Posts Tagged ‘urari’

Săptămâna pătimirilor…mele!!


2019, 21 april, începutul săptămânii patimilor.

Ce-mi vine mie, care nu beau sucuri de niciun fel, -aproape ca-ntr-un canon respectat cu sfinţenie-, îmi cumpăr dintr-o dată două cutiuţe de pepsi şi le beau pe nerăsuflate, deşi mă tăiau la lingurică de reci ce erau. Pe urmă, ca un făcut, vine o tipă la mine şi scoate din traistă… o cutie cu pepsi, pe care mi-o înmânează, iar o alta şi-o desface sieşi. Am desfăcut şi acea cutie şi, de la prima înghiţitură, foarte rece, gâtul a refuzat-o. Am pus cutia deoparte. Una ar fi fost prea puţin, dar 3 era deja…forte mult!! Presupuneam ce mă aştepta, căci gâtul meu dădea semne de nemulţumire pt că-l agresasem, o dată cu pepsi (sucul, cu care gâtul meu nu era obişnuit), a doua oară cu pepsi ff rece (ceea ce era iar neobişnuit gâtului meu, eu care nu consum apă rece niciodată, nici vara nu am apa pusă la frigider). Presupuneam, aşadar, ce mă aşteaptă, dar…de la a presupune, până la a înfrunta realitatea e diferenţă enormă.

Seara, la culcare, am început să bat tobele. Si..le-am tot bătut, apoi, zile şi nopţi, tuşind până la piederea respiraţiei şi sufocare. Nimic din pilulele cu care am încercat să mă doftoricesc n-a dat rezultate!! Si-am încercat, la greu!! Am grohănit, de-am crezut că, la un moment dat, o sa-mi ceara vecinii evacuarea…

Ieri m-am simţit mai bine, m-am ridicat din pat chiar citeva ore. Mi-am zis că, gata, mi-oi fi ispăşit pătimirea. Dar nu. Asta noapte am inceput să tusesc, din senin, şi-am tuşit până mi-am pierdut suflul. Am văzut moartea cu ochii, in mai multe rinduri… La un moment dat, în cele citeva secunde, cind mi-a revenit suflul, m-a străfulgerat un gind: mămăligă!!! Ah, da! Numai de-aş avea putere s-o fac. Incovoiata de tuse, aproape fără suflare, am reusit sa incropesc terciul. Norocul meu c-aveam mălai in casa, eu care…nu mănânc mămăligă!! Mi-am pus compoziţia la git şi, continuind baterea tobelor, am ajuns in pat. Am tuşit şi-am tusit, si-am tot tuşit!! Dar intre timp gâtul se-ncălzea şi simţeam local o stare de binecuvintare. A incetat, subit, tusea, şi-am adormit!! M-am trezit. Imi căzuse bandajul miraculos de la git. M-am ridicat, am facut alt terci si am repetat faza. Am readormit, oblojită de bandajul cald din jurul gitului, care-mi dadea o stare de bine.

Dimineata am reluat faza. Tusea s-a mai domolit. Am reusit sa si maninc ceva, dar…nu mi-e foame!!

Cit am pătimit saptamina trecuta, chiar nu m-a deranjat, cu toate ca n-a fost deloc fain, dar cind mi-am dat seama ca vrăjmaşul vrea să mă ţină captivă, punându-se pe capul meu şi săptămâna asta, deja lucrul acesta m-a scos din sărite. Ei, şi! Ce poţi să faci, când ţi-e scris să pătimeţti? Si ce e mai enervat cind şi preaiubitul vodafon -care, altfel, mă gratuleaza şi mă mângâie pe cap, că vai sunt un client credincios si ca ma rasplateste cu nu stiu cite mii de rahaturi fezandate-, acum 3 zile ma anunta scurt ca…mi-a expirat creditul şi că…trebuie sa-ncarc!! Usor de zis, greu de realizat din pat. In cazul meu, altii butoneaza telefonul de doua ori si..gata incarcarea, dar…nu e cazul meu! Iar şi mai enervat, cireaşa pe tort, au fost…mesajele, care intrau val, care spuneau unul şi acelasi lucru: Paste fericit!!! Îhî!!..

.

Reclame

Urare la un…pahar în plus


    Despre „prieteni şi prieteniile mele”, am mai vorbit pe ici-pe colo! Aşa că n-am să mai fac decît ceva mici adăugiri la subiect, fiindcă tre` să vă spun -că poate aţi uitat ce v-am mai spus-, şi anume, că: NU AM PRIETENI!

( PORTOFELUL meu s-a golit demult, aşa că… şi PORTOFOLIU`!!! -cu prieteni, evident-)

  Acum, mai am vreo cîţiva amici -cu ”a” (foarte) mic-…

 Printre cei cîţiva a-mici, aveam una, „Frusina”. Cîndva eram cam ca două surori! În sensu` că, da, ea-mi zicea tot ce-o durea. Şi…o cam durea!!! Iar eu…ascultam! Iar cînd n-avea un ban, la mine venea, ca să-i dau! Şi-avea, Frusina asta, multe nevoi şi multe zdroabe!!!…

  Apoi, dintr-o dat’, a dispărut Frusina fără… urmă! Nu tu un mesaj! Nu tu un semnal! Nu tu o veste!…

Măiii, să fie!…Ce-o fi cu Frusina???…

 O caut în stînga şi-n dreapta, nimic! O sun la telefon, nu răspunde!… O caut la muncă, m-agit, dar… degeaba! 

  Eiii, n-a murit! Nu vă-ngrijoraţi! Ci doar s-a-nnecat! Într-o vadră cu vin..de Cotnari!… 

Într-o zi, o zăresc…pe Feisbuc…

  – O, my dear Frusina! God Bless you! I`m glad to see!.. Miss you! I’m bla..bla…îi las un mesaj, c-un Id impersonal…( fiindcă „văzusem” bla..bla-uri în Ingliş…şi kiss-uri, pe-acolo…)

Dar nu primesc niciun semn…

Şi mai trec, uite-aşa -într-o tăcere mormîntală-,  8 luni

O vedeam, radiind, fericită-mpărţind Kiss-uri şi God Bless-uri la toţi de pe net…după metoda NLP-ului…(NLP, de la Neurolingvistica…, dezvoltare personala, ca-i la mare moda!!! Gindesti pozitiv! Gata!!! Te-ai scos!…Vai, ”va iubesc pe toti”, ”Va transmit lumină”, ”bla..bla…”. Care lumină, Frusinica? De un` să-mparți tu  LUMINĂ!!! (Întrebare retorică!)

Şi-ntr-o zi, îi las, din nou, un mesaj şi îi zic cine sînt şi ce vreau, şi-i amintesc că avea de-nturnat nişte bani…dar că…nu-i mai vreau, ci vreau doar…un cuvînt de la ea!

Şi…mai trece o vreme, tăcută… VREME!!  Apoi, într-o noapte, mă trezesc abordată subit, onlain, de-un nickneim, pe Feisbuc…

Şi iar plînge,

Frusina,

şi-mi zice

ce-o doare

şi că…

NU are

parale…

Și plînge

și-mi zice,

cu jale,

c-ar vrea…

să mă duc …

la ea…

în Moldavia…

Şi abia…

mai putea,

biata (beata!)

de ea

să îngaime ceva!

C-a băut…

Ce? 

Nu ştii` nişi` e’! 

Că ea

știe

doar că…

Ştii` doar cî` …

nu mai ari`-o…

para`!!! 

Dar cî`…

ar vrea..

di` s-ar putea…

sî` mai fiu…

din nou,

lîngî`…ea! 

C-ar fi bini` aşa!!!…

Şî…

c-ar fi bini`,

ş’încî`…

bini`

da` bini` di` tăt`!!!…

Am închis…

şi-am plecat,

iar ea..

n-a mai intrat.

Apoi,

s-a RE-ÎNVENTAT!

Pardon!

S-a REÎMBĂTAT!!! 

E drept,

c-a durat!..

Ş-a pus amu`

di` un…colindat:

„Şî`..la anul ( neprecizînd care an! ) cari` vini`,

 sper sî` vii, Anto, la mini`!

c-amu` știu cî` tari` îi ghini`

sî`-mparț` tu banii cu mini`…

La anu` șî` la mulț` ani!”

 Merrrrry Christtttmas!

 Hîc`!

 Sî` mai bem un paharel

 HÎC`!,

 Sî` ni`-nvesălim niţăl…”…

Merry Christmas, Frusina!… 

…………………………………………………………………………………………….

…Şi uite-aşa, s-a mai dus unul dintre a-micii mei!

Următorul, vă rog!


 PS: Cu dedicaţie! ”Prietenii știu de ce!”…

Sarbatorile


24 decembrie …

Telefoanele: beep,beep,beep…

..iarasi si iarasi…neostenitele bip-bip-uri.Pe toate retelele,mesaj dupa mesaj,dupa mesaj…Text mesaj:CRACIUN FERICIT!…

Telefoanele: TIIRRRRR,TIIIRRRRRRRRRRRRR:Hallo,Craciun Fericit!; Craciun Fericit!; Craciun Fericit!…

Craciun Fericit!!! Hm..

Zimbesc amar! Craciun Fericit, Iva!,ma persiflez ,cinic,luind aminte la starea mea. Ma trece gindul sa-i injur ,birjareste,pe expeditorii astia (atit de fericiti!!!). Si-au gasit momentul sa-mi ureze: Craciun Fericit! Ingratii!!..

Abia imi mai uitam ,un pic,de mine,ca iarasi si iarasi ,neobositele telefoane,ma torturau,ingrat…

Ma batea gindul sa le-arunc pe geam,dar,ma revizuiesc si ..renunt. As putea sa le-nchid,imi zic. Si-asa ,acesti „fericiti ai sortii”,nu ma vor mai sicii cu urarile lor sablonate.

Sa inchid telefoanele! Era singura solutie ca sa nu-i mai aud,si ca sa nu-mi mai constientizez starea.Voiam sa aud ,doar glasul inimii mele,care plingea!!!,si voiam sa aud,doar,glasul tainic al lui Dumnezeu,ca raspuns al chemarii mele,in rugaciunea mea,din seara de Craciun.Voiam sa aud doar raspunsul lui Dumnezeu ,la strigarea mea…Gindeam ca m-am pregatit cum-se-cuvine pentru NASTEREA LUI,si…a mea…Tocmai ma spovedisem de cu seara(asta era in 2009!!!). Slava ,Tie,Doamne! Abia asteptam ziua de Craciun ca sa ma Impartasesc! Adunasem niste ZDROABE. Si le tinusem, in desaga ,intreaga vara. Ba toata toamna si o particica din iarna. Cu greu m-am „tirit” la duhovnic,si-l asteptasem,tacut,”rabdator” ,pina spre miezul noptii,sa-i ispraveasca pe ucenicii programati. Eu ,ca de obicei,o incurca lume,ajunsesem ,pe ultima suta de metri,si ma mai si grabeam. Ca de obicei! Dar…am rabdat! M-am spovedit vreun ceas. Se facuse tirziu. Am plecat spre casa,cu masina,rulind relaxat,aproape singura-n noapte. Ajung acasa,eliberata,parca de-un bagaj prea greu,pe care-l carasem ,staruitor,sisific,atita vreme…Parca visam!! Dar,ma trezeau la realitate beep-urile telefoanelor..Trebuia sa lupt  acum ,cu mine si cu altii(cu uratorii,in cazul de fata),cu ispitele de multe feluri,ca sa inving. As!!…

..Noapte de nesomn si neodihna.Intr-un tirziu,atipesc.”Atipesc” si telefoanele. Rind pe rind ,le-a pierit graiul. Au cedat nervos. Le-au „cazut” bateriile. Se vedea treaba ca nu erau DURRACELL  -ca-n reclama aia idioata,de la tv!!!-Adorm.Dorm…

..Pe la 4 dimineata ,ma asalteaza,insuportabil,o durere de cap. Imi crapa capul! Zeci de sulite imi spinteca scalpul,in lung si-n lat. Sa iau o pastila? Nu. Nu pot lua. Decisesem sa ma impartasesc. Incerc sa rezist,dar durerile se intetesc. Miliarde de sageti ma strapungeau nemilos. La 8 incepe voma…”super-oferta!!!”

Imi vine-n minte dialogul dintre mine si-un parinte,care ma sunase seara,sa-mi spuna ca ,daca nu mi-e prea departe,pot merge sa ma impartasesc la Biserica unde dumnealui slujeste,ca ma asteapta cu dragoste,la care eu raspunsesem:

– Multumesc! ,parinte. Dar,nu stiu daca voi ajunge. M-as bucura sa pot veni,dar…nu stiu daca voi putea  ajunge,ii repet (…)!

Ce-o fi fost in capul meu de am dat raspunsul acesta la invitatia lui? Ce intuitie a lucrat? Eu chiar imi doream sa ajung la el,iar invitatia a venit ca o manusa…asa ca..

NU TREBUIE  SA VOMIT! Nu. Nu trebuie! Si,mai ales,nu mai trebuie sa ma doara capul! Trebuie!!,sa ajung la Biserica.Trebuie sa ma impartasesc! Doar m-am pregatit!!!..

Pregatit,zici?!..Hai,aleraga sa vomiti ,pina nu o faci in asternut!..

…Si..dai si lupta!!!…O zi,doua zile…O data,de doua aori…de nouazeci si noua de ori,pina la…epuizare!!! …

..Partea interesanta a fost aceea ca,n-aveam…apa. Aveam ciuperci,aveam mere,aveam morcovi,erau si ceva mandarine -toate interzise,in situatia data-,mincare din belsug,dar,n-aveam…APA! Si-mi era o sete cumplita!!! Imi ardea sufletul. Ma dezhidratasem complet. Ce sa fac? Ce pot face? Partenerul meu era „plecat”  pentru putina vreme,cu niste trebute (Dumnezeu sa-l ocroteasca,oriunde-ar fi!),iar „ceilalti” ai casei,erau care incotro ,sa-si petreaca Sarbatorile…Si,telefoanele…..

…telefoanele:NU MAI SUNAU! Nu mai bip-uiau,ca de cu seara…

………………………………………………………………………………………………………… –  -Unde-or fi toti (posesorii de telefoane)?  Posesorii,inteligenti,ai mesajelor..inteligente!! Acum cind as avea nevoie ,pe viu,de…dragostea lor!Ah,cita nevoie-as avea de-o ..cana cu apa!!! Cit de FERICIT ar fi ,pt mine Craciunul acesta ,daca macar unul dintre ei mi-ar oferi ..un pahar cu apa!!………………………………………………………………………………………Nu stiu cum se face,dar ,ori de cite ori am o problema,ma gasesc descoperita,ca sa zic asa…

…si cind a dat zapada,la fel a fost! Pina in ziua aceea,pina sa ninga,ma trezeam ,nitam-nisam,cu „musafiri”..Fel de fel. Ma mai „inoportunau” si  cersetorii. Zilnic! Dar,cind troianul s-a postat la usa mea,nici picior de „musafir” ,nici picior de cersetor (care sa-si cistige ,cum-se-cuvine,piinea!!)!..Ma rog!!

Iarta-ma,Doamne!..

…Credeam ca sint pregatita pentru Nasterea TA!,pentru NASTEREA ..mea!

..Doamne,ajuta-ma!… sa inteleg!

Jurnal

(24 dec 2009)