Archive for the ‘Rucsacul cu Sfinti’ Category

Rucsacul cu Sfinţi…


Category: Personale

  Nu de mult am primit în dar un nou rucsac. Foarte fain! Dintr-o piele extrem de fină şi de foarte bună calitate. Culoarea mi-a plăcut maxim. Iar faptul că era cu mult mai încăpător decît cel pe care-l purtam anterior, mi-a multiplicat bucuria. Aşa că, în momentul în care mi-a fost dăruit, bucuroasă la extrem, am debarcat, instant, toată încărcătura din vechiul rucsac  în noul ( nu vreţi să ştiţi cam cît hămălesc!!!, chiar dacă sînt la o, nu prea mare distanţă, în timp, de o paralizie -ce m-a ţintuit mai mult de un an la pat!!!-, pe care am trecut-o cu brio, spre slava lui Dumnezeu, Cel Care S-a milostivit de mine! ). Port rucsac aproape în toate împrejurările şi cam la orice ţinută. Mi-e mai comod şi îmi ajută coloana să reziste mai bine  încercărilor sisifice la care o supun! Şi..robotesc, cu bucurie, dînd slavă lui Dumnezeu pentru că am un loc de muncă. Încă!! Muncesc mult. 12-14-16 ore, şi chiar mai mult, zilnic. Mai puţin duminica…

 Mi-arunc ochii la ceas şi-mi dau seama că-i tîrziu.Trebuia să plec de la muncă demuuult… Offf!!.. cum mai trece timpul ! Desigur că mai aveam încă mult de lucru la servici, insa n-aveam încotro, fiindcă trebuia să mai rezolv şi alte probleme. Îmi strîng, în grabă, catrafusele…

   „Catrafusele mele”…o traistă cu ..Sfinţi.

    Trebăluisem întreaga zi, dar nu reuşisem „să-i desăvîrşesc” în totalitate, aşa că „le-am propus” ( eu vorbesc cu ei -cu Sfinţii- tot timpul!! ) să schimbăm locaţia şi să continuăm lucrul acasă (e vb despre nişte miniaturi, copii după Sfinţi, la care trebăluiesc de ceva vreme). Îi strîng, aşadar, repejor, fără să aştept aprobarea lor, îngrămădindu-i, cu grijă, cîte 2-3 în cîte o punguliţă, îi ‘bag” în rucsac şi mă îndrept spre iesire. În prag îmi aduc aminte că am promis cuiva că-i voi dărui o miniatură şi nu ma tinusem de cuvint, din pricina ..uitării. Mă întorc din prag şi-l caut cu privirea pe Cuv Arsenie Boca. Îl „dibui” pe măsuţa arhiplină cu miniaturi lăsate la uscat. Caut grăbit o punguliţă pentru cadou. Nu iau  doar un singur exemplar, ci „arunc” în punguliţă, 2-3 exemplare miniaturi cu imaginea Cuviosului Arsenie Boca ( nu se ştie niciodată, cînd am nevoie de Sfinţia sa!!! ) şi, pentru că nu mai era loc nici măcar pentru un ac în rucsacul meu ( dealtfel destul de încăpător!! ), pun miniaturile în buzunarul exterior al rucsacului. Adaug în grabă şi Acatistul Sf Spiridon, caci îmi propusesem să-l citesc şi nu o făcusem din lipsa de timp. Poate citesc la noapte!, îmi zic…şi plec, mai mult alergînd…cu rucsacul nou în spate…

Ajung pe cheiul Dimboviţei. Prind semaforul. Mă comformez, rămînînd pe trotuar, îngîndurată şi preocupată de ceea ce urma să fac, cît şi de faptul că eram într-o întîrziere nepermisă. N-am dat atenţie mulţimii din jur care aştepta la semafor. În zona aceea, de regulă, forfotesc destui. Lume pestriţă, majoritatea căutind PUB-urile (Berării/Baruri; centru Vechi, Bucureşti). Acum aşteptam la semafor mulţi, dar mai puţini decît alte dăţi, aşa că nu găsisem necesar să-mi asigur  spatele, deşi era 20,30 şi destul de întuneric. Aşteptam să se facă verde şi s-o iau din loc alergînd, căci întîrziasem al o întîlnire. La un moment dat, rucsacul meu face mişcări laterale pe spatele meu. Abia perceptibile… Mă „trezesc” ca dintr-un vis…Între timp semaforul se-nverzeşte. Plec uitîndu-mă în spate, pentru că, instinctual, ştiam că ceva se-ntîmplase cu rucsacul meu…

 Traversez intersectia în pas grăbit, ajung pe trotuarul de vis-a-vis şi mă uit, grijuliu, în spate. Nimic nu pare suspect. În spatele meu, secondîndu-mă, un tînar ce părea DE BANI GATA, îmbrăcat după ultima moda, cu frizura în creastă de cocoş, traversa şi el, în urma mea, uşor în lateral, uşor grăbit, părînd ABSENT sau…parcă preocupat de altceva decît de rucsacul meu…

  Măi să fie!! Nu-mi miroase-a bine!! Prea FERCHEŞ Tipul ăsta!! Mă opresc şi-mi trag din spate rucsacul. Tînărul, brusc  o ia în altă direcţie…uşor debusolat. Asta îmi dă şi mai mult de gîndit!! Fac cîţiva paşi în direcţia dorită, dar gîndul că tînărul fercheş „îmi încercase” buzunarul de la rucsac nu-mi dădea pace… CUTREMURUL din spatele meu nu se putea isca fără motiv…Încetinez mersul şi cercetez rucsacul. Buzunarul rucsacului meu avea fermoarul desfăcut în proporţie de 90%, iar întreg  conţinutul lui era „la vedre” şi la-ndemîna oricui. Ops!!! Mă opresc. Aprofundez rapid cercetarea conţinutului. Evaluez!..

Ce-oi fi mai avut acolo?, mă întrebam. Nu-mi mai aduceam aminte ce făcusem în graba mea. De două zile de cînd aveam rucsacul, purtasem portofelul cu bani şi acte în buzunarul rucsacului şi acum, rapid, nu mai realizam dacă îl pusesm tot acolo sau iî pusesem înlăutrul rucsacului. Dăunăzi chiar şi telefoanele le înghesuisem acolo. Acum telefoanele le aveam în buzunarele de la geacă şi stătusem la semafor cu mîinile în buzunar din cauza frigului..Dar portofelul? Na’, acum, tre’ să mă opresc în loc şi să „debarc” întreg conţinutu’ rucsacului pe trotuar, ca să verific, după ce că şi aşa sînt în întîrziere!!, îmi zic. N-am incotro! Numai aşa voi descoperi dacă mi s-a „subtilizat” ceva sau nu… Bani nu aveam şi nu am prea mulţi în portofel, „din principiu!!!”, însă acte..din belşug. C Identitate, permis auto, taloane auto, etc…Dacă „m-a deposedat'”  FERCHEŞU’ cu creastă de cocoş şi pus la ţol festiv de toate astea, îl crăppp!!!, mi-am zis. Îi „iau urma” prin Hanu’ lu’ Manuc, şi-l găsesc eu dacă va fi nevoie!…

 Zis şi făcut!  „Basculez” pe trotuar conţinutl rucsacului şi purced la căutarea portofelului…

 Slavă Domnului!, portofelul meu era bine-mersi pe  fundul rucsacului! Mulţam’, Doamne!, că ai grijă de săracii Tăi! Înghesuisem peste el cam tot ce aveam de cărat…iar, din buzunarul rucsacului nu lipsea absolut nimic. NIMIC! Deşi conţinutul buzunarului era întru totul descoperit, atîrnînd mai mult în afară decît înăuntru. Şi, cu siguranţă că dacă tînarului de la semafor nu i-a „ieşit pasienţa”, pentru că nu mai avusese timp ( semaforul se schimbase din roşu în verde, pînă să-şi desăvîrşească el OPERA… ), cu siguranţă că, prin „Centrul Istoric”, unde este f f aglomerat, om la om, urmă să fiu „lucrată” de către unul dintre cei care „FAC ISTORIE”, prin PUB-uri…şi aşa, conţinutul buzunarului de la rucsacul meu  putea deveni..istorie!! Pentru mine!!!

   Mulţumesc Cuviosului Părinte Arsenie Boca! Mulţumesc Sfîntului Spiridon! Şi le mulţumesc Tuturor Sfinţilor care  se aflau „înghesuiţi” în buzunarul rucsacului meu!

„Şi-au făcut treaba!” M-au ocrotit şi de asta data, cu DARUL lor!

 PS: Acasă  am constatat că aveam în acel buzunar şi alţi Sfinţi, „uitati” acolo de cîteva zile…Şi aveam şi ALTE LUCRURI la care ţineam…

 Vă mulţumesc VOUĂ, Cuvioşilor, Sfinţii lui Dumnezeu, pentru grija ce-mi purtaţi!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Anunțuri