Posts Tagged ‘versuri’

Noi talpa tarii, versuri de Rodica Constantinescu


Noi, talpa ţării…

Curg peste suflet, ploi învolburate
Ce îmi adapă tot clocotul frustrării,
Sunt vlăguită de crunta nedreptate
Şi simt durere vie pentru suflarea ţării.

Se-aud necontenit lozinci şi lungi tirade
Rostite cu emfază de hoţi şi farisei,
Cuvinte sterpe şi vorbe în şarade
Cu înţelesuri ştiute doare de ei.
Bombastic, la tribună, minciună perorează,
Se-atacă, muşcă sau promit iluzii,
Sunt ameţiţi de bani, n-au mintea trează
Când dau verdicte sau compun decizii.

Şi umilinţa vremii ne-apasă pe grumaz,
De tot ce-i sfânt am fost deposedaţi,
Iar palmele primite săpat-au pe obraz
O etichetă dură, de bieţi manipulaţi.
Din tot acest flagel ce-a dus la decimare
Noi, talpa tării în veci am suferit,
Ai noştri prunci se sting în jalnice spitale,
Tribut către cei mari cu sânge l-am plătit.

Ne-am săturat acum de vorbe-nşelătoare
Ce-s aruncate aiurea, în van, fără de rost,
Ne-am săturat de intrigi şi zile de teroare,
Românul e supus, dar niciodată prost.
Te rog pe Tine, Doamne, opreşte nebunia,
Ajută această brazdă ce este prăduită,
Stârpeşte, Doamne-ndată hoţia, utopia,
Şi fă-ne, Tu Părinte, o naţie unită.

versuri Rodica Constantinescu

Poezii de Ylenia Koste


vineri, 26 decembrie 2014

Poezii de Ylenia Koste

( Yle K; poezii )

zuza pe bijuteriiylenia avatar

Aş vrea să fiu

vrea fiu un infinit albastru,

o floare de nu-mă-uita,

 un pui de pasăre măiastră

 să cînt, să cînt la uşa ta.

 Tu să vibrezi ca o vioară,

 atins de un năstruşnic gînd,

 să stăm în pat, să pouă-afară,

să mă iubeşti pînă mă frîng!

  (Ylenia Koste; 16.09.2014 )

  De-ar fi să fiu…

De-ar fi să fiu o pasăre în zbor,

Eu, m-aş opri pentru o clipă în pridvor,

să-i bat la uşă şi să-i cer uşor,

să mă vindece de dor!

Să-mi dea puţin

din liniştea de altă dată,

să mă învăluie în liniştea curată

a clipelor ce le-am trăit cîndva,

a anilor frumoşi din viaţa mea.

  ( Ylenia Koste 16. 09. 2014 )

  Nu plînge

 Nu plînge! N-am să mă întorc!

Pe drumul ce-am plecat, e linişte şi e curat.

Nu plînge! N-am să mă întorc!

M-am săturat de vise ce rămîn doar vise!

Nu plînge! N-am să mă întorc!

Cînd sufletu-mi în palmă ţi l-am pus,

nu ţi-a păsat de el!

Aşa că…am plecat!

Nu plînge! Fii măcar acum bărbat!

  ( Ylenia Koste octombrie 2014 )

  De ce?

 De ce îmi spui că mă iubeşti,

Cînd tu încerci să mă striveşti,

Cum striveşti iarba în picioare

Cum calci pămîntul ud şi moale.

De ce încerci să faci din mine.

Pămînt de modelat pastile,

Umplute cu idei sterile,

Ce-ţi bîntuie şi nopţi şi zile.

 De ce îmi spui că mă iubeşti,

 Cînd ştii că minţi, că-mi spui poveşti,

 Poveşti cu cît va fi de bine,

 Cînd voi fi zilnic lîngă tine.

 De ec îmi spui că mă iubeşti,

 De ce îmi ţeşi mereu poveşti,

 Cînd tot încerci să mă striveşti.

 Şi-mi zici să nu vorbesc, ci..doar s-ascult…poveşti!

de Ylenia Koste; noiembrie 2014

   ( Din  volumul de poezii: „Poeziile Yleniei Koste”
editat de Editura Ermant Art;
manager: Antoaneta Rădoi )

Publicat de Antoaneta Radoi la 11:21:00

Trimiteţi prin e-mailPostaţi pe blog!Distribuiţi pe TwitterDistribuiţi pe FacebookTrimiteți către Pinterest

Etichete: dor, dragoste, iubire, oda, poezii, versuri, vindecare, ylenia koste

Șab