Posts Tagged ‘vrajmasi’

Dez(s)nădejdea…


  Ca oricarui om, mi s-a-ntîmplat,  -şi mie- destul de des, să cad în deznădejde. Şi-mi vine-n minte-acum, acel motto, atribuit lui Magellan: „ca mulţi dintre semenii mei, şi eu am fost la strîmtoare!”…
..

  Mulţi dintre cei care mă cunosc ar putea zice: păi, unde ţi-e credinţa? Acelora le-aş putea răspunde că nu, nu am ajuns  -încă!!-  la măsurile la care să pot fi biruitoare prin credinţă! Nicidecum! 

  Desigur că-mi fac mustrare pentru puţina mea credinţă, dar mă consolez, ducîndu-mă, cu gîndul la Apostolii Domnului Hristos, care, zi de zi trăiau, fizic!!, în prezenta Lui. Ştiau cine este EL. Cunoşteau, cuvînt cu cuvînt, ceea ce avea sa urmeze. Le spusese Însuşi Hristos! Aşadar cunoşteau! 

Ştiau ca Învaţătorul va fi Crucificat şi Îngropat. 
Ştiau că Acesta: VA MURI!  Ştiau şi că Domnul Hristos: Va INVIA ( a 3-a zi )! Şi totuşi…S-au indoit! 

Şi Apostolii nu erau oricine.  Ci erau cei care ştiau! Pentru că fuseseră informaţi. 

De Insuşi Hristos, Domnul şi Învăţătorul lor. Cel alături de care se aflau permanent…

…Citind şi recitind scrierile Sfintei Scripturi, ca un profan ce sînt, om limitat şi superficial – eu, Antoaneta, un munte de superficialitate!!!, şi de prostie crasa, uneori-, aprofundînd și socotind după socotința mea, mă bate gîndul că Iisus Însuşi a şovăit. Doar un pic!  Dar..a şovăit! Zic.

Cum altfel să traduc cuvintele Mîntuitorului, cînd se ruga Tatălui, în gradina Ghetsimani astfel: „Tată, dacă este cu putinţă, deşartă paharul acesta!” sau ”Ia de la mine paharul acesta!” …( citez din memorie ). 
Un foarte scurt moment de ezitare. Nu neapărat un refuz, dar…

Aşa am simţit eu, omul limitat şi superficial, din acele cuvinte ale Mîntuitorului. Un moment, un foarte scurt moment de ezitare, de deznădejde i-aş zice, după care, Domnul Hristos încrezîndu-se în Tatăl  şi înţelegîndu-şi, totodată, misiunea pe care o avea de îndeplinit pe pămînt, şi-a revenit, şi a spus: „Facă-se voia TA!”…
..Apostolii, şi ei, au fost adînc zdruncinaţi în credinţa lor. Și nu o dată, însă cea mai evidenta zdruncinare a credinței lor a fost…Actul Răstignirii lui Iisus!

ACTUL RĂSTIGNIRII desfășurat atît de autentic de crud, aproape i-a convins, determinîndu-i să creadă că „Spîzuratul ” nu v-a mai Învia  -aşa cum ştiau ei de la Hristos-. Căci, după gîndirea umană, limitată, după cum vedeau ei ca se desfășurau și decurgeau lucrurile , ÎNVIEREA, nu ar mai fi fost cu putinţă. Ei, Apostolii, bulversaţi de evenimente, „au uitat” , pe moment – şi chiar mai mult decît pentru moment- că : „Ceea ce nu este putinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu!” Erau derutaţi. Înspăimintaţi, chiar. Au deznădăjduit și înă rău de tot! Zic. Să nu uităm, că au fugit și s-au răspîndit care încotro. Şi să ne amintim, chiar de lepădarea – cea de 3 ori!!- a lui Petru! Apostolii erau …oameni!

Găsim pe parcursul lecturării și aprofundării Scripturii, multe versete din care rezultă îndoiala Ucenicilor lui Hristos!…

 În viaţa mea, mi-a fost dat, în mai multe rînduri -mult prea multe rînduri!!!- să cunosc nefericirea (deznădejdea), în diversele ei forme ( imi vine să zic: stiluri ). Acum reflectind mai adînc la situaţiile respective, în care-am trăit din plin nefericirea, cred că aceasta a fost posibilă şi pentru că, poate, în anumite împrejurări, mi-am făurit o REALITATE din care LOGICA lucrurilor, chiar acea elementară logică umană, a fost scoasă afară  -pentru o vreme-, ceea ce a dat naştere, mai apoi, fructului amar al…DEZNĂDEJDII. Şi nu numai că am gustat deznădejdea, aşa un pic, de suprafață. Nu! Ci am mîncat din destul, întregul FRUCT, să mă satur…

Și-am mîncat, și-am tot mîncat și mîncam!!… Și mîncînd încercam, INUTIL, să-mi ţin ochii neumeziţi de lacrimi. Căci mă aruncasem în apa adîncă, învolburată, fără ca mai înainte să fi învăţat să înot! Și neînvățînd să înot era firesc că mă voi îneca. Doar că mi-am dat seama de acest lucru…cam tîrziu. Din pricina FRUCTULUI, care mi se păruse dulce și rumen, nu  observasem furtuna care se apropia cu nori negri și grei și..m-a luat VALUL!!, dar…
…în apa tulbure, învolburată, care mă învăluia luptîndu-se să mă afunde, am găsit, într-un final, puterea şi curajul de a striga la Dumnezeu ( ca şi Petru, de altfel! ). Crezînd numai pe jumatate, ori pe sfert, sau chiar mai puţin, aproape deloc, dar atît încît, DEZNĂDEJDEA, NECREDINŢA,  substituindu-se CREDINŢEI -atîta cîtă a fost-, să  reuşesc a mă încredinţa lui Dumnezeu, rugîndu-mă!..
Nu mi-a fost uşor….     

Sînt o persoană căreia nu i-a fost şi nu-i este ruşine să se roage. Poate că şi de aceea, Dumnezeu în mărinimia Sa m-a ascultat și m-a miluit!

Şi chiar dacă mi-a mai şi tras ( la greu) bîte -de beisbol!! -nu niscai nuieluşe-acolo!!!-, pentru că nu-mi învăţam lecţia pe care mi-o dădea de învăţat ( deşi, nu-s un elev tocmai „neputincios” -dar, poate că tocmai de aceea și are asteptari de la mine!!!- ), totuşi, nu m-a lăsat de izbelişte. Şi tocmai cînd credeam că mă afund, mi-a întins Mîna SA ( ca lui Petru! )!…

Învăţînd să înot, experimentînd ( făcînd la început pluta pe spate; sau înotul cîineşte!!!), am înţeles -în sfîrşit-  că trecerea prin viaţă, cu nepăsare, este de la ..DIAVOL! Creştinul trebuie să fie mereu ATENT!  Tot omul trebuie să fie atent! În fond, tot ceea ce ni se întîmplă, RĂU, ni se întîmplă pentru simplul motiv că: NU SÎNTEM ATENŢI! Iar eu, NU FUSESEM …ATENTĂ!!

Revenind al Iisus și la Ucenicii Lui din vremea cînd Domnul umbla cu ei pe Cale, mă duc cu gîndul la
Ilie şi Cleopa, care în drumul lor spre Emaus, n-au fost atenţi! Erau ei, dar nu erau suficient de atenţi. Au simțit ei ceva cînd li s-a alăturat Hristos pe cale, însă nu înţelegeau. Din pricina neluării-aminte! Nu înţelegeau ceea ce mulţi dintre noi, nu înţelegem. Eu însămi nu înţeleg, de multe ori, sau uit că: DUMNEZEU ESTE PREZENT! Și cad! Cad și deznădăjduiesc! Dar ce deznădejde!!! Și cît de deS!! Atît de des încît am numit-o deS(Z)nădejde… Am momente cînd îmi zic: Da, Dumnezeu Și-a uitat de mine!! Ei bine, NU! Dumnezeu nu uită de noi! Noi de EL, Da, dar EL de noi, NU. Niciodată! Este lînga noi, este cu noi! …Important este ca, chiar în deznădejde aflîndu-ne noi, la un moment dat -sau..mai mereu (cum e cazul meu!!!)-, să nu ezităm, totuși, să-L strigăm pe Dumnezeu! Şi…
………cu siguratnţă: 
                                 VA VENI!

de Antoaneta Rădoi

molitva_kor01

Reclame

„Naşterea” unei Cărţi…


Vin de la Tipografie. S-au făcut ultimele retuşuri la cartea mea: „Prigonitorilor mei din sinod, cu dragoste!!!…”, care are un subtitlu celebru, şi anume: „Spovedania unui învins”, şi care, a plecat, în sfîrşit, la Biblioteca Naţională pentru ISBN!!

Am scris Textul cărţii relativ repede, cuvintele venind năvală. Doar că deştele, năstruşnice, se duceau care încotro pe tastaura calculatorului şi în loc de „care”, îmi apărea „acre”, în loc de „la” îmi apărea „al” şi cîte alte „scheme”, care mai de care mai năstruşnică, încîlcindu-se parcă dinadins ca să nu fac o treabă bună. CINEVA voia, parcă, să mă determine să renunţ, s-arunc la coş Manuscrisul….

Astă noapte am corectat pînă la  ora 2. Mai aveam 10 pagini de revizuit, însă ochii mei refuzau să mai vadă citeţ. Tot ce mai vedeam era o ploaie măruntă de vară de..litere, ce mi se tot cerneau prin faţa ochilor! M-am dat bătută şi m-am întins în pat, cu gîndul că o să şi pot dormi şi că, poate, dimineaţă, mai odihnită o să pot relua de acolo de unde am rămas. Aş!!! M-am trezit fix la ora 9,00. La 10,30 trebuia să fiu la Tipografie, ca să facem acolo ultimele retuşuri, pe viu. Doar că eu abia mă tîram. O durere de coloană mă înţepenise şi nu reuşeam să mă dau jos din pat! Plus că mă cuprinsese şi o mîhnire de nedescris! Ce să fie oare? Nu că aş fi avut motive să fiu prea veselă în ultimii 20 de ani, dar…totuşi! Azi urma să „se nască” unul dintre copilaşii mei! Aşadar, ar trebui să fie o zi cu bucurie!…

Cu un oarecare efort, am reuşit să mă dau jos din pat! Ufff, toate alea mă dor! Mi-am adus aminte de tatăl meu care vreme de mulţi ani s-a tot văitat de picioare, de coloană, de ceva acolo, habar n-am de ce anume, dar el, se văita tot timpul dimineaţa cînd era vorba să se dea jos din pat! Noi, copiii lui, şi mama, ne distram copios, îl luam în zeflemea, şi nu-l credeam neam! El nu prea gusta glumiţele noastre, şi adesea era morocănos. M-or fi ajus „blagoslovelile” lui, îmi suflă gîndul. Dar, stai cuminte gîndule! Pe tata, nu-l pot acuza de „blagosloveli” pentru simplul fapt că el nu „blagoslovea” niciodată! Însă…mai este un TATĂ  în Cer care ne-a văzut hlizeala şi zeflemeaua şi..na, că acu’ mi-o cam iau!!! Iartă-mă tată! Acum ştiu că, bietul de tine, chiar aveai acele dureri de picioare, de şale, şi de cîte altele, fiindcă tu, tatăl meu drag, munceai, erai rupt de muncă, fiindcă tu alergai kilometri zilnic pentru ca să ne poţi asigura nouă piinea cea de toate zilele, iară mie, cele mai frumoase rochiţele şi cei mai frumoşi patofiori de lac, care făceau din răsfăţata ta fetiţă, cel mai de invidiat copil din sat! Mulţumescu-ţi, tatăl meu! Şi ţie, iubita mea mamă, care mă îmbrăcai ca pe o prinţesă…Scumpii mei părinţi! Niciodată nu v-am spus cît de mult v-am iubit! Mereu m-am luat cu altceva! Acum, nu vă mai pot spune! Dar Îl rog pe Domnul Dumnezeul nostru să vă aşeze de-a dreapta SA, în RAIUL cel veşnic! Bunii mei!… Şi Domnul o va face, căci voi, L-aţi slujit cu credincioşie, iar pe noi, copiii voştri, ne-aţi crescut şi educat cum aţi ştiut şi putut voi mai bine!

Ce să faci mai întîi cînd te-ai trezit tîrziu, cînd ai o oră anume stabilită pentru o întîlnire undeva şi cînd vertebrala îţi joacă feste? Apoi nu mai ai vreme să te speli pe ochi, să te închini, să mai înghiţi vreo gură de cafea, ce mai…cînd nici măcar gălbenuşul nu ţi l-ai înghiţit calumea, cum se spune….

Nu-ţi rămîne decît să-ţi arunci ceva pe tine, ce-o fi acolo -că tot nu te-alege nimeni; numa’ să-ţi ascuzi cumva sub ceva, claia de păr nepieptănat, că arăţi ca zăluda!!!…şi sperii trecătorii-, să-ţi iei gentuţa cu Manuscrisul şi trăgînd uşa după tine, să te scurgi pe scări, închinîndu-te şi strigînd la Dumnezeu să-ţi ajute să nu calci strîmb pe trepte, apoi să-ţi aducă rapid un tramvai, un troleibus, ceva acolo, ce-o fi, ca să ajungi cît de cît, mai aproape de ora stabilită, ca să nu-ţi treacă rîndul şi să nu faci impresie proastă…

Cum-necum am ajuns!

Ăştia de la Tipografie nişte oameni super! Eu sînt agitată, ei nu! Calmi, relaxaţi…Fiecare ştie ce are de făcut în dreptul lui şi atmosfera foarte relaxantă! Neavînd încotro, mă relaxez şi eu!!…

Începem corectura! Fătucuţa asta, Violeta parcă o cheamă, o femeie şi jumătate! O dulceaţă de nuci verzi, aş putea zice! Pită, dom’le! Pita lui Dumnezeu! Calmă, caută fiecare rînd, fiecare cuvînt scris greşit (de mine!!!) şi îl corectează, după dictarea mea! Mie îmi vine să mă dau cu capul de monitor! Cum, puii mei!, s-au strecurat atîtea greşeli, cînd eu am re-recitit de Njde ori textul ăsta??? În fine…

Terminăm treaba! Oare?? Eu nu am curajul să mai recitesc …încă o dată textul! Rămînă, aşadar, aşa cum a căzut!!!

Desigur că mi-aş fi dorit să fie perfect, dar…cum nu mai vreau să-i prelungesc agonia, nou-născutului, să-l lăsăm, dară, să vină pe lume…

Iată-l: faţă/spate

Prigonitorii - 19 noiembrie

Filă de jurnal


                 Motto: În fiecare zi simt cum moare în mine speranța de a mai fi …optimistă!

Ca mulți dintre semenii mei -probabil- nici eu nu am înțeles pînă acum (!!!) de ce m-am născut. Dar dacă tot s-a-ntîmplat, măcar să nu fi fost în zadar! Zic. Și fiindcă nu vreau să trec prin viață ca gîsca prin apă, mi-am pus în minte voința de a munci și întru aceasta mă străduiesc ca, în fiecare zi, să fac ceva mai mult si mai bun -pe cît posibil-, chiar și ceva mai bine! Cît îmi reușește, vom vedea!…

Ceea ce știu sigur este aceea că ”nu voi muri într-un pat la care nu am apucat să plătesc ratele” ( pentru simplu motiv că nu mi-am cumpărat un pat în rate!; findcă… că le urăsc!!! ratele!), așa că am scăpat de supliciul acesta!!! Asta nu înseamnă că nu am alte un milion de ZDROABE și, prin urmare, multe alte FORME de STRES!!!, de care -ca o ironie a SOARTEI!!!- oricît m-aș strădui, nu pot scăpa! Datoriile mele însumează cifre cu multe zerouri ( Hai să vă lămuresc un pic: nu mi-am dorit NICIODATĂ să acumulez datorii. A fost unul dintre lucrurile pe care le-am urît cel mai mult! Însă NEMILOASA mea SOARTĂ  m-a adus și m-a înscăunat ”ghini, da ghini di tăt!” în starea aceasta și, iată că, fără voia mea sînt datoare vîndută! Și ca o lămurire completă, ca să nu vă las cu totul în ceață, am să vă spun că am trecut prin nenumărate ”evenimente” care s-au soldat cu pierderi, cu pagube incomensurabile, iar eu am fost și sînt cea care..achită nota de plată!!! Slavă, Ție, Doamne! )!!! Muncesc mult, cîștig insuficient cît să mă mai pot întreține, dară-mi-te să mai satisfac și nevoia creditorilor mei de a-și recupera banii!!! Evident că mă nemulțumește starea mea dar..nu disper!

Ei, na! Vorba vine că nu disper. Numai eu știu de cîte ori ”m-am luat de piept cu Dumnezeu!!!” De nenumărate ori I-am zis cu zdroabă: Doamne, nu sînt și eu, copilul Tău ca și Cutare ( enumerîndu-i cîte un miliardar din ăsta de carton sau vreun ”copil” favorit de-al Bisericii )? De ce Cutare să aibe atîția bani -pe care, cu siguranță, TU i-i dăruiești, cu prisosință  ( uitînd că mai sînt și io p-aici!! )!-, iar eu nu? De ce-i dai ĂLUIA, Palate, iar mie nici cît să-mi plătesc facturile la zi ( Opssssssss!!! Facturi? Am zis facturi? Doamne, nu! Te rog!, nu-mi mai aminti de facturi că o iau razna!!! )? De ce eu să am datorii, și ĂLA ( protejatu` Tău! ) nu? Ce, în fața Ta, nu sîntem cu toții egali?………..

Mai sînt și alte stări care mă nemulțumesc, în afara datoriilor. Sînt, uneori în situații fără ieșire ( ca acum, spre exemplu! ) sau cu două și mai multe ”ieșiri”, și singura dilemă este aceea ca TREBUIE să decid, rapid, care-i cea bună dintre cele două!!! Și-atunci, ”nu mă mai iau de piept cu Dumnezeu”, ci strig la El, și-L rog: Doamne, arată-mi….Calea! ( tre` să fie UNA SINGURĂ după logica divină, dar și după cea umană, căci lucrurile nu se pot rezolva decît într-un singur fel!!! )! Și Dumnezeu, nu-mi răspunde! Sau cel puțin așa gîndesc și văd eu atunci, pe moment! Căci  NU VĂD răspunsul, cu toate că el, răspunsul, în fapt, a și venit, însă eu, în întunericul minții mele, nu-l captez! Și-atunci  iarăși sar ca arsă și plină de mîhnire pornesc valuri de cîrteli, de apostrofări la adesa Celui Ce m-a creat! Și-L bag în ȘEDINȚĂ de LUCRU, fulger!!! După care…spășită..îmi cer iertare!!!…

Nu-mi place să mă cert și nu am bucuria de a iniția și / sau întreține conflicte. Nu știu cum se face însă că, cel mai adesea, pe nepusă masă, mă căptușesc cu cîte un conflict! Acum, cînd scriu, sînt într-un conflict cu mai multe PERSOANE ( era să le zic: personaje!!! ), dar cel mai de ultimă oră este cel în care ”mă întrețin” cu doamna [ aș folosi, evident, un epitet sau o metaforă, s-o usture la rinichi!!!, dar tocmai mi-am adus aminte de un Lord -englez; cum altfel? Că doară, numai englezii sînt lorzi!!!-  care, lovit fiind de un derbedeu oarecare, la venirea polițistului de proximitate la fața locului, a dat dovadă de cel mai înalt grad de politețe spunînd polițistului: ”domnul acesta m-a lovit!” ( no comment!!! )!!! Și urmînd exemplul Lordului -englez!!!-, încerc și eu să mă ridic deasupra nivelului răutații acestei femei, spunîndu-i: doamnă ] de la administrația blocului, care-i și casieră, totodată, care dintr-un motiv numai de către ea știut, nu vrea să-mi încaseze banii pentru întreținere, punîndu-mă pe drumuri între  Tribunal ( bucuria nebunilor!!! ) și executorul Judecătoresc, în fața cărora continuă să facă pe catîrița inteligentă în defavoarea ei  ( pînă la urmă ), dar spre disperarea, cheltuiala și stresul meu deocamdată!!! Și nu-i singura persoană cu care, fără voia mea, mă aflu în conflict! Mai sînt mulți alții, cărora, mă străduiesc, pe cît posibil, să nu le răspund la provocări pe cît pot. Dacă însă nu mai am încotro, atunci îmi ascut armele și mă pregătesc de război! Mulți rămîn surprinși de ”armele mele”. De ce? Nu am cine știe ce arme. Îi bat cu propriile lor arme. Doar că le ascut putin, le mai sterg de rugină!!! Asta fac! Săracii de ei! Păiii..ce să fac, dacă ei îmi tot ”sapă groapa?!” Eu le tot spun -cînd ei catadicsesc să mă asculte-: măi, lăsați-mă să trăiesc! Dați-mi pace, că nu am chef ”să mănînc pui fripți!” -pentru că nu-mi permit!!!-, dar dacă va fi nevoie, o voi face!!! Ei, nu înțeleg mare lucru din spusele mele, atunci pe loc. Se dumiresc însă pe parcurs…. Așa s-a dumirit, de curînd și administratora blocului și așa se vor mai dumiri și alții de aici înainte…Așa că: Aviz amatorilor!!!…Eu nu vă supăr pe voi, așa că..nu mă calcați pe bătături…

 Nu mă mai uit al fotbal deoarece m-am tot săturat să aud de ”regele X” și / sau de ”briliantul Y”. Am cunoscut fotbaliști de mare classă, precum Dobrin ( și nu numai, cărora ar fi trebuit să li se facă statui la intrarea în fiecare Stadion! ), despre care nu mai pomenește, nici nu-și mai aduce aminte nimeni, așa că aceștia din urmă -dar nu ultimii!!!-, saltimbancii din ziua de azi ( care fac orice -cum ar fi vestitul Cristea!-, numai fotbal nu !!! ), n-au cu ce mă impresiona!..

La TiVi nu prea mă uit, fiindcă nu vreau să-mi pierd timpul – acesta, timpul, fiindu-mi necesar în scopuri mai utile-. Îmi aloc, ce e drept, un pic din timp pentru TiVi, uitîndu-mă la niște emisiuni cu tentă socială. Dar avînd în vedere că patronii Canalelor ( pfuiii!!!, canal!!! Deja-mi pute!!! ) sînt interesați doar de rating-ul pe care o emisiune l-ar putea atinge, iar ei nu-s deloc interesați să includă în programele lor emisiuni cu rating redus (decît doar arar și cu scopuri bine definite), m-am scos! Nu mai pierd timpul, așadar, cu..Canalele…Doamneee, ce păcat că nu mai emite..Laura Andrășan, ”Strict Interzisul” ei!!! Și pe Monicuța Columbuța o regret, amarnic!!! Da` pe Drăgușanca!!! Cum care Drăgușanca? Biancuța! Cea care, măritată fiind, era..cînd a fotbalistului Cristea, cînd a protevistului Vlad. Bine că s-a terminat serialu` ăsta ”tînăr și neliniștit” , că-mi aducea îmbătrînire instantanee… Dar, nu-i bai că nu mai sînt astea! Cine vrea circ, mai are disponibile încă alte..Canale…prin care se scurg lături de la rufele murdare, spălate public…de asa-zisele vedete nationale!

A…cînd o să am vreme o să vă spun cîteva cuvinte, opinia mea despre Canalul din care emană reclama la…turismul ecumenic… Să trecem mai departe, însă!

Unii merg la TOALETĂ, mai precis la WC, pentru ”scopuri precise”: necesități fiziologice. Eu..dimpotrivă! Merg acolo, în spațiul acela restrîns ( zic, restrîns, pentru că nu am în acel loc, un spațiu ca cel din vilele miliardarilor ) pentru a mă..”aduna!” Pentru a reflecta!… Acolo fac calcule, acolo îmi fac reproșuri, îmi fac adesea Mea Culpa, acolo îmi fac..PLANURI de VIITOR  -poate că..și de aceea, multe, ale mele planuri de viitor s-au dus pe apa..Sîmbetei!!!! Acolo zidesc și tot acolo..dărîm! Acolo îmi beau cafeaua ( bleahhh!!!..veți zice. Habar n-aveți cît e de… cafea, și cît de relaxat te simți acolo!!! Puteți încerca! Dar asta înainte de…punctul culminant!!! … ) Acolo scriu parte însemnată din Textele mele (  Stați liniștiți! Puteți continua citirea textului! Acesta nu este scris acolo!!! Nu mă duc cu lap-top-ul acolo, ca să nu prindă..”parfum de tei”!!!  Ceea ce scriu acolo este doar pentru: ”uz intern!” ) Acolo…BÎND CAFEAUA!!!, îmi fac speranțe și tot acolo…le ucid!

MUNCA ÎNNOBILEAZĂ!” Cine-a zis asta? Măi să fie!!!…M-am luat cu scrisul și-am uitat de munca mea! Aceea care MĂ INNOBILEAZĂ!!! Că de adus banu`, mai va! Offf!!! Facturile astea!!! Magic cuvînt! Pardon! TRAGIC!!!… Doamne, dă-mi CEVA! Nu-ȚI mai cer ”pîinea cea de toate zilele!” Pe aceea ai rezervat-o altora, pentru o vreme! Sub forma de cozonaci, limuzine, viloaie, Conturi grase în Bănci elvețiene, McDonalds-uri, Carefură si Mega-Centeruri în plin centrul oraselor, Mega Imajuri, etc…! Dar dă-mi, dă-mi, TE TOG, răbdare pe moment și ..satisfacții ..mai tîrziu! Și, mai ales, nu mă uita, totuși, de tot! Daca NU VREI sa-mi mai dai nimic pentru aici, ai grijă si nu uita: ”POMENEȘTE-MĂ, Doamne, ÎNTRU ÎMPĂRĂȚIA TA, CÎND VEI VENI! ” Și încă ceva: Nu-i uita, Doamne, pe cei ce-mi gîndesc cu prisosință ”binele”! Dă-le binecuvîntata șansă de a VEDEA! Ajută-i SĂ VADĂ… ADEVĂRUL DESPRE EI!

Antoaneta ( 25 iunie, 2014 )

„Doamne,iarta-i ca (poate) nu stiu ce fac”…


   Postez aici,cu ceva modificari,un articol,care,initial fusese un comment,pe un Blog,al unui foarte cunoscut scriitor…Si adaug aici,printre altele,ca la momentul postarii commentului,nu stiam ca postez pe Blogul unui scriitor,si nici ca acesta,scriitorul,este unul de..calibru…Nu stiam,pentru simplul motiv ca nu cercetasem.Pe mine ma impresionase FONDUL Problemei dezbatute ,nu numele si/sau nick-ul …Mai apoi ,la nici 3 ceasuri distanta,am descoperit ca esra vorba despre Scriitor..
   Vineri, 14 mai 2010,ma trezesc invadata de o „CEATA de Haiduci” marca BOR,5  la numar.In „sutane” elegante,bine-mirosind ,a parfumuri scumpe,rare,inarmati cu mapele  sub brat  – pt impresie!!- ,s-au introdus ,in sir indian,inaintind pe micutul culoar care duce spre birouasul meu,fara a cere permisiunea vinzatorului..
  Am un mic ,foarte mic,magazin ,in care comercializez -AUTORIZAT la Reg Comertului,si la Autoritatea Fiscala-,obiecte decorative si obiecte religioase.L-am deschis in 2009,in vara,chiar in inima Tirgului ,in apropiere de Dealul Patriarhiei (fara o socoteala anume facuta anterior,ci pur si simplu, intimplator).Asa a rinduit Dumnezeu! Nici mie nu-mi vine sa cred ca ma aflu aici.Dar,Sfinta Carte,spune clar: sa crezi!,caci „toate cite le cereti,prin rugaciune,sa credeti ca le veti primi,si le veti avea!”…
   Toata lumea din imprejurimi,cei care ma cunosc si cei care nu ma cunosc
(dar ar vrea sa stie cine si a „cui” sint..)se intrebau atunci  (in 2009,cind am deschis magazinul,si ulterior),iar unii se mai intreaba inca si in ziua de azi..cine sint,a cui „nepoata” sau „fina” sau..nevasta sint,si/sau cine este sotul meu,ce „spate” am in Patriarhie,de am deschis tocmai in „coasta” celor din Deal,un magazin in care vind obiecte,strict supuse „monopolului BOR „…Iar eu,naiva,ma tot intrebam :de ce-ar trebui sa am „spate”?..N-am!, raspundeam simplu,oricarui ma intreba. Ai „binecuvintare” de „sus”?,ma mai intreba ,din cind in cind,cite cineva.Iar eu ,invariabil,raspundeam ,senin,sincer,simplu,ca nu.N-am!,si nici nu ma intereseaza sa am! Stiu ca daca voi cere ,nu voi primi,asa ca nu m-am ostenit si nici ma voi osteni sa „urc” in Deal,pt asta! Am cerut BINECUVINTARE de la Dumnezeul meu (in care CRED,cu tarie!),si mi-a raspuns,ajutindu-ma si calauzindu-ma spre a gasi sa imprumut un miliard,fara garantii si fara termen de returnare.Ce mai mare dovada de binecuvintare decit acest lucru,in vremurile astea ,in care Bancile nu-ti mai dau un cent fara GARANTII?..Raspunsul meu,desi sincer,nu convingea pe nimeni. Iar „scepticii” ,nu mi-au dat „zile” multe.Ba unul mai „sugubat”,un „fost catelus de CURTE”,frustrat de toate „neputintele ” lui,invidios pe reusita unei femei,un misogin,imi zice,mai in gluma ,mai in serios: „las’ ca te dibuie ei,oamenii lu’ Danutu’ !”…”Pace celor ce vin,Bucurie celor ce ramin,Binecuvintare celor ce..pleaca!’,i-am zis,in viu grai(dar in gind i-am spus altceva ,ceva legat de ..”pupat piata independentei”…el,dimpreuna cu ceilalti..).Dupa care,ca sa nu-i mai dau timp sa mai scoata si alte cretinitati ,pe gura aia spurcata,a lui,i-am zis: mergi cu Domnul! si daca vii cu ginduri bune,sa mai vii,iar de nu….
…Multi si-au facut cruce pentru „curajul” meu. De preoti ce sa mai zic1Unii ma felicitau bucurosi,altii  isi faceau griji pentru mine…Sint unii carora  le este frica de Patriarhul Daniel (mai degraba de „soldatii” lui),ca dracului de tamiie.Temere intemeiata ,dealtfel,din pricina multelor si durelor  ORDINE care se lanseaza din Deal,precum SCUTT-ul (racheta aia vestita,ultrarapida),de multele si GRELELE BIRURI,pe care „danutu’ ” le pune pe capetele lor,care devin ,din ce in ce mai plecate..si mai umile (dar asta-i alt subiect ,pe care-l voi dezvolta alta dat’)…
   Asadar,am deschis,care va sa zica. Si..trecu o luna,trecura doua luni…trecu un an…Parea a fi Pace…dar ei lucrau.isi ascuteau ARMELE.Si se pregateau de RAZBOI.Si ..iata ca „sosi vremea”! ..si mai-marii din Deal,isi facura timp pentru „micul intrus”..adica eu! Oare  atit de tirziu sa fi aflat „danut” de existenta mea?..
…si cum va spuneam..in sir indian,” CEI 5″,slujitori ai  „Ministerului Iubirii”,mi-au invadat „teritoriul” ,in scop de ..cucerire. „ARCASI INARMATI” ,pina-n dinti,cu „legea Monopolului  -103,din nush-ce-an-  ,ma asalteaza cu citeva intrebari.Scurte intrebari,scurte raspunsuri.Scurt „dialog”! Ceea ce le  raspunsesem  tuturor curiosilor ,pizmasilor,de-a lungul unui an intreg,aceea le-am raspuns si „mai-marilor” de la BOR,si i-am invitat ,politicos  -printre dinti!!!- sa „elibereze Ringul”! Au plecat,insa nu inainte de a-mi lansa o „invitatie” verbala,la Arhiepiscopie…Cita Bucurie!!! Sa coboare MUNTELE la MAHOMED,ca sa-l invite la..”DINEU”! Pai..pot lipsi!? Pot sa nu ma duc la „cina”? Ii pot prejudicia neonorindu-i? Nu pot face asta!  Prea de multa vreme ii astept!…Vreau sa le ascult aberatiile legate de „legea monopolului” (emanata dintr-o minte bolnava de lacomie) si multe alte  „dracovenii”.Iertati-ma,oameni buni,pt limbaj! ,dar cum altfel sa le mai spui „inventiilor” mintilor lor bolnave? Si mai au pretentia ca sint..crestini!!
..Am ajuns de risul celorlalte culte,care doar la o strigatura si-si ajuta semenii,adunindu-se ,cu mic cu mare.Noi ortodocsii,ne-am minca unii pe altii,dar ne batem cu caramida-n piept,de altfel,ca ..nu e nimeni ca noi. Eu stiu ca ,Domnul Hristos,a spus (SPUNE!): ‘dupa faptele lor ii veti cunoaste ca sint Ucenicii MEI!” Hai,acu’ sa-i vad,acum! Ai cui UCENICI sint astia 5 (si nu numai ei)! Sa vad,imi dau doar cu pietre,sau ma pun pe ESAFOD? Vor avea surprize…Dumnezeu sa ma ajute! Ca astia  pentru bani nu se stie de ce sint in stare…ca nu le mai ajunge ceea ce la daruiesc SFINTII ,cei atit de generosi…
…Si Dumnezeu sa-i ajute pe bietii batrinei,sa mai poata cumpara o luminare (care-a ajuns la mare PRET,pt ei),pe care s-o puna la capatiiul celor dragi,adormiti,pin’-or adormi si ei intru Domnu’!..
….si pe romanii care-au ales sa fie ortodocsi,sa-i ajute Dumnezeu,si sa-i scoata din ghearele acestor Hiene din capul bisericii,cit si de  Vulturii care guverneaza dupa bunul plac,si nu cu Frica de Dumnezeu si cu respect pentru cei care i-au votat! 
  In alta ordine de idei,legat de pictura,am o parere speciala.Ca de altfel despre oricare dinte TALANTI.Am mai spus-o si o s-o mai spun.Pina va intra in urechile celor care au urechi dar nu vor sa auda. Daca Dumnezeu ti-a daruit un TALANT,nu-l ingropa,ci  INMULTESTE-L!,caci Dumnezeu ti l-a dat,tie,de /si spre folos,in dar.Tie ,si nu altuia! Tie,pentru ca sa te hraneasca sufleteste,in primul rind,caci pictura o faci dintr-o necesitate sufleteasca,apoi,la vreme de restriste,mai vinzi o „lucrare”,mai iei un banut (vai mama lui banut!;cine mai apreciaza ,cu adevarat,valoarea picturii,astazi?),si nu in ultimul rind,aduci bucurie si celui care o cumpara. Mai sint inca oameni care,in afara de snobi,aduna banut cu banut,pina face de-o „lucrare”. Stiu asta pentru ca zilnic ma „lovesc” de acesti minunati oameni saraciti,dar dornici de a avea,si ei,in casele lor,si altceva in afara unei litografii…
…Vin, si umili,aproape fara glas,se jeneaza sa te roage sa nu vinzi nush-ce- „lucrare” ,sau poate sa mai lasi la pret,ca la pensie sau la salariu or sa vina s-o cumpare…
…Ma apuca jalea si disperarea uneori,si-mi vine sa urlu cind vad atita degradare,atita saracie!..
….si-mi pare rau ca nu pot face mai mult,pentru fiecare dintre acestia „mici”,care-mi calca pragul…
…M-apuca furia cind vad OPULENTA celor fara rusine si fara frica de Dumnezeu,si nu ma refer acum la GUVERNANTII tarii,ci la „guvernantii” BOR,care au facut  50 de bani luminarea,ca de!,e cu SCRIS,”marca inregistrata”,si nu mai are voie „mama Leana” sa vina cu luminarea ei de ceara (curata),de acasa,la Biserica,pt ca ,nu e voie de „sus”,din Deal. La ce bun ca mai are  ea un biet stup (scapat ,ca prin minune de taxe!!!),si ca albinele din el ,mai fac,printre altele, si..ceara? Mortii ei pot astepta mult si bine lumina,pina le-o veni Mai-Marilor Bor..LUMINA. In inimi si in minte. ..Saraca ,biata mamaie,tocmai a dat ultimii ei firfirici,inapoi,Fondului Monetar,care,generos,i-a „imprumutat” pe  MILIARDARII de CARTON ai ROMANIEI,si..vai!!,saracii de ei,nu au de unde returna!!!,asa ca noi,ceilalti,multi si „prosti”,tre’ sa facem INTRAJUTORARE! Sa participe tot poporu’,adica.Ce-are a face ca „baba Leana” n-a vazut lascaie,din aceste FONDURI EUROPENE?  E si ea cetatean (onest) al acestei tari? Pai atunci sa puna umaru’ si sa cotizeze,ca doar n-o sa-si lase „fratii” sa se faca de ris…
  Cit despre URMAREA vizitei voastre,stimabililor,am mai scris ,si vorbit,si o voi mai face,pe aici si pe „aiurea”.V-am iertat dar..nu v-am uitat! Si ceea ce e de spus,voi spune.
…”Intoarceti-va (de la URICIUNILE voastre;nu va rostesc astazi,aici ,numele.Va stiti voi si singuri,si nu-i vremea ,inca,pentru ca sa va cunoasca si cei care,eventual,trec pe aici!!) pina nu va-nchide Domnul usa Sa!”,zic voua. Domnul,in marea Sa milostivire,sa va binecuvinteze cu Frica de EL! Si sa va ajute  Domnul,sa vedeti ADEVARUL despre voi! Numai asa va veti..LUMINA!
 Nadajduiesc…
 
  …S-aveti Lumina!
 
 Ivana -A