Posts Tagged ‘timp’

Mi-e inima ranita de-o inima..grabita!


  Noi, oamenii vremii de astazi, sintem mult-mult prea grabiti.Traim in fuga! Aproape ca …alergam! Incotro? De ce? …Intrebari retorice, la care, personal, nu-mi  raspund, nici nu caut, asa ca: nici nu astept vreun raspuns. Pentru simplul motiv ca..eu insami sint..grabita! Traiesc doar in SECOLUL VITEZEI! Trebuie!!!, asadar sa..ma grabesc!
  Traiesc in fuga! Aproape alergind. Zi de zi!  Ma grabesc, alerg de la, si spre…Am treaba si ..n-am timp de pierdut!
  Din pricina lucrului pe care-l am de facut si a timpului care se scurge iremediabil, rapid…eu, ramin fara..TIMP!.
  Oamenii din juru-mi au devenit, pentru mine, niste simple obiecte umblatoare..vorbitoare. Niste masinarii, cu care, eu, nu relationez. Si am justificari „plauzibile” pentru asta: NU AM TIMP!…
                                                                                                     …In fapt, fug de …oameni!…
                                                                                                                                      pentru ca…
..tot mai des, cind interferez cu semenii mei, ajung sa le fac rau. Nu doar lor. Ci, mie insami! Si-atunci..FUG!…
                                                                   …fug de ei, si de ..mine…pentru a nu-i mai rani. Nici pe ei, nici sufletul meu…  
  Stiu! Imi veti zice ca sint lasa. Poate ca aveti dreptate! Sigur aveti!, dar..cine nu-i las..
         ….sa ridice piatra!
  Momentan, am ales fuga. Poate din putinatatea timpului disponibil, poate din putinatatea sufletului..poate din amindoua! Sau..cine stie, poate ca, din impietrirea sufletului…nu mai am RABDARE! Nici cu semenii mei, nici cu  mine insami. M-am saturat (de la saturatie!) de ei si de mine insami. Si-am ales sa..fug! Fug, si m-ascund! M-ascund zicindu-mi (si zicindu-le)  ca, nu mai am ..timp..nici pentru mine…
  Am prioritati! Ma grabesc…alerg….
                                                              ..Traiesc alergind!
                                                                                               ..Alerg pentru a ..trai (poate!)!
  Sint presata de CEAS!..M-am „reglat” la TIC-TAC-ul acesti SECOL al VITEZEI!..
  Nu-mi vad capul de treaba! Dar, uneori…trebaluiesc doar ca sa ma „afllu-n treaba”, caci: NIMIC FAC! Doar ca..TIMPUL..trece! Iar, eu, mai apoi, ca sa recuperez…ALERG!
   Mereu imi spun: N-am timp de pierdut! Dar, uneori, tocmai asta fac: PIERD  TIMPUL!..
..Alteori alerg, zicindu-mi: timpul costa…bani! Dar..banii..nu-s! Desi, eu, mi-am facut ..TIMP..ca sa-i fac!..
                                                             …si..iarasi..ALERG!
                                                                               ..Alerg si caut!….
                                                                                                            …CAUT!…CAUT!!!
 Caut… POTECA dintre mine si..
                                                      …OMUL de linga mine! Dar..nu o mai gasesc! Intre timp…buruienile-au napadit-o si poteca…a disparut. Si-odata cu ea, a disparut…OMUL de linga mine! Pentru ca: N-am fost atenta! Pentru ca: N-am avut timp! N-am avut vreme pentru..OMUL  de linga mine! N-am avut timp sa-l ascult! Sa stau de vorba cu el. Cind el, OMUL de linga mine, dorea ( si-si facuse timp!) sa stea de vorba cu mine, eu..nu am avut timp…pentru el! Sau, poate!… OMUL de linga mine, n-a avut timp..pentru mine, atunci cind..eu, mi-am facut ..TIMP, pentru el!…
                                        ..o vorba numai! Un pas! Si-am fi evitat O durere!..
                                                                                                           ..Durerea ce-a ramas!…
                                                                                                                     ..din nepasarea celui..  mai  GRABIT(dintre noi!)!….si..
                                                       …o INIMA ..RANITA..de o..
                                                                          ..INIMA..mult prea-GRABITA!
   „Graba strica treaba”-mi ziceam ades. Dar..n-am avut VREME sa i-o spun si lui…pentru ca ..prea grabit..s-a dus!
Iar eu..prea grabit..n-am observat..ca s-a dus!
In nadejdea „invierii”, zic :”daruind vei dobindi”! Si-ti daruiesc, scumpule, din ceea ce am mai putin, dar pretios, TIMP din ..TIMPUL meu: ACUM si AICI!
                                        PRIMESTE DARUL ACESTA!
 
….ca dar al unui  TIMP care….VA VENI!

Antoaneta