A apărut Convorbiri literar-artistice nr. 8


A apărut Convorbiri literar-artistice nr 8 (ian-febr 2019). Au fost publicaţi următorii: Aura Dan (red şef-adj), Aureliu Goci şi Victor Atanasiu (critici literari, asadar CRONICĂ LITERARĂ); Marian Nencescu (filolog); Florentin Popescu (jurnalist şi red-şef la Bucureştiul literar şi artistic; la noi cu Rubrica: „Picătura de Rouă”); GEORGE VLAICU ( „Artă şi drept”); LUCIAN GRUIA, Marian Nencescu şi VICTOR GH.STAN (cronici-recenzii carte); Proză: Vasile SZOLGA, MARINA COSTA, GABRIELA BANU, PAULA ROMANESCU, ŞTEFAN DIMITRIU, ALEXANDRU IONUŢ MIHAI, JULIAN RADU, LAURA ŞERBAN, GENI DIŢĂ, LEONARD VOICU, OVIDIU ŢUŢUIANU, GEORGE VLAICU, FLORIN GRIGORIU; POEZIE: AURA DAN, MARIAN DUMITRU, NELI BĂDICA, CRISTINA C ZECA, Y. KOSTE, IULIANA PALODA POPESCU, NEFORCOŞ CĂLMĂŢUI, MIHAELA CERASELA JERLĂIANU, MIHAI SAVIN; NOTE DE LECTURĂ: Anto R; Dramaturgie: George Vlaicu: „Doi proşti”.

Din cuprins (rubrici): editorial, cronică literară, opinii, poezie, proză, picătura de rouă,spiritualitate-creativitate, note de lectură/recenzii, grafică/design, artă şi drept, teatru, vremea şi vremurile, epigramă, dramaturgie, vă place muzica?, eveniment, cenacluri literare, lansare carte, interviu, dreptul la replică, poşta redacţiei.

Grafica de pe coperta 4: Mihaela Gherghel.

Editorial semnat: Antoneta Rădoi (red-şef).

Luna aceasta revista conţine 126 pagini.

Autorii sunt aşteptaţi să-şi ridice revista. Cititorii, de asemeni!

Contactaţi redacţia: convorbiriliterarartistice@yahoo.com. Sau antoradoi@yahoo.com.  Multumim!

 

Notă: Aşteptăm materiale la adresa de mail de mai sus. Doar de la cei care au condei!

De asemeni, primim opinii la POŞTA REDACŢIEI. Aici nu-i musai sa ai condei, ci doar sa nu folosesti expresii licentioase. În rest, orice opinie va fi publicată.

CUPRINS

Editorial (100de ani de jurnalism)-A. Rădoi-pg.3

AURA Dan -Actualitate („Jurnal despre ceilalţi”)-pg.5

 

CRONICA LITERARA

 AURELIU GOCI-Despre spiritul sudist şi…/pg.8

 MARIAN Nencescu-Cu Orfeu dincolo şi…-pg.10

 

OPINII

VICTOR ATANASIU-Opiniipg. 14

 

POEZIE

AURA DAN- Întrebări (Lui Eminescu), pg.21

MARIAN DUMITRU-Divina muzică de uragan-pg.23

NELI BĂDICĂ- CA-N VIAŢĂ-pg.24

MEDEEA ROŞCA-Cuvintele, feţiţe adormite- pg.25

CRISTINA C–ZECASingurătatea de aici-pg.25

YLENIA KOSTE –Când-pg.26

IULIANA PALODA P.- Cu Potirul de aur…-pg.27

NICOLAE ŢĂRANU-Primul rod; ….pg.28

NEFORCOŞ CĂLMĂŢUI-Un sărut de Dragobete… -pg.29

  1. CERAS. JERLĂIANU-Țară, Românie sfântă-pg.30

MIHAI SAVIN-COTIDIAN-pg.31

 

PICĂTURA de ROUĂ

ARTISTUL LA ANIVERSARĂ-Fl. Popescu-pg.32

 

PROZĂ

PAULA ROMANESCU Lacrimă pe obrazul ridat..!-pg.34

VASILE SZOLGA-Haita de lupi-pg.38

GABRIELA BANU– Motanul rebel (trad.)-pg.39

MARINA COSTA-Gheaţa neagră-pg.44

Ștefan. DIMITRIU- Zona experimentală-pg.45

ALEXANDRU Ionuţ M.- Nu-mi da drumul-pg.50

JULIAN RADU- Dracu-pg.51

LAURA ŞERBAN- Carnaval-pg.54

GENI DIŢĂ- Iubirea-pg.55

LEONARD VOICU –Singur-pg.56

 

SPIRITUALITATE / CREATIVITATE

Biserica, lăcas de cult…pg.59

 

NOTE DE LECTURĂ / RECENZII

  1. GRUIA-GEORGETA Radu…-pg.65

VICTOR GH. STAN-Cu raza sufletului…-pg.67

 

  1. CĂLUGĂRU-Ioana ILIE (Mintea umană…)-pg.68
  2. BIANU-V. ATANASIU, critic literar-pg.72

 

GRAFICĂ/DESIGN

COJOCARU VIRGIL –Şase nume “norocoase”-pg.75

                      

ARTĂ şi DREPT

  1. VLAICU- Contractul de muncă temporară-pg.78

TEATRU

AURA DAN-Vizita bătrânei doamne-pg.82

 

VREMEA ŞI VREMURILE

 ANTOANETA RĂDOI –de la Vrancea, pg.83

 

DRAMATURGIE

GEORGE Vlaicu, Doi proşti-pg.101

 

VĂ PLACE MUZICA?

OVIDIU Ţuţuianu, 4.Inginria muzicii şi…pg.106

 

EVENIMENT – ANIVERSARE

Şi a fost că am sărbătorit…pg.109

 

CENACLURI LITERARE

A TE BUCURA întru Eminescu-Fl.GRIGORIU,pg.

 

LANSARE de CARTE

Citadela Perpetuă, pg.116

 

INTERVIU

AURA DAN de VORBA cu…pg.117

DREPTUL LA REPLICĂ

ÎNTRE inepţie şi delir, de Ovidiu Ţuţuianu,pg.120

 

POŞTA REDACŢIEI

Dedicaţii de la cititori-autori, pg.122

 

Reclame

„Între Dumnezeu, poporul Său şi arhiereu”…


În luna februarie, 2019, am primit la redacţie -printre alte cărţi, o carte care, după titlu, mi-a atras în mod deosebit atenţia. Numele autorului îmi era cunoscut. Nu ca autor de carte, caci nu mai citisem nimic scris de acest domn, ci îmi era foarte cunoscut numele lui din mass-media. Giorgică Vatră, un preot depus din treapta preoţiei de mai-marii lui, după ce, câţiva ani, fusese târât de episcopul Ciprian Câmpineanu (ajutat de întreaga lui suită  de la Curtea episcopală), în tot felul de şantajlâcuri şi batjocoriri. Personal, nu-l cunosc pe acest preot. Prin urmare nu ştiu şi n-aş putea spune vreun cuvânt, nici pro, nici contra lui, dar cunoscându-l pe mai-marele Ciprian Câmpineanu, cred, într-o măsură considerabilă, peste 97%, ceea ce scrie depusul din treapta preoţiei, Vatra Giorgică, în cartea: „Între Dumnezeu, poporul Său şi arhiereu”. Cred, pentru că îl cred/il stiu în stare pe episcop de cele descrise in carte. Desigur, autorul s-a ferit să-i dea numele, ceea ce, în opinia mea, este un mare minus cărţii. Nu, domule, nu părinte Vatră, nu trebuia procedat aşa! Trebuia să mergeţi cu ADEVĂRUL până la capăt! Iată de ce cred, şi cred cu tătie, că ar trebui să rescrieţi cartea! Daţi suficient de multe detalii în carte, abundă chiar detaliile, negru pe alb, aşa încât oricine din judeţ (din Vrancea dvs. dragă; şi a mea!), îşi dă seama, imediat, că e vorba despre satrapul Ciprian Câmpineanu, care după ce a făcut nenumărate supărări unora prin Bucureşti, -pe când avea pâinea caldă şi cuţitu-n mână, cât şi aşternutul cald în Palatul patriarhal si/sau episcopal-, a trecut cu toate armele din dotare la Buzău şi Vrancea, iar acolo are şi mai mult decât avea la Bucuresti, fiindcă acolo-i singurul stăpân peste două judeţe; aşadar, are balta peste!!, pardon, are păşunea aiţe din belşug!!, deci are păstorul ce mulge cât şi ce biciui pentru…neascultare!!

Ei bine, aflăm din carte, detaliat, toate şicanele -le-aş zice josnicii- la care a fost supus preotul Vatră până la depunerea lui din treapta preoţiei, precum şi toate demersurile, cu lux de amănunte, pe care preotul le-a iniţiat în speranţa unei împăcări cu episcopul lui. Dar împăcarea cu episcopul presupunea „ascultare” din partea „oii”, ori „oaia” acesta era una care nu consimţea să se supună, adică nu voia să treaca bunul din proprietatea ei, in proprietatea episcopiei, şi, prin urmare, s-a ales cu…depunerea din treapta preoţiei. Unii ar zice că e cea mai gravă pedeapsă, dar eu zic că e una care, pină la urmă, l-a ajutat pe preotul Vatra sa „rupă pisica-n două”, după un noian de umilinţe la care a fost supus, -şi nu doar el, ci şi o mare parte dintre enoriaşii cu care trudise la construirea clădirii Lăcaşului de cult (Biserica Sf. Andrei din Focşani)-, iar umilinţa acesta nu cred că a fost întocmai pe placul Bunului Hristos, Domnul nostru. Doar că, oameni buni, cui îi pasă de Hristos?? Lui Ciprian Câmpineanu?? Nicidecum! Celor din suita sa, cu care se-nfruptă din belşug din cele „subtilizate”, mai de voie, mai de nevoie de la credincioşi?? Nici atât!! Atunci, cui îi pasă de Hristos, Cel atât de propovăduit şi despre a Cărui dragoste ne tot vorbesc aceşti episcopi din înaltul… Anvon?? Desigur, o să spuneţi că nici mie, pentru că m-am găsit să vorbesc de rău un semen, şi nu unul oarecare, ci pe episcop. (Parca vad ca-mi sare vreun evlavios cu zicala devenită  istorică: Nu judeca! Ţie, celui care imi vei servi asta, te-aş trimite la origine, cu recomadarea sa revii cind devii mai intelept!!) Ei bine, îmi asum asta, daca rostirea adevărului înseamnă vorbire de rău, atunci fie!! Eu rostisem adevărul, mai exact spus, realitatea in care se scaldă liniştiti mai-marii BOR, înaintea preotului Vatră. Şi făcusem asta, pentru că eu fusesem înaintea lui umilită. Şi, culmea, tot datorită acestui „bun samaritean”, episcopul C Câmpineanu, însă nu-s foarte sigură că individul acesta ştia pe cine biciuia, când dădea cu pixu pe hârtie, între 2010-2013, când îmi făcea reclamaţii către G.F., ca să vină comisarii ăia „să mă depună ei din treaptă”, (adica sa ma debarce, sa-mi inchida Magazinul), pe când eu „nu făceam ascultare”, nu voiam  să renunţ la micuţul Magazin care mi-ar fi asigurat şi azi o bucată de pâine şi nu ar fi trebuit, graţie „binecuvântărilor” repetate ale „tăticilor iubitori” din Deal, (al Patriarhiei) să ajung sa fac foamea de 6 ani şi să ajung într-o stare de boală şi disperare pe care să n-o doreşti nici celui mai aprig duşman. Dar iarăşi vin şi întreb: cui îi pasă?? Urâte lucruri se petrec, şi se petrec tocmai pentru că…cel mare asupreşte pe cel mic. Şi nu doar ca-l asupreşte, ci vrea să-i ia acestuia mic tot ce-i apartine prin drept divin. (Ei, episcopii, patriarhul, crezind ca au acest drept asupra unui credincios!! Dar, i le iau doar pe cele lumesti, caci darul divin nu i-l poate lua omului  un episcop, fie el şi Ciprian C sau Daniel-patriarhul cu toţi epoleţii lor.) Bafta lor care e?? Aceea ca…pe nu stiu ce criterii,  Dumnezeu Atotputernicul îngăduie. Iar episcopii, scumpul nostru megafericit patriah -proaspăt cetăţean de onoare al Capitalei!!; Ptiu!! Madam Firea asta, primăriţa de Bucureşti nu-i in toate ale ei!! După ce a îndesat purcoaie de euro la Catedrala Mântuirii (Catedrala cui??; stati fara grija, de-acum sunteti mântuiti cu tot neamul vostru de potlogari!! Despre asta vă va întreba Domnul Hristos la Dreapta  lui Judecata, despre câte milioane de euro aţi extras din vistierie să dati la Catedrala, şi nu despre câţi orfani şi cite văduve ati vaduvit de pâinea cea de toate zilele, neisprăviţilor!! Dar, cine ştie, şi-o pregati femeia terenul pentru când n-o mai fi în politică!! În fond, vremurile se pot schimba. Nimic nu e etern în afară de schimbare!!), atâta timp cât văd ei că nu-i cutremură Domnul, cât nu le zdruncină jilţurile, n-au nicio tresărire!! Lor sa le fie bine şi la vară cald… Cât despre prostime, ea stea acolo-n…evlavia ei!!…că-n ortodoxie, în zisa unora, nu e trebuinţă de de-alde preotul Vatră, sau de-ale…alţii care glăsuiesc!!

M-a răscolit cartea, fiindcă, citind-o,  am retrăit cei 3 ani, bătuţi pe muchie, cât am fost eu însămi prigonită. Nu sunt bucuroasă că apar astfel de cărţi, însă sunt de părere că ADEVĂRUL nu trebuie ascuns. Câtă vreme vom fi farisei, cita vreme vom da dovada de falsă evlavie, ori de credincioşie prost inteleasa, cita vreme vom ascunde gunoiul sub preş, lumea va avea doar de suferit! Dumnezeu i-a dat omului demnitate sfântă! Prin urmare întreb: cine esti tu episcope (indiferent ce nume ai purta; Ciprian C. nu e singular in cauză), ca să-i umileşti pe cei ce ţi-au căzut la  împărţeală?? Au, oare, doar tu ai stomac? Au, oare, numai tu ai inima? (Despre casă, haine, si celelalte trebuincioase nu te-ntreb, episcope, fiindca tu ai Palat episcopal, in care nu achiti nimic, ca asta o fac oitele ascultătoare. Nu duci tu grija achitarii facturilor!! Tu nu disperi că ti-a sărit un colţ dintr-o măsea şi că-ţi sar capacele de durere, căci ai doctori, 10, care sar sa-ţi pună plomba, „cu iubire”…”de semeni”, chipurile, dar dac-ar merge un sărac, vai lui, de i-ar pune vreun stomatolog bucata de masea inapoi, fara bani!!; dar deh, cică episcopii „sunt sfinţi”,  aşa zicea avocata mea cind ii ziceam că iar mi-a făcut episcopu` reclamaţie  la G.F. -făcea asta la 3 luni odată!  Ea zicea: ei, cum aşa?, pr CC e un sfânt!! Hah, nu vă spui ce replica i-am dat inainte să renunţ la serviciile ei şi la firma mea definitiv…) Ai grijă, episcope, ai grijă preafericite patriarh ca va sosi scadenţa! Şi vorba lui Ioan Botezătorul: „Pocăiţi-vă, ca s-a apropiat ziua!!” Pocăiţi-vă, se referă la întreg sinodul, se-nţelege!

 

”Ai câștigat cuponul!!”, este un mesaj primit pe mail, mesaj ce poate păcăli multă lume…așa că, români: Atenție la…neatenție!!!


De mai multe luni de zile sosesc mesaje pe mail care mie îmi par a fi o găselniță a unor firme ce au targetul de a-și atrage cât mai mulți clienți, dar și de a-i păcăli pe cât mai mulți neatenți, fraieri, cum ar zice românul...

Consider că mesajul subliniat în titlu, cât și un alt mesaj: ”Rugăm validare colet”, ambele sosite pe mail, de mai multe ori pe zi, poate induce în eroare, mai exact spus, poate păcăli multă lume, deoarece unii ar putea crede că le-a surâs norocul așa de-odată și pot da ”validare colet”!! …

Am dorit să fac cunoscut acest gen de…, aș zice,  înșelătorie pe mail, în ideea ca cineva competent să se sesizeze (poate chiar cei de la Yahoo(, și să ia măsuri în acest sens!

Până atunci, dragi români, fiți cu băgare de seamă! Fiți cu LUMINILE (din cap) aprinse!!

 

sub lupa

 

Mai jos vă arat despre ce mailuri este vorba:

Produs. TV <newsletter@email.produsetv.eu>

To:ivanacristescu@yahoo.com

 

Felicitări!

Ai fost selectat pentru a primi un cupon de 15% reducere + un cadou surpriză în valoare de 59 de lei, pentru orice comandă de minim 98 RON plasata pe site.

Cuponul este: „WOW15RED”, și poate fi aplicat pe pagina de comandă la secțiunea „Aplică Cuponul”, iar cadoul va fi adăugat automat în coșul tău imediat dupa ce adaugi un produs.

Cuponul și oferta expiră in 48 de ore, așa că grăbește-te!

În plus, beneficiezi de transport GRATUIT oriunde în țară, și nu uita ca pentru comenzile de minim 98 lei, primești încă un cadou în valoare de 59 lei – deci două cadouri + cuponul de 15% reducere!

Click pe pozele de mai jos pentru a vedea informatii suplimentare, sau pentru a plasa o comandă.

Spor la cumpărături!

 

ALT MAIL, aici:

Produs. TV <newsletter@email.produsetv.eu>

To:ivanacristescu@yahoo.com

Rugam validare colet

Yahoo/Inbox

Expeditie in curs <newsletter@news.oferterapide.com>

To:Antonia

Jan 9 at 2:35 PM

Asa poti avea scaune Incalzite » click aici

Cruciulițe Botez


 

Despre Tatăl nostru cu Antoaneta Rădoi


Sfântul Gherasim Kefalonitul- minuni


Aș vrea să-i informez pe românii iubitori și cinstitori de SFINȚI că de curând s-a început construirea pe teritoriul României, anume în Dobrogea, la Negrești, lângă Cobadin, un Schit ce are hramul Sfântul Gherasim Kefalonitul. Acest lucru se face prin mila Domnului și prin dragostea de Dumnezeu, de Sfinți și de semeni a ierodiaconului Isaia (cel fost  prigonit, prin 2014, de mai-marii lui -pt ca nu le-a dat șperțul cerut!!) la Schitul Horia, după ce-l construise cu multă dragoste și osteneală. Ei bine, monahul (la acea vreme) Isaia nu s-a dat bătut de la lucrarea pe care o avea de împlinit, aceea de a face, mai departe, lucrarea lui Dumnezeu încredințată lui. S-a mutat de colo-colo, încercând să se așeze undeva. 4 ani a tot pribegit, ba pe la Gruiu (de Giurgiu), ba pe la Fundata (Brașov), ba prin județul Constanța. Dar…n-a fost să fie!! Se apuca monahul Isaia de un lucru, dar nu-l putea termina, căci lucrarea cea mârșavă a diavolului, dușmanul lui Dumnezeu și a omului cuminte, depășea, de fiecare dată, cu mult, lucrarea începută de cumintele monah și de bunii credincioși. Dar răbdarea monahului Isaia a fost și ESTE mare, iar dragostea lui pentru Dumnezeu, pentru Sfinți și pentru semeni l-a făcut să nu abandoneze lucrarea încredințată lui de Dumnezeu și… nădăjduind, sârguind în post, rugăciune și cumințenie, iată-l acum construind un alt Schit, (nici nu mai știu al câtelea început!!), de data asta cu hramul Sfântului Gherasim Kefalonitul!

L-am vizitat, pe 29 dec. 2018, la acest Șantier în lucru, ce va purta hramul Sfântului cel bine plăcut Domnului, Gherasim Kefalonitul. Actualul ieromonah, pr Isaia, cu revărsare de inimă, ne-a vorbit celor prezenți despre lucrarea începută. Cu sclipiri în ochi și în glas, pr. Isaia, vorbea despre construirea Schitului și de cât de minunat va arăta curând acel loc ca și cum ar fi gata… desăvârșit! Vorbea dezinvolt, cu credință tare, deși locul dimprejurul construcției (din lemn) începute nu era decât o frământare de pași călcați des în niște noroaie, care, mie, bucureșteancă împământenită în asfaltul citadin, mi-au dat fiori pe spate, iar drumul până la  budă este o adevărată aventură, utilitățile esențiale (cum ar fi apa și curentul) fiind încă în faza de cerere depusă pe masa… birocrației autorităților locale! Autoritățile, ca autoritățile, mai lente în mișcare…Dar monahul Isaia nu este dezarmat! Dimpotrivă. Îmi etalează,  încrezător, toate „schițele” ce-i guvernează, bine așezate, mintea. Mie, sincer, mi-a fost greu să-l urmăresc! Parcă urmăream un film SF în 3D. Chiar i-am și spus, la un moment dat: Părinte Isaia, prefer să-mi puneți pe hârtie ce-mi povestiți, că eu, sincer, nu vă pot urmări! Aveți capul plin de scheme!! Mi-e greu să cred realizabil ceea ce spuneți!! Nu realizabil, în viitorul apropiat! La care dumnealui îmi spune, senin: Când vei veni în 12 februarie (2019) sau…dacă nu ajungi în 12 februarie, atunci în 30 martie…tot ce vezi acum început aici (și-mi zice făcând vânt cu mâna aerului dimprejur, descrind un cerc foarte..larg!!), va arăta cu totul altfel, și-mi descrie, din nou, în amănunt, toate schițele desenate-n capul lui sau…mă rog, undeva în cosmos, în niscai cronici invizibile mie. Evident, acolo, în mintea lui totul avea logică, dar mie, uimită de sărăcia locului, de noroiul frământat și de clisa ce se lipise cu sârg de bocănceii mei (vai lor, nu se-așteptau la un așa tratament!!) și ai însoțitorilor mei, doar cât am străbătut drumul de la mașină până-n bisericuță și-napoi-, cât și ținând cont de prețurile la materialele de construcție, nu mi-a mai rămas decât să-i spun: -Să vă ajute Dumnezeu, părinte!! -Ai să vezi cu ochii tăi!, mai adaugă pr Isaia, și dialogul nostru se încheie zicându-mi că mă așteaptă pe 12 febr (ziua lui?!) sau, cel târziu pe 30 martie 2019 (de data asta nu-s prea sigură, adica nu-s prea sigură că a zis 30 martie), când voi avea o altfel de uimire decât cea de azi (29 dec.2018)…

Omul acesta, ierodiaconul (actualmente), Isaia, este dotat cu un calm desăvârșit și cu o credință arar întâlnită. Parcă ar fi o stâncă de neclintit, atunci când își pune-n gând ceva. Vorbea despre cum va arăta foarte, foarte curând construcția Schitului, ca și cum ar fi fost un copil care construiește, din componentele unui joc Lego, un castel, una-două, și..dacă nu l-aș cunoaște într-o oarecare măsură, l-aș cataloga un…nu-știu-cum, dar cunoscându-l știu că va face! Căci Dumnezeu i-a hărăzit multe daruri! Se pricepe la construcții, așa cum i s-a dat și darul priceperii la…oameni și la cele ale lor: boli, căderi, frământări! Se uită la tine și te citește ca pe o carte deschisă. Vorbești cu el despre vreme (sau vremuri) și…dintr-o dată, te trezești că ți-a spus un lucru ciudat, altceva decât prevedea conversația începută…

Este bine de stiut și de luat aminte ca prin Sfântul Gherasim Kefalonitul, Dumnezeu face mari minuni! Foarte mulți bolnavi de boala secolului XX -care face ravagii in secolul XXI, CANCERUL-, s-au vindecat in chip miraculos cind s-au atins de moaștele sfântului sau după ce au citit cu aplecare și credincioșie Acatistul si/sau Paraclisul Sfântului Gherasim Kefalonitul.
Deja se află la Schit o Icoană a Sfântului Gherasim Kefalonitul. Părintele Isaia, însoțit de un preot, Pr Zante George, și un cântăreț (…), trimiși de preasfințitul Teodosie, săvârșesc Sfânta Liturghie, slujbe de Acatist și rugăciuni de trebuință, în fiecare zi.
Am  participat la slujbă în ziua de 29 dec 2018, și tare m-am bucurat să constat larghețea dragostei cu care a fost săvârșită, și cum, preotul (regret nu i-am reținut numele!), după sărvârșirea Sfintei Liturghii de obște, i-a strâns pe cei prezenți să le mai citească, adaos, încă două-trei rugăciuni, care de călătorie, care de binecuvântare pentru alte cele de trebuință!

Să trăiești, preabunule Părinte George Zante! Dumnezeu să-ți primească dragostea, osteneala și râvna și să-ți răsplătească cu infinita Lui dragoste!!

(Am constatat, din câteva cuvinte schimbate de un companion al meu cu acest preot, că deține un foarte dezvoltat simț al umorului fin!).

Voi mai scrie pe parcursul timpului, pe măsură ce vor mai fi noutăți.
De asemeni, postez aici numărul de telefon al șoferului care ajunge de 3 ori pe săptămână (sau de câte ori este nevoie), la pr Isaia și, de acum încolo, la Schitul Sfântul Gherasim Kefalonitul.
Cristian Andrei: o724 441 340, un om de mare angajament și un conducător auto cum arar am întâlnit! Iar ca o completare am să spun despre domnia sa că este un fin observator al lucrurilor, are un umor de calitate, vorbeste rar și bine, și, ceea ce este și mai de mare preț, dacă toți conducătorii auto ar conduce cu atâta responsabilitate, pe șoselele României nu ar exista niciun accident!! Și vă spune acest lucru un conducător auto cu oarecare experiență în condus mașina, căruia nu-i place să meargă la drum pe scaunul din dreapta șoferului, ci pe cel al..șoferului!! M-am simțit in super-siguranță cu acest domn la cârma autoturismului, ceea ce nu mi s-a-ntâmplat prea des in viață!! Felicitări dle Cristian Andrei! Domnul Dumnezeu să vă țină așa ÎNTRU MULȚI ANI!

Dumnezeu să binecuvânteze construcția Schitului Sfântul Gherasim Kefalonitul și pe toți cei care se ostenesc întru construire și slujire, fie ei preoți, monahi sau mireni și pe toți donatorii! Fiecăruia dintre cei care-și doresc să ajungă la Schit și ajung, Dumnezeu Atotputernicul, prin Sfântul Gherasim Kefalonitul, să le dea întreită bucurie!

Binecuvântat să fie, ACUM și de-a PURURI, Părintele ierodiacon Isaia!

Dumnezeu să-i răsplătească preasfințitului Teodosie dragostea și gândul clipei în care a decis hirotonia Părintelui ierodiacon Isaia!

Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile!

Amin.

(Antoaneta-Ivana)

ToŢi ROMÂNII și TOȚI INTELECTUALII DE PE TERRA trebuie să citească articolul de mai jos!


ToŢi   ROMÂNII și TOȚI    INTELECTUALII    DE    PE TERRA trebuie  să  citească  articolul  de  mai jos!

                  Punctul de vedere al prof. dr. Maria-Luminita Rollé – Universitatea din Edinburgh,  Academic Scientist, Renown Specialist  in European History 
                   În Europa de Vest nu se cunoaste istoria României si cei care o viziteaza acum vãd sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei bogãtie culturalã si spiritualã.
                 In plus, propaganda maghiarã din SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale lui George Soros, care finanteazã edituri si opinii la Bucuresti, în timp ce în Elvetia am auzit de la un doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999) cã Transilvania a apãrut în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne, în noiembrie 1998) cã poporul român a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã reaparã, ca prin miracol, în secolul XIV !

                 Cu toate acestea, nimeni nu mentioneazã cã cea mai veche scriere din Europa a fost atestatã arheologic in 1961, tot în Transilvania, in satul Tãrtãria, pe râul Somes, în judetul Alba, de cãtre Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afarã de România, Tãblitele de la Tãrtãria, datate 4.700 î.e.n., au fãcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi românii stiau sã scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este nici în ziua de azi, dupã mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului românesc si nu apare în manualele de istorie.

                  Ce ne spun specialistii din România ? În 1998 s-a publicat « Istoria României » (Editura Enciclopedicã , Bucuresti) de cãtre un colectiv academic sub conducerea unei « autoritãti în materie », Prof. dr. Mihai Bãrbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi Universitate (din Cluj), care nu spune ca Profesorul Vlassa a descoperit Tãblitele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tãblitele de la Tãrtãria sunt mentionate cu semnul întrebãrii într-o foarte scurtã frazã, fãrã nici un comentariu: « Într-o groapã de cult de la Tãrtãria, s-au gãsit (…) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu analogii în Mesopotamia.»

                       Dar Dl. Bãrbulescu nu-si aduce aminte oare cã scrierea proto-sumerianã apare cu 1000 de ani mai tîrziu si cã cea cicladicã, proto-greacã, dupã 3000 de ani ? El a uitat cã metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3500 î.e.n. ? Cã tracii sunt primul mare popor indo-european care intrã în Europa tot în jur de 3500 î.e.n., cu mai mult de douã milenii înainte ca celtii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii sã aparã pe harta Europei ?   Si cã tracii ocupau tot teritoriul intre Muntii Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Balticã la Dunãre si Marea Neagrã de la nord la sud ?

                    De asemenea, si în acelasi context, nici un specialist în istoria României nu atrage atentia asupra altui “detaliu” primordial, si anume cã limba traco-dacicã este cu mii de ani anterioarã latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) si cã, în consecintã, limba românã nu se trage din latinã, pentru cã, desi din aceeasi familie, existã istoric înaintea latinei, deci este o limbã proto-latinã.

                  Latina se formeazã din etruscã si greacã, care, desi amîndouã indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, rãspîndit în lumea mediteranã a epocii. În plus, estruscii ei însisi erau o bransã a celtilor, coborâti în sudul Alpilor în jur de 1200 î.e.n. La rîndul lor, celtii erau o bransã a tracilor care migrau spre vestul Europei, si erau numiti ca atare, adicã traco-iliri pânã în secolul VI î.e.n., când se deplaseazã din Noricum ( Austria ) spre Alpii elvetieni, unde se numesc helveti.

                     Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea, si însãsi existenta poporului român dau de gândit. Cine schimbã si interpreteazã istoria României?
                      În mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu, si o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiarã si nici nu putea fi când strãmosii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursã turco-finicã nu numai a ungurilor, dar si a bulgarilor (care nãvãlesc în România si în teritoriile Bizantine din sudul Dunãrii în secolul VI), a turcilor si a finlandezilor din zilele noastre.    Hunii pãtrund în Europa pânã la Paris, Roma si Constantinopole sub Atila în secolul V, dar se retrag spre Ural pânã în secolul IX, când nãvãlesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea datã de daci liberi (80%) amestecati cu slavi (20%).

                     Poporul si limba dacã sunt deci cu mult mai vechi decât poporul roman si limba latinã, dar cele douã limbi erau foarte asemãnãtoare, si de aceea asimilarea s-a fãcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mãrii Negre, nu numai cã a învãtat daca imediat, dar în sase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Muntii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împãratul Traian (de origine ibericã) le-a dus la Roma ca sã refacã tezaurul golit al Imperiului. Peste mai mult de 1000 de ani, dupã cãderea Constantinopolului sub turci în 1453, tributul plãtit sultanilor otomani va fi tot în aur, în formã de “techini”. Si tot în aur se plãtesc în ziua de astãzi anumite interese în România, dupã ce tezaurul national de 80 tone-aur a fost vîndut la licitatie în Zürich si cumpãrat de Banca Angliei.
               

   Cele 14, nu care romane ci milioane de români din afara României înteleg si simt acum, mai bine ca niciodatã, sensul versurilor transilvane “Muntii nostri aur poartã, Noi cersim din poartã-n poartã!”

                    În aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si civilizatia europeanã si-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizantul devine capitala Imperiului Roman. Desi se studiazã istoria si limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat “barbar” si “incult”. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil sã-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici mãcar Ana Comnena !

                          Nimeni nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantinã, religia ortodoxã (“ortodox” este în limbile occidentale un termen peiorativ), si cu atât mai putin istoria si traditia românã. Faptul, esential, cã analfabetismul nu exista în Bizant, dar exista în Europa de Vest în aceeasi perioadã este si mai necunoscut. Academiile “pãgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmã universitãtile au început sã aparã în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romanã si studiau teologia. Numai cãlugãrii si clericii stiau carte, se îmbogãteau prin exproprierea de pãmânturi în favoarea mânãstirilor, si luau puterea în toate tãrile vestice, prin misionarism si prozelitism la început (prin teroare si Inchizitie mai târziu), pânã în secolul XI, când ultimul tinut liber, al vikingilor din Scandinavia , cade sub puterea Romei Papale.

                       Renasterea italianã apare ca o consecintã clarã si directã a cãderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masã a savantilor Bizantini cãtre Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant într-un singur an la Florenta, acolo unde în curând vor scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta Michelangelo si Leonardo da Vinci.

                     Între timp, cultura Bizantinã este pãstratã si cultivatã în tãrile Române (de exemplu la Putna), care nu numai cã îsi pãstreazã autonomia fatã de Imperiul Otoman, plãtind-o în aur – ca de obicei -, dar voevozii români trimit anual aur în Grecia pentru a sustine mânãstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).

                      În Occident, o scurtã istorie a României apare în 1943, scrisã de Mircea Eliade în englezã la Lisabona si publicatã la Madrid (“The Romanians, a Concise History”, Stylos, Madrid, 1943), si republicatã peste alti 50 de ani în România (“The Romanians, a Concise History”, Roza Vânturilor, Bucuresti, 1992).

                    În timp ce prima istorie serioasã a Bizantului apare, tot în englezã, de abia în 1988 (Lord John Julius Norwich, “A Short History of Byzantium”, Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997). Cu toatã bunãvointa lui de a reabilita “misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici mãcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine, pentru simplul motiv cã nu stie greaca, nici veche nici nouã.

                  În final, se pune întrebarea de ce nouã milenii, atestate arheologic, de civilizatie neîntreruptã pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest dar si în România ? Cu ce se ocupã istoricii români ? Si reprezentantii României peste hotare ? Cine promoveazã cultura milenarã a României ? Dacã dentistii, si nu profesorii de românã, vor sã facã scoli în românã la Geneva, sã nu ne mirãm dacã profesorii vor deschide în curând cabinete dentare în acelasi oras.*

                    În 1996, când am fost la Bucuresti pentru a face cercetãri în mitologia tracicã la Academia Românã, spre uimirea mea, mi s-a pus întrebarea
de ce mã intereseazã tracii si dacii, când acesta era subiectul de predilectie a lui Ceausescu**, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mã întreb ce conteazã 50 de ani de comunism în comparatie cu cele 9 milenii de istorie româneascã ?