Archive for mai 2016

Ce alegi? O Lansare de Carte sau o raită prin Magazinele cu ţolăraie???


Anto cap verde fbn

  Azi, 30 mai 2016, filmez un EVENIMENT. O Lansare de Carte a criticului literar MIHAI ANTONESCU: „MEMORIA TRESTIEI” Vor veni la Casa de Cultura Calderon, Bucureşti, peste o duzină de GREI ai LITERATURII! Şi Mihai Antonescu este unul GREU. Şi la Propriu şi la figurat!! Este unul dintre cei care, în luările lui de cuvînt, se exprimă SCURT şi la OBIECT!  Fără „floricele”, fără „broderii!!” Exact pe gustul meu!…

(Eveniment moderat de criticul si dramaturgul: Emil Lungeanu! Invitaţi de onoare: Ana Maria Baros, Ion Andreiţă, Florentin Popescu, Nicolae Dan Fruntelată, Aureliu Goci, Lucian Gruia, Eliza Roha, Ana Maria Garaş, Geo Călugăru, Dinu Georgescu, Vlad Ciobanu. Va fi prezent scriitorul şi editorul: Ioan Barbu, de la Rm-Vîlcea. Emilia Dănescu, care a făcut culegerea, corectura şi tehnoredactarea cărţii, poetă şi PR-ul dlui Mihai Antonescu.

Va fi prezent cantautorul: Eugen Stan)

N-am ce face şi învit la acest  EVENIMENT CULTURAL mai multă lume -oameni,se-nţelege!! Dar..cum CULTURA nu e îngurgitabilă oricui, se vede treaba că mi-am aruncat orzul pe GÎŞTE şi GÎSCANI (Gînsaci!!)!! Bine măcar că una-două şi alte cîteva zeci de..GÎŞTE (despre care -gişte şi gînsaci- am să mă ocup mai pe îndelete altă dat’; mă seacă: îmi cer cărţi, le dau de-a…futu-i pomana -iertaţi, dar sînt tare ofuscată pe idioţi!!, că nu-s în stare să de un ban pe-o carte!!!- şi ei, neisprăviţii/neiprăvitele nici măcar nu le deschid spre..citire!! Păi, la ce „puii mei!!”, mai vrei carte? Pentru autograf?? Sau să te lauzi în turmă că ai -şi tu!!- un amic SCRIITOR??!!! Oahh, c e v-aş mai trage una neaoş românească, de să mă ţineţi minte!!! dar..fiţi iertaţi, că nah’, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!!) mă sună să m-anunţe că NU VA VENI la EVENIMENT, fiindcă merge să-şi caute ceva de-mbrăcat! Azi! Negreşit azi!! Mîine nu e zi!!!, îmi zic în gînd, „blagoslovind” sărăcia minţii GÎŞTEI!! Tu vrei să le dai HRANĂ pentru suflet şi ei/ele, GÎŞTELE/GÎSCANII, vor acoperămînt pentru împuţiciunea lor de TRUP!! Bine că măcar şi-o acoperă cu ţoale şi şi-o mai îmbălsămează…

Cultura, ah cultura!! Ce greu digerabilă unora!!!

Vă salut „scumpii” mei! Călătorie sprîncenată… Mergeţi în LUMEA voastră! Nimeni nu vă va deranja ..somnul raţiunii!!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Maestrului POEZIEI: Geoge Tei


Poetului George Tei

george tei

 

Poetul George Tei: “AU TRECUT DOUĂ ZILE DE LA REÎNTÂLNIREA CU PRIETENII LA CASA STUDENŢILOR… NU ŞTIU CE SĂ SPUN… SUNT FERICIT ŞI TOTODATĂ AM O STARE DE MÂHNIRE… DE CE? UNII DINTRE PRIETENII PE CARE I-AM AJUTAT ÎN DEMERSUL LOR PENTRU A SCRIE O POEZIE MAI BUNĂ NU AU FOST PREZENŢI… DAR FIECARE CU TREBURILE SALE… NE VOM REÎNTÂLNI SPRE TOAMNĂ, LA O NOUĂ DUBLĂ LANSARE DE CARTE – ANDRA DUMINICĂ ŞI GEORGE TEI… ÎNCĂ O DATĂ LE MULŢUMESC ACTORILOR CRISTINA DELEANU ŞI EUGEN CRISTEA CARE, DE MAI BINE DE 20 DE ANI, AU FOST LÂNGĂ MINE… ASEMENEA LOR, AU MAI FOST LÂNGĂ MINE MARIA PLOAE, VALENTIN URITESCU, PETRE MORARU, ALEXANDRU POP – VĂRU SĂNDEL – CARE AU FOST PREZENŢI LA CÂTE O LANSARE DE CARTE SEMNATĂ DE GEORGE TEI… ÎI MULŢUMESC ŞI ACTORULUI – REGIZOR DAN TUDOR PENTRU ONOAREA DE A-MI ACORDA PRIETENIA SA…
NU ÎI POT UITA PE REGRETAŢII ACTORI SILVIU STĂNCULESCU, SORIN GHEORGHIU, EUSEBIU ŞTEFĂNESCU, NICU CONSTANTIN, DUMITRU RUCĂREANU… ACESTORA LE VOI SIMŢI LIPSA CÂT VOI MAI FI PE ACEST PĂMÂNT…
VĂ MULŢUMESC, PRIETENI! “

Dle Geroge Tei, sînteţi, în opinia mea, un GENIU al POEZIEI şi, cu-atît mai mult, vă înţeleg MÎHNIREA ce vă-ncearcă din pricina MARILOR Absenţi de la EVENTU’ dvs : Lansare de carte! Legat de o popoziţie din fraza de mai sus, am o opinie ceva mai…aparte si anume: Nu poti ajuta pe NIMENI să creeze (CEVA, orice, în oricare domeniu) mai mult decît are el DATUL de SUS!! (În opinia mea nu există “POEZIE mai buna” , ci exista POEZIE! Cînd spui POEZIE, spui frumos! Spui ETERNITATE!! Încercarile şchiopătînde ale unora de a face poezie, o deplîng!!) Poeţii nu urmează NICIO Şcoală (dar NIMENI nu le reproşează asta, aşa cum se-ntîmplă în oricare alt domeniu de care nici nu te poţi apropia daca nu prezinţi DIPLOMA!!!; nu te acceptă cei de la RESURSE UMANE nici daca eşti un GENIU în acel domeniu şi..dacă n-ai ŢIDULA, qui prodest?!!, geaba pricepere…)!! ( Şi nu au Şcoală, pentru simplu motiv ca nu există o Şcoală pt poeti; dacă ar fi existat una, mamă-mamă, ce mai COADĂ -mare-mareee!!!- la înscriere ar fi fost!!; doar pt că unii se cred poeţi!! Asta doar în mintea lor sau…în imaginaţia lor înnegurată, ca să mă exprim pînă la capăt!!! Ca si ff mulţi..psihologi /parapsihopupu şi alte ..CHESTII NLP-iste !!!; niciun domeniu nu e scutit de..ŞCOLIŢI!! care habar n-au de ce-au obţinut, şi cum, DIPLOMA aia! ) Ci, POEŢII se NASC ..poeţi! Se nasc: PUR şi SIMPLU!! NĂSCUTI nu FĂCUŢI!! Că unii se cred poeţi dacă înşiră, la greu,  „cuvinte goale”, şi le mai şi publică, e fix problema lor şi a celor care “îngurgitează” tot ce aceştia, “poeţii”, “dezgurgitează!!!” Marii Absenţi de la EVENTU’ dvs ,  Lansarea de Carte, nu vibrează la POEZIE!!, aşa ca şi-au văzut de viaţa lor…fiind ocupaţi, poate, cu înşiratul, pe mai departe, a…cuvintelor goale!!! Sînt atîţia ÎNSETAŢI care aşteaptă să dea din coadă…Şi unii chiar şi din gură, şi chiar şi cu pixul de CRONICARI VESTIŢI pe la diverse Reviste…

Personal, consider poezia: Un ALTFEL de..RUGĂCIUNE! Aşadar, să fim atenţi ce fel de RUGĂCIUNI facem!! Zic.

Mă-nclin în faţa ÎNDUMNEZEIRII din POETUL George TEI!

Antoaneta Rădoi –de la Vrancea; 29 mai 2016; Bucureşti

 

 

 

Întîlniri ÎNTÎMPLĂTOARE??!!!….


ÎNTÎLNIRI…ÎNTÎMPLĂTOARE??!!!

super 2

(Luni 23 mai 2016)

Mă-ntîlnesc cu Elena, Zuza, Ylonka, amica mea de-o viaţă….Mă sună , pe la 11,00 a.m. (abia ce făscusem ochi după o noapte de nesomn şi neodihnă!!O, Doamne!! Oare a cîta??), şi-mi propune să ne întîlnim la Xeroxul din Edgar Quinet -aproape de casa mea- ca să xeroxăm o carte a ei de care eu aveam mare nevoie. Ea are cartea, ea plăteşte xeroxarea…Zis şi făcut! Asta, tre’ să-i faci pe plac la momentul ei!! Aşa că dau zor cu îmbrăcatul şi zbor pe Edgar Quinet!  Nu de alta, dar nu vreau să se răzgîndească!! Am nevoie de Cartea aia!!!…

Dăm cartea la xeroxat, dar fiindcă era ff aglomerat –studenţii de la Arhitectură  sînt în Sesiune şi au multe hîrţogăraie de xeroxat-, a trebuit să lăsăm cartea (de fapt erau 3 cărţi!!) şi să revenim.

Ne-am dus în părculeţul de la Arhitectură, am băut cîte o cafea şi am sporovăit vreo două ceasuri. Apoi  am revenint la Xerox, dar cărţile nu erau gata iar băiatul care lucra acolo era pur şi simplu asaltat, aşa că am  plecat şi am mai hălăduit încă două ceasuri. Ne-am dus la un Magazin de hanţe, la vreo 4 staţii distanţă (ca şi cum aş fi avut prea multe călătorii ITB pe Card!! şi îmi prisoseau…),  să vedem de nişte pantaloni pentru mine, căci eu rămăsesem ruptă-n cur  -la propriu (ultima pereche de blugi descoperită prin dulap, singura care încă îmi mai venea, se rupsese la spălat mai dăunăzi, spre disperarea mea supremă!! , doar la 3 zile de la descoperirea lor printr-un dulap uitat de lume… Neah’, cine m-a pus să-i spăl???  Am haine,  dar din pricină că m-am făcut de-o tonă, luînd, din cauza stresului,  vreo douăj’de kile-n plus faţă de cît ar trebui să am!!!, nimic nu mă mai încape…Aşa că cele nouj’de perechi  -la propriu : 90 bucăţi!!, parol! Pe numărate şi pe luate!!; sînt doar..designer, nu???-, n-au decît să mai aştepte timpuri mai…subţiratice!!!). Am găsit ceva, am pus deoparte în aşteptarea unor eventuali bani…Eu nu mai aveam lăscaie. Nu mai am bani de…mult prea multă…VREME!!! Curînd o să ajung să nu mai recunosc decît…monezile!! Avusesem dimineaţă vreo 7 lei, dar pusesem pentru cafeaua şi  covrigeii pe care îi luaserăm să-i ronţăim în părculeţ, aşa că acum eram…Lefterica Popescu!!! Yonka mai avea DOAR cîţiva leuţi peste banii pentru a achitarea xeroxării… zisese ea. Nu ştiam cîţi! Nu îmi ARUNCASEM azi privirea peste portofelul ei!!! De obicei o mai dibuiesc şi ştiu că ea are ÎNTOTDEAUNA un COMPARTIMENT SECRET unde-şi ţine surplusul!!! Azi însă nu am vrut SĂ VĂD!! Cît îmi zice că are, este LEGE pentru mine!!…iar dacă se-ntîmplă SĂ VĂd, văd…ÎNTÎMPLĂTOR!!!, cînd în Piaţă, unde mă invită destul de des, sau în Magazine (nu ratează NICIUNUL de pe RUTA aleasă…) se tot cotrobăie insistent după…”mărunţiş!!!”(de-o sută sau chiar de 500!!!; cam ăsta-i „mărunţişul” ce-l  dibuie cînd caută prin portofel!!; asta după ce DECLARĂ sus şi tare că n-are..lăscaie!!, de parca-ar întreba-o cineva sau de parcă i-ar lua cineva avutul ei!! Plus că, „în puii mei!!”, nici măcar zgîrcită nu e…dar, nu ştiu de ce-i place ei să-l facă pe celălalt să creadă că ea nu are bani…ca mai apoi să se scotocească şi să scoată ditai bancnota…şi s-o pună la bătaie pînă la ulimul crăiţar…)

Ne-am întors la Xerox. Cînd, la Xerox, ce să vezi? Don  Aurelio!!  RĂPOSATUL şoţ al Ylonkăi!! Uhh…Am intrat ca năroadele hlizindu-ne de nuş-ce amîndouă şi am dat nas în nas cu …reacţiunea!!! Nu puteam să ignorăm un MORT-VIU, aşa că..l-am salutat zîmbind ca două…Gioconde..Enigmatic!!!, şi ne-am tirat afară. Nu voiam să ştie de ce ne aflăm acolo. A ieşit după noi, sprinten. L-am minţit spunîndu-i (ca să-i gîdilăm orgoliu’!!) că-l zărisem pe geam şi am intrat să-l salutăm!! Că..ne pare bine de re-vederea cu el şi..bla…bla… Omul a „îngurgitat„dezgurgitările” noastre, cu bucurie!!! Ne-am luat rămas-bun şi  ne-am tirat fără să trebuiască să ascultăm prea mult noile lui…”oportunităţi de afaceri!!!” şi etc…Astea-s chestii pe care le-am tot auzit de-a lungul a fro’ 13 ani şi mai mult…I-am urat  „SUCCESURI” şi ne-am tirat, hlizindu-ne de întîmplare…şi de nerozia noastră!

Trebuia să rămînem însă în zonă să ne recuperăm Cărţile xeroxate!!

Nu ne depărtăm prea mult de don Aurelio  şi de locaţie, că sună don Florinio Adams, actualul viitor RĂPOSAT al Ylonkăi!! Uah!!! Altă „pagubă!!” Scapi de una, dai de alta… Se ţinea scai de Ylonka, cu telefoanele, de dimineaţă, şi nu vroia să o rateze. Cînd Ylonka i-a spus că sîntem în zona Universităţii dar că el nu poate veni acolo fiindcă e şi don Aurelio pe-acolo, s-a potolit instant don Florinio …Adams (negreşit, Adams!!!) şi s-a tirat sub cupola Sf Nicolae, la Biserica Rusă…unde am ajuns apoi şi noi, însoţite de restul de covrigei rămaşi din părculeţ…şi de 3 cutii cu cea mai ieftină şi mai proastă poşircă de bere existentă în comerţul românesc, cumpărate de Ylonka după ce şi-a făcut, la sînge, socotelile pentru achitarea xeroxului. Ouuu!! Cînd ne vede don Florinio cu berile în curtea Bisericii, l-a luat capu’!!! A început să ne toace mărunt!!! Ne-a luat cu NLP-uri (neurolingvistica!! Puterea cuvîntului..rostit!! Oh, Doamne!! Cîte cuvinte n-am auzit în 4 ani!! Doar că, NIMIC nu „s-a prins” de noi, neiprăvitele!!!O, dar ce Kant aveam în faţă!!! )!! Noi, două ZUZE, ne amuzam copios de lamentabilele-i expuneri  şi, ca să-i retez spiciu’, îi zic:

Uite, don  Adams, hai că mă duc în Biserică să-i fac o metanie Sfîntului Nicolae! Ştii că-i bun şi blînd! O să-i cer voie să ne lase să bem berea pe banca aia  a lui de lîngă lumînărar!! Avem doar cîte una bucată bere pentru fiecare! „Apă chioră de la moară”, don Florinio Adams!! Nu ne-mbătăm din asta! E ca şi cum am bea un suc!!…

Nuuuu!!! Cum să facem aşa ceva în curtea Bisericii??, se lamentează omul mai departe. Mareevlavios!!!…”

N-auzi, omule, că-i cer voie Sfîntului Nic??? Şi zicînd, îl las cu lamentaţiunea lui mai departe , ca să-i facă Ylonkăi capul arşice, şi dispar în Biserică. Am dat o raită şi am ieşit. Nici vorbă să-i suflu fro’ vorbuliţă despre băutul berii Sfîntului Nicolae!!

Ajung afar’, îmi scot cutia cu bere şi o desfac tacticos, după ce îi ofer mai întîi  una bucată cutie cu bere lui don Florinio! Ylonka deja, cît eu fusesem în Biserică, îşi desfăcuse cutia ei cu bere, în interminabilele şi „graţioaselelecţii de dirigenţie şi, mai ales, de „evlavioasă” duhovnicie ale lui don Florinio..Adams!! Io, prinzînd din zbor „satisfacţia” Ylonkăi de a-l şicana pe bietul..”animal!!”, pun cireaşa pe tort şi purced la adăugirea şicanării, desfăcînd zgomotos  cutia cu bere!! Biata de ea!! Licoarea îndefinită ca şi conţinut, sechestrată atîta amar de vreme, de cum s-a văzut eliberată de sub capac, s-a revărsat în şuvoi, ţîşnind mai întîi în sus ca un iezer, împroşcînd totul în jur! Atenţie eu nu mi-s DELOC băutoare!! Dar nu ştiu ce-mi veni să-i ţin acum hangul Ylonkăi şi să-i facem viaţa amară bietului don Florinio!! Adams!! Negreşit: Adams!!!…   O, Doamne!!! Ce l-am mai torturat!!! Era pe-acolo unul care tot căra nişte tomberoane de gunoi şi trecea des prin faţa noastră-n sus şi-n jos, iar don Florinio, Adams, stresat maxim, la fiecare trecere a individului prin faţa noastră, tresărea, intra în fibrilaţii, apoi ne umplea de „sudalme graţioase”, pe noi…”păcătoasele”. Eram fiecare o Maria Magdalena, altfel, în dublu exemplar! Stam  aşezate alături de „preacucernicul Adams”  şi-l blasfemiam, chipurile, pe Sfîntul Nicolae…Nemairezistînd TORTURII la care l-am suspus, s-a prefăcut că-l sună cineva la telefon şi că are grabnic ceva de înfăptuit!! Hmm, omul care NICIODATĂ nu are NIMIC de făcut cînd e vorba de ţinut un SPICI, ACUM, subit, avea…TREABĂ!!! Du-teee…TROI!! Călătorie sprîncenată!!!Mare sfînt”, omul ăsta!!!, dle. O să ajungă precis în Calendar!! Dar nu ştiu dacă CULTUL căruia slujeşte are vreun…calendar!!! În fine!! E părerea mea şi e doar…O PĂRERE!! Trebuie luată ca atare!! NU dezvoltăm!! Cert este că noi două, neisprăvitele, scăpasem, cum-necum, şi de cel de-al doilea MORT-VIU, pretendent la mîna Ylonkăi!! Fiindcă acum, nevoie-mare, tare mai aleargă iar bărbat-su, fostul, don Aurelio, RĂPOSATU’, după fustele ei!!! , după ce o VIAŢĂ de Om a bătut la ea ca la hoţii de cai!!Cît despre don Florinio, ce să mai zic!! Dragoste mare, dom’le!!! Oh…”Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele!!!” Ăştia mai degrabă s-ar iubi prin corespondenţă!! Că, decum se întîlnesc faţă către faţă, la 13 secunde sar scîntei!!! Cîinele cu pisica  sînt bieţi pitici pe lîngă ăştia doi! Au ăştia doi nişte gheare de numa-numa!! Fiecare, care mai de care, mai tare în…”argument!!” Şi o ţin aşa de fro’ 4… anişori!!! Mie, mi s-a urît, de „dragostea” asta a lor!! Dar, nah’, nu io hotărăsc!!! Oricum Ylonka, draga de ea, a respirat uşurată şi, după plecarea PRINŢULUI (pe cal ALB!!!), după plecarea…”marelui ASCET!!” şi „isihast” pe deasupra -mare rugător, dle!!!; O, de-aţi şti cît de conştiincios dă pagină după pagina Acatistierului! Şi cît de gros e acesta!!-, ne-am putut bea berea în tihnă…stînd paşnic în sînul Sfîntului Nicolae, care, SIGUR că în viaţa lui pămînteană, şi el a băut măcar o bere!! Dacă o fi fost inventată berea pe-atunci!!…

Ei, bine!! La intrarea pe poarta Bisericii  Sf Nicolae -Biserica Rusă-, după o hălăduială de aproape o Zi LUMINĂ, mai mult fară rost decît cu rost, am dat nas în nas cu o doamnă, o fostă clientă a Magazinului meu, pe care nu o văzusem de vreo 4 ani. Cîtă bucurie pe ea! Şi cîtă bucurie pe mine!! Am afalt LUCRURI despre care NU ŞTIAM! Acum ŞTIU! Dar..

despre asta pe altă dat’!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

 

 

 

Citesc, ÎNVĂŢ!!!…


Anto pt articole text bn bn bn

Vineri, 20 mai 2016!! Citesc şi..iar citesc!! ÎNVĂŢ!! Hmm…

Pentru ce mă pregăteşte, oare, Hristos?? Pentru ce mi-a dat EL mie acest TIMP (de studiu; poate o binemeritată PAUZĂ de la o…MUNCĂ, ce mi-a fost, poate, prea…SILNICĂ, prea…NEPRODUCTIVĂ, prea…FĂRĂ CÎŞTIG material, prea..FĂRĂ FOLOS!!!)?? Pentru ce lecturez eu nesăţios, avid??? Pentru care MOTIV mi-au CĂZUT mie în mînă CĂRŢI despre a căror existenţă NU ŞTIAM ???!!! (şi acum, iată…ŞTIU!!!, pe doar 2 lei!!!/bucata ) şi ale căror pagini nici măcar nu le-au mai răsfoit alţii înaintea mea (dovadă proporţia de 85% număr de pagini netăiate, nedeslipite!!!)?? De ce? De ce? De ce??… mă-ntreb, oarecum, retoric, căci răspunsul vine: Pentru că Dumnezeu vrea ca EU… SĂ ŞTIU!! O, Doamne?? Eu???

Îţi mulţumesc!!! Deşi…nu pricep mare lucru! Adică…nu pricep CE VREI!!, cu mine… habar n-am, nu ştiu pe ce lume trăiesc!!! Fizic, sînt aici…pe PĂMÎNTul în care..”m-ai aruncat!!” Probabil am căzut în cap, la aterizare!!…

Oare ridica-mă-voi, vreodată, la aşteptările Tale???….

 

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Tichet de Tramvai…


   carti vechi 2 lei  „Cine nu citeşte, nu e mai presus de cel care NU ŞTIE să citească!!”

Unii citesc şi se trezesc, alţii citesc şi…adorm!! Asta cred ca s-a întîmplat cu posesorul unei cărţi care mi-a căzut în mînă zilele trecute!! A adormit! Pe al pagina 30!!!

Eu? Eu am citit şi…m-am trezit!! Am descoperit LUCRURI despre care profii de pe la  ŞCOALELE la care am învăţat, nu mi-au spus…Pentru simplu motiv că: nici ei nu au ştiut!! Ni s-a IMPLEMENTAT o Istorie de numa-numa…

  Dăunazi, din toată sărăcia mea financiară, mi-am cumpărat IARĂŞI..cărţi!! E undeva un NENE ca-şi vinde cărţile pe „te miri ce” (2 lei cartea!!!), cărţi de mare valoare; cărţi care ar trebui să coste o avere!!, atît ca şi conţinut de file cît şi din punct de vedere al INFORMAŢIEI pe care o conţine TEXTUL cărţii; Am găsit în unele (editate prin ’68) nişte informaţii incredibile despre VREMURILE lui Ştefan cel..MARE -„şi SFÎNT!!!” şi despre Alexandru Lăpuşneanu, dar şi despre Ctin Brîncoveanu -cel la care se închină unii azi!!!, Texte, editate prin ’68 după nişte Manuscrise  (mai degrabă un fel de..JURNAL personal) găsite de UN OARECARE (ANONIM) într-un depozit dezafectat din Amsterdam, loc în care pribegise aproape întreaga sa viaţă…  un fost PAJ (cel căruia aparţinuseră NOTIŢELE) de la Curtea lui Lăpuşneanu şi a  Depostului Iacob şi care fusese fortuit de ÎNTÎMPLĂRILE de la CURTE să devină transfug ( ca să nu fie ucis, căci tare le mai plăcea celor de la Curte să..ucidă tot ce le era potrivnic şi tot ceea ce nu le da lor bine la socoteală; pe dată scoteau sabia la adversar!! Political-corect!!, ca şi în zilele noastre, de altfel!!!), lucruri despre care am să vorbesc/scriu, poate, pe larg, lămurit, cîndva…În fine. O carte pe care o citesc acum, a fost RĂSFOITĂ doar pînă pe la pagina 30. Aici am găsit asta: bitet ITB

iar pagina cărţii, unde omul pusese „semnul de carte”, îngălbenită de vreme…

Restul paginilor erau toate nedezlipite, netăiate, ca iesite din tipografie!! Atîţia ani, din 1968, nimeni nu s-a găsit să le dezlipească!!… Ce păcat! Ar fi descoperit o ISTORIE REALĂ a poporului ( însetat de DREPTATE şi CREDINCIOS lui DUMNEZEU) din care ne tragem, o ISTORIE cu…”ISTORII” de la Curtea „micului” Stefan cel MARE!!! şi..”Sfînt!!”

 

Sapun natural


Sapun natural.

Ingredinte: Ulei de palmier

Ulei de cocos

Ulei de argan

Geraniu

Levănţică

Viorele

Frezii

gramaj: 105-110 gr; Preţ 12,00 lei/buc (cîştigul este minim, comparativ cu preţul de cost al produsului natural)

Notă: Facem săpun pe comnadă! (pt mărturii NUNTĂ/BOTEZ, cadouri etc)

Săpunul poate avea combinaţiile dorite de uleiuri şi/sau arome/mirosuri; la comandă;

Detalii pe mail: ivanacristescu@yahoo.com;

Din banii strînşi după vînzarea săpunurilor ajutăm nişte oameni aflaţi în nevoi. Cine vrea să ajute e binevenit!!!

Vă mulţumim!

 

 

Numerologia si Runele la pachet


numerologia al pachet

NUMEROLOGIA este o ŞTIINŢĂ foarte veche, care a fost mult timp ţinută în mare taină de restul oamenilor, ea fiind „pusă deoparte” numai celor..INIŢIAŢI!!, într-un CERC ff restrîns!!!

Se crede că această ŞTIINŢĂ ar fi ajuns pînă la noi datorită lui PITAGORA -filosof grec, cunoscut îndeosebi pt TABLA ÎNMULŢIRII şi  TEOREMA IPOTENUZEI („Într-un triunghi dreptunghic, pătratul ipotenuzei este egal cu suma pătratelor catetelor”). Pitagora a iniţiat prin anul 530 î.e.n o FRĂŢIE RELIGIOASĂ (unii îi zic pseudo-religioasă) şi o Şcoală filosofică, în CROTON -o colonie grecească în sudul Italiei. Cei care aderau la Şcoala lui erau iniţiaţi în „catehismul pitagoreic” care prevedea, printre altele, o viaţă ff austeră. Pitagora susţinea că: „..ne-am născut ca să ne curăţăm şi astfel să evoluăm!!”, aşa că discipolii erau supuşi la „askesis” (asceza), hrănindu-se TOTAL NATURIST…În fine, Pitagora spune că: „TOTUL ESTE ORÎNDUIT DUPĂ NUMĂR!!” Au trecut de atunci SECOLE şi odată cu ele…CUNOAŞTEREA!!

Dacă doriţi, ne spuneţi DATELE  de NAŞTERE ale dvs si numele complet, iar noi vă putem ajuta să cunoaşteţi MARILE lor SECRETE,  ATRIBUTELE lor şi,  astfel, să vă puteţi organiza şi GUVERNA mai bine viaţa! Aflaţi:

-şansele de reuşită în viaţă

-partenera/partenerul potrivit

-carieră/job

-sănătate

-bani

-etc…

 

Îmi pare rău!…


Îmi pare rău

(Dedicaţie!!; Ylonkăi)

Astăzi, sufletul meu este/aşa a..a…precum al unui/animal…hăituit!

Căci am UCIS un alt suflet/hăituit …şi el!

Astăzi, am degetele pătate/de sîngele ţîşnit/din apăsarea…/tastaturii!

Astăzi, am sufletul hăituit/de vina de-a fi UCIS/un alt…SUFLET!

Şi-acum REGRET/c-am decis să răspund/cu dispreţ, dispreţului!

Dispreţului cu care am fost/…împroşcată/de mult… prea multe ori!!

Astăzi, am sufletul hăituit/fiindc-am ales: Să UCID!

Să UCID: un alt…SUFLET!

C-am ales să răspund/cu dispreţ…dispreţului,/în defavoarea…

IUBIRII/ şi/sau a ..IERTĂRII!!

Astăzi…mai e un pic/şi se termină/ZIUA!

Acum, zadarnic încerc să-mi rostuiesc…/CUVINTELE!

Tăcerea, se substituie/unei lacrimi căzută, GREU,/nu pe obraz, ci..

pe SUFLET!

Acum, deja nu mai e…/AZI!

Acum,/sînt doar un CONDAMNAT!

ACUM, tot ce ştiu/ tot/ ce mai pot să fac/e aceea că

mai am doar dreptul/la UN ULTIM CUVÎNT!

Şi-am să-l rostesc/din 3:/ÎMI PARE RĂU!

Şi-am să adaug, ca să se ştie:/Ceea ce trebuia spus, s-a spus ACUM!

Ca un răspuns al meu/la prea multele…TĂCERI

în care mi-am încleştat dinţii/ca să nu cuvînt!

Prea mult m-ai batjocorit!,

Iar eu../Prea mult, am tăcut!!!

anto bereta alba pt post articole

Antoaneta Rădoi (15 mai 2016)

Prezentare de autor…


 

     11 mai 2016; Bucuresti; Biblioteca Metropolitană; Cenaclul Literatorul; amfitrion şi coordonator: dramaturgul Emil Lungeanu. Eu trebuia să..lecturez! Şi eu!! Din scriitura mea!…

Eram aici pentru prima oara în postura de lecturant, de prozatoare! Fusesem însă de Njde ori la Bibliotecă şi chiar la Cenaclul Literatorul, dar pe post de…OCHI MAGIC! În spatele camerei de filmat! Cameramanu lu’ Peşte!! (Ei, bine! Chiar dacă am şi un pic de Şcolică în domeniu şi o DIPLOMĂ care mă acreditează ca şi cameraman/fotoreporter, mulţi „pretini”, pe prinţipiu că  mi-s…femeie, nu dau nici măcar o PERECHE de MUCI (scuzaţi expresia!!dar ea reflectă exact opinia unora despre capacitatea mea de cameraman/ artist plastic si etc…) pe priceperea mea în a mînui INSTRUMENTUL de filmat!! Şi culmea, cei care NU CRED în mine, sînt taman cei care..mănîncă din blid cu mine!! Dar, nah’! Cine l-a vîndut pe Hristos? Casnicii Lui!! -Rog, dacă citiţi, nu vă simţiţi LEZAŢI decît cei care vă ştiţi în culpă!! Spusu’ nu e chiar pt toată lumea!!…Dar, să lăsăm! Să trecem la..”oile noastre!”

Aşadar, Cenaclul…LITERATORUL! Cu participarea criticului literar, greul, am putea spune,  Aurelu Goci! În fapt, domnia sa,  are ceva greutate  (fizică), un condei bine ascuţit, creier brici, ani de recenzare, la greu!! („Vechi de zile”-aş îndrăzni să zic!!; greu de spus cîte mii de cronici literare a întocmit în peste N  ani de cariera de..critic literar!!), dar ca om, e blînd ca un mieluşel! Şi un haios!!…Îmi place că-i un tip foarte…relaxant!! Nu te simţi stînjenit în prezenţa lui! Decît doar dacă eşti cumva vreun „dobitoc necuvîntător”, dar..nu e cazul meu!! Eu, dimpotrivă, prea cuvîntez!!! Adesea şi fără rost, dar nah’, asta e!, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!!…

Pe ORDINEA de ZI  figura, după poetul Petru Solonaru (căruia îi voi dedica un capitol aparte),  scriitoarea Vasilica Ilie, cu care sînt, oarecum, amică, deci nu mă temeam să mă duelez cu ea, şi  Nicolae Ţăranu, poet sau prozator, pe care îl ştiam,  oarecum, căci mă mai intersectasem cu el pe la nişte lansări de carte, dar nu îi cunoşteam EXACT valoarea scriitoricească! Nu că pe Vasilica Ilie aş fi citit-o! Nu! Dar îmi mai aruncasem privirea, din cînd în cînd, pe pagina ei de pe Facebook, aşa că ştiam ce poate ca scriitoare!! Ne lăikuiam!!! Acum, aici, la LITERATORUL nu eram la CONCURS, dar nah’, fiecare vrea să iasă pe locul…ÎNTÎI!! Eu fiind un fel de „necunoscută”, un „Y”, aveam şi eu ambiţia mea, ca şi ei, de altfel! Doar că ei aveau state vechi în lecturat şi/sau ţinut discursuri, pe cînd eu, nu! În orice caz, nu voiam să cad pe locul 4!! Şi, întru aceasta, nici că-mi păsa cine va ocupa locul acela!! Treaba e ca nu voiam să-l ocup eu!!!

În sală, auditoriul, format din poeţi, prozatori, epigramişti, scriitori într-un cuvînt, dar şi actori, pictori, doctori, fotografi, cameramani (care, şi ei scriu şi au publicat cărţi). Oameni care aveau carieră în spate. Erau foarte mulţi scriitori cu ştaif! Forfotă mare!! Mare parte din cei  prezenţi, în proporţie destul de mare, nu mă ştiau ca şi prozatoare! Pentru ei eram…”fata din spatele camerei de filmat!”, cum mă etichetase pe mine odată…cineva, şi-mi plăcuse! Acum însă urma să-mi exercitez veleităţile, nu de cameraman/fotoreporter, ci de prozatoare!! Upsss!!! Fii atentă, Antoanetooo!!! Vezi ce spui! Uşor de zis, dar mai greu de aplicat! Practica asta ne omoară!! Oricum, vă spun sincer, că e de 1000 de ori mai fain, mai relaxant în spatele camerei de filmat decît în faţa ei!!!…

 La intrarea în Biblioteca Metropolitană trona un AFIŞ:Afis Biblioteca cu anto 11 mai 2016

Citesc!  „TETRADELE lirice ale lui Petre Solonaru în dispută cu TRIADELE prozatorilor X, Y, Zet!”…Y-gecul fiind eu: Antoaneta Rădoi!!!

Hmm!!!… TEXTUL afişului ăsta, ori e conceput „la intimidare”, ori e pus să mă ambiţioneze maxim!!, mi-am zis. Nu-mi era prea clar ce-ar putea însemna „TETRADELE lirice” ale domnului Petru Solonaru (Nu citisem NIMIC din ceea ce  scrisese, deşi mă intersectasem cu domnia sa de mai multe ori pe la diverse evenimente cultural-literare, chiar îi dădusem un autograf -uau!! Îi dădusem un autograf!! Îţi dai seama??? Eu dumnealui!!!- pe una dintre Cărţile mele, în 19 dec 2014, la Calderon!!; m-am şi mirat că vrea să mă citească!! Eu auzisem despre dumnealui cum că ar fi unul…greu, în domeniul scrisului şi că scrie ceva mai…aparte!!, în fine, ceva ce mai puţini pămînteni înţeleg -iar eu, prea…pămînteana, sigur, NU mă aflam printre cei…înţelepţi!!) Ca să nu mă îngrijorez prea tare şi să-mi pierd calmul, ca să nu intru în trepidaţii, mi-am făcut de lucru meşterind la camera de filmat, căutînd unghiuri bune de filmare, luminozitate, etc…

Încet-încet, sala s-a umplut la refuz şi şi-au făcut apariţia şi GREII prezidiului (Ei, bine, nu era chiar un prezidiu, căci era un CENACLU Literar, un loc unde se lecturează, se discuta, se poartă dialoguri, deci nu CURTEA cu JURAŢI): dramaturgul Emil Lungeanu, amfitrionul, Aureliu Goci, criticul, Petru Solonaru, scriitorul şi…”adversarul” meu şi, poate şi al celorlalţi doi prozatori care urmau să lectureze!! Şi ca să pună cireaşa pe tort, dl Emil Lungeanu începe prezentarea Evenimentului cu un mic discurs:

Cîţiva autori de PROZĂ au vrut să se dueleze cu POETUL Petru Solonaru! Se vor duela cu săbii din acelea de…cum le zice… de samurai. PROZATORII vor să-şi încrucişeze spadele, să se dueleze cu marele (poetul; n-am reţinut exact termenul pe care-l pronunţase dl Lungeanu) Petru Solonaru! Să vedem însă, dacă mai rezistă PROZA după TETRADELE solonariene (care erau programate primele)!! Dl Solonaru a venit astăzi cu ANDROGINUL, ne adroginizăm!!! TETRADELE rămîn ale lui Solonaru…şi etc, etc…a înşirat dl Emil Lungeanu cuvinte „ne-nţelese” mie, de parcă nu eram eu şi aşa năucă!!! „TETRADE”, ANDROGIN!!!”…Doamneee, m-am lovit la cap şi-am ajuns…unde???

Şi ca să fie tortul (mai bine-aş zice: tortura!!, asupra creierului meu, mărginit la…metafizică) şi mai vîrvonat, începe dl Solonaru să-şi expună creaţia! Aş, mare lucru nu am înţeles! Că nah’, nu fusesem pregătită să aud vorbindu-se „chinezeşte!!” Am înţeles însă aceea că, am văzut-o şi auzit-o, pentru prima oară de cînd o cunosc, pînă şi pe INEGALABILA actriţă Doina Ghiţescu, o stîncă de neclinit a interpretării oricărui gen literar, teatral, aproape….bîlbîindu-se cînd dl Solonaru a invitat-o să lectureze!!  Ei, bine! Exagerez un pic, dar..parol că nu prea mult!!! Şi-a găsit, scumpa de ea!, cu greu linia interpretativă, deşi tipa are o..VEŞNICIE de experienţă! Dar, nah! „androginizarea”, nu-i o treabă aşa simplă, cuma rcrede unii! Şi nu-i una simplă, deloc, atunci cînd îţi primeşti „rolul” de-abia cu 3 minute înainte de  deschiderea Cortinei!!! Dar, s-a descurcat! În fine, nu ştiu ce-au înţeles şi, mai ales, ce-au reţinut din expunere cei din sală, dar eu n-am înţeles decît aceea că TETRADELE astea sînt, în fapt, nişte POEME, că-s o formă de poezie inventată de dl Solonaru! Aşadar, solonariene!! Bine măcar că m-am luminat un pic!… Ceva-ceva LUMINĂ a mai adus ÎNTUNERICULUI meu şi criticul Aureliu Goci, care a luat cuvîntul şi a cuvîntat!!! Slavă Domnului! Altfel, chiar că rămîneam năucită de nu mi-aş mai fi putut ţine „frumuseţe” de discurs pregătit!!! Uah!!..

Cînd s-a trecut la „candidatul” următor, la Vasilica Ilie, am răsuflat uşurată! Cu SOLONARIENELE, cu TETRADELE, cu ANDROGINUL în spate, m-am simţit precum  Sisif!! Parcă urcam, urcam un munte înalt-inalt cu bolovanu-n spate şi îl scăpam, şi  mă-ntorceam la baza muntelui, înşfăcam bolovanul şi urcam un pic şi iar îl scăpam!!!… O, Doamne! Rău îi să fii „neputincios!!” SOLONARIENELE? Un bolovan prea mare şi prea..greu pentru UN STÎNJENITOR MONUMENT de SUPERFICIALITATE, care sînt eu, Antoaneta Rădoi!!! Am scăpat teafără şi am răsuflat uşurată cînd „androginizarea”, împlinită sau nu, s-a disipat!….

La Vasilica Ilie, am intrat în lumea prozei feminine. O lume care nu-i DELOC pe placul meu! Dar Vasilica Ilie, lectura calm, aşezat, liniştitor, ca un clinchet de clopoţel, iar eu, după „solonarienele” care-mi căzuseră greu la digestie, eram acum precum o pisică pe sobă! Puteam să şi visez! Mai ales că Vasilica derula, liniştitor, o..poveste de dragoste! (personal, nu-mi  plac, DELOC, dar lecturarea Vasilicai îmi permitea să-mi reaşez mintea-n cap!! Căci ea lectura şoptit şi vorbea, în creaţia ei, despre lucruri, oarecum, mai pămîntene decît auzisem la Solonaru!!, deşi nici povestea ei nu era tocmai pămînteană! Genul fantasy! Doar că în final personajul moare şi asta nu prea mi-a plăcut! Prea..lacrimogen! Mai ales după ce TOTUL începuse şi se derulase ca-n basme!! O poveste de dragoste, Ileana-Cosînzeana şi Făt-Frumos, în variantă fesbuciană!!)

Cînd mi-a venit rîndul, mi-am dat seama că nu o să am timp să-mi ţin discursul. Gîndisem ca mai întîi să mă prezint celor prezenţi, să-mi fac un scurt CV (deşi urăsc CV-urile, urăsc BIOGRAFIILE -simt de parcă ar trebui să-mi fac NECROLOGU’, eu un MORT, în faţa unor oameni VII!!, cărora oricum nu le pasă!-, ca să ştie lumea cu cine are de-a face, şi, mai apoi, să lecturez ceva din una dintre cărţile publicate de mine! Mi-ar fi fost necesare 35-40 de minute, dar NU AVEAM ACEST TIMP la dispoziţie pentru discurs, drept pentru care l-am ciopîrţit! (Mă frămîntam în gînd, în timp ce deja vorbeam mulţimii, şi aruncîndu-mi ochii, din cînd în cînd pe notiţe, nu-mi găseam reperul: de un’ să tai şi cît! Oh, măcar de na-ş păţi ca doctor’ Ciomu, să tai organul cel mai…”de seamă”, al organismului!!) Cum a ieşit? Habar n-am! Nu mă întrebaţi ce am spus, nici ce a ieşit, căci NU ŞTIU! Dar…cred că a ieşit bine! De ce zic asta? Pentru că m-am trezit în aplauze!!!…

(puteti vizualiza: https://youtu.be/zJH6vkLUVv0 )

Va urma!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Azi, de „Ziua dorului!”…


Azi de “Ziua Dorului”

 

Azi, de „Ziua dorului”

N’Jde  vorbe-am să vă spui

Că  eu n-am un singur dor

Ci am multe doruri frate

Ce m-au cocoşat de..spate!

Azi, de „Ziua dorului”

Rup şirul oftat-ului

Voi da liber gîndului

Şi-am să bat cîte un cui

Dînd  aplomb…cuvîntului

În pieptul..duşmanului!

Azi, de „ziua dorului”

Ia aminte ce-am să-ţi spui

Să nu zici că nu ţi-am spus

Şi că, vai!!! tu n-ai ştiut

Cîte doruri am avut!!!….

(Cît de tare m-a durut!)

Azi, de „Ziua dorului”

Vreau pe-un munte să mă sui

Să dau glas cuvîntului

Şi să strig în gura mare

Că Anto nu-i de vînzare!

Nici de Gura-tîrgului!

Azi, de „Ziua dorului!

Ia aminte, c-am să-ţi spui

C-un prieten am avut

Şi-n el tare am crezut

Dar de Gura-tîrgului

Mi-a dat foc  sufletului

S-a gîndit de bună seamă

Să-mi pună venin pe rană!

Azi, de „Ziua dorului”

Colo –n jos  în Piaţa Mare

Pe-o lădiţ-am să mă sui

Şi-o să strig în gura mare

Că mi-e dor de numa-numa

De un om avedărat

Cu care să stau la sfat

Şi să-i spun ce mult mă doare

Excesul de farfarale!!

Şi-astăzi, într-o „Zi de dor”

M-am gîndit ca să vă spui

„Cît de dor” mi-a fost de voi

Puilor de–şerpălăi!!!cobra

Vipere cu Cornul  plin

Care îmi zîmbiţi senin

Dar îmi faceţi viaţa chin

Cînd mă-mproşcaţi  cu venin!

Azi, de „Ziua dorului”

Am decis  să vi le spui

Să mă răcoresc niţel!

Să vă intre bine-n cap:

Azi, de …”Ziua dorului”

Nu mai am niciun regret

Şi am să vă spun concret

C-am să-mi pun zăvor la suflet

Iar la uşa casei mele

Veţi găsi numai zăbrele!

Nu-mi veţi mai intra în casă

No-ţi mai sta cu min-la masă

N-am să vă spun ce mă doare

Nici s-ascult a voastre doruri

Ci-am să-mi pun la suflet…storuri!

Să vă tînguiţi la Lună

Chiar în vreme de furtună

Şi de fulgere severe

Căci eu…nu mai am putere

Să mai iert la infinit

Un PRIETEN ipocrit!…

Antoaneta Rădoi –de la Vrancea

 

PS: Azi, de „Ziua dorului”

Am dat glas cuvîntului

Şi de-acu-nainte

Vreau să luaţi-aminte

Că nu vreau nicicînd

Nici măcar în gînd

Amintirea voastră

Să mă otrăvească!…

-final-