Posts Tagged ‘victor atanasiu’

A apărut Convorbiri literar-artistice nr. 8


A apărut Convorbiri literar-artistice nr 8 (ian-febr 2019). Au fost publicaţi următorii: Aura Dan (red şef-adj), Aureliu Goci şi Victor Atanasiu (critici literari, asadar CRONICĂ LITERARĂ); Marian Nencescu (filolog); Florentin Popescu (jurnalist şi red-şef la Bucureştiul literar şi artistic; la noi cu Rubrica: „Picătura de Rouă”); GEORGE VLAICU ( „Artă şi drept”); LUCIAN GRUIA, Marian Nencescu şi VICTOR GH.STAN (cronici-recenzii carte); Proză: Vasile SZOLGA, MARINA COSTA, GABRIELA BANU, PAULA ROMANESCU, ŞTEFAN DIMITRIU, ALEXANDRU IONUŢ MIHAI, JULIAN RADU, LAURA ŞERBAN, GENI DIŢĂ, LEONARD VOICU, OVIDIU ŢUŢUIANU, GEORGE VLAICU, FLORIN GRIGORIU; POEZIE: AURA DAN, MARIAN DUMITRU, NELI BĂDICA, CRISTINA C ZECA, Y. KOSTE, IULIANA PALODA POPESCU, NEFORCOŞ CĂLMĂŢUI, MIHAELA CERASELA JERLĂIANU, MIHAI SAVIN; NOTE DE LECTURĂ: Anto R; Dramaturgie: George Vlaicu: „Doi proşti”.

Din cuprins (rubrici): editorial, cronică literară, opinii, poezie, proză, picătura de rouă,spiritualitate-creativitate, note de lectură/recenzii, grafică/design, artă şi drept, teatru, vremea şi vremurile, epigramă, dramaturgie, vă place muzica?, eveniment, cenacluri literare, lansare carte, interviu, dreptul la replică, poşta redacţiei.

Grafica de pe coperta 4: Mihaela Gherghel.

Editorial semnat: Antoneta Rădoi (red-şef).

Luna aceasta revista conţine 126 pagini.

Autorii sunt aşteptaţi să-şi ridice revista. Cititorii, de asemeni!

Contactaţi redacţia: convorbiriliterarartistice@yahoo.com. Sau antoradoi@yahoo.com.  Multumim!

 

Notă: Aşteptăm materiale la adresa de mail de mai sus. Doar de la cei care au condei!

De asemeni, primim opinii la POŞTA REDACŢIEI. Aici nu-i musai sa ai condei, ci doar sa nu folosesti expresii licentioase. În rest, orice opinie va fi publicată.

CUPRINS

Editorial (100de ani de jurnalism)-A. Rădoi-pg.3

AURA Dan -Actualitate („Jurnal despre ceilalţi”)-pg.5

 

CRONICA LITERARA

 AURELIU GOCI-Despre spiritul sudist şi…/pg.8

 MARIAN Nencescu-Cu Orfeu dincolo şi…-pg.10

 

OPINII

VICTOR ATANASIU-Opiniipg. 14

 

POEZIE

AURA DAN- Întrebări (Lui Eminescu), pg.21

MARIAN DUMITRU-Divina muzică de uragan-pg.23

NELI BĂDICĂ- CA-N VIAŢĂ-pg.24

MEDEEA ROŞCA-Cuvintele, feţiţe adormite- pg.25

CRISTINA C–ZECASingurătatea de aici-pg.25

YLENIA KOSTE –Când-pg.26

IULIANA PALODA P.- Cu Potirul de aur…-pg.27

NICOLAE ŢĂRANU-Primul rod; ….pg.28

NEFORCOŞ CĂLMĂŢUI-Un sărut de Dragobete… -pg.29

  1. CERAS. JERLĂIANU-Țară, Românie sfântă-pg.30

MIHAI SAVIN-COTIDIAN-pg.31

 

PICĂTURA de ROUĂ

ARTISTUL LA ANIVERSARĂ-Fl. Popescu-pg.32

 

PROZĂ

PAULA ROMANESCU Lacrimă pe obrazul ridat..!-pg.34

VASILE SZOLGA-Haita de lupi-pg.38

GABRIELA BANU– Motanul rebel (trad.)-pg.39

MARINA COSTA-Gheaţa neagră-pg.44

Ștefan. DIMITRIU- Zona experimentală-pg.45

ALEXANDRU Ionuţ M.- Nu-mi da drumul-pg.50

JULIAN RADU- Dracu-pg.51

LAURA ŞERBAN- Carnaval-pg.54

GENI DIŢĂ- Iubirea-pg.55

LEONARD VOICU –Singur-pg.56

 

SPIRITUALITATE / CREATIVITATE

Biserica, lăcas de cult…pg.59

 

NOTE DE LECTURĂ / RECENZII

  1. GRUIA-GEORGETA Radu…-pg.65

VICTOR GH. STAN-Cu raza sufletului…-pg.67

 

  1. CĂLUGĂRU-Ioana ILIE (Mintea umană…)-pg.68
  2. BIANU-V. ATANASIU, critic literar-pg.72

 

GRAFICĂ/DESIGN

COJOCARU VIRGIL –Şase nume “norocoase”-pg.75

                      

ARTĂ şi DREPT

  1. VLAICU- Contractul de muncă temporară-pg.78

TEATRU

AURA DAN-Vizita bătrânei doamne-pg.82

 

VREMEA ŞI VREMURILE

 ANTOANETA RĂDOI –de la Vrancea, pg.83

 

DRAMATURGIE

GEORGE Vlaicu, Doi proşti-pg.101

 

VĂ PLACE MUZICA?

OVIDIU Ţuţuianu, 4.Inginria muzicii şi…pg.106

 

EVENIMENT – ANIVERSARE

Şi a fost că am sărbătorit…pg.109

 

CENACLURI LITERARE

A TE BUCURA întru Eminescu-Fl.GRIGORIU,pg.

 

LANSARE de CARTE

Citadela Perpetuă, pg.116

 

INTERVIU

AURA DAN de VORBA cu…pg.117

DREPTUL LA REPLICĂ

ÎNTRE inepţie şi delir, de Ovidiu Ţuţuianu,pg.120

 

POŞTA REDACŢIEI

Dedicaţii de la cititori-autori, pg.122

 

Reclame

„Convorbiri literar-artistice”, revistă; unde e de gasit…


Revista „Convorbiri literar-artistice”, al cărui redcator şef sunt, o puteti solicita la adresa de mail: antoradoi@yahoo.com, sau lasati mesaj aici.

 Va prezint, partial, revista nr 1>

 

Editorial

(Antoneta Rădoi, redactor-şef)

Bună să vă fie inima dragi cititori!        

Într-una din zilele binecuvântatei luni septembrie, literele s-au adunat, au ţinut sfat şi-au decis să devină cuvinte şi cuvintele text şi, iată, trei luni mai târziu, în acest minunat decembrie,  Convorbiri literar-artistice şi-a făcut  apariţia în lumea… cuvântului tipărit!

A venit pe lume într-o vreme a unui secol, XXI, bântuit de priorităţi materiale, vreme în care, parcă nimic nu-i este prielnic, dar noi, colectivul redacţional, câţiva oameni inimoşi, cu care veţi face cunoştinţă pe parcursul timpului, pe măsură ce veţi răsfoi paginile, vrem, avem toată deschiderea sufletească şi toată dorinţa să răzbim, şi vom răzbi, prin talentul şi dăruirea celor ce vor avea rubrici şi/sau vor publica texte în revista noastră, vom răzbi şi vom deveni din mici mari, prin efortul susţinut şi perseveranţa iniţiatorilor proiectului. Deşi bani nu sunt, DELOC –aş putea zice-, noi pornim nu de la zero, ci cu mult sub zero la capitolul bani, dar nădăjduim ca spiritul şi dăruirea fiecărui autor să se-adune într-un buchet mare şi…să înflorească, fiindcă, ştiut este, unde-s doi sau trei uniţi întru spirit, acolo e şi Spiritul Însuşi, Care va da zvâc lucrului mâinilor noastre, iar pământul în care am însămânţat în toamnă va da roade bogate în viitor. Revista Convorbiri literar-artistice este un proiect demult iţit în inima şi mintea mea, dar, iată că, în sfârşit, e pus pe curpen!!! şi nădăjduiesc să crească şi să  fie multora spre bucurie şi folos!

Personal, îmi doresc ca această Revistă să fie una în care, şi prin care, să promovăm libertatea de expresie a …talentului literar autentic, libertatea de expresie a tot ceea ce reprezintă ARTĂ: arta bunului simţ şi a frumosului, fie în literatură, fie în muzică, fie în teatru sau în pictură, fie în orice alt domeniu în care Dumnezeu şi-a investit Talanţii Săi în om, în fiecare dintre cei ce vor fi aleşi să publice aici! În Convorbiri literar-artistice vom publica talente reale.

Dorim să strângem în paginile revistei creaţii literare contemporane, vom face loc şi noului-val, debutanţilor talentaţi, şi vom publica chiar şi texte  ale unor oameni care nu au publicat niciodată vreo carte şi vom căuta să publicăm şi din textele scriitorilor  consacraţi ai literaturii române şi chiar din textele literaturii universale, în măsura în care paginile revistei ne-o vor permite. Vom publica TEXTE, creaţii, nu NUME! Nu ne alegem criteriu de publicare al unui text după numele celui care l-a întocmit sau după vreo funcţie bine cotată pe undeva a autorului, ci după talentul lui. Vrem să primeze valoarea textelor! Am decis şi ne vom strădui să publicăm condeie!! La fel va fi şi la capitolul muzică, teatru, grafică etc. Vrem să mergem la drum cu creatorii de frumos şi durabil! Ştiu, e un vis, dar ştiu că prin efortul susţinut şi perseverenţa oamenilor alcătuiţi frumoş sufleteşte şi dăruiţi frumosului, cât şi prin strădania mea personală, (atât cât voi putea, voi da TOTUL pentru Revistă), vom izbuti şi vom împlini acest vis, care poartă frumosul nume: Convorbiri literar-artistice.

*

Dialog şi valoare

Victor Atanasiu- critic literar

Opţiunea pentru titlul revistei noastre nu e deloc fortuită. E vorba de convorbiri, nume aflat în tradiţia celei mai glorioase reviste literare de la noi, Convorbirile literare junimiste, care au fost de fapt ale lui Maiorescu, Eminescu, Creangă, şi e destul să-i citez pe aceştia, pentru a evidenţia că strălucirile beletristicii naţionale au fost acolo. Nu e vorba doar de urmarea respectuoasă a unei tradiţii, ci de ideea însăşi de convorbiri, aşadar dialog între artişti din generaţii, dintre diverse arte, stiluri, curente, programe estetice.                                                                                                                                                    Convorbirile noastre sunt literar-artistice pentru că au la fel de bine în centrul atenţiei şi alte arte în afara literaturii.                                                                                                                                                                        Esenţial însă este preocuparea pentru valoare, care să primeze, cum ne învaţă tot Maiorescu cu „degetul său de lumină” (E Lovinescu), de oriunde-ar fi, şi indiferent de treapta de afirmare la care se află oricine, indiferent dacă este deja un creator, un nume, sau aspiră să fie un creator, un nume. Suntem plini de nădejde că ascendentul valorii pe care îl avem în atenţie să se constituie într-o serioasă premiză ca revista noastră să fie valoroasă!

*

 

 

BUN VENIT, CONVORBIRI LITERAR-ARTISTICE!

Aureliu Goci /critic literar

 

Niciodată nu vor fi prea multe reviste de cultură, niciodată nu va fi inflaţie de pagini scrise cu talent şi gust de tineri autori care asediază Cetatea Literelor.

Să ai succes, „Convorbiri literar-artistice”, să ai colaboratori înzestraţi, să ai condeie echilibrate şi strălucitoare, să fii îmbrăţişată de talente dinamice, cu viitor în literatura românească!

Şi poate, cu acţiunea ta de acum, să apropii acel aşteptat viitor, în aşa fel încât el să vină mâine, nu poimâine!

Cu prietenie,

AURELIU GOCI -critic literar

 

*

      O convertire          

Marian Nencescu; doctor în filologie

 În luna ianuarie 1960, notează Nicolae Steinhardt (n. 29 iulie 1912, Bucureşti – d. 30 martie 1989, Baia Mare) în Jurnal personal, redactat între 1971-72, la Bucureşti, şi editat postum sub titlul Jurnalul fericirii (ed. I, cu note, prefaţă şi biobliografie de Virgil Ciomoş şi Virgil Bulat, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1994), la puţine zile de la internarea la Malmaison (celebrul loc de detenţie din Bucureşti, situat pe dealul Uranus, azi demolat în urma construirii Casei Poporului – n.a.) şi la doar câteva zile după aflarea veştii condamnării la treisprezece ani de muncă silnică (dintre care a efectuat doar cinci – n.a.), fostul avocat şi scriitor de etnie israelită ia decizia radicală de a se converti la creştinism, alegând deliberat cultul ortodox („Nu m-am putut opri de a nu avea un rictus nervos de teamă că nu e deloc probabil să rezist până la capăt şi că ar fi bine să mă botez”– Jurnalul fericirii, varianta a II-a, manuscris din Arhiva Mânăstirii Rohia).                                     În consecinţă, face apel la arhimandritul Mina Dobzeu, coleg de celulă, care îi acordă primele lecţii de catehizare şi care îl pregăteşte pentru taina botezului, chiar la faţa locului, adică în celula nr. 18, de la Malmaison. Ceremonia propriu-zisă a convertirii are loc la 15 martie 1960, la întoarcerea „de la aer”, adică exact în momentul când, după socoteala participanţilor, „caralii erau mai ocupaţi”. În consecinţă, tocmai când puhoiul de deţinuţi era mai mare, părintele Mina a înşfăcat o cană de metal cu smalţul ciobit, plină cu apă „viermănoasă” şi, în prezenţa a doi martori (preoţi greco-catolici), a săvârşit ceremonialul sfânt „la repezeală, dar cu acea iscusinţă preoţească unde iuţeala nu stânjeneşte dicţia desăvârşită, rostind cuvintele trebuitoare şi făcând semnul crucii”. A fost un gest receptat de proaspătul creştin în următorii termeni : „Mă nasc din nou din apă viermănoasă şi din duh rapid”.

Botezul, săvârşit în clandestinitate, şi lipsit de elementele consacrate – cufundarea  în apă şi mirungerea – este însă perfect valabil şi i-a oferit beneficiarului zile  grele în detenţie, dar şi nopţi cu somn liniştit. În esenţă, Steinhardt a explicat personal „misterul” convertirii sale atât în unele pagini substanţiale din Jurnalul fericirii, cât şi, mai detaliat, într-o scrisoare privată, adresată lui Emil Cioran, datată 5 mai 1986 : „Eu am fost lovit de clarviziune târziu, în închisoare, când mă apropiam de 50 de ani şi când nimic nu mă pregătise, ba chiar din contră,  pentru lovitura adevărului” (v. Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1993, p. 220). În închisoare, Steinhardt descoperă că libertatea individuală este condiţionată de aplicarea legilor moralei şi că un individ fără libertate este „o caricatură, un locuitor al iadului”. Tot cu acest prilej înţelege că libertatea nu este un fetiş, un lucru ce trebuie cultivat până la absurd, ci un obiect „preţios şi fragil” ce trebuie conservat. În acest sens, atinge şi problema predestinării, constatând, pe urmele Apostolului Pavel, că fiinţa umană se aseamănă cu acele vase de cinste de care vorbeşte ucenicul lui Hristos şi că mântuirea nu este decât o nouă ipostază a fatumu-lui. În consecinţă,  fratele Nicolae constată, că după creştinare este un „alt om”: „Am intrat în închisoare orb . . . şi ies cu ochii deschişi, am intrat nemulţumit, şi ies cunoscând fericirea, am intrat nervos, suspcios, sensibil la fleacuri, şi ies nepăsător “.(Jurnalul, op.cit., p. 302). Problema fundamentală în acest context nu e atât credinţa lui Steinhardt, reală, pe cât ne este omeneşte cu putinţă să apreciem, cât devenirea românească întru fiinţă a marelui moralist și gânditor neo-creștin.

Astăzi,  când ne aflăm în momentul zero al plecării în lume a unei noi publicații cultural-literare, nu putem să nu ne gândim la gestul simbolic al lui Steinhardt de a se mântui întru Hristos, chiar în ceasul marilor întrebări. Trăind, la rândul nostru, emoția începutului, parcă simțim  taina unui nou botez  spiritual. Fie ca noua publicație, ce vine azi în fața cititorilor ei înveșmântată în haina Duhului divin, să răspundă întrebărilor și dilemelor firești ale iubitorilor de cultură.  Să fie un Sfânt botez cultural binecuvîntat de Dumnezeu, iar noul prunc literar să aiba viață lungă și ferită de urgii și pizme omenești.

Drum lin şi deplină devenire întru ființa românească !

*

Un pum de inimi                 

 Aura Dan; Scriitoare.  

                                                           

(Redactor adjunct)

 

Un pumn de inimi care s-au întâlnit, la început, virtual, şi care, aparent, nu au nimic în comun, dar care scriu cu tocuri diferite înmuindu-şi peniţa în aceeaşi cerneală. O cerneală care-şi va lăsa urmele-n timp, o cerneală care va striga lumii despre literatură, pictură, muzică, teatru şi film, evenimente mai mult sau mai puţin importante, modă şi trai…

Un pumn de inimi care bat în acelaşi ritm, în acelaşi timp pentru tine, cititorule, ca tu să ţii în mână Revista „Convorbiri literar-artistice”, o revistă dintr-un noian de reviste de profil, ce se doreşte a fi scrisă şi tipărită cu simţ de răspundere şi promptitudine, a fi un etalon pentru literatură şi artă într-un ansamblu larg pentru delectarea ochiului, minţii şi sufletului. O revistă în care vei găsi editoriale, articole, critică despre scriitori şi scrieri, instantanee şi… cultură la cafeaua de dimineaţă într-un Bucureşti al secolului XXI.

De ce a văzut lumina tiparului revista „Convorbiri literar-artistice”? Fiindcă acest pumn de inimi are de spus ceva, iar tu, cititorule, dacă nu vei citi, vei pierde. Aşadar, vă propun să răsfoim împreună revista „Convorbiri literar-artistice”, căci în acest fel vom răsfoi acest pumn de inimi şi de idei şi ne vom culturaliza, sporovăind unii cu alţii şi unii despre alţii şi despre ce mai e nou sub soare!…

=

 

Alexandru Nicoară; drd. în Teologie

                                                         

(Redactor adjunct)

    Încotro educaţie?…

Pe zi ce trece interesul copiilor pentru şcoală este într-un regres continuu. Plimbările în Mega-mall, jocurile online, interesul cât mai crescut  faţă de modă şi altele au acaparat viaţa tinerilor. Latura financiară a devenit obsesivă pentru majoritatea. Trebuie să recunoaştem că societatea secularizată şi materialistă din ziua de azi stimulează în copii latura pecuniară. Visăm bani, haine, maşini de lux şi case grandioase. O stare de nemulţumire apasă peste sufletul românilor. Construim case grandioase lipsite de “gust” arhitectural care nu au nimic în comun cu sufletul şi tradiţiile noastre naţionale. Am avut ocazia să păşesc în numeroase locuinţe. Case imense, multe camere, dar încălzite “pe alocuri” ca la meteo. În multe dintre ele  stăpân e frigul. Ne este foarte greu să ne acceptăm situaţia financiară. Modestia a apus de mult!

Alergătura aceasta după bani influenţează educaţia. Părinţii au câte două sau chiar trei job-uri. Cum să mai ai timp de copii când pleci la 7 dimineaţa şi revii la 10 seara? De copii cel mai mult se ocupă bunicii. Foarte mulţi părinţi neglijează educaţia copiilor fără să conştientizeze faptul că mai târziu vor trebui să suporte efectele acestei nepăsări. Educaşia se aseamănă foarte bine cu agricultura, unde punctul de plecare este sămânța (moştenirea genetică), dar deloc neglijabile sunt lucrările câmpului (educaţia). Nu întâmplător la începutul anului şcolar, la ora de religie, se citeşte Pilda semănătorului (Matei cap. 13, 1-15).

Ce înţelegem prin educaţie? Educaţia este totalitatea metodelor, procedeelor şi măsurilor utilizate conştient în vederea structurării omului. Ea transmite imagini şi idei, cunoştinţe şi structuri, tehnici de gândire, valori morale şi estetice, modele atitudinale, norme şi principii de comportament. Pentru dezvoltare educaţia reprezintă un factor determinant.                                                                                    Nu trebuie să înţelegem eşecul şcolar ca fiind un eşec exclusiv al elevului, al incapacităţii sale (Pantelimon Golu, Psihologia învățării și a dezvoltării, Editura Fundaţiei  Humanitas, 2001, p. 144). Observăm ce poate ereditatea şi apoi ce reuşim să construim prin educaţie. Până la intrarea în şcoală, decisive sunt influenţele familiei, cu toate că acţionează şi influenţele grădiniţei, ale străzii şi celelalte medii pe care le frecventează copilul.                                                                                           Cred că una dintre multiplele probleme ale învăţământului românesc ar fi neglijarea laturii formative a educaţiei. Cu ce te ajută să ai foarte multe informaţii cănd dimineaţa uiți să îţi saluţi profesorul cu un “Bună dimineaţa”?                                  Dacă altădată elevul îşi dorea să ajungă învăţător/oare (profesor/profesoară), astăzi nici nu vor să audă de aşa ceva. Părinţii nu îi încurajează pe copii spre profesorat, argumentând că a fi profesor înseamnă a muri de foame. Am întâlnit copii care îşi doreau să devină profesori. Un elev al meu mi-a mărturisit plângând că nu-l lasă mama să se facă profesor, fiindcă ea nu vrea ca fiul ei ajungă un muritor de foame. Copilul este influenţat de tot ce aude, vede, simte şi trăieşte.

Elevii simt frustrările doamnei lor învăţătoare/profesoare legate de neajunsurile financiare. Nu copiii sunt vinovaţi că în sistemul de învăţământ nu sunt bani. Şi modest se poate trăi frumos, dar copii nu mai ştiu astăzi ce e modestia!!  Circulă pe internet un filmuleţ despre modestia elevilor din Japonia. Într-un after school cei mici spălau parchetul sălii de curs şi singuri îşi puneau ciorbiţă în castronaşe. Copiii sunt crescuţi pentru a deveni ulterior cetăţeni model. În Japonia pe tot parcursul şcolii, până când termină liceul, elevii se ocupă şi de curăţenie. Dar mamele japoneze îi încurajează pe copii: “Hai, ştiu că poţi să faci singur!”. În Romania însă mamele îşi duc odraslele la şcoala până în anii de liceu, omiţând că rolul mamei este acela de a învăţa copilul să se descurce singur şi de a forma un viitor adult responsabil.

O altă migrenă a societăţii este vorbirea de rău a cadrelor didactice. Aud prin mijloacele de transport cum părinţii vorbesc în batjocură despre profesori în faţa copiilor. Se naşte întrebarea: “Când să-şi asculte părinţii? Atunci când batjocoresc autoritatea didactică în faţa lor  sau atunci când spun: “Mami, să o asculţi pe doamna”? Toate acestea sunt împotriva propriului copil. Acesta pierde respectul faţă de cadrele  didactice, faţă de şcoală şi faţă de cultură, în general. Părinţii mei nu mi-au permis niciodată să comentez un cadru didactic. Ce hotăra dna învăţătoare la şcoală era mai sfânt decât “TableleLegii.

Generaţia de astăzi este destul de dificilă şi pretenţioasă. Elevii nu sunt receptivi la discursul profesorului, fiindcă li se pare “plicticos” şi “ nu are fundament în realitate”. Ca profesor de religie am încercat să reactualizez toată  învăţătura Bisericii. Totul a plecat de la întrebarea elevilor: “Cu ce mă ajută acest lucru în viaţă?”.

În învăţământul românesc există foarte multe figuri care nu au nimic în comun cu sistemul. Ca profesor nu-i suficient să fii licenţiat. Ai nevoie de dragoste nesfârşită faţă de copii, răbdare cât muntele Everest şi o personalitate foarte bine conturată!

*

Cuvântul criticului literar Victor Atanasiu la lansarea primului număr al revistei Convorbiri literar-artistice


18 dec 2017, AGIR, Bucureşti

Eu am şi am avut tot timpul o speranţă în Antoaneta Rădoi, dar n-am avut o atât de mare speranţă să facă o revistă. Antoaneta Rădoi a depăşit speranţele mele pentru că este ambiţioasă, este valoroasă, este inteligentă, este competitivă şi, în ciuda tuturor fanatismelor şi chiar a prostiilor şi prostioarelor care le debitează, şi mai ales pe internet, şi alea nu sunt puţine (se referă la faptul că i-am criticat, destul de dur, aş zice, pe monarhiştii, care n-au contenit cu laudaţiumul,  post-mortem,  la adresa fostului suveran al României,  Mihai cel care a abdicat şi care nu ne mai era rege la decesul său, şi nu ne mai era rege de fff muulti ani, adică de prin ’47, drept pentru care eu nu am acceptat idiomul “regele nostru”, rostit cu obstinaţie acum la 70 de ani distanţă de abdicarea acesluia, dar dl Victor Atanasiu, probabil regalist convins fiind, având o altă opinie,  s-a deranajat puţin în orgoliu că i-am criticat regale iubit. De fapt eu nu am spus nimic nelalocul lui despre rege, mort fiind –despre morţi numai de bine!!, fie ei şi regi!!!-, ci am spus vorbe grele la adresa  lăudătorilor în exces a acestuia!!), este personală. Văd în sală pe Marian Ilie, un poet colosal, pe Ioana Stuparu, scriitoare, pe Cristina Creţu, o scriitoare epocală, aş putea zice, văd mulţi cunoscuţi,  pe prof Ţiclete, pe prof Geo Călugăru, şi-l văd pe doctorul Corneliu Zeană, care spune că vine la un eveniment la care sunt invitat, ca să mă asculte pe mine, şi dacă doctorul Corneliu Zeana spune că vine să mă asculte pe mine, de ce să nu spun şi eu ceva interesant. Şi de ce să nu spui ceva calumea când ai o revistă nouă,

care nu e ridicată nici pe principii de partid, nici pe principia de literatură ambiţioasă, nu ştiu cu ce bani s-a făcut, dar s-a făcut cu multă ambiţie. S-o sprijinim, să fim alături, chiar dacă nu avem un temei să fim. Să încercăm să fim cei care-am fost (Nici eu nu mai sunt ce-am fost, c-am mers alaltăieri după cortegiul Regelui Mihai şi-acum mă dor toate şi-a trebuit să stau două zile-n pat!!), dar să încercăm să fim ce-am fost, într-o recidivă valorică axiologică a noastră. Toţi aici încercăm să ne coagulăm în ceva. Părerea mea e că în rândul acestor reviste, care sunt făcute dintr-un motiv sau altul, să căutăm să ne facem locul. În măsura în care pot, în măsura în care numele meu (am să vă spun ceva, i-am păcălit pe toţi, n-am nici măcar pe departe acel mare talent despre care se spune că-l am, dar merg mai departe), dacă se spune că am un nume, că am un talent, merg pe el. Ei, în măsura în care se spune că am un talent, că sunt un nume  trebuie să mergem mai departe cu toţii să facem o revistă mai nouă şi, uitaţi, s-o ascultăm şi pe micuţa, dar ambiţioasa, dar valoroasa, dar inteligenta, dar coerenta Antoaneta Rădoi.

(Victor Atanasiu, critic literar)

Unde dai şi unde crapă, cu Victor Atanasiu -critic literar


http://cafeneauainterviurilor.info/unde-dai-si-unde-crapa-2/

Lansare: ARENA LITERARĂ; O nouă Revistă pe Piaţa…


…literară!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Aseara 27 oct 2016, un Grup de oameni s-au adunat la Casa Calderon Bucuresti, întru năşirea unui Pruc! Naşterea unui Prunc este un eveniment important într-o Familie cît şi între..neamuri şi chiar între Prieteni şi NEprieteni, mai ales cînd”progenitura” promite!!

ARENA, nou-născuta REVISTĂ, ce se vrea a fi LITERARĂ -aşa au declarat fondatorii, cofondatorii şi iniţiatorul Proiectului, iar noi, ceilalţi, îi credem pe cuvînt pînă la proba contrarie-, a fost năşită aseară de critici literari de anvergură, precum: Dl prof Ioan Dodu Bălan, Victor Atanasiu, Florentin Popescu, Aureliu Goci, Nicolae Grigorescu, Lucian Gruia, nu neapărat în ordinea aceasta,  dl Emil Lungeanu, dramaturg -unul dintre scriitorii pe care i-am citit şi ale cărui scrieri îmi plac, iar luările lui de cuvînt mă fascinează, dl Dan Fruntelată -despre a cărui scriitură nu cunosc NIMIC; mea culpa!-, şi dl Stefan Dimitriu, a cărui scriere îmi doresc nespus să o achiziţionez, pentru că ştiu că vorbeşte în scris despre nişte lucruri care mă preocupă şi are un stil de a scrie care este în graţia mea! Doamna Gabriela Banu, o scriitoare şi traducătoare „discretă pînă la sinucidere”, a fost, şi dumneaei, prezentă…discret! Mulţi, foarte mulţi scriitori mai vechi (de zile) sau mai noi, ori arhicunoscuţi prin scriitura lor sau alţii mai puţin cunoscuţi publicului şi mie însămi. Mulţi! Sala arhiplină! Başca şi un scriitor român venit din America, MN Rusu de la „Lumină Lină şi News Magazin”, pe care cei prezenţi l-au tratat cu osebită consideraţie!

Iniţiatorul, patronul şi directorul ARENEI LITERARE -să-i zicem aşa de-acum, că am aflat cum au botezat-o NAŞII ei-, Nicolae Roşu, de la arhicunoscuta Editură Betta, ne-a făcut o scurtă prezentare a PRUNCIŢEI lui, ne-a pus pe tapet şi cam ce ar vrea domnia sa, dimpreună cu  NAŞII, să facă din Arena Literară cînd aceasta se va face mare, invitîndu-ne şi pe noi, cei prezenţi, să punem umărul la această…devenire!! Mulţi invitaţi, puţini aleşi! vorba ceea…Vom vedea…

A fost anunţat Colegiul editorial, Seniorii editori şi, stupoare, la capitolul DIVERSE, sau cum ar fi mai corect spus: ” şi Alţii” apare şi numele meu!! Mie, mi-ar reveni o SARCINĂ, despre care am să mă exprim, pe larg, într-un  Articol separat…

„Botezul” ARENEI LITERARE s-a încheiat, ca orice BOTEZ cu ştaif, cu piscoturi şi şampanie!! Calitatea nu le-o cunosc deoarece eu…am plecat!!! De ce? De aceea!!…Pentru că…

Ca PROZATOARE, dar şi ca fotoreporter/cameraman, îi doresc „ARENEI LITERARE”  MULŢI ANI într-o DISPUTĂ scriitoricească de anvergură şi, personal, îmi doresc să fie o reală ARENĂ, unde autorii să se dispute în priceperea şi măiestria  mînuirii cuvîntul scris -aşa cum de altfel declară atît patronul cît şi naşii, ca totul să fie spre  BUCURIA PĂRINŢILOR, NAŞILOR, a TUTUROR celor care se vor regăsi în paginile ei ca autori, dar şi spre bucuria acelora despre care, poate, se va vorbi în paginile Revistei!

Iată cîteva imagini „preluate”…