Archive for the ‘Părintele Gheorghe…’ Category

Re-întâlnirea mea, după 7 ani, cu Părintele Pandelică Gheorghe de la Reviga.


Bucurie mare!!!…

Cred ca se ştie deja, am scris mult, am relatat despre starea lucrurilor din Biserica noastră ortodoxă. Am publicat, in acest sens, 5 cărţi, pe considerentul că…lucrurile trebuiesc spuse, atât cele bune, cât şi cele mai puţin bune şi frumoase.

Preoţii, înainte de a fi preoţi, sunt, şi ei, oameni, cu bunele şi cu mai puţin bunele lor. Eu am scris publicat cele cinci cărţi în care am vorbit despre BUNELE şi NE-bunele lor, dar, trecând peste toate inconvenientele multor racile, pe care, dureros, le descoperim şi pe care le dezavuăm la acesti semeni ai noştri, care au decis să fie de acord cu îmbrăcarea grelei haine a preoţiei, am să spun că, chiar ieri, am fost la Liturghia săvârşită cu sfântă credincioşie de un preot cu mare vocaţie şi cu mult har, de unde TOŢI cei prezenţi au plecat, sunt sigură, încărcaţi de har. Nu exagerez cu nimic! Şi-l recomand oricărui om care doreşte şi-ar face efortul de a ajunge la acest preot. Astfel va avea posibilitatea sa se convinga singur de adevarul spuselor mele. Şi-mi permit sa si spun cine este, avind in vedere faptul că oamenii isi doresc, spre mângâiere, sa descopere preoti cu har, şi, iată, le ofer şansa, eu care am avut bucuria descoperirii. Pr Pandelică Gheorghe, fost preot , peste 40 de ani la Reviga -caterisit de BOR, pt „invenţii” pe care nu le mai explic eu aici, nimic motivat in mod real pt a fi caterisit!!- actualmente slujeste intr-un Schit/Biserica in constructie lângă Lehliu (de la MONUMENT în dreapta sau în stânga , depinde de sensul de mers din care se circula, apoi câteva sute de metri în dreapta pe acel drumeag, pe un câmp, imediat ce se termina casele localitatii -pe acea arteră).

Preotul Pandelică Gheorghe este de gasit aşa: 3 duminici ale lunii, cele de la inceputul lunii, slujeste acolo, si o duminica, ultima din luna, slujeste la Reviga -dar nu la fosta lui Biserica, aceea a satului, in care dumnealui a slujit 40 de ani, şi de unde a fost inlocuit prin 2011, cred -nu stiu exact cind anume-, ci la una particulara (nu stiu sa va dau detalii, regret, dar voi reveni cu ele imediat ce le voi avea). Miercurea si Vinerea face Maslu şi rugaciuni trebuincioase, de mare folos tuturor necăjiţilor!! Şi vă spun că merită toată osteneala!!!

Mare dragoste are părintele Pandelica fata de semeni. I se revarsa prin ochii lumonoşi şi calzi, parcă şi inima, când cântă (cu intreg sufletul său, cântări adresate Maicii Domnului sau Domnului Iisus), sau când se roagă, când îşi pune mâinile peste credincioşii prezenţi la slujbă şi când îi binecuvântează!!!

Părintele Pandelică, nu este omul banului. Nu pretinde bani de la nimeni! Nu face apel la danii sau alte cele!! Fiecare dă la Liturghie cât doreste, dupa cum il lasa inima şi buzunarul, şi, de ce nu, mulţi dau cu largheţe după rezultatele obţinute şi, da, sunt mulţi care îi fac daruri părintelui, dar mari şi multe sunt realizările celor care au mers pe „mâna” lui!! Chiar ieri (14 april), anunţa bucuros, în Biserică, primirea in dar a unui nou veşmânt preoţesc. Dar, credeţi-mă, l-a meritat din plin!!

Eu pot da mărturie pt darurile părintelui Pandelică, şi o voi face mereu, or de câte ori voi descoperi preoţi cu har! Şi o fac spre Slava lui Dumnezeu, Care face posibile…lucruri! Adică…MINUNI, prin preoţii în care îşi revarsă HARUL şi DARUL Duhului Sfânt!! Amin.  Şi o fac şi în nădejdea că măcar un necăjit oarecare, care calcă pragul acestui blog, îşi va găsi rezolvarea la problemele lui! Amin.

Dau mărturie pentru darurile părintelui Pandelică Gheorghe şi-mi doresc ca măcar o parte dintre cei care au probleme diverse, probleme existenţiale, să ajungă la părintele. Nimeni nu va pleca de la dumnealui nemângâiat! Iar, în timp, dacă va urma sfaturile părintelui Pandelică şi rugăciunea, va avea rezultate oricine va ajunge la el! Căci cu mare DAR l-a înzestrat Dumnezeu, MARE este dragostea lui Dumnezeu pentru părintele Pandelica şi…MARE este dragostea părintelui Pandelică faţă de cei in nevoi! Dea Domnul bucurie sfântă tuturor!! Amin.

L-am re-întâlnit ieri, după 7 ani. M-am bucurat mult, şi îi mulţumesc, pe acesta cale, amicului meu Mădălin Merca, dimpreună cu care am ajuns la pr Pandelica!

Iată o imagine de la Sf Liturghie din 14 april 2019. Pr Pandelica in mijlocul multimii, cintind impreună cu cei prezenţi!

Pr Ghe Reviga 1

Reclame

Părintele Gheorghe…


Să-l numim Gheorghe! Mulți Părinți, de-a lungul veacurilor creștinătății s-au numit Gheorghe. Să mai numim, dară, încă unul. Deși după marea evlavie pe care o are față de CELE SFINTE și după îmbunătățirea duhovnicească cu care este el binecuvîntat de Dumnezeu i-aș zice mai degrabă GHERONDA!…

Nu-l mai văzusem de prin 2013. Știam că e cam bolnăvior și auzisem că mai e de gasit ba pe ici, ba pe colo, pe la vreun Lăcaș de Cult, dar nu mi-am ostenit picioarele întru căutarea lui. Dăunăzi însă drumurile noastre s-au intersectat de la sine!! O, cît m-am bucurat!! Părintele acesta e mare om, mare preot înaintea lui Dumnezeu și foarte iubit de credincioșii care au avut bucuria de a-l fi cunoscut! Un Sfînt printre oameni!…

Ne-am îmbrățișat, am schimbat cîteva cuvinte și a rămas să ne mai vedem cumva…

M-am dus ieri să mă revăd cu sfinția sa și i-am dus și una dintre cărțile mele, carte care știam  c-o să-l bucure, deoarece scrisesem despre dragul, scumpul și sfîntul meu Părinte Nicodim Bujor! Nu, nu o carte din acelea evlavioase, ci o carte scrisă natural, despre frumoasele și binefacătoarele mele întîlniri, de lungul a ami multor ani, cu sfinția sa. O carte scrisă cu bucurie de suflet…din dragostea mea pentru cel care a fost, este și va fi vesnic VIU în inima mea, Părintele Nicodim Bujor! S-a bucurat foarte tare părintele Gheorghe că am scris cartea și mi-a spus că l-a cunoscut pe pr Nicodim Bujor prin `71, și mi-a evocat cîte ceva din întîlnirile lor. A răsfoit rapid, zîmbind enigmatic, paginile cărții, apoi a pus cartea la fundul unei trăiști plină cu cărți. A cotrobăit prin traistă și mi-a dat la rîndul lui o cărticică…

Neavînd ce face, după ce mai schimbăm noi ceva păreri, îi spun și despre ”alte cărți” pe care le-am scris și publicat și, băgînd mîna în rucsac scot și-i arăt un exemplar din…”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui învins!”  Uăhh! Mai bine luam jar în gură!!!…

M-a certat! Cu blîndețe autoimpusă… Și printre altele mi-a zis BĂTRÎNUL:

  • Tu ești copila Bisericii! Nu trebuia sa scrii despre sinodali! Ce crezi ca noi preotii nu stim ce fac ei? Dar…și încă o suită întreagă de argumente pentru care nu ar fi trebuit să scriu, dar, mai ales, să NU FI PUBLICAT: ”Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui invins!”…
  • Dragă Părinte Gheorghe, scumpule sfînt soldat neprihănit al lui Hristos, îți sărut dreapta pentru dragostea sfinției tale pentru Dumnezeu! Mă-nclin, cu mare cinstire, sfințeniei cu care știu că ești înzestrat de Dumnezeu și ostenelilor sfinției tale întru cele ale lui Dumnezeu! Îți înțeleg ascultarea față de mai-marii BOR, întrucît ești monah. Dar și ascultarea asta, față de niște ”farisei fățarnici” (cum îi numea și Hristos pe preoții cei din vechime, care ÎL lăudau doar cu buzele!!) are și ea rostul ei!… Poate că cineva trebuie, totuși, să-i tragă de mîneca prea…largă a sutanei lor!!!, pe sinodali. Și daca monahii (călugării) și preoții subalterni nu o pot sau nu vor/nu au curajul să o facă, ceilalți, mirenii, o pot face, doar să aibă demnitatea necesară! Zic. Cît despre faptul că am publicat ”Prigonitorii”, eu voi da socoteală înaintea lui Dumnezeu! Preoților Bisericii mele nu le-am cerut și nici nu s-a oferit careva să fie părtaș cu mine în pătimirile mele preț de mulți ani în care mai-marii lor m-au prigonit! Ci și-a văzut fiecare de treaba lui, tăcînd și prefăcîndu-se că habar n-au ce se-ntîmplă-n jurul lor!! Nici să mă mîngîie cumva, în vreun fel oarecare, cînd eu cu sufletul însîngerat și îndurerat de atîta prigonire încercam din răsputeri să-mi pansez în singurătate și disperare rănile sufletului, n-am văzut pe vreunul să-mi fi bătut la ușă să mă mîngîie… Ohh, frații mei!!, creștin-ortodocși, nu mai dați năvală…să mă mîngîiați! Cearta voastră -pentru că, prin scrierea mea, am făcut atingere ”sfințeniei” mai-marilor vostri care și pe voi vă umilesc și vă asupresc în fel și chip (se pare că vă place așa!!!)-, îi e balsam inimii mele. Păcat că doar 4 dintre cei 200 care ați primit în dar (de la mine) cartea mea, v-ați exprimat…negativ! Restul e..tăcere?