-am văzut personal pe Preotul Cristian stînd la aceeaşi masă cu aurolacii satului…fără mofturi…deşi el era, prin definiţie, un BOER!! Sinteştenii, dacă au verticalitate, pot da mărturie… El era din neam preoţesc… Soţia dumnealui, dna Elena, de asemeni.

Băiatul cel mic al Preotului Cristian se juca în curtea Bisericii cu toţi copiii amărîţi din sat care veneau după un bănuţ sau un biscuit la Preotul Cristian. Era foarte primitor şi..darnic. El nu făcea nicio diferenţă între copiii celor bogaţi din sat şi copiii celor săraci. Îi trata pe toţi la fel. Ştiu asta pentru că l-am cunoscut şi, cîţiva ani l-am ajutat la fiecare NOU An, sau de Crăciun ori de Paşte să pregătească, în ascuns, cîteva pachete cu daruri. Mă ruga să le ţin la mine pînă în preziua  Evenimnetului. Atîta le titirisea, atîta le aranja, numai să-i bucure pe cei mici, şi chiar pe cei mari. De Hramul Bisericii, fiecare om care venea la Biserică primea de la Pr Cristian o Iconaă. În fiecare an, alta. Iar copiii daruri…

Ei, bine! Acum nu ştiu ce mai primesc sinteştenii. Ştiu doar că bravul Preot Cristian Baroinau nu mai este! A plecat la Domnul prea…devreme! Doborît de o boală necruţătoare, care l-a ras fulgerător…în  nov 2013.

Dumnezeu să te aibă de-a dreapta Sa, veşnic, Bunule Părinte Cristian. Maica Domnului să te acopere azi şi în VEAC cu Sfîntul ei Acoperămînt şi să te ducă în RAIul Ceresc, acolo unde ţi-ai aşternut prin fapte bune!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

 

p kirt1


duminică, 1 decembrie 2013

Rachiu, un produs „canonic”, la Pangarele din Arhiepiscopia Bucurestiului!!!

  Vă cer iertare, tuturor preoţilor, celor care mă cunoaşteţi, care mă ştiţi, care îmi ştiţi sufletul şi ştiţi că vă iubesc si va pretuiesc! Îmi ştiţi necazul şi durerea  vis-a-vis de purtarea mai-marilor voştri faţă de mine!!!; Eu simt că si voi aţi vrea să spuneţi un cuvînt, dar..NU PUTEŢI!, din pricini „obiective”; vă înţeg  -pînă la un punct- şi respect „tăcerea” voastră!! -tot pînă la un punct…

Tu, duhovnicul meu, care-mi cunoaşti „neputinţele!”…, iartă!

 Şi întru ‘neputinte’ aflîndu-mă (eu), dragii mei, nu mă pot înfrîna să nu postez, pe Blog, o minunată „achiziţie”, o fotografie, care reprezintă un obiect, iertaţi, al dracului de …”canonic!”, pe care l-am descoperit, la un Pangar  aparţinînd Arhiepiscopiei Bucureştiului! Arhiepiscopie păstorita „canonic”, de un „sfînt” Sinod. Sinod care m-a batjocorit în fel şi chip şi care a decis, în unanimitate de voturi ( fară regrete sau mustrări de conştiinţă  din partea vreunui ierarh-??!!-), să mă dea, în mod repetat, „canonic”, drept „miel de junghiere”, pe mîna Gărzii Financiare -aservită Bor ( printr-un PACT – drăcesc, i-aş zice-, încheiat în 20 nov 2012, si prin altele ale lor Înţelegeri… )- ca să mă killărească aceasta, prin comisarii săi ( pentru că vindeam, prin firma înregistrată la Camera de Comert a României, legal, platind taxe către stat, prin firma mea, Vin Kagor, cit si Obiecte de cult, supuse, chipurile, „monopolului Bor” )! „

M-au dat să mă răstignească” ei, comisarii, la ORDIN! Ca ei, „sfinţii” din Sinod, arhiereii şi mai-marii sinodali, vezi Doamne, „n-au mîncat usturoi” şi..”gura nu le miroase!!!”… Ba vă miroase, stimabililor! Şi încă cum!!!… 

Nu am să dau nume, acum. Dar, voi vă ştiţi, fariseilor FAŢARNICI! 

Eu vă ştiu, acum – dupa al N-jdelea control al Gărzii la micuţa mea Firmă, „m-am luminat!!!” –  pe fiecare după al vostru nume! Căci v-aţi descoperit prin faptele voastre…Vă ştiu eu, asadar! Dar..să lăsam! Să trecem, acum, la „oile” voastre…la..rachiul vostru…”canonic!”

  Ducîndu-mă  azi în Cimitir, ca să mai aprind o lumînare la cineva drag plecat la Domnul ( căci decesul, de curînd, a unei persoane f dragi mie, părintele Cristian Baroianu -Dumnezeu să-l odihnească în pace!-, m-a pus în starea de mustrare de conştiinţă, că n-am mai fost demult la cei dragi ai mei!! Iertat să-mi fie!), la intrarea în Cimitir, mergînd să cumpăr lumînări, musai de la Pangar (!!??), mi-a atras atenţia UN OBIECT, ” DE CULT”(!!!), expus spre vînzare în Pangar: RACHIU!!!

 Vi-l supun atenţiei, vouă tuturor „canonicilor”, cît şi vouă „mega-extra”-ortodocşilor, „evlavioşii” care îngurgitaţi, la greu, „oratoria” sinodalilor, care vă tot sulfă-n ureche, indicîndu-vă „canonic”, de unde şi ce să cumpăraţi pe banii voştri, că deh..”Cuvîntul Vieţii” e doar…la ei, la BORişti, nu şi în altă aprte!!! Mă refer la icoane, metanii, cruci, lumînari…că, vezi Doamne, nu sînt canonice -zic ei- decît numai cele de la Pangarele lor ( că tot sînt ele, obiectele de cult, achiziţionate, cu „osteneală” mare şi cu sudoarea frunţii lu’ Bejenariu cel Năstruşnic, Ioachim adică, mai-marele pangarelor BOR, de la „necanonicii” mireni, cît şi de pe la fraţii lor budişti!!; că deh`, „fraţii budişti” sint mai meşteri şi mau „curaţi” în a face „cele ortodoxe”: brelocuri, metanii, iconite de tot felul. )!!!  Că vă dau ei, mai-marii sinodali, vestire, vouă mirenilor, la greu, prin trîmbiţele  TiVi-ului lor şi va dau sfat de la Amvon -a se citi aburirea neamului-şi prin „presa” lor scrisă, cît şi prin toate „mijlocacele de informare”  şi de „increştinare”, ca nu cumva „să vă înfruptaţi” din altă parte ( a se citi Magazine particulare, cum  A FOST şi micuţul, dragul meu Magazin -făcut cu sufletul meu şi cu multă cheltuială de bani şi energie-, dar care nu mai este, dat fiind faptul că am fost pusă sub EMBARGO Patriarhal, din prea multă „iubire de semeni”, pe care  Sinodalii -vicari, arhimandriţi, episcopi, secretari şi mulţi alţi mici lahei slugarnici, care doar pentru a-şi plimba fundu’ prin Deal, ar vinde-o şi pe mumă-sa care i-a dat viaţă!!!-, în unanimitate de voturi!!!, au revărsat-o asupra mea, prin intermediul GF)! Iată, „am cules” pentru domniile voastre, „din teren” chiar din „MOŞIA” voastră stimabililor sinodali, din „Moşia voastră canonică”,  o imagine, a unui produs „super-mega-canonic!!!” Produs expus spre vînzare la un Pangar de-al Arhiepiscopiei canonice:

                                                                             

 

Aşadar, „fraţi şi surori”, ascultînd cuvîntul  ce vi se suflă în ureche, nu pregetaţi! Ci cumpărati!…
Rachiul cel de toate..zilele!!!
 Nimic mai canonic de cumpărat de la un Pangar bisericesc, decît un Rachiu…canonic!! 
 Duceţi-l însoţit de Pomelnic la „Catedrala Neamului!”  odată cu bănuţul vostru!!!; şi veţi fi „pomeniti” la slujbele din Deal!!!”, acum şi la paştele cailor…
Şi..dacă vă îndoiţi de autenticitatea imaginii, iată 

un anunţ important, ce troneaza, pe geamul Pangarului, pentru o informare „politically corrctă”” a cumparatorului-mirean, anunt care vă va aduce si dvs lamuriri:
 

 Aşadar…”stimaţi clienţi”, avînd în vedere faptul că, „toate produsele” sînt  -comform anunţului de mai sus-, un BRAND, un produs „marca inregistrata”,vă doresc..
VIZIONARE şi îngurgitare…”CANONICĂ!”
Iară vouă, dragi „ortodocşi”…”evlavioşilor”, hai noroc!!!, la un ţoi cu răchie!!! De Pangar!! ” Marcă înregistrată”!, by: BOR, SRL!,  după cum vă

asigură anunţul.
Canonic??!!




 

PS:

 Voi, preoţilor, cei care ştiţi durerea mea, voi cei care ştiţi necazul meu, voi cei care ştiţi că ştiu că şi voi sînteţi, în proporţie de 98% prigoniţi, în fel şi chip, voi care ştiţi că vă bucuraţi de dragostea mea, aveţi grijă: Nu o ucideţi!
Voi taceţi, făcînd, chipurile, ascultare! Eu…sînt „oaia cea pierdută”…care..cuvîntă…
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Reginei mele….


Azi, 15 august 2016, am o SINGURĂ, UNICĂ…MARIE! Căreia îi dedic, cu Credincioşie Sfîntă cele de mai jos:Copy of papirus pt Copera LETCA 22Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 378 de alți urmăritori