Archive for the ‘Părintele Gheorghe…’ Category

Părintele Gheorghe…


Să-l numim Gheorghe! Mulți Părinți, de-a lungul veacurilor creștinătății s-au numit Gheorghe. Să mai numim, dară, încă unul. Deși după marea evlavie pe care o are față de CELE SFINTE și după îmbunătățirea duhovnicească cu care este el binecuvîntat de Dumnezeu i-aș zice mai degrabă GHERONDA!…

Nu-l mai văzusem de prin 2013. Știam că e cam bolnăvior și auzisem că mai e de gasit ba pe ici, ba pe colo, pe la vreun Lăcaș de Cult, dar nu mi-am ostenit picioarele întru căutarea lui. Dăunăzi însă drumurile noastre s-au intersectat de la sine!! O, cît m-am bucurat!! Părintele acesta e mare om, mare preot înaintea lui Dumnezeu și foarte iubit de credincioșii care au avut bucuria de a-l fi cunoscut! Un Sfînt printre oameni!…

Ne-am îmbrățișat, am schimbat cîteva cuvinte și a rămas să ne mai vedem cumva…

M-am dus ieri să mă revăd cu sfinția sa și i-am dus și una dintre cărțile mele, carte care știam  c-o să-l bucure, deoarece scrisesem despre dragul, scumpul și sfîntul meu Părinte Nicodim Bujor! Nu, nu o carte din acelea evlavioase, ci o carte scrisă natural, despre frumoasele și binefacătoarele mele întîlniri, de lungul a ami multor ani, cu sfinția sa. O carte scrisă cu bucurie de suflet…din dragostea mea pentru cel care a fost, este și va fi vesnic VIU în inima mea, Părintele Nicodim Bujor! S-a bucurat foarte tare părintele Gheorghe că am scris cartea și mi-a spus că l-a cunoscut pe pr Nicodim Bujor prin `71, și mi-a evocat cîte ceva din întîlnirile lor. A răsfoit rapid, zîmbind enigmatic, paginile cărții, apoi a pus cartea la fundul unei trăiști plină cu cărți. A cotrobăit prin traistă și mi-a dat la rîndul lui o cărticică…

Neavînd ce face, după ce mai schimbăm noi ceva păreri, îi spun și despre ”alte cărți” pe care le-am scris și publicat și, băgînd mîna în rucsac scot și-i arăt un exemplar din…”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui învins!”  Uăhh! Mai bine luam jar în gură!!!…

M-a certat! Cu blîndețe autoimpusă… Și printre altele mi-a zis BĂTRÎNUL:

  • Tu ești copila Bisericii! Nu trebuia sa scrii despre sinodali! Ce crezi ca noi preotii nu stim ce fac ei? Dar…și încă o suită întreagă de argumente pentru care nu ar fi trebuit să scriu, dar, mai ales, să NU FI PUBLICAT: ”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui invins!”…
  • Dragă Părinte Gheorghe, scumpule sfînt soldat neprihănit al lui Hristos, îți sărut dreapta pentru dragostea sfinției tale pentru Dumnezeu! Mă-nclin, cu mare cinstire, sfințeniei cu care știu că ești înzestrat de Dumnezeu și ostenelilor sfinției tale întru cele ale lui Dumnezeu! Îți înțeleg ascultarea față de mai-marii BOR, întrucît ești monah. Dar și ascultarea asta, față de niște ”farisei fățarnici” (cum îi numea și Hristos pe preoții cei din vechime, care ÎL lăudau doar cu buzele!!) are și ea rostul ei!… Poate că cineva trebuie, totuși, să-i tragă de mîneca prea…largă a sutanei lor!!!, pe sinodali. Și daca monahii (călugării) și preoții subalterni nu o pot sau nu vor/nu au curajul să o facă, ceilalți, mirenii, o pot face, doar să aibă demnitatea necesară! Zic. Cît despre faptul că am publicat ”Prigonitorii”, eu voi da socoteală înaintea lui Dumnezeu! Preoților Bisericii mele nu le-am cerut și nici nu s-a oferit careva să fie părtaș cu mine în pătimirile mele preț de mulți ani în care mai-marii lor m-au prigonit! Ci și-a văzut fiecare de treaba lui, tăcînd și prefăcîndu-se că habar n-au ce se-ntîmplă-n jurul lor!! Nici să mă mîngîie cumva, în vreun fel oarecare, cînd eu cu sufletul însîngerat și îndurerat de atîta prigonire încercam din răsputeri să-mi pansez în singurătate și disperare rănile sufletului, n-am văzut pe vreunul să-mi fi bătut la ușă să mă mîngîie… Ohh, frații mei!!, creștin-ortodocși, nu mai dați năvală…să mă mîngîiați! Cearta voastră -pentru că, prin scrierea mea, am făcut atingere ”sfințeniei” mai-marilor vostri care și pe voi vă umilesc și vă asupresc în fel și chip (se pare că vă place așa!!!)-, îi e balsam inimii mele. Păcat că doar 4 dintre cei 200 care ați primit în dar (de la mine) cartea mea, v-ați exprimat…negativ! Restul e..tăcere?
Reclame