Posts Tagged ‘ipocrizie’

Despre IPOCRIZIE și SOFISME….ENTANGLEMENT si..poet post-textualist


Intru pe Feisbuc și găsesc o invitatie la o..Seară de poezie. Io, după cum deja mulți știu, nu mă topesc după poezie, decît dacă ea, poezia, este ca cea a lui Coșbuc: ”Noi vrem pămînt!” sau cum e ”Moartea căprioarei” a lui N Labiș (după mine, cea mai faină poezie de pe mapamond!!)! Lirismele mă bagă-n Spital, subito!!! Și cum mi-e frică de injecții, îmi iau măsuri de protecție.., mai ales că, în ultimul timp mi s-a-ntîmplat să aud și să văd..”cai verzi pe pereți” și să-mi audă urechile multeeeee ”cuvinte goale”…

Sumedenie de ”poeți și ..poetese!!!”, mă asasinează, zilnic, fără milă, pe situri cu pretenții literare, astfel încît, cînd mai dau peste un verset acatării (apropos, îmi place f tare Luminița Zaharia; Felicitări doamnă! Ești UNICĂ! Asemenea lui Petre Moise în muzica psaltica! Felicitări și ție, Petre Moise! Și-mi place Constantin Cristescu, Lupul Alb; Felicitări! Sînteți buni! Și-mi mai plac cîțiva al căror nume îmi scapă acum. Vorbesc de cei din ”poezia română actuală”, la care se referea criticul de la Ed Po…, vol.I, după cum veti vedea mai jos) care să-mi mai mîngîie auzul cu simfonia versului, a rimei și a iambului, plec de la computer și bat mătănii Domnului pentru Harul divin pe care l-a pus în creatura sa, omul, poetul!

Am mai spus, dar o voi repeta, eu sînt pentru ca, fiecare individ să se individualizeze prin Har, nu prin ipocrizie, și să facă fiecare după TALANTUL primit: cel căruia i-a fost harazit dansul, să danseze, cel căruia i-a fost dată mînuirea tîrnăcopului, să-l mînuiască, celui care tre` să conducă tractorul în brazdă să o facă, cel căruia i-a pus Dumnezeu o MUZĂ în destin, să creeze, dar, versuri și așa mai departe…

Care va să zică întru pe Feisbuc. Găsesc o Invitație la o Serată literară. Intru să văd locația! Hmmm! Locul în care nu am fost NICIODATĂ dar…nici nu tînjeam să merg! Dau să văd despre ce EVENIMENT este vorba și găsesc. Citesc ceva, un fel de recenzie-recomandare: {”În poezia Adxxxx GRxxxxxx textul e locul în care realitatea și imaginea ei apar într-un continuu ENTANGLEMENT și “viața îți oferă tot felul de surprize”. Imaginația lucrurilor, “surori gemene cu amintirea lor”, e eliberată de litera “rostită la momentul oportun”, și rădăcinile lor se împletesc ca o strângere de mâini sub spărtura făcută de ea în zidul incomunicabilității. Atrase în crăpătura timpului, prezența și absența constituie prin alternanța și reflexiile lor cromatismul unei melodii gestuale ce alcătuiește sinestezic, în rotirea sa, vederea recuperatoare a lumii “chiar în acest proces de instituire spontană a realului în literă”, după cum observa criticul Mxxxx Mxxxx. Acesta din urmă o consideră pe autoare, în volumul „poezia română actuală” (ed. po…, 1998, vol. I), “cel mai tânăr poet post-textualist” } Uffffff, mă ia capu`! I-auzi frate, ce zice domnia sa Fl  C aici: ” ..realitatea și imaginea ei apar într-un continuu ENTANGLEMENT”. I-auzi bre!!! Au uitatără rumânașii noștri (deveniți poeti, prozatori, critici literari, unii ..formatori de opinie ) limba română! Autentica noastră…limbă română plînge și se tînguiește, cu amar, sub presiunea franțuzismelor, a englezismelor, a neologismelor în general!!! Fiindcă unii dintre semenii noștri au un apetit neostoit pt noutate -neofili i-as numi-, asa incit aceasta însușire devine un fel de maladie a sistemului lor digestiv, căreia, linistiti i-am putea zice neofagie!! Ei reliefeaza adevăruri vechi în cuvinte, nu neaparat noi, ci..sofisticate!!!, cuvinte care pot avea un efect cvasi magic asupra psihicului oamenilor (sau, poate ca chiar aceasta se urmărește!!), mizînd pe un efect… placebo… Și, în atare situație, noi, auditoriu, trebuie sa apelăm la memorie și să practicăm  o sporită GIMNASTICĂ MENTALĂ, ca să nu fim acaparați de capcana cuvintelor (fără noimă, a acestor NEOFILI ), ca să nu  cădem de-a dreptul în hipnoza cuvintelor, a vorbelor fără conținut!! și să ni le însușim, mai apoi, ca pe ceva normal, majoritar acceptat; Am observat, de altfel, de multe ori, mai ales în poezie -toți scriu acum poezie, e un trend!!!-, deși nici proza nu stă prea rău la capitolul sofisme de doi bani!!!, la…”cuvinte goale ce din coadă au să sune”…-, că dacă cineva foloseste limbajul traditional e socotit drept un papagal, un incult ori unul care ”se plimba prin literatură cu nasul pe sus, fără a întelege ceva!” -așa m-a descris pe mine dl Fl. C într-un commentariu de pe pagina sa pesonală de Facebook- și, dimpotrivă, dacă unul folosește cuvinte ciudate (cum ar fi ENTANGLEMENT si POET POST-TEXTUALIST si cite altele de gen, cuvinte pe cît posibil neuzitate, necunoscute auditoriului, cuvinte care bruiază capacitatea de înțelegere imediată a mesajului transmis celor care audiază discursul), este aclamat ca un OM  MARE ori, poate, chiar un…geniu!!!.-pustiu, aș zice!!! Se face azi prea mult caz de smiorcăite sofisme de doi bani!!  Deh`, sîntem oameni de litere, publicăm cărți, scriem texte, sîntem, așadar…”poeti-textualisti!!!”, tre` să ne dăm oleacă în stambă, că sîntem docți!!!, măcar așa ca să arătăm că… ”am cu ce măh, am cu ce!!!” Da` ia auzi ceea ce niciodată nu ai mai auzit pînă acum, neicușorule: ”cel mai tînăr poet post-textualist!!”, ne-o descrie criticul M M pe domnișoara poetesa. Iar dl Fl C, ne prezintă următoarele: ”În poezia Adxxxx GRxxxxxx textul e locul în care realitatea și imaginea ei apar într-un continuu ENTANGLEMENT și “viața îți oferă tot felul de surprize”. Imaginația lucrurilor, “surori gemene cu amintirea lor”, e eliberată de litera “rostită la momentul oportun”, și rădăcinile lor se împletesc ca o strângere de mâini sub spărtura făcută de ea în zidul incomunicabilității. Atrase în crăpătura timpului, prezența și absența constituie prin alternanța și reflexiile lor cromatismul unei melodii gestuale ce alcătuiește sinestezic, în rotirea sa, vederea recuperatoare a lumii…chiar în acest proces de instituire…”  Pfuiiiiiii, cîtă imaginație ca să creezi asemenea sofisme!!…Mă-ntreb: cui folosește? La ce ajută?

Apoi, dragii mei, n-am făcut corp comun cu ENTANGLEMENTu` ăsta și nu-s deloc curioasă să ajung la Seara de Poezie la care cineva, necunoscut mie (din pricina nickname-ului pe care și l-a ales!!!; a anonimatului), m-a invitat pe Feisb! Mă tem că poemele fătucuții ăleia, a poetesei, ar putea fi asemenea prezentării făcute de dl Fl C -moderatorul Cenaclului, a Serii de Literatura/de poezie- în introducerea din pagina de Facebook (ca invitatie la Seara de CULTURA!!) și anume, mult zgomot pentru…prea puțin și mergînd acolo să am parte de o pleiadă de sofisme deșănțate, care să mă scoată din uz în loc să-mi creeze o stare de comfort spiritual. Deși…s-ar putea să mă-nșel! Și poetesa ori poetul să fie deasupra  …sofismelor exprimate mai sus de dl F C, cel care ne recomnadă Seara Literară și pe poet/ă! Dea Domnul să fie așa, deși, pe mine, intuiția nu m-a înșelat NICIODATĂ! Așa că..n-am chef să risc! Mai ales că afară plouăă, plouăăă, plouăăăăăăă…

Te salut, VOIOS, generație de..”tineri poeti-textualiști! la care realitatea și imaginea ei sînt într-un continuu ENTANGLEMENT”. Ce să-i faci? ”Viața îți oferă tot felul de surprize”. Surpriză, și încă una mare, a fost și pentru mine să descopăr că n-am putut avea ENTANGLEMENT cu…povestea dlui FC!! Cu domnia sa nici atît, că descoperind commentul meu, mi-a blocat, fara drept de apel accesul pe pagina domniei sale!! (Pagubă-n ciuperci!) Plus că, tot făcînd eu exerciții de implementare în memoria mea a neuzitatului ENTANGLEMENT, mi-am stîlcit destul limba! Tre` să fac exerciții serioase cu EN-TAN-GLE-MENT-ul  acesta!!!…Poate anul acesta pot concura și eu la un premiu de…”poet/scriitor post-textualist”, nu??? Nu se știe niciodata ce ENTANGLEMENT se poate produce!! Tre` să rog ASTRELE să se-alinieze pt ENTANGLEMENT!!! Pe cine pot însă să ATINGĂ cuvintele mele?? Simplele mele cuvinte…

Reclame

Ipocrizie…


  La mare rang a adus românul ipocrizia! De fapt, toți oamneii o practică într-o mai mică ori mai mare măsură, dar la noi, la români, parca mai abitir decît la alte nații. Ei bine, că nu am umblat eu prin lume ca să știu, dar…mai bine, fiindcă măcar așa nu mă mai lovesc și de ipocrizia altor ..neamuri. Mi-ajung neamurile noastre proaste!! Le zic proaste pentru ca NU SINT DEȘTEPTE în a cultiva PRINCIPIILE care, după cum se știe, sînt LEGI NESCRISE ale lui Dumnezeu! Dar ce vorbesc eu? Cui îi mai pasă acum de Dumnezeu și de Legile LUI?? Acum primează BANU`, Rangu` și JILȚU` în care stai! Iară mie, pur și simplu, mi s-a actrit de ipociti și de toată ipocrizia lor! M-am săturat de SISTEME și de GĂȘTI, de CASTE care ”fac legea” in țata asta în care DESTINUL m-a hărăzit să viețuiesc! Viețuiesc??!! Exist, și asta îi încurcă mult pe unii, dar…și mie îmi dă ceva (mai mult!!!) bătăi de cap!!!

Nu de mult am ieșit, cum-necum, dintr-o MAFIE ( cea a Obiectelor de Cult peste care mai-marii BOR au pus  MONOPOL, sub TAINICA și NEÎNȚELEASA TĂCERE a preotilor și a enoriașilor ascultători la cele administrate de mai-marii lor -și nu vorbesc acum de cele sfinte, că pe acelea nu se silesc ei a le administra, ci de cele ce par a fi…sfinte, și anume: colportajul, care le aduce bani in CONTURI cu nemiluita!!!) și  DESTINUL, implacabilul meu DESTIN, m-a purtat el (multe giumbușlucuri mai face cu mine!!; asta pînă m-o sictiri suficient cît să-i trag una-n freză!!! si sa-l trimit la plimbare..scuipîndu-l, mai înainte, cu curaj în față pe Anticrist…) spre o…altă Mafie!!! MAFIA CĂRȚILOR! Acum, Doamne iartă-mă (că era să-l pomenesc pe Stăpînul Mafiilor!!), încă nu știu care dintre cele două e mai mare, dar știu că au CĂPĂTENII aproape identice, care se ghidează după același princiupiu: BANU`! Și..dacă ai bani, evident că ai PUTEREA și ai..un cuvînt de spus într-o societate lipsită de PRINCIPII, în care BANU face Legea! Iar tu, individ cu principii, n-ai decît să ți le faci sul și să ți le bagi în cur, fiindcă NIMENI nu dă doi bani pe tine, nici pe principiile tale, pentru că oamneii au nevoie de bani, de ranguri, de jilțuri, nu de kkturile tale de principii!!! Plus că, dacă ești un individ care ții la principii, automat vei intra în confict deschis cu cei fără și vei ajunge curînd UNA BUCATĂ PERSONA NON GRATA! Și apoi, știut este că, atunci ”cînd cineva e prigonit, ceilalți fug de acesta ca de un lepros” sau, mai exact, ca dracu` de tămîie!!

Eiiiiiiii, și…s-a făcut că, ieri am ajuns să mai cunosc încă un EDITOR (să-i zicem așa unui individ oarecare, care si-a înființat într-o pivniță, într-un subsol de bloc -plin cu tevi  prin care se scurge, la propriu, kakatu` uman; tot e bine și-n pivniță, măcar asta, pivnița, există FIZIC și-i mai mult decît una virtuală, la care așa-zisul patron sau, mai nou, MANAGER, profitînd de naivitatea ta să-ți mai ia și banii- nici mai mult nici mai puțin, o…EDITURĂ!, de unde-nvîrte, și el, o cîtime importantă din CARTEA produsă în Țara lu` Papură-vodă )! Încă unul!!! „Doamneeee, spune-mi ce-am greșit!!!”, vorba lu` Bănică jr….

M-am prezentat cu un Manuscris la care am lucrat cam 3 ani și jumătate! Speram într-o colaborare, deși știut este că editorii ăștia nu oferă mare brînză pe creația ta! Proporția dintre ceea ce-și oferă ție și ceea ce-și rezervă luiși, este nu jenantă ci umilitor de jenantă!!!…

M-am dus totuși…îndrumată de cineva cu gînduri bune de întrajutorare frățească! Mulțam draga mea Miha! Mulțam pentru dragostea ta, pentru gîbdul tău cel bun! Să-l primească Domnul înaintea Sa drept JERTFĂ înmulțită adusă Lui!

Am găsit locația, oarecum, repede, doar că descoperind-o mi-era cam tîrșă să intru. Dar fiindcă earm însoțită de ”secretara și PR-ul meu”, adică de Yle K, amica mea și omul bun la toate!!!, ne-am îndemnat una pe alta și am coborît treptele spre o…Pivniță!!!, pardon, EDITURĂ, prin spatele unui bloc de cartier..printre tomberoane pline cu resturi menajere și maidanezi. Cîini! Despre ei e vorba! (Că înăuntru, în subsolul acela dădusem peste un altul, MANAGERUL PRINIȚEI, pardon, Editurii, asta-i o altă problemă!!!).Eheiiii, oamnei buni, habar n-aveți ce bani învîrt unii, chiar și prin aceste..subsoluri de bloc!!! În fine! Am intrat ”comentînd” cu ”secretara mea” starea locației. Aia, ”secretara si PR-ul meu” nu voia nici în ruptul capului să intre, de teamă ”să nu o violeze careva” prin subsolul ala!!! Plus că are fobie de coborît scări…și de spații de genul celora în care tocmai încercam s-o conving să mă însoțească și să intrăm…Am intrat dar am intrat…comentînd! Pe asta, pe Yle, n-o poți opri cîn ceva nu-i convine! Seamănă cu mă-sa! Rea de gură! E mai așa, mai…din topor. De la Zamostea de sus! Acolo oamenii spun pe față, fără ocolișuri ceea ce au de spus!! Ei nu te iau cu finețuri, nu umblă la subțirimi cînd nu e cazul!!! Și asta, Ylonka mea, ”țăranca de Zamostea de Suceava” nici ea nu se dezminte! Poți s-o tai cu toporu`, că ea tot se exprimă…Așa că s-a exprimat și acum, coborînd, mai mult siluită de mine, scările PIVNIȚEI, pardon..EDITURII…

Ei bine, dl manager, patronul Editurii de Pivniță, nu știa cine sînt! Dar, vorba Mititelului cu maneaua (cînd l-a luat Iulia Albu la un post TiVi cu: ”îmi pare rău dle Adi M, dar eu nu vă cunosc, nu știu cine sînteți!!!” -asta așaaaa, ca afront căci, cine, Doamne iartă-mă, nu a auzit măcar și o dată în trafic, răzbătînd în miliarde de Hertzi dintr-un merțan, la un semafor care ține o veșnicie, lătrătura lui Cel atît de Mititel ca mărime fizică, din lumea manelei, și anume: ”auuuuuuuuuuu, viața meeeeaaaaaaa!!!!”; imposibil, așadar să nu-l fi auzit chiar și ”maestuoasa stilistă”, Iulia Albu, care-și plimbă ”cu stil” găina, pe LULU a ei, pe Calea Victoriei, în loc să poposeasca, sărăcuța, măcar și pentru o vreme, cu găina ei cu tot -că și ăleia, adică găinii, îi trebe` de-acum ceva tratament, ca s-a molipsit, biata de ea, de la stăpînă-sa!-, pe la Sănăcădiți, să încerce cumva vreun tratament adecvat pentru eliberarea de PERSONALITATEA care-o stăpînește și-o face să se creadă Regina Fashion-designului din Univers!!!-, la care A Mititelu i-a răspuns frac: ”nici eu nu vă cunosc, don`șoară!” (Corect! La obrăznicie se răspunde cu obrăznicie! Zic. Pentru că ”don`șoara” asta prea se crede buricu` pămîntului!!!; trebuia să i-o (s)pună careva, cumva!!! M-a uns pe suflet manelistu`!!!, cînd i-a dat replica asta INTELIGENTĂ!!!, a crescut  subit în ochii mei!!!, cu vreo patrujde centrimetri…), nici eu nu-l cunoșteam pe el, pe EDITOR, așa că am purces mai întîi la scurte descrieri curriculare și așa am ajuns să-i spun cum că am mai publicat și alte cărți decît cea cu care mă prezentasem la ”Editura” `mnealui, pentru un eventual contract de colaborare! Dar cînd a descoperit domnia sa Editorul cine sînt și ce fel de teme abordez, cînd a aflat despre mine că tai în carne vie și că NU CRUȚ pe nimeni și NIMIC  atunci cînd e vorba de ADEVĂR, nu a mai fost interesat nicicum de scriitura mea, chiar daca publicarea, cel putin a unui Manuscris al meu, chiar și într-un singur tiraj, i-ar fi adus importante zerouri in cont! O propunere mi-a făcut totuși, dar a fost cam ca cea din filmele cu Big Mac, in care, Gardianul Închisorii le zicea prizonierilor: ” băh, aici ori faci ca mine ori faci ca mine!!!”, adică aveam oportunitatea sa public sub Editura `mnealui, doar dacă: ori publicam sub preudonim, ori schimbam ”pe alocuri” Structura Textului!!!, ceea ce însemna KILLĂRIREA cam a 90% din text. Și cum nu puteam să accept nici una, nici alta, m-am ridicat de la ”masa tratativelor” (unde a fost cam ca România la Yalta), și, luîndu-mi Manuscrisul, am părăsit ”Sediul Editurii” .

Apoi, toată după-amiaza am fost urmărită de ipocrizia individului! Nu a lui, neapărat! Ci a individului care-și caută doar comfortul material și un statut social bine implementat între mafioții care fac legea în toate domeniile, de la cel Religios, pînă la Asociația Drumurilor ori a Kăkănarilor și a mai știu eu ce!!! Nimeni nu mai caută ADEVĂRUL! Minciuna și fățărnicia au ajuns la loc de mare cinste! Iar indivizii societății, din ce în ce mai ipocriți! Căci, nu-i așa, învățăm unul de la altul…

În incursiunea aceasta am descoperit  -nu că pînă acum îmi era străin lucrul acesta! Nicidecum!  aș putea exemplifica chiar, dar nu e cazul acum- că indivizi din aceștia fără scrupule sînt cei care scot pe piață cărți precum ”Viețile și minunile anumitor sfinți”, iar lumea le cumpără, înghesuind, astfel, bănet de bănet în buzunarul, mă rog: CONTUL, editorului, căruia nici că-i pasă lui de viața de sfințenie a Sfîntului despre care a scris/publicat sau de sufletul individului care cumpără, ci de numărul de exemplare tipărite și vîndute la..”fraieri”. Și întru aceasta, mă gîndesc că acele cărți, nu sînt cu mult mai departe decît maneaua aia pe care-o tot aud pe la semafoare răzbătînd să-mi ardă și să-mi desființeze timpanele cu lătratura decibelilor: ”auuuuuuuu, viața mea!!!” Drept pentru care, nu-mi rămîne decît să mă aolesc și eu…”auuuuuuu, viața meeeaaaaaa!!!”…Ce mă fac, Doamne, cu ea??, în condițiile în care, toți semenii mei, indiferent de rasă, sex, nație sau religie sînt stăpîniți de DUHUL FINAȚIST… ori de..pupincurism…

Renunțăm sau nu la PRINCIPII???

Eu una, prefer să deranjez cu ADEVĂRUL! Condamnîndu-mă, evident, la sărăcia de bună voie și la marginalizarea mea ca scriitor!