Archive for the ‘Enigma’ Category

Cimitirul


ana-tristetea-unui-mit-12564

Cimitirul

(sau..Unde sunt oamenii care nu mai sunt?)

Văd turla Bisericii din cimitir.

Dangătul clopotului tocmai s-a stins

glasul preotului nu-l mai aud,

dar poala hainei lui o văd ieșind prin deschizătura porții

după care, poarta grea de fier se-ntoarce și,

scrârțâind, se-așază-n țâțâni

clanțele mari, zăngănind,

cad, tulburând încă o dată

liniștea adâncă.

 

Întunericul se-anină,

mai întâi, de ramurile copacilor

de pe lângă alei,

apoi se târâie pe pământul

de care se prinde.

În acestă lume de uitare, crucile albe,

cu brațele-ntinse a deznădejde, par oameni.

 

Mirosul de frunze putrezite,

așternute deasupra mormintelor cu trupuri îngropate,

e-mprăștiat  de mireasma caișilor înfloriți

ce absorb și mirosurile de tămâie

Dintr-o scorbură țâșnește-o bufniță țintind turla Bisericii,

cucu-veau-ul ei repetat trezește din somn un liliac,

care zboară buimac,

după care, atotstăpânitoare, se lasă tăcerea.

E miezeul nopții.

De sus, de pe bolta cerească s-arată,

rând pe rând, milioanele de stele, dar nu luminând, ci,

parcă…plângând.

 

Luna, această candelă nestinsă a morților,

apare printre pomi, tristă,

se-nalță, în vălul ei,

nefericită pribeagă.

 

Nu-s într-o lume de basm,

ci-ntr-o lume încremenită, în care,

deasupra mormintelor mute,

deslușesc  epitafuri pe crucile de piatră

și mă-ntreb: ”Unde sunt cei ce nu mai sunt?”

Dar…”Unde, oare, sunt cei pe care nu-i iubește nimeni?”

 

 

Din tăcerea ce pare neclintită,

deodată, neadecvat, un tril taie tăcerea nopții

-o privighetoare îndrăgostită își cântă patima într-un tei.

Glasul ei argintiu e lin, e dulce, e străbătător,

e…jalnicul-tril al durerii după dragostea pierdută.

Simt cum cad lacrimile îngerilor atingând strunele unei harfe nevăzute.

Vaierul pasărei-cucuvea se înalță tot mai sus spre ceruri, se pogoară și iar se ridică, se stinge, dar revine și iar se revarsă, de răsună întreaga boltă și-ntreg cimitirul.

Mă tem să nu-i trezească, cumva, pe cei…adormiți!

Privighetoarea-și înalță, și ea, tânguitorul tril, și-n farmecul dumnezeiesc al câtecului

crengile caisului își scutură, ușor, floarea.

Deodată, ca printr-o minune, lumea morții

lumea de umbre –lumea de vedenii- prinde făptură.

Deasupra lespedelor albe zăresc brațele desfăcute ale crucilor

ce parcă-ncep să se miște,

văd umbre-ngenuncheate cu mâinile întinse spre copacul tainic

răsărit în alee, -în frunzișul căruia pasărea-cucuvea  suspină prelung, oboist-

unele, îngroapându-și fețele-n palme, hohotesc lăcrimând

altele, mute, își acoperă fața cu poalele veșmântului lor alb-gri.

Colo, în fundal, femeia-în-negru își leagănă copilașul în poală

Mă uit uimit către ea

pare că ține degetul la buze și-i spune: Sttt!! Ascultă!

Iar eu tac, supus, și-ascult…

Mai încolo, un bătrân se reazimă de umărul cuiva, -o fi fiul său, iar acela, cu fața-ntoarsă spre mine pare că și el șoptește: Ascultă!

Împrejurul unui mormânt bogat-împodobit, înconjurat de gărduțul aurit

stau adunate mulțime de umbre, îndreptate către cel ce nu mai e-n viață și nu mai simte nimic, în sufletul lui,

îl silesc să cate către caisul fermecat și-i poruncesc: Ascultă!

Un glas neomenesc, un glas adânc, venit de aiurea,

pare că se-mprăștie în văzduh și zice: Ascultați!

Pasărea-cucuvea jelește-a pustiu și a moarte

Privighetoarea își cântă plecatul în izbucniri pătimașe

Deodată tresar, un fior mă cuprinde-n această lume ciudată.

Despletită, cu fruntea încinsă de-o coroană-de-flori

cu veșmântul în falduri gri-alb, de sus până jos,

o vedenie vine spre mine din fundalul cărării.

Stau încremenit!

Trece pe lângă mine pășind încet către caisul vrăjit

întinzându-și brațele, ca și când ar vrea să prindă pe cineva.

Aud glasul  șoptit care spune umbrelor: ”Plângeți! Plângeți! Trece fecioara…

fecioara logodită, moartă în ajunul nunții”.

Și umbrele-și pleacă capul și plâng,

Mama își strânge copilul la sân,

Bătrânul își îmbrățișează fiul.

Cu fața țintă-nainte, vedenia trece…

Din ochi îi picură mărgăritare luminoase;

Trece, ajunge sub caisul înflorit,

îngenunchind, cuprinde cu mâinile trunchiul.

Cu capul îngropat în bogăția părului-năframă,

rezemată de trunchi, își cutremură-ntreg trupul de suspine.

Pasărea-cucuvea a tăcut și-ascultă

parcă simte că cineva care a iubit n-a putut îmbrățișa.

O ascultă-ndelung, și-apoi…jelește încet, stins,

sfâșietor de duios,

cucu-veau, cucu-veau, cucu-veau…

și vedenia plânge, plânge…

După un timp, privighetoarea țâșnește din cais înalțâd un tril,

Crengile, tremurând, presar cu floarea lor drumul pe care avea să se întoarcă mireasa nefericită,

ea se ridică-ncet, își înalță fruntea și trece.

Luceafărul-de-dimineață îi împletește în păr beteala razelor lui,

îi văd albastrul ochilor.

Dar zorii zilei sosesc ștergând din minte această lume

de umbre,

amuțesc toate, și cucuveaua, și  plânsul,

chiar și glasul privighetoarei…

dispărând, rând pe rând,

risipesc urzeala visului meu dureros.

Unde sunt oamenii care nu mai sunt?…

(Anto 21 aug 2020).

Preot după rânduiala lui Melchisedec


 

Preotul rânduit „după rânduiala lui Melchisedec” trebuie să fie „preot în veac” (Evrei 6, 20), întrucât Melchisedec din Facere este prezentat ca fiind „preot pururea” (Evrei 7, l-3). Pentru Sfântul Pavel, Melchisedec e numai o prefigurare a preotului veşnic, o schiţă care îl reprezenta pe acesta într-un mod sugestiv, dar imperfect.

Apariția neașteptată și misterioasă a regelui din Salem este ceea ce îi oferă caracterul atemporalității și a unicității. Deoarece Biblia nu menționează nimic despre genealogia, nașterea și moartea acestuia, Sfântul Pavel spune că el este diferit de orice alt personaj biblic, fapt ce-l face potrivit pentru a fi un prototip al lui Hristos, ca un simbol al veșniciei. Preoția sa unică oferă o imagine a preoției veșnice și universale a lui Hristos.

Pentru a putea fi preot în cadrul preoției iudaice, doritorul trebuia să facă dovada apartenenței sale la o familie preoțească. Dar, Melchisedec nu-şi putea justifica dreptul la o preoţie prin descendența dintr-o familie preoţească, căci încă nu fusese instituită preoția levitică. Melchisedec e prezentat în Facere 14, fără ca să se facă nici cea mai mică menţiune a originii sale familiale: el apare fără tată, fără mamă, fără genealogieşi totuşi, textul inspirat atestă faptul că el era preot (Facerea 14, 18).

Această situaţie paradoxală duce la ideea unei preoţii diferite de cea prevăzută de Legea lui Moise. Aşadar, despre Melchisedec nu ni se spune nimic, nici despre naşterea sa, nici despre moartea sa: „neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii” (Evrei 7, 3), însă nu pentru că Melchisedec nu s-ar fi născut şi n-ar fi murit ca orice om, ci pentru că naşterea şi moartea lui sunt necunoscute, datorită tăcerii Sfintei Scripturi.

Aşadar, persoana lui Melchisedec apare ca o prefigurare a marelui Arhiereu, Iisus Hristos, prin numele său, reşedinţa şi funcţia sa dublă de preot-rege. Cele două slujiri, de preot şi rege, pe care le-a avut Melchisedec, vor rămâne unice în istoria lui Israel pentru că nimeni, până la Iisus Hristos, nu va mai avea dubla calitate de preot şi împărat. Astfel, preoţia lui Melchisedec apare ca superioară celei a lui Aaron și, de aceea, nu se spune despre Mântuitorul Iisus Hristos că este preot în veac după rânduiala lui Aaron, ci după rânduiala lui Melchisedec. Ca preot, el a prefigurat acea preoţie ideală, a unei rânduieli spirituale şi nu trupeşti, ca cea levitică şi anume, preoţia care nu avea să înceteze niciodată.

Sursa: https://doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/cine-fost-misteriosul-rege-melchisedec

„Enigma” de Emil Lungeanu


„Enigma”, de Emil Lungeanu (”REFLECȚII!!” by Antoaneta Rădoi)

ENIGMA
        de Emil Lungeanu
(”REFLECȚII” de…Antoaneta Rădoi)

              

 Hmm, eu..Antoaneta Rădoi, ”un chiștoc anonim”, îi mulțumesc Domnului pentru INSPIRAȚIA pe care am avut-o cînd am decis să merg la Lansarea  cărții ”ENIGMA” a COLOSULUI  Literaturii Române Emil Lungeanu! Căci m-a binecuvîntat Dumnezeu cu un exemplar al cărții ( Îi zic binecuvîntare pt că eu ”Lefterica Popescu” nu mi-aș fi permis, chiar întorcîndu-mi buzunarele pe dos, suma necesară achiziționării unui exemplar!!!, oricît mi-ar fi lăsat gura apă după o așa apetisantă ofrandă!!!; de cînd mă știu am fost săracă -financiar!!-, dar parcă mai săracă decît mi-s acum, n-am mai fost NICIODATĂ -dea Domnul să mă îmbogățesc subit!! și să nu mai am parte NICIODATĂ-VREODATĂ de-un așa…BLESTEM!!! ). M-am îmbogăţit, aşadar, cu un exemplar  ENIGMA, pe care mi l-a dăruit cu larghețe, iar eu l-am primit cu nemărginită bucurie de la Editorul de la BETTA, dl Nicolae Roșu – căruia îi mulțumesc pe această cale!!; Dumnezeu să vă binecuvînteze și să vă primească acest DAR, de MARE preț mie, dle Nic Roșu! Așa DE PREȚ cum îmi este mie, așa să fie primit înaintea Domnului și mai mult decît atît, darul acesta și să vi-l socotească Dumnezeu la Dreapta Sa Judecată, drept JERFĂ adusă înaintea LUI!! Amin.
Așadar, eu, Antoaneta Rădoi, ”un chiștoc anonim” (Doamne, nici că aș fi putut vreodată să găsesc un cuvînt, o etichetă care să mi se potrivească mănușă!!!…Și ca un ”chiștoc anonim” ce mă simt -comparativ cu Mastodonţii Literaturii Ro!!-, nu neapărat FRUSTRAT din pricina aceasta, ci, mai degrabă întristată, îndurerată din pricina NEPUTINȚELOR mele!!, și frămîntîndu-mă întru această ZDROABĂ, Te-ntreb Doamne: cum de i-ai binecuvîntat pe alții cu atîta INTELIGENȚĂ, cu atîta sclipire!!! Cum de ai dat-o Tu, Doamne, parcă, pe toată numai unora!!, uitîndu-Ți de cei mici???!!! Ufff!! NU mai zic NIMIC, Doamne, căci multe aș mai avea să-Ți reproșez, TATĂ…, dar și așa am tot zis și zis DESTUL cît să Te înfurii maximorum!!! Te rog să mă ierți!! Și TOTUȘI… ce-ȚI era, ȚIE, TATĂ CERESC, așa de greu să fii un pic mai nepărtinitor??? Ce-Ți era, ȚIE, să împarți mai cu măsură TORTUL LUMINII/INȚELEPCIUNII/PRICEPERII/SCLIPIRII/INSPIRAȚIEI/INTUIȚIEI al..BINECUVÎNTĂRII?? Ce-Ți era, Doamne??? Au, ai TU, oare, numai anumiți copii la care ții în mod exceptional și EXCLUSIVIST?? Hai, c-am tăcut!!…deși un miliard de-ntrebări mă războiesc fără-ncetare și-aș  fi dorit să mi le lămurești instant!!
 ”M-am ostenit” și-am citit ”ENIGMA” dlui Emil Lungeanu.
 Ei, bine! Dacă pînă acum acest domn, criticul literar Emil Lungeanu, era pentru mine o..ENIGMĂ, acum, după citirea ENIGMEI a devenit o…NEBULOASĂ!! Sînt și mai abitir afundată în ceață!! Căci citindu-l, chiar dacă CEVA mi s-a descoperit legat de scriitorul şi de omul Emil Lungeanu, ALTCEVA m-a adîncit în…DILEMĂ!!, deși, repet, ”m-am ostenit” și-am citit ”de la cap la coadă!!”. Și pentru că ”m-am ostenit” să citesc ”de la cap la coadă Enigma” dlui Emil Lungeanu, am să-mi permit, eu neisprăvita, ”chiștocul anonim” -micuța scriitoare (o să-mi iau pogorămînt și-o să mă intitulez, totuși așa!!)-, eu Antoaneta Rădoi, am să-mi permit LUXUL să-i fac o scurtă..RECENZIE!! (Cine m-ar putea opri s-o fac??) Hah, se va prăpădi de rîs, desigur, MAESTRUL Emil Lungeanu, cînd și dacă va descoperi aceste rînduri!! Sau..se va-nfuria!! Sper însă că nu-i umblă deștele prea mult pe Blogurile neisprăviților, ale..”chiștoacelor anonime!!” (Pfuiii, ce mult mi-a plăcut găselnița asta: ”chiștoace anonime!!”; Expresia asta m-a făcut să mă regret cum se regretă un chiștoc -de țigară, să fie clar!!-, pe care nu l-a dibuit încă…cerșetorul care caută avid pe trotuare sau prin tomberoane, unul pe care, mai apoi, găsidu-l, îl savurează cu nesaț, mai ceva cum își savurează un NABAB havana…) Ș-apoi..dacă mă va descoperi, printr-o minune sau, Doamne feri!, printr-un nenorocit de BLESTEM!!, trag nădejde să nu se-nfurie într-atît încît să-și pună deștele-n mișcare și să se ”ostenească” să trudească întru întocmirea unei RECENZII de BRAND!!, marca: Emil Lungeanu, la vreuna dintre cărțile mele și să mă desființeze definitiv și IREVOCABIL cu vreun CUVÎNT cu..GREUTATE!! și, astfel, să devin și mai mic decît un..”chiștoc anonim!!”, să-mi iasă din cap definitiv și IREVOCABIL cum că aș fi măcar și un scriitoraș printre..SCRIITORI!!!…Plecăciune MAESTRE!!, în cazul în care treci pe-aici și mai și poposești!! Io însă am să cuvîntez, ca nah’, așa mi-i starea!! Dacă nu spun ce simt și ce gîndesc despre…crăp!! ”Cuvintele nespuse sînt oase de pește pentru mine. Mă-nnec cu ele!!”  Așadar, am să cuvîntez, asumîndu-mi, evident, TOATE RISCURILE!!!
Ajungînd acasă, după lansarea din 8 oct 2015 (offf, opt, opt!!!; 2015=2+0+1+5!! Noroc cu zecele din Octombrie!!, dar cu 2 de 8 în combinație, e clar că mă cam mănîncă spinarea și că rău mă-mpinge cugetarea să cuvînt, îndemnîndu-mi neisprăvitele astea de dește să facă ceea ce fac ele acum…) nerăbdătoare, am răsfoit ”Enigma” sumar, și la prima strigare mi-am zis: Ah, Emil Lungeanu! Mult zgomot…Și obosită fiind, am pus cartea deoparte ghîdîndu-mă după un preconcept: nah`, unul e Emil Lungeanu în Literatura Ro! Dacă el nu va fi promovat cu lansări de carte fulminante, la care însuși ”primarele” Onțanu de la Primăria Sector 2 să participe  ”în carne și oase” stînd solemn la costum și cravată în fotoliul rezervat din prezidiu, atunci cine…Cui să i se mai organizeze o asemenea triumfală..lansare de carte?? Mie? În niciun caz! Cine-s eu? Un ”chiștoc anonim”, care a scris fiindcă așa i-a fost datul ori, poate împlinirea ”unui blestem al sîngelui!!”  Un ”chiștoc anonim” căruia CRĂIASA MUZELOR i-a pus spre ”mîngîiere” pixu-n mînă, obligîndu-l să scrie ca să ”nu ajungă la balamuc (după ce ”scumpa și sfînta” Patriarhie, prin sinodalii Bisericii Ortodoxe Romîne -BOR-  care, folosindu-se de metode mai puțin ortodoxe, o obligaseră pe Antoaneta Rădoi să-și închidă micuțul  Magazin cu Obiecte de Cult Ortodox -pe motiv de monopol BOR!!!; ”sucălită” fiind de trupele înarmate ale  comisarilor GF – la comada sinodalilor BOR SRL!!- să-și strîngă catrafusele și s-o șteargă din loc!! -a se citi pe internet capitolul ”Bule Patriarhale” denumite de BOR: Circulara X, Circulara Y, etc…emise în 20 nov 2012, febr 2013, 29 oct 2013 s.a.m.d…-, să-și încheie micul bisnis, Ermant Art, și s-ajungă falită financiar și..spiritual!!!…)!!”
Ei, bine! A doua zi după lansare, dis-de-dimineață, de cum am făcut ochi m-am dus direct la..Enigma. Mi-am zis: orice-ar fi, eu am să citesc totuși cartea aceasta! Și, de va fi să fiu dezamăgită, atunci..fie! Mă mai dezamăgiseră și alte Titluri ale unor GREI ai Literaturii, așa că un Titlu în plus, n-ar fi fost mare lucru! Cu deviza asta, am purces la citit! Și bine am făcut luînd decizia aceasta! Căci citind ”ENIGMA”, mi-am dat seama că Emil Lungeanu își merită PIEDESTALUL! E bun, dom`le! Ce mai!! M-a fascinat! Plus că am descoperit ..alt om! Altul decît îl văzusem eu! Unul la polul opus!
Eu îl știu pe dl Emil Lungeanu, scriitorul, dramaturgul, etc…de vreo 3 ani. L-am catalogat a  fi un …SCORȚOS!! Mi s-a părut a fi un tip plin de sine! Îl vedeam a fi un om RECE/DISTANT , un tip care trece printre oameni plutind cumva pe deasupra lor. Toate etichetele i le atribuisem fără să-l cunosc. Doar din ceea ce văzusem la suprafață, din luările lui de cuvînt foarte sobre, observîndu-l sumar, prin OCHIUL MAGIC al Camerei de Filmat pe care o mînuiam pe la diversele Lansări de Carte. Nu-l văzusem rîzînd NICIODATĂ în 3 ani, deși participasem la f ff multe evenimente literare!…și-l tot sfredeleam cu privirea încercînd să pătrund ceva mai în adînc…Nu m-am ostenit să-i citesc cărţile!…
În fine, citind ENIGMA dlui Emil LUNGEANU, m-am elucidat, oarecum, asupra omului Emil LUNGEANU! Am descoperit, pentru a nu știu cîta oară că sub soare NIMIC nu se-ntimplă..ÎNTÎMPLĂTOR și că NU ÎNTÎMPLĂTOR m-am aflat de mai multe ori sub același acoperiș cu omul, cu scriitorul, cu dramaturgul cu…recenzistul (asa imi place mie să spun…) EMIL LUNGEANU! Că NU ÎNTÎMPLĂTOR mersesem la Lansarea aceasta de carte la  care mi-a fost dat să descopăr…CHESTII!!!, despre care n-am să vorbesc! Nu încă! Am să spun doar că și pe mine m-a preocupat și mă preocupă ff tare problema DESTINULUI. Aceea a BINECUVÎNTĂRII si/sau a BLESTEMULUI!! Am descoperit LUCRURI, puse într-un mod cu totul special în ”ENIGMA” dlui EMIL LUNGEANU!
 Ei dar…”ce-ți pare a fi alta decît un blestem, să-mi albesc noaptea înnegrind hîrtiile???” și vorbind eu, ”chiștocul anonim” despre MARELE Emil LUNGEANU! Sau poate o fi..binecuvîntare!!! Dumnezeu știe!
Vă învit la lectură! Procurați-vă ”ENIGMA” de Emil Lungeanu. Nu veți regreta! ”Enigma” e doar un titlu, dar cartea vă va aduce multe, foarte multe lămuriri la multe dintre frămîntările existenței…
 
 
de Antoaneta Rădoi -de la Vrancea