Archive for the ‘Dependenta’ Category

Cum ne tratăm de pandepidemia de… frică


Veștile din ultimele două săptămâni, de pe întreg mapamondul, sunt extrem de alarmante. Ne uităm la televizor și programele de știri nu mai contenesc cu veștile rele.  Știri îngrozitoare. În jurul nostru totul a devenit morbid. CONVIV 19 face ravagii, iar mai-marii lumii, întreaga lume științifică dă acum din umeri, neputincioasă. Ne uităm cu toții, neputincioși, disperați, căci vedem cum cad lângă noi semeni, loviți de această pandemie. Ne este, poate pentru prima oară în viață, cu-adevărat, frică. Cum ne tratăm de epidemia de frică, agravată de pandemia COVID 19? Să ”stăm acasă”, ni se spune. Ei, bine, ”stăm acasă”, dar… cum stăm?

Să încercăm, zic, să ”stăm acasă”, dar să nu stăm nepăsători, ci să stăm cu noi înșine în noi înșine. Să stăm cu Dumnezeu! Să stăm cu Sfinții Lui, cu Îngerii Lui și cu Maica Domnului!

Poate e timpul să ne facem o ANALIZĂ de VALOARE. Poate e timpul să stăm mai mult în rugăciune. Căci dacă nu vom sta acasă cu smerenie, dacă nu vom sta în rugăciune, dacă nu vom sta în smerenia cea bine-plăcută lui Dumnezeu, dacă nu vom sta în duhul de pocăință, dacă nu vom  căuta îndreptarea, dacă nu vom cere iertare celor cărora le-am greșit și nu îi vom ierta pe cei care ne-au greșit, cerând cu pocăință iertare lui Dumnezeu și cerând îndurarea Sa, nimic vom face, nimic vom obține stând izolați la domiciliu, stând, pur și simplu!!

S-avem grijă, așadar, să nu ne izolăm de semenii noștri, vremelnic, și să rămânem în uitarea de sine, de alții și de Dumnezeu! Să evităm contactul cu ceilalți, așa cum ne cer autoritățile și cum ne cere situația, nou creată de Conviv 19, ca să ne apărăm fizicul, dar să ni le apărăm și pe cele dinlăuntru ale noastre, să ne apărăm fărâma de Divin din noi, să ne apărăm Spiritul. Să-L hrănim. Să-L hrănim cu rugăciunea, să-L hrănim cu pocăința, să-L hrănim cu fiecare vibrație pozitivă. Să-l hrănim cu gânduri bune pentru cei aflați în sufeință!

Cineva spunea foarte frumos: ”Să-L invităm pe Domnul Hristos la noi, Lui să-I deschidem ușa”, ușa casei și pe cea a inimii. Ei, bine, ne izolăm de semeni, dar să-i păstrăm în gândurile nostre, în rugăciunile noastre, punându-i înaintea lui Dumnezeu! Să folosim răgazul acesta, penitența aceasta, dacă vreți, ca timp de cunoaștere a noastră, să-l folosim ca timp de pocăință și de iertare!

Trăim vremuri tulburi, și știut este că românul, când a dat de greu a pus-o de-o glumiță, a mai băut un păhărel, a mai cântat o doină. Oricât am fi noi un popor vesel și viteaz, bag, samă că acum nu mai e vreme de glumit! Fiindcă am fost introduși în ARENĂ. Ni s-a declarat RĂZBOI!! (După cum vedem cu toții, un război..nevăzut. Nu-l vedem pe inamic. Îii simțim doar boldul! Șimțim doar mirosul morții…). Acum suntem gladiatorii din vremea lui Spartacus, invitați în Arenă. Lupta este pe viață și pe moarte. Sau…, poate e LUPTA pentru CREDINȚĂ, ori e LUPTA cea MARE pentru cucerirea lui Hristos!! De care parte a baricadei ne dăm. Abandonăm din start războiul, lăsându-ne uciși de…invizibilul CONVIV 19. Abandonăm fără luptă acest război, ancorându-ne în deznădejde și lașitate? Ne lăsăm pradă disperării?? Îi deschidem brațele larg fricii?? Fugim?? Ne ascundem?? Ei bine, o putem face, dar…unde vom fugi de la mânia lui Dumnezeu?? Unde ne vom ascunde, așa fel încât El să nu știe locul??…

Oameni buni, să ne-aducem aminte de înaintașii noștri, dacii, care porneau la luptă, dar nu porneau oricum! Ci, mai întâi îți pregăteau armele?? Și, oameni buni, ce arme aveau ei atunci?? Niște biete unelte rudimentare, în timp ce dușmanii aveau cel mai măiastru armament. Dar dacii au ieșit biruitori de atâtea și atâtea ori în bătălii, încât l-au înspăimântat, în urmă cu multe veacuri, pe Împăratul Romei, cuceritorul multor popoare. Ne-o spun poeții acelei vremi. O spune Ovidiu, un roman. Și nu ne-o spune nouă, ci i-o spune imperatorului Augustus. Ce aveau străbunii noștri în comparatie cu ceea ce avem noi astăzi? Aveau multe, dar mai presus de orice, aveau…CREDINȚA! ÎL aveau pe Dumnezeu! Ei nu plecau la luptă înainte de a ține post. Nu plecau la luptă înainte de a se ruga. Și n-am  să mai dezvolt mai mult. Cu toții știm câte ceva, fiecare dintre noi știm din ce neam sănătos (la minte, la trup și la spirit), ne tragem! De aceea vă invit astăzi la o porție de spiritualitate! Să înlocuim teama de virus cu iubirea de frați, cu iubirea de Dumnezeu. Să ne-aducem aminte, măcar acum, în ceasul al 12-lea, că suntem…FII ai LUMINII! N-avem arme?? Ei bine, poate că e doar o părere. Eu spun că avem. Avem arma rugăciunii! Și e cea mai puternică armă! Să ne folosim de ea! Haideți, dar, să ne rugăm! Haideți să-L chemăm pe Hristos, căci El nea- spus: ”Cheamă-Mă în ajutorul tău și EU voi veni, și-ți voi ajuta ție, și tu mă vei proslăvi!” Vino, Doamne, Iisuse! Ajută-ne!

Sunt ape tulburi?? Am căzut în deznădejde, ba chiar în disperare? Ne-a cuprins frica?? Ei bine, poate că e vremea să ne-aducem aminte de Petru, când se afla în ape tulburi. Căci el, deznădăjduit fiind, văzând că se îneacă, și-a încercat totuși, măcar și un pic, puțina lui credință și a strigat: ”Iisuse, ajută-mă” Și Iisus l-a ajutat! Chiar dacă, mai întâi l-a certat, zicându-i: ”Puțin credinciosule…, de ce te îndoiești…” (am citat din memorie). Să-L chemăm și noi pe Hristos. S-avem credință. Să insităm să-L strigăm. Chiar dacă ne va certa, chiar dacă nu ne va întinde mâna Sa de la prima strigare, dacă vom insista, EL va veni și ne va salva! CREDE NUMAI, omule! Și Roagă-te! Amin.

Sfat: Să alergăm mai puțin la Marketuri după mâncare, fiindcă ”Nu doar cu pâine se va hrăni omul, ci cu tot CUVÂNTUL lui Dumnezeu!” (Cuvântul lui Dumnezeu este Hristos!!; Să ne hrănim cu EL, agățându-ne, măcar acum, în ceasul al 12-lea, de poala hainei LUI! Să strigăm precum a strigat Apostolul Petru, când era să se înece în valurile înspăimântătoare: DOAMNE, PIER, SCAPĂ-MĂ!!).

Viu este DOMNUL și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos!

Vă propun să rostiți mai întâi rugăciunea Tatăl nostru, apoi, de câteva ori, la rând, Psalmul 50. (Vi-l atașez în facsimil; e un Psalm, un pic ”prelucrat” de mine; A. R.).

Mulțimim lui Dumnezeu pentru că ne cheamă, pentru că ne primește, pentru că răspunde rugăciunilor noastre, așa cum numai un TATĂ știe să răspundă fiilor LUI!! Amin.

 

 

 

Să ne fie de folos! Amin.

În campania electorală, hoțu (Johannis) strigă hoții…


Ei bine, l-am auzit iar (la TiVi) pe plăvanul Johannis Werner vorbind! Îți trebuie nerv în creier ca să-l rabzi pe ăsta până îți spune el ceva. Îl ascult, în ideea că…, -Doamne iartă-mă, era să zic una neaoșă!-, poate îmi va spune ceva concret. Ceva ce are de gând să facă pozitiv cu ”țara mea, România mea”, cum a numit-o el în campania asta electorală, (auzi, ”a lui!!”; țara lui, guvernu` lui, -Slava Ție, Doamne, că i-ai dat ce și-a dorit!! Dă-i, Doamne, să-l saturi și să-l fericești!! Personal, nu-mi pasă dacă ne lași pe noi în dosu gol, ca să-i dai lui libertatea sa sature el străinătățile de toate cele bune si frumoase ale noastre, nu-mi pasă că mă va juca, daca nu cumva m-a jucat deja, la ruleta mondială, și-o sa fac, in curind, poate, parte dintr-o colonie, indiferent ce culoare va purta, tot un purgatoriu…, sunt ”cetățean al lumii” doar, nu!!, dar măcar să-l văd bucuros, să-l văd fericit!! Și deodată cu el, pe toti cei care cred in el și care o sa si-o ia bine de tot sub centura!! Auzi tu, cica l-a si votat diaspora!!🤕🤕🤕…), dar NU, el tot bate câmpii cum că PSDu nu le-a dat voie altor partide să facă din țara asta RAI, de parcă n-ar fi guvernat cu rândul, când PNLeii, când PSDeii, când alți ..LEI PARAlei, minciunei. Hoțul strigă hoții!! Dar ce tare strigă!!! Vă rog mult, pe voi cei care știți că vă prețuiesc, nu-mi săriți la jugulară!! Abia aștept, spre fericirea voastra, să fie înjilțat a doua oară, Werner ăsta, adoratul vostru, și să văd ce vă oferă, și, mai ales, ce vă oferă vouă iubiți diasporeni, că noi cei rămași aici, în țară, (ca proștii), știm că nu ne va oferi nimic, afar de batjocoritoru-i rânjet!! Mă seacă atâta ipocrizie!! Zi, mă săsoi deșelat, zi ceva concret, bleahudule. Scuteste-ne cu ce-a facut sau n-a facut PSDu`!! Gata, ajunge!! Știm astea, dar de-acum, hai sa te vad ce faci tu și GUVERNU tău! Zi-mi concret ce ai de gând să faci tu, nu-mi zice ca ăia din reclama la detergentul de spălat vase, că el spală mai bine ca celălalt. Nu, arată-mi că speli și faci tu mai alb decât PSDu`! Dar zi-mi fara sa-l numesti. Zi clar, eu și partidu` meu, și …guvernu` meu, vom face asta si asta si asta!! Cu nume si prenume. Nu te eschiva. Nu o lăbări! N-o da după cireș! Fii concret! Treci la problemă!! Că parcă ești setat pe butonul PSD!! Din 5 fraze rostite cu-ncetinitorul, ca-n filmele mute de odinioară, deschizi tu gura ta prețioasă și, 4,99%, pomenesti PSD si iar si iar PSD! Mai dă-o-n supărare de chestiune, că mi s-a acrit sa te tot aud, ranchiunosule!! Fii măcar deștept și nu le mai zice altora hoți, când știi bine că tu ești borfaș la drumul mare!!

 

 

 

 

 

Hahaha..viaţa-mi joacă feste


sul

Vine ploaia, vin şuvoaie peste..fraţii noştri!


Dragi creştini,
Vine ploaia! Se anunţă nori negri şi vînt furtunos peste ţară! Acum e în vest, apoi se mută în est, mai apoi în sud-est.
În Banat ori Moldova. Şi nu stă o clipă! Se mută-n tot locul..
Vin ploi…şuvoi
Şi vine …furtună!
Şi ploaia nu-i ploaie, cum ştim şi-am tot învăţat pe la „şcoalele” noastre, ci-i gheaţă cu „bob” cît un ou de găină…iar casa-i luată de val!
Şi-i văd pe rămâni, pe bătrîni, spăimîntaţi şi..nu pot să-şi revină! Ei, doar, se tem de…mînia divină!
Mi-este milă de ei
şi-aş vrea
cumva
să-i pot
răscumpăra!
De-aceea: Mă rog!
Şi
vă rog
şi pe voi
să uităm urîciunea
şi
să ne înfrăţim
într-o stăruitoare
grabnică
URGENTĂ
RUGĂCIUNE!
Pentru
fraţii noştri români!
Pentru
cei care-şi plîng munca
şi SOARTA
într-un CRÎNG blestemat!!!
Vă rog!
Nu uitaţi:
Negreşit vă rugaţi!
Pentru…
ai noştri fraţi
sinistraţi!

Asteptind, astept un răspuns la rugăciune…sau..unde dai si unde crapa


   Mi-am tot propus în ultimul timp să mă pot trezi mai în zori, dar efortul meu se dovedea a fi inutil. Starea de stres în care mă aflu de ceva vreme mă ţine trează mai toată noaptea sau dorm „în felii”, iar dimineatza cînd să mă dau jos din pat, mă simt mai obosită decît seara la culcare, aşa încît dacă n-ar fi STRICT OBLIGATORIU, nici nu mi-ar trece prin cap să mă dezlipesc de aşternut. Dar, neavînd încotro, mă tîrăsc jos din pat, dau fuga (somnambul, lovidu-mă inevitabil de tot ce-mi iese-n cale!!!) să-mi spăl ochii ( după metoda tradiţională, exersată îndelung în familia mea…), mă uit buimacă la ceas şi constat că e suficient de tîrziu, că nu mi-ar mai rămîne decît s-arunc ceva ţoale de oras pe mine şi s-o iau la  fugă pe scări, apoi pe stradă, şi s-o ţin tot într-o fugă, ca să ajung, oarecum, la o oră cit mai apropiată de ora de începere a programului meu de muncă…

 

Aşa m-am „trezit” şi azi, 1 febr 2013…Ufff!!! Nacazu-i cît casa peste mine, şi eu n-am vreme nici de-o mica rugăciune!.. Cel mai ades, în ultima vreme ( mult prea multă..vreme!!..), doar ce-am mai reuşit să zic un Doamne, miluieşte-mă!, sărind din treaptă-n treaptă pe scări (în jos, pt că nu mai e vreme să aştept un lift care se mişcă prea greoi pt graba mea!!!) şi rugîndu-mă-n mers ( în fapt o fugă..) strig la Sfinţii lui Dumnezeu, funcţie de cum se intersectează ei cu mine, în drumul meu spre „corvoada zilnică” ( slavă, Ţie, Dumnezeul meu, că o am!): Sfîntul Ciprian şi Sfînta Iustina, Arhanghelii Mihail şi Gavriil ( cît şi Rafail!, care nu ţine de hramul acelei Biserici, pe lîngă care am  traseul, da’ eu îl strig şi-l rog la fel de stăruitor ca pe ceilalţi  Arhangheli care patroneaza Lacasul), Sf Dimitrie, sf Nicolae, Sf Spiridon, Proorocul Ilie, Sf Antonie cel Mare, şi tot aşa, grăbit, strig în mers, pe fugă, la  toţi Sfinţii aşezaţi în Lăcaşurile de pe Chei, de pe lîngă Chei sau de-a lungul lui, atentă ca nu cumva să-mi „scape” vreunul, pînă ajung la ..destinaţie. De ce mă grăbesc? Habar n-am! Oricum, nimeni nu mă doreşte…( prin zonă! )…  Nimeni nu mă caută. Doar vreo bătrinică neputincioasă, care a ieşit din casă pentru a-şi mai dezmorţi „oasili” sau ca să mai „ia pulsu’ politicii”, cît şi să mai „plimbe  bastonu’-n cartier”…N-am chef de ea, nicidecum, da’ cum n-am încotro tre’ s-o ascult, s-o suport(…) şi, poate, să-i mai dau şi un îndem la speranţă…poate ş’-un frăncuţ, acolo unde-i cazu’!!!…

Ei…astazi o să fiţi văduviţi de prezenta mea la primă oră, scumpii mei bătrinei; am să rămin, cuminte, fără grabă, acas’, şi-am să îngenunchez…Voi face rugăciunea mult promisă mie insămi şi Domnului meu, Hristos. 

Îngenunchez,aşadar…

…Aduc înaintea Domnului păcatele mele, neputinţele mele, nedreptăţile ce am făcut altora -marunte, dar muuulteee-, bolile mele, zdroabele mele. Îi pun înaintea Lui pe toţi cei pe care-i port în gîndul meu şi în inima mea. Pe cei vii şi pe cei adormiţi, pe cei pe care-i iubesc cît şi pe cei pe care nu-i iubesc, din pricină că… nici ei !!, nu mă iubesc, pe mine ( mă îndreptăţesc eu!!!);  şi-L rog pe Domnul meu, Hristos, să ne dea tuturor Duh de Pocăinţă şi de smerenie!…ca să ne putem ierta unii pe alţii. Îi amintesc pe cei bolnavi, pe cei singuratici, pe toţi oropsiţii şi pe binefăcătorii mei. Apoi decid, brusc, să fac un Acatist. Aleg Buna-Vestire…după care, fac metanie Dumnezeului meu, mulţumindu-I pentru că m-a primit să mă Împărtăşesc cu EL prin..rugăcine, mijlocitori fiindu-mi Maica Domnului, Sfinţii şi Puterile Cereşti, cît şi Îngerul meu Păzitor. Cer binecuvîntare Domnului, pentru Ziua în curs cît şi pentru toate zilele vieţii pe care EL Însuşi mi le-a hărăzit!… Mă ridic şi plec la muncă, continuîndu-mi obişnuita rugăciune în mers şi  strigînd, rînd pe rînd, la sfinţii ce sălăşluiesc în Lăcaşurile întîlnite în cale, aşa cum fac zilnic…

Ajung la muncă…

M-apuc de lucru…

Muncesc asiduu, concentrat pe lucrul meu, fară să mă uit la ceas. Într-un tîrziu, îmi arunc ochii în computerul de pe birou şi constat ca e ora 2. My God! Nimeni n-a intrat pe usă pîna la ora asta! Nici macar una dintre obişnuitele mele bunicuţe…Ca să nu-mi crape capul, mă repliez pe ceea ce aveam de facut. Înca vreo 2 ceasuri. Nimeni nu-mi invadează habitatu’. Mă uit prin fereastră afară. Un soare, luminos, puternic străpunge încăperea. Afară e, aşadar, frumos! Dar…unde-s oamenii? Unde-i lumea? Parc-aş fi in „pustie”… N-apuc să „cuget” mai mult, că aud uşa. Intra prietena mea, ” Zuza”…
Asta cînd intră pe uşă, zici că-i Cruella, personajul acela „simpatic” din 101 Dalmaţieni. Intră trîntind uşa zgomotos, tîrîndu-şi haina luungaaa de blană, dărîmînd tot în jur cu geanta-i cît un valizoi…Pfuiii!!!, s-a dus toată „liniştea” mea!!…acu-ncepe să-i sune telefoanele, iar ea răspunde urlînd în aparate, repetînd întrebările ( sau răspunsurile, după caz!) către interlocutor ( tot un „surd” ca şi ea!!!), dînd din mîini, cerînd şi dînd interminabile explicaţii. Uneori mă-ntreb: de ce n-o fi stînd ea acas’, să vorbească din destul, sa urle-n telefoane cit ii pofteste inima, să lămurească acolo problema?…Cu ce-or fi obligaţi „auditorii”, s-o suporte?…
Si n-apuc a cugeta bine, ca si aud zornaitul telefoanelor…

Eu încă mă rog! Şi, încă  sper!…

pentru că ştiu, că….

…La Dumnezeu toate sînt cu putinţă! Şi nu va lăsa rugăciunea mea fără răspuns!

28 april, 2013

Antoaneta

Dependenta (de Net,Tv,Pub,droguri,tigari,etc)


    In ultimele zile mi-am propus sa-mi „poluez” (si eu!!!),un pic (mai mult!!!),mentalul cu Net-ul,si sa ma uit ,mai mult, la TiVi,sa maninc de la KFC (doar ies din bloc,si pac!,descind la ei!!.si..cita „amabilitate!”..bani sa fie ,ca aripioare-s din belsug!.),sa beau (si eu ,ca doar si eu is om!),o bere.Trec  prin ..Centru’ Istoric. Poate imbin utilul cu placutul(imi zic).CENTRUL ISTORIC …(Socant! In acest pretins Centru Istoric-cel putin in cel bucurestean (prin mijlocul caruia trec zi de zi,inspre locul de munca si apoi,inapoi acasa)-,oricit am cautat ceva istorie,n-am gasit decit… „istorii”: Pub-ul X, Pub-ul Y, Pub-ul Z. Puzderie…sa nu mai zic de „galeria aia de  arta” ,plasata ,parca anume,de catre „autor „, intre Pub-uri!!! Mai sa fie!,imi zic. Oare asta sa insemne ISTORIE,si eu sa nu stiu?Mda..
-Hai,nu te mai faloshi,ca nu le stii, tu ,pe toate!,imi „sufla” „cineva” in ueche…Ce vrei? Astea-a vremurile! Se mai schimba! Facem din viciu,Arta!..Doamne!..)…
…Numai ce-am traversat  micutul culoar ramas trecatorilor -printre mesele insiruite,ticsit,una in alta,prin harmalaia de nedescris,zgomot de „muzica” decibeli  la maxim,si clinchet de sticle de bere -si nu numai- ,desfacute,de forfota dintre mese si de pe asa-zisul culoar (in)accesibil,razbind anevoios,aproape fara aer,inhalind ,la greu ,mult fum de tigara si de mai-noua ,narghilea – ca-mi trece pofta sa mai  cercetez, cel putin pentru acest sezon,”Centrul Istoric”,si merg,acum ,cu pasi grabiti catre casa..tragind aer in piept pe Lipscani,si Academiei,pe linga Banca Nationala,apoi pe Calea Victoriei,cu berea la purtator.Luata de la Buticul din colt…
O s-o beau ,in liniste,uitindu-ma la TiVi,imi zic…
As!…Stirile…Vin stirile! Pe toate lungimile de unda.Oriunde-as comuta,STIRI,STIRI si iar STIRI…Crime,violuri,spargeri,fraude,saracie,miliardari de carton,foamete,seceta…ARD Padurile!!!,si…Basescu…Referendum 2012..Delirul Paranoic!…Maiculitaaa!!!….Vreau sa ma rup,sa inchid si sa nu mai vad.Evenimentele ultimelor zile,au iesit din Canal-(ul Tv) si mi-au invadat sufletul,intinindu-mi-l.Buruieni otravitoare ..
…Renunt ,oarecum la Tv (oarecum ,caci ii dau doar sonorul mic,lasind imaginile,vizualul,sa curga,si..trag cu coada ochiului ,din cind in cind ,spre ecranul…LD-ului 4…(ce mai panorama!!),si-mi mut fizicu’ la computer.Intru pe  NET.Aceasta „nazdravanie” a secolului, contemporana mie,care,ma pune,instant,fata in fata cu..”reactiunea”.Ai chef ,sau n-ai chef,iti invadeaza habitatu’ ,fel de fel de indivizi,cu sau fara capatii,dar cu mult timp disponibil, fel de fel de chestii,oferte,care mai de care mai „tentanta” si mai cu „vino’n’coa”….Deschid mail-ul si..surpriza..Full! Mai,dar ce „iubita” mai sint..As! Zeci de mail-uri ma duc spre Netlog.Cine naiba m-a pus sa-mi fac un cont acolo? Da’ cum ,naiba,Doamne iarta-ma!,de-mi scriu numai din aia care stiu scrie doar in ..”limbricei”? Nu mai sint romani pe mapamond? Cum de le-oi fi stirnit eu astora asa de tare interesu’? Si cind te gindesti ca nici macar nu am un cont pe vreun site de matrimoniale! Toti  arabii „ma plac”,toti isi doresc „prietenia” mea..Si ..multi-multi „ofiteri” din  „Marina  Militara a USA”!!!..Mai sa fie! „Sint flatata”,dragilor!,si uite-acush va dau : DELETE! Duce-va-ti de unde-ati venit!Sau..colindati voi la alta fereastra…ca ,mie-mi suna ,cam fals,afon,melodia voastra…Nu v-ati gasit omul potrivit,cu mine…
„Curat” totul,las alb,imaculat,si ..ma duc la citeala…
..Dintotdeauna mi-a placut sa citesc.Si sa scriu.Citesc cu pixul in mina.Citesc si notez….
…Asa faceam de obicei. Dar „obiceiurile” implementate in decursul acestei saptamini,mi-au creat o oarecare dependenta.M-am atasat de Tivi,m-am atasat de PiCi,m-am atasat de bere,de KFC si de vestitele lor aripioarele ,m-am atasat de ..lene…dar..
…ma „destept” si ,imi revin.
 Dependenta ,ca stare psihica,sau patima (in limbaj duhovnicesc),atasamentul de ceva ,preocuparea asiduua pentru ceva,nu poate aduce,in viata noastra, nimic bun. Omori timpul! Si,te omori pe tine. Esti condamnat la  suicid! Si esti ,iremediabil ,pierdut…
Dependenta,te fura! Vine usor. Este egoista.Te vrea numai pentru ea! Iti gidila orgoliul. Si..adesea,nu mai pleaca. Fara o disciplina interioara,asiduua,nu o mai poti alunga…
..Sa ne disciplinam!,pina nu e prea..TIRZIU!dependent de net,drog,tutun,alchool