Fotosinteza umana, cu Jerry Sargeant (Activări Coduri de Lumină!!)


Anunțuri

Subtilizatorii” de fotografii…atenţie, v-am descoperit!!


De vreo 9 ani tot scriu despre 2 preoti cu har, unul: Pr Nicodim Bujor; al doilea Pr Nicanor Lemne, care tocmai a plecat la Ceruri, a fost astăzi înmormântat. Eu n-am fost la înmormântare! Nu-mi place să fiu părtaşă la aşa ceva! Nici la Pr Nicodim Bujor n-am fost! Iar de la Pr Nicanor Lemne mi-am luat rămas-bun aseară târziu, când m-am dus să-l văd şi să-i cer iertare pentru o făgăduinţă pe care i-o făcusem şi nu am împlinit-o! N-am plans! Gândind că Părintele era fericit atunci, n-am vrut să-l mâhnesc cu plânsul meu! S-a dus s-o întâlnească pe mult iubita lui soţie, Olga, despre care ne vorbea condescendent, aproape de fiecare dată când ne duceam la sfinţia sa! M-am strecurat, discret, lângă sicriu şi i-am vorbit tainic! Era exact aşa cum îl ştiam. Era..VIU! Dumnezeu şi-a mai chemat la dreapta Sa un Înger Pământesc! NU spun vorbe mari, ştiu ce spun! „L-am cercetat” pe acest înduhovnicit, 9 ani!! Destul cât să-mi dau seama că e o PIESĂ rară în Biserica noastră!!

Ştiind că trecerea la Domnul a Părintelui Nicanor Lemne, care a trăit ca un Înger în Trup, aici pe Pământ, e un SUBIECT care va face valuri, că vor sări pe condeie toţi oportuniştii, am cutreierat  ieri Google-ul să văd ce mai scriu mâncătorii de sarmale de pe urma defuncţilor, să văd ce mai inventează scribologii de serviciu, religioşii vânători de senzaţii tari, curioasă să văd cu ce-şi mai umplu pupătorii de moaşte inventate Blogurile, am descoperit că pe mai toate Siturile şi Blogurile unor „cap limpede”, în ficare articol scris de ei erau ataşate una-două fotografii “subtilizate” din cele 3 Bloguri ale mele, Bloguri pe care le ţin de 12 ani cu mari osteneli!! “Subtilizatori”, cum ar fi C Voicilă (mare amator de descoperiri de „sfinte moaşte!!” şi de morţi care „mişcă busuiocu-n vază!!„); Fl N, un spiker din Ploieşti (pe ăsta îl iert c-a furat fotografia mea, fiindca mi-a trims odată -benevol şi fără să-i cer- o fotografie UNICAT; deci e iertat); rubrica Spiritualitatea de la..Formula As, Teodor D de la Situ CreTin Ort (să n-aud voci, da!!), şi alţii, au „subtilizat” fotografii din Blogurile mele (fotografii făcute de mine carevasăzică, la locul faptei -dar deh’, Pr Nicanor nu se lăsa pozat şi ei, evlavioşii lu Peşte Prăjit, nu se riscau să fotografieze incognito, „fără binecuvântare” simpaticii papiţoi nu trag, iertaţi,  niciun pârţ!!, că.. nu e creştineşte, zic ei, dar fură fotografii făcute de alţii, că deh’ asta e creştineşte!! -fotografii din care au tăiat câte un colţişor, un unghi, adică au tăiat coada la căţel sau au tăiat aripile găinilor din curte, ori l-au ciopârţit nepermis, pur şi simplu, pe Părintele -, şi le-au utilizat, fără să-mi fi cerut, în prealabil acordul şi fără să precizeze Sursa fotografiei, că aşa ştiu ei, unii chiar ziarişti de profesie, că e..DEONTOLOGIC!!) şi le-au postat în propriile lor Bloguri, Situri, Reviste chiar, din a căror vânzare şi /sau publicitate încasează bani grei!! Au adăugat fotografiile mele, la articolele scrise de ei despre Pr Nicanor Lemne!! Ba încă un cotidian, de anvergură, şi-a permis să-şi treacă el numele în josul fotografiei făcute de mine, ştiind clar că nu vreun fotograf de-al cotidianului a realizat acea fotografie!! Ei bine, fotografiile mele chiar daca nu sunt semnate, sunt codate!! Şi eu le pot identifica oriunde le-aş descoperi!! Asta nu o ştiau furăcioşii cu ştaif, nici furăcioşii cu pretenţii de mari evlavioşi, chipurile creştini, ucenici, chipurile, ai unor mari înduhovniciţi pe care din „Avva al meu” nu-i scoate!! Mă-ntreb, ce s-o fi prins de ei!! La ce bun să te mai numeşti UCENIC al unuia asemenea cu SFINŢII, dacă tu nu eşti decât un simplu fluturător de steag!!…

Şi fiindcă veni vorba despre „subtilizatori” de fotografii, nu-s ăştia singurii, chiar un editor cu care am fost într-un conflict deschis la un moment dat, încă utilizează la greu fotografii de-ale mele, pe care nu-mi achită drepturi de autor, nici nu precizează Sursa fotografiilor, nici TÂRG cu mine n-a făcut în vreun fel oarecare! Am strâns ceva material doveditor, pretinaşule!! Şi hai să te văd eu cu cât tupeu îmi mai înjuri tu morţii!!, şi ce-ţi mai BAGI şi ce-ţi mai scoţi din ceea ce n-ai, când m-oi da eu la tine întru…recuperarea drepturilor de autor pt fotografiile cu care îşi asezonezi Fiţuica fără să plăteşti fotograful!!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

tia cazut creierul

 

P R I E T E N E, de Virgil Ursu Munceleanu


virgil ursu m

Bună DIMINEAȚA mai pe la… PRÂNZUL… SERII !

Forțat ca să veghezi când somnul te ciupește
Și s-adormi tun când focul se ridică,
E cum ai da la câine să mănânce pește,
Iar cele mai lungi oase la pisică!

De-aceea „nefirescul” se schimbă în „firesc”,
Iar oamenii urăsc și nu se mai iubesc!
La NOI se-ntâmplă asta când viața-i anormală…
Exemple să luăm din lumea animală!

Câinele este singura ființă în stare să-ți lingă mâna cu care tocmai l-ai lovit!… Deci… să fim mai înțelegători și, mai ales, toleranți, față de semenii noștri, că VIAȚA, oricum, e grea și-i numai… una!
………………………………………………………………………………………….

Mi-e teamă că mâine nu vom ști
Să facem totul ca la carte,
De-aceea verbul „ a iubi ”
Să-l conjugăm până la moarte!

Virgil Ursu Munceleanu

Poem fără titlu, de Ionuţ Luca


La cât timp să mai pot înțelege
Nostalgia dimineților cu Soare?
Insondabil, timpul singur își alege
Destinul secundei următoare

Mă-nalț pe margini de poveste
Cum să le fac să devină realitate?
Dintr-o mie,niciun cuvant nu este
Mai presus de-a ta realitate!

Aș descoperi supus de dor,
Războiul rozelor din parc
Și nicicum nu mi-o fi ușor
Prin fața lor când trec, să tac!

Descompun lumea într-o anagramă
Nu din exces, ci trădând-o la nesfârșit
Când pentru mulți, viața-i o dramă,
Eu descopăr ce n-am iubit

În ce privință mă-nșel, nu știu
Dar de-un lucru sigur sunt,
Că niciodată nu-i prea târziu,
Să naști povești dintr-un cuvânt…

Alexandru Nagy –născut pentru a fi pe scenă, deopotrivă ACTOR şi REGIZOR!


Alex sNagy single

Teatru: Godot Cafe, str Blănari 14, Bucureşti; Joi, 14 sept 2017; Ora 20,00; Piesă: Buzunarul cu pâine, de Matei Vişniec; Actori: Alexandru Nagy şi Ştefan Pavel; Regia: Alex Bogdan.

Un pic în întârziere, atât cât să-şi fi savurat în linişte lumea delicioasele cockteiluri comandate la micuţul bar şi aduse la masă de tineri ospătari amabili peste poate, Alexandru Nagy, actorul (de data asta) îşi face intrarea în scenă, ca în mai toate piesele în care joacă în calitate de actor, (cât şi în cele regizate de el), într-o beznă care incomodează ochiul…magic al camerei mele de filmat!! Oricât ar fi de performantă o cameră de filmat, totuşi, cu greu face faţă să-şi dibuie SUBIECTUL pe-ntuneric, mai ales dacă nu-i dinainte programată să filmeze în atari condiţii!! Dar…după secunde, care mi s-au părut lungi cât veacul, timp în care actorul vorbea, interpretându-şi rolul, pe-ntuneric, evident, licăreşte, în sfârşit, o lumină, şi reuşesc să dibui personajul! Vocea i-o auzem şi cunoscându-l ştiam că e el, dar ..nah’!…

Am auzit de Alex Nagy, şi l-am şi întâlnit, în 2015. O colegă de la Media Fem, Antonella –tiza mea-, mă rugase s-o însoţesc la un Spectacol, unde avea ceva de filmat. Sigur ea nu avea nevoie de mine, ci de..camera mea de filmat! Ca mai toţi cunoscuţii mei! Dar..nu m-am supărat! Am însoţit-o! Fără prea mare tragere de inimă! Numele, NAGY, mi se părea foarte cunoscut, dar nu ştiam de unde să-l iau, cu ce sau cu cine să-l asociez. Colega îmi spusese:

-Vino, n-ai să regreţi că m-ai ajutat! Tipul e un COLOS! La 25 de ani e un MARE REGIZOR (în sensul că nu regizează doar la noi în România, ci şi pe..MAPAMOND!!)

– Ia mai lasă-mă, Colega, cu ifose d-astea! Auzi la ea, „un COLOS!!”, la nici 25 de ani!! Păi ăsta ori e fiu’ lu’ tac-su’, ori cine ştie ce..coajă de banană o fi!! Cum să fii regizor internaţional la nici 25 de ani!! Mă laşi, că mă ia capu’!!…

-Nu mă’, e bun Tipu’! E foarte bun!!

-Îhî, „e bun!, e Foarte bun!!…”!! Hai că văd eu câte parale-ţi face marfa ce vrei să-mi vinzi!!, i-am zis, şi m-am dus s-o ajut să-şi facă treaba.

Când am ajuns la Locaţie, Colţei 23, etaju’ nuş-cât, undeva în nori…, mi-am pus mâinile-n cap!! Nu mai văzusem aşa o..Sală de Teatru! Am crezut c-am ajuns la Ospiciu!! (Scuze, Alex!! Asta a fost la primul impact!! Şi dacă nu spun, mă-nec!!) Ceva ..ULTRA-NONCONFORMIST!! Pereţii măzgăliţi cu tot felul de CHESTII, texte şi desene, unele indescifrabile, altele prea…DESCIFRABILE şi prea..îndrăzneţe. Actorii, la prima vedere insignifianţi (deh’, nu Arşinel şi Popeasca, care ne intră-n casă cu anasâna să ne aducă pastila din Farmacia Inimii…). Nişte fete subţiratice, parcă fără vlagă-şi făcură apariţia! Actriţele. După ele au apărut „băieţii”, actorii. Nu-i cunoşteam pe niciunul. Nu auzisem de ei, nu-i văzusem jucând pe undeva! (Ei bine, nu-mi prea rup eu ciubotele pe la Teatru, recunosc!! Şi-aşa nu ştiu ce să fac mai întâi!!) Nu le-am reţinut numele şi regret că n-am o memorie măcar 10% cât a lui Vadim Tudor!! Mi-ar fi plăcut să le fi putut trece numele aici!… Au început repetiţiile şi aveam să-mi dau seama de valoarea lor şi, totodată, de valoarea regizorală a lui Alex Nagy. Mi-a plăcut  încă de la primele indicaţii regizorale! Mi-am zis: O, da, tipul are stofă!! Deci..nu e „fiul lu’ tac-su!!” Nici „vreo coajă de banană” nu e! Ci..talent pur! Ce bine că n-am dat peste vreun ifosit!! Am rămas, oarecum, într-o relaţie de amiciţie! Atât cât este posibil într-un secol care te obligă la..singularism!!

…………………………………………………………………………………………………………

După ce l-am cunoscut, Alex m-a mai invitat, când şi când, la câte o Piesă! Astfel am avut ocazia să-l văd interpretând roluri în mai multe piese. L-am văzut interpretând roluri în piese regizate de el, dar şi de alţi regizori. L-am văzut, aşadar, în ipostaze diferite, iar ca actor l-am văzut JUCÂND roluri de personaje diferite. Concluzia la care am ajuns este aceea că omul acesta, Alexandru Nagy este destinat de SOARTĂ să fie, cu prioritate, ACTOR şi REGIZOR! În amândouă ARTELE, deopotrivă excelează. Şi DA, este unul căruia la vârsta aceasta, ce pare a fi adolescentină, (că nu-i dai lui Alex Nagy nici cei 26 de ani ai lui!!), i te poţi înclina înainte-i, şi i te poţi adresa cu…MAESTRE! Nu cred că alcineva, care l-ar vedea jucând teatru, sau regizând, ar putea avea o altă opinie, chiar de i-ar fi duşman MICULUI PRINŢ al Scenei! Joacă magistral! Trăieşte, vibrează la fiecare replică rostită! Simte Scena! Simte publicul! Simte..rolul! Din orice rol, cât de insignifiant ar fi, Alex Nagy face..ARTĂ!

Orice aş mai adăuga entuziasmului meu, la descoperirea acestui FENOMEN, ALEXANDRU NAGY, ar fi derizoriu, deşi sunt o multitudine de lucruri mari de spus despre el! Omul e născut să fie, deopotrivă, aşa cum am mai spus,  ACTOR şi REGIZOR! Scena este VIAŢA lui, este respiraţia lui! Este un om care şi-am găsit vocaţia, vocaţia care îi va aduce, dacă nu cumva chiar i-a adus, împlinirea! Şi, ce poate fi mai fain în viaţă decât aceea să-ţi împlineşti visul? Să faci ceea ce-ţi este SCRIS prin DESTIN, să faci ceea ce sufletul tău simte să facă, să fii, deopotrivă, actor şi regizor în PIESELE de TEATRU şi, totodată, regizorul propriei tale vieţi!! Ce DESTIN UNIC!!! Să zbori cu avionul ca să joci şi/sau să regizezi, teatru,  marţi la Londra sau mai ştiu eu unde, „aiurea” şi joi să te-ntorci să joci şi/sau să regizezi, teatru, la tine acasă, în România, acesată Românie cărora multor talentaţi de valoarea lui Alex Nagy, nu le deschide nicio..uşă!! Ce bucurie mai mare decât aceasta poate exista? Să-ţi împlineşti menirea! Să-ţi împlineşti visul!! Câţi dintre noi, talentaţi fiind, avem asemenea şansă??

Minunându-mă de minunea acestui destin, mă-ntreb: Unde, oare, au fost Zânele celorlaţi talentaţi când aceştia s-au născut?? Cu ce-o fi momit mama şi/sau bunica lui Alex Nagy pe Crăiasa Cerului, când acesta, prunc fiind, a apărut pe Terra?? Ce TAINE, necunoscute nouă, celolalţi muritori, o fi ştiut ea, mama, şi&sau bunica acestui binecuvântat copil! Ce descântec o fi aplicat! În ce fel de lapte şi-o fi scăldat femeia pruncul?? Cât HAR ai putut să reverşi, Doamne, peste un singur om!! PREAMINUNATE sunt, Doamne, UNELE dintre LUCRURILE mâinilor TALE! Minunat LUCREZI Tu, Doamne, când vrei să ne uimeşti…

Am auzit aseară, La Godot, un glas de femeie care râdea cristalin în public. Se simţeau bine mulţi, dar femeia aceea vibra la fiecare replică rostită de Alex Nagy, şi-şi lăsa simţămintele să zburde, liber, desupra altora. Ce lucru mai frumos pe lumea asta este altul, decât acela de-a şti că i-ai făcut pe alţii fericiţi? Că ai bucurat, poate, un suflet întristat şi impovărat, care şi-a rupt din sărăcia lui şi şi-a cumpărat un bilet la..TEATRU! Alt TEATRU decât teatrul vieţii lui de zi cu zi! Ce bucurie mai mare, decât aceea că l-ai scos pe omul acela din tragedia vieţii lui de zi cu zi, şi l-ai urcat în braţele mângâietoare ale bucuriei! Fie ea şi pentru un ceas!!

Ce bucurie să te naşti şi să fii..ALEXANDRU NAGY!!! Regizor şi actor! Şi..OM!

Alături de Alex, a jucat cu mare dăruire actorul Ştefan Pavel, căruia doresc să-i dedic un gând amplu într-un alt articol! Cât despre regie, e greu să mă exprim! Fiindcă nu ştiu în ce punct anume, Alex, ca regizor, şi-a intrat în rol, adăugând sau scoţând din Piesă, în timpul interpretării, CHESTII..regizorale cu..de la sine..regie!! Tuturor Felicitări!

   Antoaneta Rădoi -fotoreporter la Cafeneaua Interviurilor; scriitoare; 15 sept 2017.    

Doi oameni frumoşi, soţ şi soţie, actorii Magda Băcescu şi Stefan Apostol


Boala secolului XX, face ravagii în secolul nostru…


Nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu aflu că încă un cunoscut e  lovit de…boala sec xx…

Un om drag sufletului meu, un om de mare angajament, un om bun Pita lui Dumnezeu, Andrei-Ştef, mi-a solicitat azi o întrevedere. Am coborât în parcare (aici, la mine, nu se poate staţiona, iar locuri de parcare OHA!!). Voia să-mi arate ceva, o lucrare! (Avea nevoie de părerea mea şi chiar de o mână de ajuror din parte-mi. Mai aveam noi, în vremurile bune, câte-o colaborare, fiecare adăugând lucrării ceea ce era necesar unui lucru fain întocmit! Vorba ceea, unde-s doi, puterea creşte!! A început o lucrare şi “nu-i în stare”, zice, s-o  termine! , aşa că a venit la mine să defintitivez eu lucrarea…)

Nu ne-am văzut cam de-un an.

Altă dată un munte de om, cu o claie de păr, negru, cârlionţat, un om bine-făcut (fizic), atletic, cu o sănătate care părea a fi de fier, e acum..nu chiar o stafie, dar, în orice caz, la jumate din cât era anul trecut prin august, doar câteva fire de păr (grizonat acum, sau poate chiar alb, albit de la TEAMA de baolă!!, presupun; este  ras, chilug, dar abia răsărit părul se vede, ici-colo, smocuri argintii) pe cap, şi fără pic de vlagă. Îmi spune că vine de la..chimioterap!! Abia mai respiră când vorbeşte şi e pământiu!! Noroc că nu-s omu’ care să mă pun pe lăcrimat şi pe aolit, iar cu prezenţa de spirit în situaţii de URGENŢĂ stau oarecum binişor! Mă descurc, aşa că nu am schiţat nici o grimasă!.. I-am dat bineţe, l-am încurajat în stilul meu propriu şi am trecut direct la subiect, la discuţia despre scopul întâlnirii noastre. Ei bine, ne-a ajutat un pic şi poliţistu’ de la rutieră, care are grijă ca ORDINEA să fie respectată în  Beldiman Street!! De când nu mai intru şi nu mai ies din parcare (cu maşina!!), nime’ din “noul-val” de la Pol Capitalei nu mă mai cunoaşte, aşa că dacă mai am, când şi când, câte un musafir, care vine cu maşina, e luat la refec de “domnu’ rutierist”, şi “sfătuit” să nu staţioneze prea…mult! Prea mult, înseamnă DELOC, în multe situaţii, dar nici io nu mă las intimidată, dacă apuc să cobor din casă înainte ca musafirul cu maşina să sosească în parcare!! Mi ţi-i pizdui (scuzaţi!!) pe “băieţii cu ochi albaştri”, dacă întind coarda cu mine, de nu se văd!! Că m-apucă amocu’, fiindcă noi, locatarii (care avem maşini, şi chiar locuri de parcare plătite la zi!, dar avem ghinionu’ să fin vecini cu galonaţii; care au sub clădire o parcare cât China, dar e mai dulce parcarea noastră!!, că noi locatarii, estem fraierii lor!!) n-avem şi n-am avut niciodată-vreodată drepturi prin zonă, iar băietanii ăştia (scumpii noştri vecinaşi!!, da-le-ar Domnul o locaţie cu geamuri multeee la Şosea!! Şi vecinului meu de la 24, cel care nu-şi duce gunoiul la ghenă –că nu vrea muşchiu’ lui de ţigan borât-, o vilă cu etaj, tot acolo, că de’ acum e trei -că s-au împuiat rrromulanii-, într-o garsonieră de 16 mp, şi nah’, îi poate lua cu durere de cap de la densitatea de locuitori pe metru pătrat!!!!) şi-au cam lungit plapuma şi pe teritoriu’ nostru şi se fac stăpânii străzii, ocupând, precum Napoleon, teritorii ce nu le aparţin! Aşa că, le-o mai trag şi eu cu neaoşa câteodată, când mă scot din sărite prea rău! Ei bine, azi chiar îmi venea să-l pup când l-am văzut pe rutierist că dă din aripi a disperare şi-şi bagă fluiericiu’ până-n gât!! “Am..degajat”, cum se zice, terenul. Am scurtat discuţii “suplimentare”, şi, prin urmare  staţionarea. N-a fost timp nici de aoleală, nici de vai-uri. Fost-am salvată de..fluiericiu’ rutieristului, aşa că n-am pus întrebări suplimentare despre boala care îl macină pe om, şi care, cu lăcomie, muşcă tot ce prinde, sfârtecându-l! M-am bucurat totuşi că l-am revăzut şi că omul este..optimist! Dea Domnul bine!

Dăunăseară, la o Emisiune TiVi, nu mai ştiu pe care Canal (dar, nah’, canalele astea, mai toate, put!!, aşa că nu mai contează ce nume poartă şi cine le sunt patronii. Tot un drac!!), l-am auzit pe dr Chirilă P, ăla cu nuş-ce-Asociaţie de binefacere pentru nuş-ce-categorii de neputincioşi bla..bla… spunând cum că ar fi zis Ctin Noica despre BOALA asta ( zisă a Sec XX, nu vreau s-o definesc!! Duca-se pe pustii!!, că te lasă chel…de păr!!) că e: “Boala neascultării!!” Ei bine, nu ştiu la ce “neascultare” s-o fi referit Ctin Noica (sau Rafail N; io îi cam încurc, deşi unul se ocupa cu filosofatu’ şi celălalt cu altceva, nu-mi bat capu’ cu ei, că nici ei nu-şi bat capu’ cu mine!!; dacă ştiţi voi care dintre cei doi NOICA a zis, bravo vouă!! Felicitări, douăşcinci de puncte, şi 3 bile albe!!), fiindcă taman când să explice dr Pavel Chirilă  (spusa lui Noica) a fost interrupt, şi Emisiunea s-a încheiat! Că aşa e la TiVi, când să descoperi esenţialul, se scoate heblu’!!, iar telespectatorii rămân ca viţeii la poarta nouă.  Acum, trecând peste impardonabila impoliteţe a moderatorilor şi a producătorilor TiVi, vin şi spun, dacă se referea cumva dl Noica la faptul că oamenii se îmbolnăvesc de “boala sec XX” din pricina “neascultării” de Dumnezeu, atunci îl asigur pe dl Noica de faptul că..s-a înşelat amarnic atunci când a emis chestiunea!! Fiindcă, în opinia mea, NICIO boală nu se datorează NEASCULTĂRII, ci ea vine fie că eşti un Sfânt, fie că eşti un…mic drăcuşor  de om sau, chiar, un drac mai mare!! Am cunoscut oameni din calea-afară de RĂI, şi sunt bine-merci!! N-au nicio apăsare!! Afar’ de apăsarea că tre’ să-şi numere milioanele (de euro!!) din CONT! (Treabă GREA! Nimic de zis!!) Şi am cunoscut oameni SFINŢI (DA, am avut acestă bucurie!!, să-ntîlnesc , io neisprăvita, OAMENI SFINŢI!!; Mulţumesc lui Dumnezeu!! El ştie de ce mi i-a scos în cale, şi, cel puţin despre doi, am şi scris.  Unul a plecat la Domnul la vârsta  96 de ani, după ce a vieţuit ca un ÎNGER în trup de om –Pr Nicodim Bujor, autorul Acatistului Sf Calinic de la Cernica, iar celălalt are 102 ani împliniţi, se numeşte Nicanor Lemne, şi e din Siliştea Snagovului!!), care au suferit ani de-a rândul de..”boala sec XX”. (E cazul Pr Nicodim Bujor, care a fost ani si ani ff bolnav) Ori ei erau precum IOV, despre care vorbeşte Scriptura, “fără de păcat”! Aşadar oameni care au trăit într-o permanentă ASCULTARE!! Boala nu te întreabă, boala nu-ţi cere permisiunea să se instaleze, bolii nu-i pasă că eşti vegetarian sau nefumător, ori eşti băutor de cafele, ori dacă eşti un postitor destoinic şi trăieşti doar cu..linte şi/sau…lăcuste, ori doar cu ..miere din stâncă, precum Ioan Botezătorul!! Şi acestuia i s-a tăiat capul, dar..măcar a avut “onoarea” să-i fie prezentat MORŢII pe-o tipsie (foarte probabil, de aur!!)!! Asta aşa…a.. ca o mare cinste ce i s-a făcut PROOROCULUI Ioan, pentru că era..ASCULTĂTOR!! Glumesc desigur! O glumă, ca de obicei, proastă! Dar nu mă pot abţine, nah’, Dumnezeu ştie că io..mă exprim fără..frontiere!! Bolii nu-i pasă! Ea te..iubeşte…NECONDIŢIONAT! Se-ndrăgosteşte de tine, fie că eşti Făt-Frumos, fie ca esti Zgripţuroaica din poveste! Îţi face curte asiduuă şi, fie că ai chef, fie că nu ai chef de ea, ea tot te învăluie şi tot te atrage în plasa ei…

Omul acesta bun, un om de cuvânt, de bun simţ, de mare angajament, darnic, milostiv şi iubitor de semeni, săritor să ajute acolo unde e nevoie, care nu l-a interest niciodată ce-i în “curtea vecinului”, nici n-a dorit moartea caprei aceluia, iată-l acum, aproape o..legumă!! Şi asta pentru că l-a pălit boala..sec XX!! Să nu-ţi dai cu tesla-n…de viaţa asta!! Ce-ţi oferă ea?? “Osteneală şi durere!!”, cum zice Scriptura. Doar că nu după cei 70 de ani, prescrişi în Scrpitură! NU!! Ci la nici 50, şi uneori la nici…5 luni!! Că boala nu cruţă nici pruncu, care-i îngeraş, care n-a apucat să facă..”neascultare!!”…

Dragii mei, geaba eşti bun, geaba eşti milostiv, geaba eşti..ascultător! Secera bolii îţi dă târcoale şi, când are chef, te trânteşte de nu te vezi, şi face din tine, care ai fost cândva falnic precum stejarul, un putregai bătut de vânt!! Mâncaţi, beţi (cu măsură măsurată), simţiţi-vă bine, cât sunteţi sănătoşi! Că timp de POSTIRE o fi când o da neisprăvita…nenorocire (Are nume diverse. Precum au şi MUZELE!! Doar că Boala nu-i Muză, ci-i AMUZA, una care se..amuză pe seama noastră!!)! Faceţi binele până la ultima suflare! Că tot mai bine îi va fi omului bun! Că mai uşoară i se va părea POVARA BOLII şi a necazurilor!…

Omul acesta, Ştefan-Andrei, mi s-a părut senin. Şi..foarte optimist! Deşi mine mai are o şedinţă de CHIMIO, şi urmează să facă un set de RADIO…!! Nu RADIO din acela în care te duci prin munţi cu nişte aparate, care emit unde, agăţate la brâu şi conectate la urechi, unde faci schimb de opinii cu colegul de pe alt munte! Nu! Ci un altfel de RADIO…Dea Domnul bine!

(Notă: Mulţumesc TUTUROR celor din lista mea de pe Faceb care aţi pus rugăciune şi/sau chiar un gând bun pt Andrei-Ştef! El mai are nevoie de GÂNDURILE noastre bune! Vă mulţumesc! A R.)

Anto 2013 scriind al cartae Pr Nic Buj 33 PP